România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

 

Reprezentările statuare ale daco-geţilor din forul lui Traian, la Roma

 

 

«Geţii sânt mai înţelepţi decât aproape toţi barbarii şi mai asemenea grecilor»

Dion Chiysostomos Iardanes, Getica, 39-40; Fontes, II, p. 413,417

Cercetările despre iconografia sculpturilor monumentale ale Daco-Geţilor reprezintă un capitol de mare importanţă pentru istoria artei, dar încă puţin abordat de specialişti şi cunoscut de marele public. Reprezentările în marmură şi porfir ale Daco-Geţilor din Forul lui Traian (Roma) au fost adunate, identificate şi studiate timp de peste 15 ani de autor. Ele au constituit substanţa unei teze de doctorat, susţinută în anul 2000 la Ecole Pratique des Hautes Etudes - Sorbonne, Paris, având ca titlu : Les Daces dans la sculpture romaine. Etude d’iconagraphie antique. Arta statuară a daco-geţilor este de o excepţională importanţă istorică şi iconografică. Au fost inventariate şi analizate mai mult de o sută de sculpturi romane, care îi reprezintă pe vechii locuitori ai Daciei în atitudini dârze, de mare demnitate. Aceste opere sculpturale au fost realizate în perioada de apogeu al artei romane în timpul domniei împăratului Traian (98-117 d.Hr) pentru forul său, la Roma, proiectat şi construit în 6 ani de vestitul arhitect Apolodor din Damasc, inaugurat în anul 112 d.Hr.

Descoperirile arheologice efectuate în Forul lui Traian, precum şi reconstituirile realizate de specialişti italieni şi americani au arătat că pentru acest vast complex arhitectural au fost realizate două serii de statui de Daco-Geţi, diferite ca dimensiuni, care aveau un loc bine stabilit în perimetrul acestui For, la înălţime, ca false cariatide, situate la nivelul aticelor porticurilor curţii interioare, deasupra fiecărei coloane de susţinere a galeriilor acestor porticuri, precum şi la nivelul faţadei exterioare (partea sudică) a Bosilicii Ulpia. Statuile aveau dimensiunile de 2,68 m (pentru cele de la nivelul porticurilor) şi 3,084 m (cele de pe faţada părţii de sud a clădirii Basilica Ulpia).

Cu ce scop au fost realizate numeroasele reprezentări de Daco-Geţi în arta romană? Să fi fost vorba de numai o «simplă» propagandă politico-militară? De ce artiştii romani au creat acest vast ansamblu iconografic dedicat poporului daco-get? Poate fi avansată ideea că aceste sculpturi semnifică un nobil «omagiu» dedicat de Romani celui mai puternic adversar al lor. Mai multe argumente pot fi invocate pentru a susţine aceste afirmaţii: respectul, chiar admiraţia, resimţită de Traian (şi probabil de anumiţi Romani în general) vizavi de războinicii daco-geţi, cum atestă şi numărul important de legiuni romane compuse numai din soldaţi daco-geţi, precum şi aurul Daco-Geţilor luat ca pradă de război, care a contribuit în mod esenţial la redresarea economică a Imperiului roman. Se poate considera că împăratul Traian a dedicat acest complex arhitectural (Forul) în egală măsură şi Daco-Gerilor, reprezentându-i în arta oficială romană, fiind un fapt cu totul excepţional. Daco-Geţii au fost puşi în valoare, imaginea lor demnă, monumentală, a fost plasată în centrul Romei, în cel mai fastuos for realizat în lumea romană; această realizare nu mai fusese făcută niciodată până atunci pentru un alt popor numit «barbar»; şi această imagine nobilă a poporului daco-get a reuşit să învingă factorul distrugător al Timpului şi să ajungă până în zilele noastre; fapt foarte important şi de mare valoare pentru istoria reprezentărilor antice ale Daco-Geţilor în arta romană şi a culturii României. Marea calitate a sculpturilor din perioada domniei lui Traian caracterizează arta sculpturală cu subiect daco-getic, realizată în momentul când arta portretistică romană se găsea în punctul de maximă expresie artistică. Artiştii romani au înţeles si, în acelaşi timp, au simţit că, înainte de a vedea, studia şi reda fizionomia fiecărui personaj (aspectul fizic exterior) trebuia observat, decriptat şi înţeles aspectul interior, psihic (momentul psihic) al fiecărui «model»: aici constă prestigiul artei portretului scolii romane din timpul domniei lui Traian.

Nici un alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atât de multă atenţie din partea artiştilor plastici romani. Se poate afirma că, mai mult decât Galii, Germanii, Parţii, sau alţi «Barbari», Daco-Getii au ocupat un loc privilegiat în arta romană şi în inima Romei, în Forul lui Traian. Poporul daco-get a fost, putem spune, glorificat într-o manieră fără precedent de către Romani.

Aceste reprezentări sculpturale sunt de o mare importanţă pentru patrimoniul cultural european şi românesc. Basoreliefurile Columnei lui Traian, precum şi statuile de Daco-Geţi reprezintă o moştenire culturală de mare valoare artistică şi iconografică, fiind mărturii sculpturale antice inestimabile. Aceste opere sculpturale trebuie studiate şi puse în valoare, ele reprezintă dovezi iconografice inevaluabile ale predecesorilor poporului ce azi se numeşte român. Sculptorii romani au reprezentat în mod magistral pe Daco-Geţi, în arta lor. Aspectul fizic şi cel psihic au fost redate într-un stil natural şi realist pentru fiecare personaj ; aceste portrete, de o mare calitate artistică şi iconografică, caracterizează nobila fizionomie a poporului daco-get.

Dr. Leonard VELCESCU

                              (velcescu66@yahoo.fr)

Cercetător în istoria artei - CRHISM - Univ. din Perpignan “VIA DOMITIA” - Franţa