România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

DECLARAŢIE

 

Către Preşedintele Ucrainei, Victor Ianukovici,

Preşedintele României, Traian Băsescu

 

Excelenţe! Ne adresăm Domniilor Voastre, ca şefilor a două state vecine şi prietene, pe care le leagă Tratatul de vecinătate şi cooperare din vara anului 1997. Ucraina e ţara în care locuim şi ai cărei cetăţeni loiali suntem, iar România e Patria noastră istorică, de care nu ne-am dezis şi nu ne vom dezice niciodată, oricare ar fi împrejurările.

Motivul ce ne-a făcut să semnăm prezenta declaraţie îl constituie problemele cu care se confruntă comunitatea etnică românească din regiunea Odesa. În 20 de ani de independenţă a Statului Ucrainean, aceste probleme n-au cunoscut o soluţionare favorabilă pentru noi, ci doar s-au complicat.

Trebuie să recunoaştem: este şi vina noastră în cele întâmplate. N-am fost destul de incisivi şi consecvenţi în apărarea drepturilor ce ni le oferă, ca minoritate etnică, Constituţia şi legile Ucrainei. Oamenii noştri au, însă, în faţă exemplul soţilor Pinteac din satul Staroselie (Frumuşica Veche), raionul Sărata. Dânşii n-au renunţat la românism, la limba română. Le-au apărat cum au putut, cât au putut. Şi cu ce s-au ales? Ea – înjosită, destituită din funcţia de director de şcoală, el – cu sănătatea ruinată, invalid, de fapt. Autorităţile ucrainene i-au umilit şi i-au purtat prin judecăţi, până i-au nenorocit pe amândoi. E un exemplu cunoscut de toţi prin părţile noastre. Din el lumea trage concluzia: dacă, în apărarea drepturilor tale, ca etnic român, nu te conformezi poziţiei autorităţilor, vei fi strivit de către maşina administrativ-birocratică a Statului Ucrainean. Te vor nenoroci şi nimeni nu-ţi va lua, în mod efectiv, apărarea, prin intermediul instituţiilor oficiale abilitate. Nici în Ucraina, nici în Patria istorică, la care ţinem atât de mult.

În 20 de ani trecuţi, în regiunea Odesa, cele mai grele pierderi le-a suferit sfera învăţământului şcolar în limba română. Ea numără doar 6 şcoli (datele monitorizării din 2008). Alte 10 şcoli, după 1991, au devenit mixte, deschizându-se şi clase cu predare în limbile ucraineană sau rusă.

Printre şcolile deznaţionalizate sunt şi cele din Novoseliscoe (Satu Nou, raionul Reni) şi Novosiolovca (Satu Nou, raionul Sărata). Anume ele, potrivit prevederilor unui acord comun româno-ucrainean din anii trecuţi, trebuiau să devină licee cu limba de predare română. N-au devenit, ci, dimpotrivă, şi-au încetat existenţa, ca şcoli naţionale. Mai mult chiar: la începutul anului de studii 2011-2012 în şcoala din Novoseliscoe nu mai erau doritori de a învăţa în clasele primare cu limba de predare română şi exista pericolul ca să nu fie deschisă nicio clasă I.

A scăzut simţitor numărul studenţilor de la cursurile în limba română la Universitatea din Ismail: de la cca. 60, anual, după 1993, când ele s-au deschis, până la 24, în anul curent. S-a redus şi numărul orelor de studiu în limba română. Româna este studiată aici ca a doua limbă, împreună cu ucraineana şi engleza. Absolvenţii acestor cursuri, dacă vin în şcoli, predau, de regulă, limba ucraineană şi nu cea română. Toate acestea au avut loc sub presiunea necontenită a Asociaţiei Moldovenilor din Ucraina (preşedinte – Anatol Fetescu), zămislită în administraţia regională de stat Odesa. Reprezentanţii acestei Asociaţii, acţionând prin administraţiile raionale, consiliile locale, au făcut ca vorbitorii de limbă română să depună cereri, prin care rugau să fie închise clasele cu predare în limba română.

Începând cu anul 2005, autorităţile de la Odesa şi Ismail blochează realizarea ideii unui Centru Regional pentru Cultură Românească, subvenţionat din bugetul de stat, lansată de către Asociaţia Naţional- Culturală „Basarabia” a românilor din regiunea Odesa. Motivele invocate: românii în regiunea Odesa sunt o minoritate neînsemnată din punct de vedere numeric; lipsa de mijloace financiare etc.

Toate aceste procese negative au loc pe fundalul desconsiderării limbii române: în şcolile de cultură generală din regiunea Odesa ea este studiată ca „limbă moldovenească”. Românii sunt prezentaţi (în special, în săptămânalul Luceafărul, din Odesa) drept duşmani ai „etnosului moldovenesc”, care au un singur scop: să-i românizeze pe moldoveni. Asistăm, de fapt, la o campanie antiromânească non-stop ce îşi pune amprenta şi asupra atitudinii fată de noi, cetăţeni ucraineni de etnie română.

Nu ne-a apropiat de spaţiul românesc nici existenţa, mai bine de 15 ani, a Euroregiunii Dunărea de Jos. Acţiunile din cadrul ei poartă un caracter singular şi ocazional, fără ca să atingă o sferă atât de importantă cum este învăţământul în limba română. Pentru noi, deplasarea în spaţiul Euroregiunii rămâne foarte anevoioasă, date fiind regimul de vize şi lipsa unor curse regulate. Posturile româneşti de radio şi TV nu pot fi recepţionate în o bună parte de localităţi, iar abonarea la presa în limba română din România şi R. Moldova pentru noi este interzisă.

În ultima perioadă de timp, relaţiile comunităţii romaneşti din regiunea Odesa cu Patria-mamă poartă tot mai mult un caracter estival. Călătoriile de vară ale copiilor şi vârstnicilor în România, plus turneul unui teatru din România, o dată pe an, ne bucură, dar nu ne însufleţesc. Aceasta – din motivul că „s-au răcit” schimburile bilaterale româno-ucrainene în sfera învăţământului şcolar şi superior, care pentru noi, cei din sudul Basarabiei, au o importanţă deosebită.

Dle Preşedinte Victor Ianukovici!

Dle Preşedinte Traian Băsescu!

Din expunerea făcută mai sus devine clar că în cele mai importante pentru noi, ca etnici români, domenii, legate de păstrarea identităţii noastre etnice, atestăm numai regrese. E vorba de o restrângere evidentă, cu concursul nemijlocit al autorităţilor ucrainene, a drepturilor noastre legitime. Restrângere pe care Constituţia Ucrainei o califică drept inadmisibilă şi care contravine principiilor europene în domeniul respectării drepturilor omului şi al atitudinii faţă de minorităţile etnice, într-o ţară europeană, cum este Ucraina!

Dle Preşedinte Victor Ianukovici!

Ca persoană care garantează respectarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor Ucrainei, Vă rugăm să întreprindeţi acţiuni ce ne-ar permite şi nouă, ca cetăţeni ai Ucrainei, de etnie română, să ne bucurăm de roadele acestor drepturi.

Dle Preşedinte Traian Băsescu!

Ca şef al Statului Român, aşteptăm să Vă onoraţi îndatoririle pe care le aveţi sub aspectul protejării minorităţii româneşti din Ucraina, prevăzute de articolul 13 al Tratatului de Bază între România şi Ucraina, din anul 1997.

 

SEMNATARI:

Nicolae MOŞU, preşedinte al Asociaţiei Naţional-Culturale „Valul lui Traian” din raionul Tatarbunar, reg. Odesa.

Petru ŞCHIOPU, preşedinte al Societăţii Ecologice „Ialpug” din raionul Ismail, reg. Odesa.

Tudor IORDĂCHESCU, membru al Comitetului de conducere al Filialei regionale Odesa a ACDR din Ucraina.

Vasile IORDĂCHESCU, preşedinte al organizaţiei religioase, epitropul Bisericii Sf. Apostoli Petru şi Pavel şi Sf. Ierarh Nicolae din localitatea Hagi Curda (Camâşovca), raionul Ismail, reg. Odesa

Vadim BACINSCHI, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova