România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

 

Zborurile lui Aurel Vlaicu

(turneul din Ardeal) efectuate cu

 avionul Vlaicu II în 1911 si 1912

 

În mod succint trebuie amintit că după numeroasele zboruri efectuate cu avionul Vlaicu I după 17 iunie 1910, (primul zbor pe Câmpia Cotrocenilor Bucureşti) Aurel Vlaicu conştient de faptul că aparatul conceput şi construit de el la Arsenalul Armatei, începuse să dea semne de oboseală iar motorul nu mai prezenta siguranţa necesară, s-a  hotărât să construiască noul său aparat Vlaicu II. De această dată la Şcoala Superioară de Arte şi Meserii din Bucureşti a fost ajutat de D.D. Pătrăşcanu şi ing. Panaitescu directorul şcolii.

La mijlocul lunii aprilie 1911 tot la Cotroceni, Aurel Vlaicu executa primul zbor cu avionul "Vlaicu II" de faţă fiind un grup de prieteni apropiaţi între care Octavian Goga, St. O. Iosif şi Ilarie Chendi.

Majoritatea prietenilor săi aveau în memorie zborul efectuat în febr. 1911 de un alt aviator român Nicu Costin la Aerodromul Chitila şi în alte oraşe pe un avion Farman.

Aceste zboruri i-au sugerat lui O. Goga ideea de a-i propune  lui Vlaicu un turneu prin oraşele de peste munţi cu ocazia serbărilor organizate de Asociaţia Astra la Blaj, Sibiu, Braşov, Orăştie, Haţeg, şi altele. Aurel Vlaicu a primit cu bucurie propunerea întrucât avea dorinţa de a zbura deasupra satului său şi a terenului unde zburase prima oară cu planoarele sale.

În  august 1911 se ţineau la Blaj serbările jubiliare ale semicen-tenarului ASTRA. În prezenţa a peste 30.000 de oameni, a familiei şi multor personalităţi de seamă între care George Coşbuc, I. L. Caragiale, O. Goga, St. O. Iosif, pe Câmpia Libertăţii, Aurel Vlaicu entuziasmează asistenţa cu zborul său. Aclamaţii nesfârşite. Se auzea pretutindeni “Vlaicu!”, ”Vlaicu! Trăiască Vlaicu al nost'”. I.L. Caragiale îl îmbrăţişează, îl sărută şi îi spune “eşti cel mai mare geniu al poporului nostru, băiete. Să trăieşti!”

În ziarele şi revistele vremii se vorbea de minunea de la Blaj. Vlaicu trecea în lumea basmelor şi se vorbea de el ca de un Făt Frumos al timpurilor noi.

După Blaj, Vlaicu a plecat la Sibiu unde a zburat pe 11septembrie în faţa a 20.000 de spectatori cât şi în lungul Cibinului spre Olt pentru a cerceta zona în vederea îndeplinirii visului său “zborul peste Carpaţi", vis care îl urmărea ca o obsesie. Îi spusese şi lui Goga “mă tot gândesc care ar fi mai bună, Valea Oltului sau Valea Prahovei.” Pe 26 septembrie soseşte la Braşov. Zborul efectuat în ziua de 1 octombrie în condiţii de vânt puternic nu s-a desfăşurat cum ar fi vrut Vlaicu. Părerea de rău i se citea pe faţă deşi lumea îl aclama necontenit. Ca şi la Sibiu, Vlaicu a cercetat împrejurimile, Valea Timişului şi înălţimile dinspre Predeal pentru “zborul cel mare”. La începutul anului 1912 primeşte o scrisoare de la fostul său coleg Oskar Ursinus prin care îl anunţa de marele eveniment aviatic care urma să aibă loc in iunie 1912 la Aspern-Viena. O. Goga a insistat ca Vlaicu să se prezinte la concurs şi îi propune ca după aceea să facă un turneu prin oraşele Transilvaniei, în ideea că s-ar putea obţine banii necesari construirii noului sau aeroplan, Vlaicu III.

În drum spre Viena, Vlaicu a mers la Cernăuţi unde a executat două zboruri în 8 şi 15 aprilie 1912. Şi aici Vlaicu a uimit asistenţa cu virajele strânse, cu picaje vertiginoase, cu coborâre în spirale largi cu motorul oprit.

La Aspern Viena, aparatul Vlaicu II s-a bucurat de o apreciere deosebită în cadrul expoziţiei organizate în sala Rotonda în care majoritatea avioanelor expuse erau de concepţie şi fabricaţie franceză. La concursul de zbor au participat 43 de piloţi din opt ţări între piloţi fiind prezent şi asul francez Roland Garros, zburător cu renume mondial. Concurând la zborurile de precizie care cuprindeau aterizare la punct fix, zbor cu maxim de viteză şi probă de aruncare a unei greutăţi într-un cerc trasat, Vlaicu a obţinut numeroase premii, situând România pe lacul doi între ţările participante la concurs.

În presa vremii se menţiona că, prin zborurile lui, Vlaicu cucerise o glorie nepieritoare poporului său şi înscrisese în faţa străinătăţii cea mai frumoasă pagina din istoria aviaţiei româneşti.

După Aspern-Viena, are loc renumitul turneu în oraşe din Ardeal, turneu sugerat de O. Goga. Turneul a început la Arad. Ziarele vesteau sosirea învingătorului de la Aspern. Vlaicu a fost primit la gară de un comitet de organizare în frunte cu profesorul Vasile Goldiş. S-a deschis şi o colectă pentru a obţine banii necesari construirii noului tip de avion, Vlaicu III, conştienţi fiind că având un aeroplan nou şi cu motor mai puternic rezultatele ar fi fost şi mai strălucitoare. Înainte de zbor avionul a fost expus câteva zile la hotelul central, iar zborul a avut loc în ziua de 14 iulie pe un teren lângă pădurea Ciala în faţa unei mulţimi imense ce l-au ovaţionat frenetic pe Vlaicu şi l-au înconjurat cu multă dragoste şi neţărmurită admiraţie.

Pe 21 iulie, Vlaicu a zburat la Lugoj în faţa a 10 mii de spectatori, iar peste o săptămână a zburat la Haţeg aplaudat  şi ovaţionat de o mulţime de oameni veniţi şi din satele învecinate

În data de 31 iulie, a zburat de la Haţeg la Orăştie, acest zbor fiind cel dintâi, între două oraşe din Transilvania. Pe 4 august 1912, o zi frumoasă cu cer senin şi albastru, Vlaicu execută zborul său undeva la marginea oraşului în apropierea şoselei către Deva. Erau prezenţi mii de oameni în costume naţionale veniţi din toate părţile. Cei din Binţinţi aveau locul lor de onoare. La intervenţia lui Vlaicu acestora li s-a permis accesul gratuit la "zbor". Era prezentă şi mama lui Lelea Ana. În zbor Vlaicu se roteşte în viraj strâns deasupra mulţimii, se roteşte lin deasupra Colegiului Calvin, unde cu 20 ani înainte venise aici la învăţătură cu merinde în desagă, şi s-a îndreptat apoi spre Binţinţi pe deasupra drumului pe care într-o zi de toamnă venise pentru prima oară la şcoală. La Binţinţi se învârteşte peste păşunea pe care zburase cu planoarele sale şi trece la mică înălţime deasupra şurii - atelierul său de altădată. La întoarcere trece prin mulţime vesel, o vede pe maică-sa, o cuprinde în braţe şi-i spune ”mamă dragă am zburat peste şura noastră”.

În ziua de duminică 11 august 1912 a zburat la Vârşet în faţa a 20.000 de spectatori. Zborul a durat numai 12 minute din cauza unei ploi rapide.

Pe 18 august a zburat, stârnind acelaşi entuziasm, la Alba Iulia unde s-a luat la întrecere cu acceleratul. A zburat circa 40 min trecând deasupra cetăţii lui Mihai şi deasupra Câmpiei pe care au trosnit cândva oasele lui Horia şi Cloşca zdrobiţi cu roata. A zburat apoi pe 28 August la Sălişte în faţa a 10.000 de oameni veniţi din satele din jur şi din Sibiu. A mai zburat după aceea la Târgu Mureş în ziua de 1 septembrie şi la Dumbrăveni pe 11 septembrie. De precizat că aşa cum menţiona şi prof. Constantin Nedelcu care l-a însoţit pe Vlaicu la zborurile sale din Ardeal zilele de zbor erau duminicile şi sărbătorile ca să poată participa la ele şi oameni din satele apropiate oraşelor respective. Conform programului, Vlaicu urma să zboare la Bistriţa şi Oradea, dar în urma unei scrisori care îi aducea dureroasa veste a agravării bolii Marioarei Bărbulescu, pe care o cunoscuse la Braşov în septembrie 1911, abandonează acest program şi se întoarce la Bucureşti. După un scurt interval de timp, moartea Marioarei pentru care Vlaicu nutrea o sinceră şi caldă afecţiune a constituit o grea lovitură, în urma căreia şi-a revenit cu greu.

Pentru aniversarea a 100 de ani de la zborurile lui Vlaicu în turneul din Ardeal, cu mari eforturi Fundaţia Aerospaţială Română în colaborare cu Romaero S.A. şi cu sprijinul oficialităţilor locale, a realizat în iulie anul curent un mic turneu de prezentare a replicii avionului Vlaicu  II la Binţinţi, Orăştie, Deva, şi în final la Arad în ziua de 14 iulie când se aniversau 100 de ani de la primirea şi zborurile lui Vlaicu în acest oraş.

Despre zborurile  lui Aurel Vlaicu în oraşele din Transilvania s-a vorbit mulţi ani şi s-au scris elogioase articole în gazetele vremii precum “Românul”, “Tribuna” sau “Gazeta Transilvaniei”. Undeva stă scris: ”lumina geniului său creator a împrăştiat cu prisosinţă puzderii de raze. El va rămâne o pildă pentru noi şi generaţiile următoare.”

 Ing. prof. Gheorghe COMAN