Zborurile lui Aurel
Vlaicu
(turneul din Ardeal)
efectuate cu
avionul Vlaicu II în
1911 si 1912
În mod succint trebuie amintit că după numeroasele zboruri efectuate cu
avionul Vlaicu I după 17 iunie 1910, (primul zbor pe Câmpia Cotrocenilor
Bucureşti) Aurel Vlaicu conştient de faptul că aparatul conceput şi
construit de el la Arsenalul Armatei, începuse să dea semne de oboseală
iar motorul nu mai prezenta siguranţa necesară, s-a hotărât să
construiască noul său aparat Vlaicu II. De această dată la Şcoala
Superioară de Arte şi Meserii din Bucureşti a fost ajutat de D.D.
Pătrăşcanu şi ing. Panaitescu directorul şcolii.
La mijlocul lunii aprilie 1911 tot la
Cotroceni, Aurel Vlaicu executa primul zbor cu avionul "Vlaicu II" de
faţă fiind un grup de prieteni apropiaţi între care Octavian Goga, St.
O. Iosif şi Ilarie Chendi.
Majoritatea prietenilor săi aveau în memorie
zborul efectuat în febr. 1911 de un alt aviator român Nicu Costin la
Aerodromul Chitila şi în alte oraşe pe un avion Farman.
Aceste zboruri i-au sugerat lui O. Goga ideea
de a-i propune lui Vlaicu un turneu prin oraşele de peste munţi cu
ocazia serbărilor organizate de Asociaţia Astra la Blaj, Sibiu, Braşov,
Orăştie, Haţeg, şi altele. Aurel Vlaicu a primit cu bucurie propunerea
întrucât avea dorinţa de a zbura deasupra satului său şi a terenului
unde zburase prima oară cu planoarele sale.
În august 1911 se ţineau la Blaj serbările
jubiliare ale semicen-tenarului ASTRA. În prezenţa a peste 30.000 de
oameni, a familiei şi multor personalităţi de seamă între care George
Coşbuc, I. L. Caragiale, O. Goga, St. O. Iosif, pe Câmpia Libertăţii,
Aurel Vlaicu entuziasmează asistenţa cu zborul său. Aclamaţii
nesfârşite. Se auzea pretutindeni “Vlaicu!”, ”Vlaicu! Trăiască Vlaicu al
nost'”. I.L. Caragiale îl îmbrăţişează, îl sărută şi îi spune “eşti cel
mai mare geniu al poporului nostru, băiete. Să trăieşti!”
În ziarele şi revistele vremii se vorbea de
minunea de la Blaj. Vlaicu trecea în lumea basmelor şi se vorbea de el
ca de un Făt Frumos al timpurilor noi.
După Blaj, Vlaicu a plecat la Sibiu unde a
zburat pe 11septembrie în faţa a 20.000 de spectatori cât şi în lungul
Cibinului spre Olt pentru a cerceta zona în vederea îndeplinirii visului
său “zborul peste Carpaţi", vis care îl urmărea ca o obsesie. Îi spusese
şi lui Goga “mă tot gândesc care ar fi mai bună, Valea Oltului sau Valea
Prahovei.” Pe 26 septembrie soseşte la Braşov. Zborul efectuat în ziua
de 1 octombrie în condiţii de vânt puternic nu s-a desfăşurat cum ar fi
vrut Vlaicu. Părerea de rău i se citea pe faţă deşi lumea îl aclama
necontenit. Ca şi la Sibiu, Vlaicu a cercetat împrejurimile, Valea
Timişului şi înălţimile dinspre Predeal pentru “zborul cel mare”. La
începutul anului 1912 primeşte o scrisoare de la fostul său coleg Oskar
Ursinus prin care îl anunţa de marele eveniment aviatic care urma să
aibă loc in iunie 1912 la Aspern-Viena. O. Goga a insistat ca Vlaicu să
se prezinte la concurs şi îi propune ca după aceea să facă un turneu
prin oraşele Transilvaniei, în ideea că s-ar putea obţine banii necesari
construirii noului sau aeroplan, Vlaicu III.
În drum spre Viena, Vlaicu a mers la Cernăuţi
unde a executat două zboruri în 8 şi 15 aprilie 1912. Şi aici Vlaicu a
uimit asistenţa cu virajele strânse, cu picaje vertiginoase, cu coborâre
în spirale largi cu motorul oprit.
La Aspern Viena, aparatul Vlaicu II s-a
bucurat de o apreciere deosebită în cadrul expoziţiei organizate în sala
Rotonda în care majoritatea avioanelor expuse erau de concepţie şi
fabricaţie franceză. La concursul de zbor au participat 43 de piloţi din
opt ţări între piloţi fiind prezent şi asul francez Roland Garros,
zburător cu renume mondial. Concurând la zborurile de precizie care
cuprindeau aterizare la punct fix, zbor cu maxim de viteză şi probă de
aruncare a unei greutăţi într-un cerc trasat, Vlaicu a obţinut numeroase
premii, situând România pe lacul doi între ţările participante la
concurs.
În presa vremii se menţiona că, prin
zborurile lui, Vlaicu cucerise o glorie nepieritoare poporului său şi
înscrisese în faţa străinătăţii cea mai frumoasă pagina din istoria
aviaţiei româneşti.
După Aspern-Viena, are loc renumitul turneu
în oraşe din Ardeal, turneu sugerat de O. Goga. Turneul a început la
Arad. Ziarele vesteau sosirea învingătorului de la Aspern. Vlaicu a fost
primit la gară de un comitet de organizare în frunte cu profesorul
Vasile Goldiş. S-a deschis şi o colectă pentru a obţine banii necesari
construirii noului tip de avion, Vlaicu III, conştienţi fiind că având
un aeroplan nou şi cu motor mai puternic rezultatele ar fi fost şi mai
strălucitoare. Înainte de zbor avionul a fost expus câteva zile la
hotelul central, iar zborul a avut loc în ziua de 14 iulie pe un teren
lângă pădurea Ciala în faţa unei mulţimi imense ce l-au ovaţionat
frenetic pe Vlaicu şi l-au înconjurat cu multă dragoste şi neţărmurită
admiraţie.
Pe 21 iulie, Vlaicu a zburat la Lugoj în faţa
a 10 mii de spectatori, iar peste o săptămână a zburat la Haţeg
aplaudat şi ovaţionat de o mulţime de oameni veniţi şi din satele
învecinate
În data de 31 iulie, a zburat de la Haţeg la
Orăştie, acest zbor fiind cel dintâi, între două oraşe din Transilvania.
Pe 4 august 1912, o zi frumoasă cu cer senin şi albastru, Vlaicu execută
zborul său undeva la marginea oraşului în apropierea şoselei către Deva.
Erau prezenţi mii de oameni în costume naţionale veniţi din toate
părţile. Cei din Binţinţi aveau locul lor de onoare. La intervenţia lui
Vlaicu acestora li s-a permis accesul gratuit la "zbor". Era prezentă şi
mama lui Lelea Ana. În zbor Vlaicu se roteşte în viraj strâns deasupra
mulţimii, se roteşte lin deasupra Colegiului Calvin, unde cu 20 ani
înainte venise aici la învăţătură cu merinde în desagă, şi s-a îndreptat
apoi spre Binţinţi pe deasupra drumului pe care într-o zi de toamnă
venise pentru prima oară la şcoală. La Binţinţi se învârteşte peste
păşunea pe care zburase cu planoarele sale şi trece la mică înălţime
deasupra şurii - atelierul său de altădată. La întoarcere trece prin
mulţime vesel, o vede pe maică-sa, o cuprinde în braţe şi-i spune ”mamă
dragă am zburat peste şura noastră”.
În ziua de duminică 11 august 1912 a zburat
la Vârşet în faţa a 20.000 de spectatori. Zborul a durat numai 12 minute
din cauza unei ploi rapide.
Pe 18 august a zburat, stârnind acelaşi
entuziasm, la Alba Iulia unde s-a luat la întrecere cu acceleratul. A
zburat circa 40 min trecând deasupra cetăţii lui Mihai şi deasupra
Câmpiei pe care au trosnit cândva oasele lui Horia şi Cloşca zdrobiţi cu
roata. A zburat apoi pe 28 August la Sălişte în faţa a 10.000 de oameni
veniţi din satele din jur şi din Sibiu. A mai zburat după aceea la Târgu
Mureş în ziua de 1 septembrie şi la Dumbrăveni pe 11 septembrie. De
precizat că aşa cum menţiona şi prof. Constantin Nedelcu care l-a
însoţit pe Vlaicu la zborurile sale din Ardeal zilele de zbor erau
duminicile şi sărbătorile ca să poată participa la ele şi oameni din
satele apropiate oraşelor respective. Conform programului, Vlaicu urma
să zboare la Bistriţa şi Oradea, dar în urma unei scrisori care îi
aducea dureroasa veste a agravării bolii Marioarei Bărbulescu, pe care o
cunoscuse la Braşov în septembrie 1911, abandonează acest program şi se
întoarce la Bucureşti. După un scurt interval de timp, moartea Marioarei
pentru care Vlaicu nutrea o sinceră şi caldă afecţiune a constituit o
grea lovitură, în urma căreia şi-a revenit cu greu.
Pentru aniversarea a 100 de ani de la
zborurile lui Vlaicu în turneul din Ardeal, cu mari eforturi Fundaţia
Aerospaţială Română în colaborare cu Romaero S.A. şi cu sprijinul
oficialităţilor locale, a realizat în iulie anul curent un mic turneu de
prezentare a replicii avionului Vlaicu II la Binţinţi, Orăştie, Deva,
şi în final la Arad în ziua de 14 iulie când se aniversau 100 de ani de
la primirea şi zborurile lui Vlaicu în acest oraş.
Despre zborurile lui Aurel Vlaicu în oraşele
din Transilvania s-a vorbit mulţi ani şi s-au scris elogioase articole
în gazetele vremii precum “Românul”, “Tribuna” sau “Gazeta
Transilvaniei”. Undeva stă scris: ”lumina geniului său creator a
împrăştiat cu prisosinţă puzderii de raze. El va rămâne o pildă pentru
noi şi generaţiile următoare.”
Ing. prof. Gheorghe COMAN |