Muzeul Aurului Brad

Muzeul Aurului Brad reprezintă un unicat în peisajul muzeistic naţional şi chiar internaţional. El reuneşte în spaţiul său piese unicat, de o valoare inestimabilă. Muzeul Aurului a reprezentat de-a lungul multor ani, un punct de atracţie, atât pentru specialiştii români şi străini, cât şi pentru vizitatorii obişnuiţi, din ţară şi străinătate. Muzeul îşi are originea în colecţiile de minerale, roci, eşantioane cu aur (liber)nativ , unelte şi instrumente de minerit din perioada vechilor societăţi miniere, de la sfârşitul veacului al XIX-lea, menţionate de diverşi cercetători ai zăcămintelor aurifere din perimetrul Bradului.

De remarcat este geologul Frederich Scumacher, care în raportul întocmit cu ocazia studierii zăcămintelor Societăţii « Ruda - 12 Apostoli », în anii 1910- 1911, vorbeşte despre existenţa unei colecţii de aproape 200 eşantioane cu aur. La aceasta s-au adăugat peste 160 de eşantioane şi roci pe care le-a studiat şi le-a donat societăţii miniere. Multe dintre ele se păstrează şi astăzi în depozitul muzeului, în cutii etichetate în original, în limba germană.

Faptul că această colecţie putea fi vizitată şi de persoane din afara societăţii miniere este consemnat într-un registru de vizitatori, începând cu data de 4 iulie 1912, dată ce poate fi considerată, certă, pentru existenţa Muzeului Aurului Brad. Este remarcabilă însemnarea lui Geo Bogza, datând din 30 iulie 1963: «Este mult aur în Munţii Apuseni, dar mai mult în inima oamenilor, în inima celor ce sunt urmaşii neînfricatului Horia. Am trecut pe aici într-o dimineaţă de vară şi m-am bucurat de imensa bogăţie a ţării noastre, în aur şi în oameni de aur».

Prin grija personalului tehnico-ingineresc, colecţia a fost completată cu noi exponate cu aur, din zăcămintele din zona Bradului şi din alte zăcăminte din patrulaterul aurifer al Munţilor Apuseni, aparţinătoare Societăţii «Mica», în anii 1920-1948. În acelaşi timp, colecţia s-a îmbogăţit cu numeroase eşantioane de minerale din România şi foarte multe din alte ţări, obţinute prin schimburi sau donaţii.

La data de 11 iunie 1948, când s-au naţionalizat bunurile Societăţii « Mica », colecţia mineralogică aflată în inventarul acesteia, avea 992 de eşantioane şi probe cu aur (liber) nativ, 383 eşantioane de minerale, fără conţinut de aur, 53 eşantioane de roci, precum şi reactivi şi produse de activităţi conexe celor miniere, machete, aparate, obiecte vechi de minerit (unelte din epoca romană). Aceasta dovedeşte existenţa unei preocupări permanente muzeistice din partea personalului tehnic, dar în mod special al celui geologic, dintre care amintim pe: Valeriu Lucea, Viorel Brana şi Toma Petre Ghiţulescu.

După anul 1948, a continuat îmbogăţirea colecţiei cu eşantioane, atât din România cât şi din străinătate. Această colecţie a aparţinut întotdeauna societăţii miniere din Brad, în prezent se află în inventarul CN «Minvest» SA Deva, cu un număr de 1305 exponate cu aur şi 1000 exponate de minerale fără aur, precum şi numeroase obiecte arheologice şi de minerit, care dovedesc existenţa activităţii miniere de peste 2000 de ani.

În anul 1956, colecţiei de minerale şi minereuri aurifere, i s-a alocat un spaţiu adecvat, anexat la Pavilionul Administrativ al fostei Societăţi «Mica» Brad, reproiectat şi construit în perioada Trustului Aurului Brad, 1955 - 1965, în prezent sediul Casei de Cultură Brad.

In anul 1971, Ministerul Minelor, a alocat fonduri pentru amenajarea muzeului într-o clădire vecină (fosta locuinţă a directorului Societăţii «Mica») care a fost inaugurată în data de 23 august 1972.

Zestrea expoziţională a muzeului în eşantioane, recoltate de geologi şi mineri, care au lucrat la diferite mine din Munţii Metaliferi, cea. 80% fiind din zona Bradului: Ruda, Valea Morii şi Brădişor. Marea majoritate reprezintă aurul nativ şi alte minerale aurifere (teluri), în afară de eşantioanele cu aur prezentate, pe zăcăminte, mai există şi o colecţie cu minerale, ordonate sistematic cu eşantioane din zăcămintele din România şi din lume. Valoarea exponatelor din colecţia Muzeului Aurului Brad, constă în faptul că nu s-a intervenit asupra lor, ele păstrând aspectul iniţial, aşa cum au fost ele scoase la lumină din subteran.

Între eşantioanele cu aur se găsesc piese unicat, formate prin procese naturale, care au fost asemuite cu forme de animale, flori, obiecte, au generat denumiri metoforice: «Harta României», «Ursul Fram», «Tunul lui Avram Iancu», «Pana lui Eminescu», «Şopârla de aur», «Căţeluşul», «Feriga», «Balerina», «Mireasa» etc. O piesă de o raritate deosebită este cea sub denumirea de «Decaderul de aur», pe care se observă, cu uşurinţă, forma cu 12 feţe ale cristalului, plasat la partea terminală a unor cristale alungite. Două din cele mai faimoase şi valoroase exponate sunt cele cu aspect de şopârlă.

Dintre exponatele reprezentative ale activităţii de minerit se remarcă, copia vagonetului de lemn, cu linie de lemn, prevăzută cu schimbător (ac) de rulare, din sec. XIV, descoperit la Mina Ruda Brad (originalul se află la Muzeul Mineritului din Bochum, Germania). La Muzeul Tehnic din Berlin, se află un vagonet din lemn, pe o cale de rulare, tot din lemn, prevăzută cu schimbător cu ac şi inimă, descoperit tot la Ruda Brad, considerat a fi o premieră mondială, în transportul subteran minier. Muzeul Aurului Brad, aşa cum reiese din cele prezentate, a servit , atât ca mijloc de popularizare a cunoştinţelor despre una dintre cele mai importante bogăţii ale subsolului românesc « aurul », cât şi ca « depozitar » al unor valori mineralogice de patrimoniu. Muzeul Aurului, a fost inclus ca punct de atracţie şi vizitare în cadrul tuturor manifestărilor interne şi internaţionale, care au avut în tematica lor Munţii Apuseni, aurul sau alte bogăţii ale subsolului din spaţiul N-V al României. In anul 2007 s-a luat hotărârea ca localul muzeului să fie reabilitat. Lucrările de modernizare s-au finalizat în a doua parte a anului 2011. S-a depus un efort deosebit pentru clasarea şi aranjarea în vitrine a eşantioanelor aurifere, mineralogice, arheologice şi de istoria mineritului. A fost o lucrare amplă şi complexă care a durat aproape un an de zile, la realizarea căreia şi-au adus contribuţia, profesorii, doctori în geologie: Gheorghe Popescu şi Gheorghe llinca, de la Universitatea de Geologie din Bucureşti, sprijiniţi de teh.geolog Ana Ursoi şi geolog Verdeş Grigore - foste cadre de conducere şi specialişti la IM Barza. Specificăm faptul că geologul Grigore Verdeş, s-a ocupat cu înaltă competenţă profesională, pasiune şi devotament ca Muzeul Aurului să redevină ce a fost altădată. Amintim faptul că geologul Grigore Verdeş a avut o activitate excepţională în cei 45 de ani. Fost inginer şef geolog la Mina Barza a avut posibilitatea şi libertatea de a primi, vedea, examina, clasa şi aranja după propria imaginaţie, eşantioane, expuse în muzeu. A avut parte de colaboratori, specialişti experimentaţi şi apreciaţi ca : Haiduc Petru, Bozsitz Gheorghe Bela, Balasz Ştefan şi Lupea Gheorghe, care au contribuit la ridicarea prestigiului Muzeului Aurului Brad, în perioada 1972-l 989.

După 1989, Muzeul Aurului din Brad, a început să fie vizitat de tot mai multe persoane, grupuri de persoane din ţară şi din străinătate. Aflaţi în activitate: Ana Ursoi şi Grigore Verdeş prin competenţă profesională, ţinută morală, tact de prezentare, au reuşit să explice vizitatorilor conţinutul şi valoarea exponatelor expuse în muzeu, precum şi istoricul fiecărui exponat.

În data de 4 decembrie 2012, cu prilejul sărbătoririi «Sfintei Varvara», ocrotitoarea minerilor, în prezenţa înaltelor oficialităţi: locale, judeţene şi naţionale (Ministerul Industriilor, Prefectură, Consiliul Judeţean, CN Minvest » SA, un numeros sobor de preoţi în frunte cu înalt PreaSfmţia Sa Gurie - episcopul Devei şi Hunedoarei) precum şi un numeros public, a fost inaugurat şi declarat deschis Muzeul Aurului Brad. Primarul municipiului Brad, ec.Florin Cazacu, după tăierea panglicii de inaugurare, a declarat deschise porţile muzeului în aclamaţiile şi aplauzele celor prezenţi. A fost un moment solemn, emoţionant şi de mare bucurie, aşteptat de populaţia municipiului Brad şi al celor peste 60.000 locuitori ai Ţării Zarandului. În prezent muzeul este deschis publicului larg, fiind vizitat zilnic de numeroşi localnici şi turişti din ţară şi străinătate.

ing. Grigore VERDEŞ