România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

B.P. Haşdeu la Roşia Montană şi-a găsit „aurul” vieţii sale pe Iulia Faliciu

 

La mijlocul secolului XIX-lea, la Roşia Montană s-au descoperit majoritatea celor 40 de tăbliţe cerate, mai ales în anul 1855, documente şi inscripţii ale timpului, deosebit de importante pentru istoria neamului românesc, recunoscute şi apreciate atât de cercetătorii români cât şi străini printre care amintim pe celebrul istoric german Mommsen.

Majoritatea tăbliţelor cerate de la Roşia Montană s-au descoperit la minele: Sf. Ecaterina, Ohaba, Sf. Simion fiind din perioada împăraţilor Atoninus Pius (138-161) şi Marcus Aurelius Antonius (161-180).

Tabla cerată XVIII descoperită la mina Ohaba Sf. Simion este cea mai veche şi are data de 6 Februarie 131 e.n. din perioada împăratului P. Aelius Hadrianus (117-138).

Această importantă descoperire, s-a răspândit în Europa dar mai ales în Ţara Românească.

B.P. Haşdeu recunoscut ca un istoric desăvârşit în anul 1863 a organizat o deplasare de studiu la Roşia Montană cu un grup de studenţi de la Bucureşti.

La Roşia Montană au fost primiţi şi sprijiniţi de protopopul Simion Balint, prefectul lui Avram Iancu din Revoluţia Română din Transilvania din 1848-1849.

După terminarea acţiunii de cercetare în ultima zi înainte de întoarcerea la Bucureşti, duminica, după slujba de la biserică, protopopul Simion Balint a organizat la Casa Parohială o masă comună în cinstea oaspeţilor (în curtea respectivă). La masă au servit fete tinere din localitate în costume specifice ţărăneşti din ţara Moţilor, iar B.P. Haşdeu a fost servit de Iulia Faliciu, care era nepoata Carolinei soţia protopopului Simion Balint. Cu acest prilej B.P. Haşdeu s-a îndrăgostit de Iulia, pe care a şi cerut-o de nevastă.

La început, părinţii săi, care erau simpli mineri, nu s-au învoit, dar ulterior la explicaţiile şi insistenţele date de protopopul Simion Balint au fost de acord cu căsătoria respectivă. În acest fel B.P. Haşdeu, distinsul istoric şi-a legat sufletul de tânăra şi frumoasa roşiană din Ţara Moţilor, afirmând cu mândrie: „Un aur ales de la Abrud a fost pentru mine, nevasta mea, sufletul meu”.

În ziua de 10 iunie 1865 a avut loc căsătoria religioasă la Biserica Sfântului Ilie-Gorgani. Naşi au fost Ioan şi Felicia Gârboveanu şi August Treboniu Laurian. Dragostea pentru Iulia, B.P. Haşdeu a redat-o şi în poezia „La Iulia”:

Când văz o floare

Lucind la soare

Ca o lumină din curcubeu,

Mă fac o rază,

Ce colorează

Flori şi mai mândre pe chipul tău!

 

Când pe sub seară

În primăvară

Privighetoarea cântă cu dor,

Printre suspine

Gândind la tine,

Te-auz, iubito, şoptind amor!

 

Când luna-n unde

Galeş s-ascunde,

Vărsând în valuri mii de scântei,

Eu jur, Iulie,

Că-i mult mai vie

Văpaia dulce din ochii tăi!

…………………….

 

În anul 1865, din dragostea lor s-a născut geniala Iulia Haşdeu, care a avut un sfârşit tragic.

B.P. Haşdeu a fost şi a rămas o personalitate enciclopedică pentru neamul românesc şi pentru discipolii săi, confirmată printre aceştia şi de către „elevul” său Gheorghe Popa Lisseanu, care a devenit un bun istoric, filolog român şi membru al Academiei Române, după ce în anul 1890, la vârsta de numai 24 ani a realizat lucrarea „Tăbliţele cerate descoperite în Transilvania” (la Roşia Montană).

ec. Ioan STRĂJAN