PENTRU CINE SE MAI CERE
AUTONOMIE?
Cine şi pentru cine mai
cere autonomie secuiască în cele două judeţe? Până mai ieri se reclamau
drepturile secuilor pentru scaunele care le-ar aparţine. În tabelul
recentului referendum, 2011, nu există rubrică „secui”, iar în cea cu
„alte etnii” figurează doar 1062 de persoane. Dacă din cei 1062,
jumătate sunt secui, deci 531, este posibil ca pentru o asemenea
colectivitate etnică să se instituie regim de autonomie? Secuii pretind
că cele două judeţe, Harghita şi Covasna, sunt stăpânite de secole de ei
şi că cererea de autonomie este îndreptăţită. Se înţelege că maghiarii
nu au drepturi istorice asupra scaunelor secuieşti, mai ales că toată
dictatura lor a umilit pe secui, considerându-i etnie inferioară şi
transformându-i în servitori la castelele nemeşilor şi în păzitori la
graniţă. Din statistica budarestană reiese că nici în 1900, la
recensământ, secuii nu au figurat cu rubrică de etnie separată, iar
acest fenomen s-a desfăşurat la fel până în zilele noastre. Povestea
autonomiei secuieşti este o certă dovadă că dezvăluirile istorice nu
îndreptăţesc cu nimic cererile ungurilor şi atunci ei au fost nevoiţi să
se folosească de drepturile secuilor, pentru a-şi atinge scopul
revanşard. Cu câtva timp în urmă, am citit despre unele atitudini de
revoltă din partea unor secui îndrăzneţi prin care îşi exprimau
dezacordul faţă de solicitarea maghiarilor ca toţi secui să se declare
maghiari. Şi iată că datele recensământului atestă reuşita maghiarilor:
secui nu mai există. Şi, chiar dacă ar exista, într-un regim de
autonomie maghiară, secuii ar fi din nou trataţi ca slugi, datori fiind
de răsplată pentru „autonomie”. Ei, secuii, sunt mai autonomi, adică mai
liberi, cu o viaţă mai liniştită sub o conducere românescă, faţă de o
dominaţie fascisto-hortistă maghiară, care s-a obrăznicit continuu să-i
asimileze şi iată că au reuşit, păcălindu-i că vor lupta pentru
drepturile lor.
Suntem singura ţară din
jurul Ungariei în care rătăciţii ei afişează pretenţia autonomiei. Ştie
ea, Ungaria, că Transilvania colcăie de bogăţii, de aceea celelalte
provincii îi interesează mai puţin. Au intuit slăbiciunea toleranţei
românilor şi astfel impertinenţa îi împinge până la cele mai murdare
sfidări. În timp ce alte ţări pun bariere la graniţă până şi oficialilor
unguri, respingând cu demnitate şi curaj orice încercare de imixtiune în
viaţa ţării, sub pretextul sprijinului oferit minorităţilor, la noi în
ţară urmaşii hortişti profanează pe eroii români şi simbolurile
statale, batjocoresc limba şi dispreţuiesc pe cetăţenii românii
minoritari în cele două judeţe. Peste toate acestea, sub oblăduirea unui
preşedinte, (care acum nu mai este preşedinte al românilor), au introdus
în ţară, fără oprelişti, formaţiuni iredentiste care instruiesc pe
tinerii maghiari, pregătindu-i spiritual şi milităresc pentru o
eventuală confruntare cu românii. În faţa unor asemenea acţiuni
duşmănoase, conducerea ţării are obligaţia de a respinge, a interzice, a
condamna toate aceste provocări desfăşurate sub ochii românilor, cu
intenţia de a-i intimida. In cazul respingerii acţiunii cu fascistul
Niro, ni s-a dat un exemplu de curaj şi demnitate din partea puterii
româneşti. Şi mai e ceva: dacă cetăţeni maghiari se simt înnegriţi de
trecutul fascistului Niro:„Frunda Gyorgy l-a calificat drept fascist în
faţa ţării şi a lumii”, „Smaranda Enache l-a făcut pe scriitor adept al
partidului crucilor cu săgeţi şi s-a opus reînhumării lui”, (Condeiul
ardelean, 27 iulie -23 august, 2012, pag. 13, traduceri din presa
maghiară), cum consideră aceşti indivizi storşi de orice dram de
omenie că poporul român suveran şi independent poate tolera invazia
cadavrelor fasciste pe pământul său? Ne este de ajuns liota criminalilor
trăitori!
Ar trebui să se lămurească
cert demersul maghiarilor privind pretenţiile de autonomie, atâta vreme
cât ei înşişi recunosc că „în special faţă de autonomie…comunitatea
internaţională manifestă o atitudine destul de ambiguă,… nu susţine în
mod deschis autonomia. Dreptul internaţional nu conţine
norma…constituirii autonomiilor…Majoritatea statelor manifestă o teamă
faţă de autonomie, pentru că văd în ea o ameninţare asupra integrităţii
teritoriale şi a suveranităţii… În multe alte cazuri, comunitatea
internaţională descurajează aspiraţiile autonomiste ale
minorităţilor”(idem Condeiul ardelean ) Şi, dacă aşa stau
lucrurile, ca ţară cu statut de membru al Uniunii Europene, cum
îndrăzneşte Ungaria susţinerea ungurilor, risipiţi în Transilvania, să
ceară autonomia pitindu-se în spatele secuilor, chiar dacă istoria nu dă
maghiarilor niciun drept? Sentimentul unei naţii superioare îi
alimentează pe unguri într-o manieră dezgustătoare, mai ales că pe
arenele Europei nu s-au afirmat, în decursul vremii, cu vreun merit
deosebit, care să-i încununeze naţia cu alese aprecieri, cu simpatie şi
respect. Din alt punct de vedere, maghiarii consideră că mai pot avea
vreo susţinere tovărăşească de la vreo ţară, când se ştie ce măcel
criminal au săvârşit în anii 1940 – 1944 asupra românilor din
Transilvania, şi se mai ştie de spionajul murdar al popei Tokeş, care
cere, separat de UDMR, o autonomie a lui.
Intenţia unei noi invazii
în România pune din nou în evidenţă pofta de ucigaşi şi lăcomia acestui
neam de a lua ce nu este al lui, ce nu i se cuvine. A trecut vremea când
moftul vreunui suveran de colectivităţi barbare, declanşa urgii în
vecinătăţi, sub impulsul dorinţei de învingător, care îi deschidea
drumul spre stăpânire şi subjugare.
Dacă, după 70 de ani,
Ungaria intenţionează să transforme din nou Transilvania într-o scenă
însângerată, s-ar putea să-şi semneze iarăşi un certificat se popor
sălbatic, migrator, izolat, renegat. Nu puterea de distrugere îţi
asigură locul între popoarele demne, ci omenia, buna convieţuire,
capacitatea creatoare, aspiraţia spre prietenie.
Este dificil de acceptat
ideea că maghiarii reclamă statutul de stăpâni asupra unui teritoriu pe
care, atunci când au emigrat din ţinutul hunesc al rădăcinilor lor, l-au
găsit populat de colectivitatea dacică cu un strat consistent de
istorie, aşa cum înşişi cronicarii lor o recunosc, aşa cum relicvele
arheologice din străfunduri atestă adevărul despre daci.
Merge spre un ridicol amar
faptul că maghiarii trâmbiţează autonomia ţinutului secuiesc, ştiind că
ei nu au nicio bază pe care să-şi sprijine pretenţia. Cu viclenia care
îi caracterizează, i-au scos pe secui în faţă, deşi i-au maghiarizat
topindu-le identitatea etnică şi, deci, „Pământul Secuiesc” este ţinut
unguresc, înstăpânit cu jaf, înşelătorie şi cinism.
Migratorilor, vă spunem NU
autonomiei pe pământ românesc, că preşedintele nu este singur în această
ţară şi nu vă poate „răsplăti” cu autonomia pentru ”fidelitatea”
voastră!
Prof.
Georgeta CIOBOTĂ
|
|