Eminescu reînvie în Feşteliţa - R. Moldova (Basarabia)

De ani buni încoace Asociaţiunea Transilvană            pentru literatura şi cultura poporului român şi-a creat o reală responsabilitate prin sprijinirea proiectelor culturale iniţiate în cel de-al doilea stat românesc. Deşi în aparenţă eforturi locale, precum dezvelirea unor busturi ale personalităţilor româneşti, implică demersuri moderate menite să nu provoace divergenţe, întrucât o statuie nu poate deranja prin atitudine, simpla existenţă a acestora poate trezi sentimente inevitabile. Spre exemplu, o simplă rostire a numelui EMINESCU poate conduce la solidaritate, înţelegere, memorie… conştiinţă.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din acest an a reprezentat pentru locuitorii satului Feşteliţa din raionul Ştefan Vodă un moment de înaltă trăire sufletească. Mihai Eminescu, poet al tuturor românilor, sumă lirică de voievozi (pentru Petre Ţuţea), a fost întâmpinat cum se cuvine în această localitate. Ne întrebăm deseori ce rost mai are să asistăm la astfel de momente, gândindu-ne că acestea pot aduce împliniri sufleteşti doar atunci când sunt încununate de siguranţa materială, de lipsa temerilor provocate de starea de sărăcie. Facem erori vizibile amestecând cele două stări atât de complexe. Românii basarabeni încă mai gustă farmecul eminescian.

Pe un fundal muzical al soţilor Ion şi Doina Aldea Teodorovici, toţi feşteliţenii, de la reprezentanţi ai autorităţilor locale sau ai raionului şi până la locuitorii de rând, s-au pregătit sufleteşte pentru a-l cunoaşte mai bine pe poet, prin intermediul bustului amplasat în faţa Primăriei. Nici nu s-ar fi putut altfel. Cele două nume încă mai reuşesc să provoace emoţii profunde, dar în acelaşi timp şi curaj. Din cele mai îndepărtate vremuri sunetele muzicale au izbutit să descopere virtuţi nebănuite ale sufletului românesc.

Programul evenimentelor stabilite pentru ziua de 28 august 2012 a fost unul foarte încărcat, motiv care a trezit un interes special chiar şi pentru autorităţile de la Chişinău, dar şi în rândul personalităţilor culturale ale Republicii Moldova. Primarul localităţii Feşteliţa, Nicolae Tudoreanu, a izbutit cu succes să îmbine inaugurarea scuarului din faţa clădirii Primăriei inclus într-un proiect de dezvoltare locală integrată, cu un eveniment cultural precum dezvelirea bustului poetului Mihai Eminescu.

Reuşita evenimentului a fost încununată de mesajele laudative venite din partea invitaţilor veniţi de la Chişinău. Cuvintele calde ale poetului Ion Hadârcă au ali-mentat impor-tanţa cultural-educativă a unor astfel de momente, îndeosebi în me-diul rural, unde poate că s-au păstrat mult mai bine sentimen-tele autenticităţii româneşti. Atât timp cât imaginea lui Mihai Eminescu va fi promovată, în mod inevitabil conştiinţa naţională se va menţine vie, întrucât marele poet reprezintă paşaportul nostru în lume. Ion Hadârcă a ţinut să transmită mesajele primarului Dorin Chirtoacă, precum şi pe cele ale academicianului Mihai Cimpoi.

La eveniment au mai fost prezenţi şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor precum Veaceslav Bulat (consilier municipal pe probleme economice) sau Anatol Cîrnu, reprezentant al Guvernului în regiune. Importanţa culturală a evenimentului a fost încununată de prezenţa delegaţiei ieşene a Asociaţiunii Transilvane- ASTRA, în frunte cu preşedintele Despărţământului ASTRA „Mihail Kogălniceanu” din Iaşi, doamna Areta Moşu. Cea mai veche asociaţie culturală din România, înfiinţată în anul 1861, a contribuit semnificativ la realizarea şi aducea bustului lui Mihai Eminescu la Feşteliţa. În acelaşi timp, doamna Areta Moşu a dorit să sublinieze importanţa unor astfel de momente şi să exprime deschiderea ASTREI pentru promovarea marilor valori- simboluri ale unităţii naţionale româneşti.

Dezvelirea propriu-zisă a bustului a fost însoţită de obişnuitul program religios, un recital de poezie şi un moment muzical. După recepţia asigurată de conducerea Primăriei au fost organizate concursuri şi adunări legate de obiceiurile şi tradiţiile locale. Cu această ocazie, invitaţii au putut vizita Casa de Cultură renovată recent sau cimitirul localităţii, un loc deosebit dat de amenajarea şi îngrijirea unui număr însemnat de morminte ale eroilor români necunoscuţi care au căzut pe front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. E tulburător să constaţi cum tineri trecuţi cu puţin de 20 de ani, plecaţi din toate colţurile ţării şi-au găsit sfârşitul aici, pe pământ basarabean.

Acest gen de evenimente nu este unul singular în raionul Ştefan Vodă. Cu un an în urmă, un alt bust al marelui poet a fost dezvelit în parcul din proximitatea consiliului raional, în prezenţa unei numeroase delegaţii a Asociaţiunii Transilvane venită din România, cu ocazia itinerariului cultural-turistic Denii Eminesciene, ajunsă la ediţia a XVII-a. La fel ca în cazul satului Feşteliţa, ASTRA  împreună cu domnul Valeriu Beril ( preşedinte al raionului Ştefan Vodă) au făcut ca acest moment să devină o realitate.

Treptat observăm cum organizarea unor astfel de evenimente poate să constituie o modalitate nemaipomenită în scopul promovării argumentului cultural. Totodată, misiunea acestora este aceea de a exprima dorinţa românilor basarabeni pentru strângerea legăturilor dintre cele două state româneşti într-o lume fără graniţe, cea a culturii.

Dacă tot am amintit de numărul ridicat de busturi care şi-au găsit locul pe meleagurile basarabene, considerăm argumentată intenţia noastră de a analiza succint şi parţial relevanţa acestora.  Reprezintă oare obiceiul vremurilor din urmă? Ne simţim pur şi simplu responsabili să ridicăm sute de statui doar pentru a cinsti memoria marilor oameni care au conferit legitimitate neamului românesc sau care l-au făcut mai bogat spiritual? Intenţionăm să evităm calea ce bună ascunzându-ne în spatele marilor nume, mimând neputinţa? Fiecare din aceste întrebări, la care chiar dacă nu ne place să răspundem considerându-le nefondate, au minimă intenţie legitimă.

Deşi tindem tot mai des să sancţionăm astfel de momente ca fiind lipsite de necesitate, suntem tentaţi să ne îndepărtăm de semnificaţia simbolurilor naţionale rămase blocate în timp; farmecul a ceea ce este comun tuturor dispare în modelele prezentului, uitând totodată că există şi o a treia cale prin care ne putem construi un mod de viaţă cumpătat prin memoria zilei de ieri, prin intermediul căruia să ne putem adapta la nou folosind ceea ce este nemuritor în esenţa unui popor.

Nu de puţine ori ne-am lovit de reacţii de nemulţumire la adresa evenimentelor dedicate dezvelirii de busturi îndreptate de regulă spre atmosfera nostalgică pe care o rezervă momentele şi din care cu greu reuşim să ne mai delimităm. Ar fi indicat să tratăm însemnătatea lor într-o manieră mai profundă, mai ascunsă. E o virtute a acestui neam. Elitele deţin un rol aparte în acest caz. Fără prezenţa celor în măsură să întreţină memoria personalităţilor româneşti, omul de rând, cel pentru care Eminescu înseamnă educaţie şi legământ, ar privi un bust cu rigiditate. Indiferent de scepticismul cu care privim imaginea aceasta, omul normal, ţăranul român are nevoie de astfel de întâlniri cu argumentul cultural. Cu bustul unei personalităţi putem vorbi, ne identificăm cu diverse trăiri, ne antrenăm inspiraţia. Şi totuşi expresia materializată a unui simbol ne poate îndruma spre conştientizare, dar are totodată puterea de a maturiza?

Cu siguranţă, bustul lui Eminescu îşi va pierde rolul de noutate , va deveni un simplu element de decor din faţa unei instituţii. În zilele de muncă, locuitorii localităţii Feşteliţa vor trece pe lângă acesta fără a-l lua în seamă, întrucât greutăţile cotidianului ne determină deseori să omitem acele frânturi de momente esenţiale. Nu va exista acel cineva care zilnic să aibă grija de a lăsa o floare la baza bustului. Şi totuşi rămâne existenţa...Vin zilele de sărbătoare, zilele noastre...ale tuturor. Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Ion şi Doina Aldea Teodorovici, Ziua Limbii Române, 27 Martie...toţi ne cheamă la această construcţie. Vor fi invitaţi care vor întreba relevanţa acestui bust, iar atunci orice locuitor va fi în măsură să răspundă.

Ne exprimăm cu deplină încredere speranţa că fruntaşii satului vor găsi destule resurse şi voinţă pentru a ajunge un model de urmat, aşa cum au demonstrat până acum. Este absolut necesar ca lumea ruralităţii să-şi asume responsabilitatea de a fi un depozit în vederea conservării tradiţiei într-un prezent în care tindem tot mai mult să ne îndreptăm spre timpuri necunoscute, când diluarea valorilor va constitui un proces inconştient. Ar fi mare eşec să nu izbutim a exploata omogenitatea satului, ospitalitatea oamenilor şi dorinţa de muncă pentru ca ulterior să le îndreptăm spre ceea ce ne leagă.

Marian HARIUC