România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

 

Odă bucuriei româneşti

 

    “Poate că e mică comunitatea românească din Colorado, dar e inimoasă.” Aceste cuvinte le-am auzit de la un prieten ce a petrecut câteva zile în mijlocul nostru, al românilor stabiliţi la poalele Munţilor Stâncoşi. Prietenul în cauză este scriitorul român Corneliu Florea, stabilit în Canada, iar zilele în care s-a aflat în Colorado au fost la mijlocul lunii septembrie.

   Zile frumoase, de toamnă, cu vreme pârguită ca în România de acasă, zile ce au lăsat în urmă fierbinţeala unei veri mai puţin obişnuite prin temperaturile ridicate chiar şi pentru aceste locuri. Cele două zile, 15 şi 16 septembrie, au fost marcate cu BR, bucurie românească, în calendarul nostru, al celor care am ales să trăim departe de ţară. Au fost două zile pline, în amintirea lor scriu aceste rânduri, într-o scurtă odă a bucuriei româneşti. 

   Pregătit din timp, cu o experienţă de ani în spate, sâmbătă 15 septembrie, s-a desfăşurat pe strada pietonală din oraşul universitar Boulder, a XVIII-a ediţie  a Festivalului Românesc. Cu o lungă tradiţie în Colorado, festivalul este un prilej de bucurie şi ocazie de întâlnire pentru românii răsfiraţi prin oraşele Denver, Boulder, Colorado Springs, Pueblo sau Fort Collins, dar şi din statele învecinate. Am avut bucuria să întâlnesc români veniţi tocmai din Wyoming sau Utah, care nu au pregetat să facă un drum lung pentru a se bucura de un pic de ...acasă. Pentru că, atât mâncarea tradiţională românească, pregătită cu dragoste de către doamnele din comunitate, cât şi muzica populară, au dat impresia că, pentru câteva ore, un mic colţ de România s-a mutat pe Pearl Street. Trebuie menţionat că pregătirile pentru Festival au început cu luni în urmă, au fost implicaţi membrii RAFA ( Romanian American Freedom Alliance ) dar şi mulţi voluntari din afara organizaţiei, mai ales la claca gătitului, la montarea corturilor, a meselor şi a scenei de dans. Şi când spun voluntari, acesta-i adevărul. Toată munca depusă pentru realizarea unei frumoase zile româneşti este opera unor voluntari. Nimeni nu este plătit, fiecare vine şi ajută rupând din timpul său liber, aici în ţara unde time is money. Tot ajutorul pe care-l oferă, toate sumele încasate din vânzări sau donaţii sunt trimise în România, acolo unde este nevoie de ajutor. În fiecare an familii cu greutăţi materiale, orfani, bătrâni în suferinţă sunt ajutaţi cu bani sau cu ce au nevoie. Poate că sumele strânse la festival nu sunt mari, dar sunt trimise din toată inima acolo unde este nevoie şi unde pot aduce o rază de zâmbet în ochii ce nu au cunoscut decât tristeţe şi amărăciune. Acest zâmbet de departe este mulţumirea celor care au trudit şi trudesc în fiecare an la organizarea Festivalului Românesc. Ca să amintesc numele lor, nu mi-ar ajunge o pagină de ziar, aşa că le sărut mâna doamnelor care au lucrat la bucătărie şi doamnelor de la standul cu vânzare, îi salut pe dansatorii din formaţia Hora Românească şi noul ansamblu condus de Adrian Ionescu, ce au încântat asistenţa cu frumuseţea jocurilor populare (ca în fiecare an Ciuleandra a fost piesa de rezistenţă, alături de Alunelu’ copiilor), le transmit admiraţia mea domnilor care dis-de-dimineaţă au fost pe “ baricade” pentru a pregăti totul aşa cum se cuvine iar seara au stat până târziu pentru a strânge şi a face curăţenie, pentru că, să nu uităm, trăim într-o ţară în care oamenii ştiu să se distreze, dar ştiu, de asemenea, să cureţe locul în urma lor. O surpriză plăcută, la standul cultural, cei veniţi să petreacă o zi românească, au avut bucuria să se întâlnească cu un om de litere. Domnul Corneliu Florea, scriitor român, venit tocmai din preeria canadiană în mijlocul românilor din Colorado, a oferit autografe pe cărţile sale celor interesaţi, iar suma obţinută din vânzarea lor a fost donată în întregime  organizatorilor festivalului. Un gest de o nobleţe rară, ispravă minunată repetată a doua zi.

  Închiderea festivalului, sâmbătă seara, nu a fost însă sfârşitul zilelor româneşti în Colorado. A doua zi, duminică 16 septembrie, după slujba religioasă, în sala primitoare a Parohiei Sf. Dimitrie cel Nou din Frederick, s-a desfăşurat o nouă întâlnire a cenaclului românesc, având ca invitat de onoare pe scriitorul Corneliu Florea. Am observat cu părere de rău lipsa doamnei Simona Sârghie, o prezenţă plăcută, cu care ne-am obişnuit din ediţiile anterioare, domnia sa fiind plecată în România.

Cuvântul de deschidere a aparţinut domnului Sebastian Doreanu, care a mulţumit celor prezenţi pentru participare şi domnului Corneliu Florea pentru că a acceptat invitaţia de a veni în mijlocul lor. A prezentat, pe scurt, câteva reviste din ţară care au publicat în paginile lor descrieri de la întâlnirile precedente ale cenaclului nostru. Este vorba de revistele Starpress din Rm. Vâlcea, Ardealul Literar de la Deva, Permanenţe din Bucureşti.

 Pentru invitatul nostru dar şi pentru toţi cei prezenţi în sală,  au urmat câteva surprize, adunate într-un moment muzical. Începutul a fost făcut de domnişoara Lara Claudia Petrina, care a interpretat la pian o bucată muzicală de Dimitry Kabalevsky intitulată Clown. A fost urmată de sora ei, domnişoara Mia Silvana Petrina, care a interpretat, tot la pian, Pslam fără cuvinte. Şi tot pe clapele pianului şi-a purtat degetele talentate domnişoara Maria Diana Bogdan, care a încântat asistenţa cu două piese: Firefly şi Bagpipe. În faţa celor prezenţi au venit doamnele din corul deja cunoscut, pe care am avut ocazia să le ascultăm şi în alte dăţi. Natasha Maxim, Cornelia Toderică, Mia Croitoru, Alina Hândorean, Georgeta Popa şi Diana Marcenco au interpretat două romanţe: La oglindă, pe versurile lui George Coşbuc, urmată de Ciobănaş cu trei sute de oi, binecunoscuta melodie, unde alături de corul doamnelor s-a alăturat şi vocea părintelui Ioan Bogdan, dar şi alte voci din sală. Răsplata binemeritată s-a văzut în aplauzele celor de faţă.

 A urmat punctul forte al programului. După ce, în câteva cuvinte, moderatorul Sebastian Doreanu l-a prezentat pe invitatul din seara respectivă, microfonul a fost preluat de către domnul Corneliu Florea. Autor a peste zece volume, domnia sa scrie pentru că are ceva de spus. Nu face literatură, încearcă doar, prin scrierile sale, să trezească mândria românilor. Este adevărat, le arată şi lucruri mai puţin plăcute, le pune în faţă o oglindă în care să se recunoască, cu bune şi rele, dar niciodată, niciodată, în nicio carte de-a sa, nu “s-a ruşinat” că ar fi român, aşa cum au făcut alţii, mai ales unele elite de pe malul Dâmboviţei, unii dintre “boierii minţii” de astăzi. Trăitor în Canada de peste treizeci de ani şi călător neobosit pe drumurile lumii, Corneliu Florea are dreptul să facă observaţii şi comparaţii. Nu le face în dauna României, dar le spune şi le arată celor de acasă că se poate şi altfel. Că nu trebuie să mai aştepte indicaţii, nici de la Est dar nici de la Vest, că se pot gospodări foarte bine şi singuri, dar mai ales să nu renunţe la valorile tradiţionale autentice, valori ce dau tărie unui popor în faţa vremurilor şi a istoriei, în favoarea unor importuri sclipitoare şi...goale, lipsite de substanţă.

Corneliu Florea este unul dintre cei care, deşi silit să locuiască departe de România, îl doare să vadă cum se prăpădeşte ţara şi poporul român. Din această durere iau naştere cărţile şi articolele lui. Despre o asemenea acţiune anti-românească a ales să vorbească în faţa celor prezenţi la cenaclu. Este vorba despre ce se întâmplă la Roşia Montană, veche aşezare din Ţara Moţilor, unde s-a extras aur timp de două milenii. Aur care a plătit spectacolele de la Roma după înfrângerea Daciei, i-a îmbogăţit pe regii preacatolici ai Ungariei, a poleit Viena Imperială, în timp ce moţii cerşeau din poartă-n poartă. Acum, la începutul secolului XXI, exploatarea a fost închisă ca nerentabilă, dar se urmăreşte vinderea ei către rechinii financiari ai vestului sălbatic, adunaţi sub umbrela lui Gabriel Resources. Autorul a fost acolo în primăvară, s-a documentat şi a publicat în ultimul număr din revista Jurnal Liber, revistă pe care o publică în Canada, ce crimă ecologică se pregăteşte împotriva poporului român. A vorbit în faţa celor prezenţi despre strămutarea a mii de familii din vechea lor vatră strămoşească, despre tehnica “avansată” de extragere a metalului preţios cu ajutorul cianurilor, având ca rezultat, în viitor, deşertizarea acelor frumoase locuri, a întregului ecosistem, totul făcut doar pentru obţinerea unor profituri rapide în folosul unor trădători de ţară şi de neam. Discuţiile s-au încins, din sală au fost adresate întrebări vorbitorului, s-au făcut auzite păreri pro şi contra, demonstrând încă odată, deşi nu mai era nevoie, că românilor din diaspora le pasă de ţară şi de poporul din care se trag. La sfârşit, domnul Corneliu Florea a oferit autografe celor prezenţi. Întreaga sumă obţinută din vânzarea cărţilor a fost donată Bisericii Sf. Dimitrie cel Nou, aşa cum o zi în urmă banii obţinuţi au fost donaţi festivalului românesc.

   Au fost două zile pline, în care românii din Colorado au avut ocazia să fie împreună, să se simtă bine şi să nu uite că sunt mlădiţele aceluiaşi trunchi. Cu siguranţă, vor urma alte întâlniri şi aşteptăm în mijlocul nostru scriitori români de pretutindeni.

George ALEXANDRU