România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Perit-au dacii???

 

”Perit-au dacii”, se întreba Bogdan Petriceicu Haşdeu criticând teoria reprezentanţilor şcolii Ardelene şi aducând argumente zdrobitoare care demonstrau netemeinicia acesteia şi greşelile (intenţionate sau nu) în traducerile lor, făcute din opere ale autorilor antici Pausanias sau Eutropiu. Criticat în epocă de susţinătorii teoriei romanizării, Haşdeu va fi susţinut mai târziu de tot mai mulţi istorici, astăzi fiind limpede pentru orice om, cu cunoştinţe elementare de istorie sau specialişti de prestigiu, dar de bună credinţă, că fenomenul romanizării nu a putut avea loc, şi mai ales nu la întreg teritoriul locuit de daci, iar continuitatea dacilor până astăzi pe aceleaşi locuri pe care locuiesc de mi de ani, este de necontestat.

Dar cea mai elocventă susţinere şi certificare a studiului şi argumentaţiei lui Haşdeu o face un veritabil român, specialist în istoria artei, care, în anul 2000, în teza sa de doctorat susţinută la Sorbona, evidenţiază peste o sută de statui de daci împrăştiate prin marile muzee ale lumii, făcând totodată, pentru prima oară o analiză a modului în care au fost realizate, locul şi contextul în care au fost expuse şi mai ales făcând, pentru prima dată, o critică pertinentă a ţinutei lor demne şi liniştite caracteristică învingătorilor şi nu una umilă sau înlănţuită cum obişnuiau romanii să-i reprezinte pe învinşi.

Prezentăm mai jos o recenzie făcută de autor respectivei teze şi efortului de peste 15 ani care a dus la formidabilele rezultate evidenţiate în teză dar şi în alte lucrări apărute ulterior, care, aşa cum însuşi autorul declară, vor face obiectul unui Corpus, care dorim şi sperăm să apară cât mai curând.

 

Dacii în sculptura romană

Velcescu Leonard, născut la Piteşti; din anul 1984 locuiesc în Franţa. Studii superioare în istoria artei şi arheologie făcute la Sorbona şi Ecole Pratique des Hautes Etudes – Paris, unde am obţinut o teza de doctorat în anul 2000 cu titlul ”Dacii în sculptura romană”. Studiu de iconografie antică. Pasiunea mea pentru artă m-a condus la cercetări aprofundate în acest domeniu.

Această lucrare reprezintă o muncă de peste 15 ani de studii şi cercetări despre iconografia Dacilor: statui monumentale de Daci, comparaţii între aceste statui şi basoreliefurile Columnei lui Traian (Roma), comparaţii între reprezentările de Daci cu statui de Celţi (Gali), de Germani, şi de popoare germanice în general.

Aceste statui de Daci au fost realizate de romani în perioada domniei împăratului Traian (98-117 d.Hr.). O mare parte din aceste opere ce reprezintă Daci au fost realizate în urma războaielor dintre Romani şi Daci (între 101 şi 106 d.Hr.) pentru a fi plasate în Forul lui Traian, la Roma. După cum arată reconstituirile efectuate ale Forului lui Traian, statuile de Daci erau situate la înălţime, deasupra fiecărei coloane de susţinere a galeriilor porticurilor şi a faţadei de la Basilica Ulpia, sub forma de false cariatide.

După părerea mea se poate evalua numărul aproximativ al acestor statui “cariatide”: între 91 şi 100 de statui de Daci, în Forul lui Traian, unde se presupune amplasamentul lor exact, la nivelul aticelor. Există şi o altă categorie de statui de Daci care nu intră tot în categoria statuilor discutate mai sus, şi nu se ştie exact locul ocupat în Forul lui Traian. Pot fi considerate, pur şi simplu, ca nefăcând parte din Forul lui Traian şi perioada domniei acestuia.

Studiul pe care-l expun în această lucrare este structurat în două părţi şi constituie rezultatul mai multor ani de cercetare despre reprezentările iconografice de “Barbari” (Daci) în arta romană. Am crezut necesar de a întreprinde o cercetare sistematică a acestor reprezentări iconografice, precum şi o analiză a caracteristicilor lor, în fine, pentru a distinge mai bine trăsăturile care diferenţiază reprezentările Dacilor în raport cu ceilalţi “Barbari” (Celţi, Germani, Traco- Frigieni). În acest scop, am considerat indispensabil o introducere despre semnificaţia generală a termenului de Barbar folosit de Romani, precum şi referitor la tipologia “Barbarului”, aşa cum reiese din textele literare antice. În modul acesta s-a ajuns a fi descris contextul general în care aceste sculpturi de Daci au fost realizate.

Un inventar care să cuprindă aproape toate statuile cunoscute de Daci se impunea. Această teză de doctorat prezintă statuile cele mai reprezentative din numărul pe care l-am putut inventaria. Le-am descris şi comparat. Ilustraţii bune sînt date de statuile sau scenele sculptate reprezentând regele Decebal, vasul de la Blain (Franţa), stela de la Philippi (Macedonia), Columna lui Traian (Roma), bustul de la Vatican, bustul din Muzeul Ermitajului, statuia din Grădina Boboli (Florenţa), capul din Muzeul de la Sta Maria del Fiore (Florenţa): acestea sînt singurele reprezentări ale unui “Barbar” (Dac) care pot fi în mod clar “identificabile”.

Plecând de la aceste reprezentări ale aceluiaşi personaj putem începe să definim tipul de “Barbar” dac, de a-i schiţa, ca să spunem aşa, “portretul-robot”. Reprezentările Dacilor pe Columna lui Traian la Roma intră şi ele în această categorie, arătând în mod clar trăsăturile caracteristice ale acestor “Barbari” (figuri, arme, veşminte), iar observaţia ne ajută în cercetarea noastră pentru a identifica alte reprezentări iconografice de Daci. De asemenea am încercat de a răspunde problemei puse de statuile de Daci găsite în Forul lui Traian la Roma. Dimensiunile destul de variate ale acestor reprezentări pun în evidenţă, într-adevăr, problema rolului lor estetic în acest Forum. Precum şi am întreprins un studiu sistematic al dimensiunilor existente în literatura de specialitate pentru aceste statui şi am discutat de fiabilitatea acestor măsuri. Acest lucru ne-a permis de a le clasa în funcţie de înălţimile lor, şi de a dezbate funcţia lor în Forul lui Traian.

În afară de problema identificării şi a provenienţei lor, aceste sculpturi de Daci fac să apară şi alte întrebări care cer un răspuns din partea specialiştilor în domeniu. Mai întâi, cum ar putea fi explicat acest număr impresionant de statui, “dedicate” de Romani unui popor învins (stăpânit). Să fie acest gest grandios un “omagiu” adus de cuceritori unui popor de războinici ? Iată o altă întrebare la care am fost tentat de a răspunde, explicând care ar fi putut să fie atitudinea Romanilor în privinţa popoarelor pe care ei le stăpâniseră.

Am încheiat această lucrare printr-un catalog, reunire a tuturor fragmentelor şi statuilor de Daci cunoscute până în ziua de azi, cu, pentru fiecare statuie, imagini de ansamblu şi detalii.

Printre fragmentele care figurează în acest catalog, anumite (care provin din rezervele Forului lui Traian) nu au fost până acum niciodată publicate.

Studiul care urmează este compus din unsprezece părţi, fiecare aducând un răspuns la întrebările pe care ni le-am propus.

Am încercat în această teză să dăm o viziune de ansamblu în ceea ce priveşte reprezentările iconografice ale Dacilor în Antichitate. După ce a fost definit contextul istoric în care conceptul de “Barbar” a apărut în lumea romană, ne-am interesat la “définiţia” tipului de “Barbar” în general, şi al “Barbarului” dac în particular. Pentru acest scop, ne-am folosit de descrierile literare şi artistice antice existente. Punctul de plecare în demersul nostrum de a defini “portretul-robot” al “Barbarului” dac sânt reprezentările atestate pe care le avem despre aceşti “Barbari”. Este vorba îndeosebi, cum l-am subliniat, “scenele” sculptate ale Columnei lui Traian şi basoreliefurile monumentului Tropaeum Traiani de la Adamclisi.

Dintre sculpturile studiate în această lucrare, cele care reprezintă regele dac Decebal ocupă un loc foarte important. Acest lucru este pus în evidenţă având în vedere nu numai caracterul aproape cert al identificării lor, ci şi al “unicităţii” lor : este singura dată când un acelaşi personaj “Barbar” (Dac) se găseşte reprezentat de mai multe ori în sculptura (statuară) antică.

Studiul comparativ al busturilor regelui Decebal a fost abordat în trecut de numeroşi autori, ale căror opinii noi le-am prezentat şi discutat. În timp ce, această metodă nu fusese, după cunoştinţele noastre, niciodată aplicată la sculptura statuară privind regele dac, noi am realizat-o în această lucrare.

Problema restaurării sculpturilor a fost de asemenea abordată. Astfel sculpturile de Daci din Muzeul Luvrului au reţinut atenţia noastră deoarece ele prezintă părţi restaurate. Într-adevăr, ele au fost ocazia unei discuţii asupra temei antichitate/modernitate a unei sculpturi, ca şi despre restaurare/reconstituire.

În fine, am crezut de cuviinţă că este important de a întreprinde, în ultimul capitol al acestei cărţi, un studiu detaliat al principalelor materiale utilizate pentru sculpturile de Daci. Această cercetare este justificată datorită importanţei din ce în ce mai mare acordată informaţilor furnizate de geologie şi ştiinţele exacte pentru istoria artei. A cunoaşte natura şi caracteristicile materialului folosit pentru o sculptură dată permite nu numai identificarea ariei geografice a provenienţei acestei sculpturi, precum şi o mai bună alegere a materialelor care trebuiesc să fie întrebuinţate pentru restaurarea ei. De aceea am efectuat o analiză aprofundată şi ilustrată cu exemple, caracteristicilor principalelor materiale întrebuinţate în sculptura antică: compoziţia, textura, culoarea, duritatea, precum şi carierele de extragere, zăcămintele etc.

Încheiem studiul nostru printr-un catalog, incluzând majoritatea sculpturilor de Daci inventariate până în ziua de azi. Un astfel de catalog nu constituie, bineînţeles, decât un început. Ne propunem să continuăm această muncă de a identifica şi de a analiza alte reprezentări iconografice ale Dacilor.

Aceste rezultate vor face obiectul unui Corpus. Marea calitate a sculpturilor din perioada lui Traian caracterizează aceste statui de Daci, realizate în momentul când arta “portretistică” romană se găsea în culmea ei, la apogeu, adică imaginea umană a fost transpusă în piatră la un înalt grad artistic.

Aceste studii iconografice au ca rol de a situa mai bine aceste reprezentări de Daci, realizate de artiştii romani, în timpul domniei lui Traian, de a sublinia importanţa acestor sculpturi şi de a fi studiate la adevărata lor valoare.

EXEMPLE:

Roma

 

Musei Capitolini / Piazza del Campidoglio 1, 00186 Roma / museicapitolini.org

Statuie de Dac (Capilatus); fragment - partea superioara a statuii

Locul descoperirii: necunoscut; este foarte probabil ca statuia să provină din forul lui Traian

Material: capul este din marmură albă, corpul din marmura galbenă cu vine de culoare albastră.

Dimensiuni: înalţimea totală a statuii este de 195-200cm; 48cm (înalţimea capului), 100cm (lăţimea la nivelul umerilor); 3 m (înalţimea aproximativă la origine)

Starea de conservare: se pastrează din sculptură numai partea superioară până la nivelul coapselor. Lipsesc antebraţele şi mâinile. A fost restaurată în anul 1992 sub direcţia lui A. Campitelli.

Datare: perioada târzie a domniei lui Traian (98-117 d.Hr.)

 

Statuie de Dac, Museo del Conservatori, inv. nr 779

Locul descoperirii: necunoscut; altadată în gradina Palatului Cesi (Roma), achiziţionată în anul 1720 de papa Clemens XI (Gianfrancesco Albani - papă din anul 1700 până în 1721) pentru Muzeu

Material: marmură gri (bigio morato).

Dimensiuni: înălimea 3,24 m, inclusiv capul.

Starea de conservare: completări efectuate: la cap, mici reparaţii efectuate la braţe, la veşminte şi la încalţăminte. La nivelul picioarelor pliurile mantiei nu sunt terminate. Spatele statuii este foarte puţin lucrat iar în partea de jos la nivelul genunchilor sculptura a fost lăsată nedesprinsă de blocul de marmură.

Datare: perioada târzie a domniei lui Traian, începutul domniei lui Hadrian.

Tipologie: Barbar - Dac.

 

 Fragment de statuie, partea superioară, Pilaetus (Dac), Muzeul Chiaramonti, nr 356, nr inv. 1697 / vaticanstate.va

Locul descoperirii: necunoscut, altădată în colecţia Negroni

Material: corpul în pavonazzetto, capul şi mainile în marmură albă fină.

Dimensiuni: înălţime totală 1,82 m; înălţime 0,50 m pentru cap; înălţimea la origine a statuii aproximativ 3 m.

Starea de conservare: statuia este păstrată de la nivelul capului până la zona şoldurilor. La nivelul centurii statuia este spartă. Completări efectuate: vârful pileusului, la sprâncene, la nas, la buza inferioară, la bărbie (barbă), o parte sub gât, părţi din veşmânt între gât şi manta, o parte circulară la nivelul pântecului, părţi care atarnă din manta, partea superioară a braţelor, la ambele coate, la antebraţe şi la mâini.

Datare: mijlocul domniei lui Traian.

 

Bust de Dac (Capilatus), sala Braccio Nuovo, nr. 115 ; inv. nr 2220

Locul descoperirii: aproape de Arcul lui Constantin la Roma, începând cu anul 1822 se află la Muzeul Vaticanului

Material: marmură albă cu granulaţie fină.

Dimensiuni: 1,04 m (înălţimea ansamblului); 0,44 m (numai capul)

Starea de conservare: completări efectuate: la nas, la buza superioară, la ambele sprâncene, părul la spate, la nivelul gâtului şi la bust.

Datare: mijlocul domniei lui Traian.

Tipologie: Dac.

 

Roma, pe aticul Arcului lui Constantin : 8 statui (Daci) inv.?

Locul descoperirii: necunoscut, se pare că aceste statui provin din Forul lui Traian, folosite pe urmă la ornarea Arcului lui Constantin (Roma).

Material: corpul în pavonazzetto; capul şi mâinile sunt din marmură albă.

Dimensiuni: înălţimea 3.00 m (aprox. pentru fiecare statuie).

Starea de conservare: capetele, antebraţele şi mâinile au fost completate în anii 1732-33.

Datare: corpurile acestor statui pot fi datate din perioada domniei lui Traian.

Tipologie: Daci.

 

Franţa

 Statuie de Barbar, aşezat, Paris, Muzeul Luvru, inv. MA 1383

Locul descoperirii: necunoscut; a fost achiziţionată la 5 decembrie 1815 de regele Louis XVIII. Ea făcuse parte din vechea colecţie Albani de la Roma. Într-o listă, urmând ordinea inventarului Muzeului Regal, 20 de monumente din colecţia Albani achiziţionate la 5 decembrie 1815 de Louis XVIII, în momentul restituirilor forţate ca urmare a tratatului de la Paris. Această statuie face parte din colecţia muzeului parizian în urma cuceririlor artistice ale lui Napoleon; cumpărată de Louis XVIII împreună cu alte 19 opere antice din această colecţie.

Material: corpul este din breccia verde, din carierele de la Wadi Hammamat (Egipt) ; capul şi mainile sunt din marmură albă.

Dimensiuni: înălţimea 1,63 m.

Starea de conservare: o bună parte din boneta pileus a fost refăcută şi completată, precum şi moţul. De asemenea nasul a fost refăcut şi el. Capul din marmură făcea parte din categoria de sculpturi policrome din marmură colorată, pe atunci estimate ca fiind de o foarte mare valoare.

Datare: sec. II d.Hr.

Tipologie: Barbar - Dac.

 

Statuie colosala de Barbar (Dac), Muzeul Luvru, Paris, inv. MA 1385

Locul descoperirii: necunoscut; înainte de anul 1556 statuia se găsea în Palatul Savelli. În sec. XVIII sculptura este menţionată ca făcând parte din coleciţile Vilei Borghese de la Roma. Din anul 1808 (sau 1810), ea face parte din coleciţile Muzeului Luvru, din Paris.

Material: corpul din porfir roşu antic capul şi mâinile din marmură albă.

Dimensiuni: înălţimea 2,39 - 2,40m.

Starea de conservare: statuia a fost refăcută în anul 1616 de sculptorul italian Pietro Bernini.

Datare: primul sfert al sec. II d.Hr.

Tipologie: Barbar - Dac.

 

Statuie colosala de Barbar (Dac), Muzeul Luvru, Paris, inv. MA 1381

Locul descoperirii: necunoscut; înainte de anul 1556 statuia se găsea în Palatul Savelli. În sec. XVIII sculptura este menţionată ca făcând parte din coleciţile Vilei Borghese de la Roma. Din anul 1808 (sau 1810), ea face parte din coleciţile Muzeului Luvru, din Paris.

Material: corpul din porfir roşu antic capul şi mâinile din marmură albă.

Dimensiuni: înălimea 2,39 - 2,40m.

Starea de conservare: statuia a fost refăcută în anul 1616 de sculptorul italian Pietro Bernini.

Datare: primul sfert al sec. II d.Hr.

Tipologie: Barbar - Dac.

 

Rusia

Bust de Dac (Pileatus), nr.inv. A 247

Locul descoperirii: a fost descoperit către anul 1855, în fundaţiile care ating Forul lui Traian. Mai întai a făcut parte pentru o scurtă perioadă din colecţia Campana de la Roma, pe urmă el a fost achiziţionat în anul 1861 de Imperiul Ţarist, din voinţa lui Alexandru II, şi se află astăzi păstrat în Muzeul Ermitaj din Petrograd (nr.inv. A 247, fost nr.51).

Material: marmură.

Dimensiuni: înălţimea totală a sculpturii (fără piciorul - suport) este de 0.94 m (bustul, capul şi pileusul), capul singur (de la barbă până în vârf)

Datare: începutul sec. II d.Hr. Pupilele incizate în marmură, felul de a reprezenta sprâncenele printr-o serie de linii şi meşele de păr (la niv. bărbii) separate prin adâncituri sinuoase sunt caracteristici care trimit la perioada artei între sfârşitul domniei lui Traian şi prima perioadă a epocii lui Hadrian.

Tipologie:Dac

 

Bust de Dac (Pileatus), nr.inv. A 248

Locul descoperirii: a fost descoperit către anul 1855, în fundaţiile care ating Forul lui Traian. Prima dată a făcut parte pentru un scurt timp din colecţia Campana de la Roma, pe urmă bustul a fost achiziţionat în anul 1861 de Imperiul Ţarist, din voinţa lui Alexandru II, şi se află astăzi păstrat în Muzeul Ermitaj din Petrograd (nr.inv. A 248).

Material: marmură de Carara.

Dimensiuni: h 0,99 m ; partea antică, capul = 0,598 m de înalt.

Starea de conservare: numai capul este antic. Partea toracică (în gips) este modernă. Nasul, sprâncenele, bustul sunt din gips şi au fost adăugate. O parte modernă din barbă la nivelul bărbiei este din marmură.

Datare: începutul sec. II d.Hr. Pupilele incizate în marmură, felul de a reprezenta sprâncenele printr-o serie de linii şi şuviţele de păr (la bărbă) separate prin linii sinuoase sunt anumite caracteristici care trimit la perioada artei între sfârşitul domniei lui Traian şi prima perioadă a epocii lui Hadrian.

Tipologie: Dac, un nobil dac – Pileatus

 

Grădina Bourghense – Roma

- Dacii au mâinile împreunate, nu legate, aşa cum procedau romanii cu prizonierii barbari

 Leonard VELCESCU

 

 

Arcul de Triumf, ridicat de Constantin cel Mare la Roma între anii 312-313. Pe acest important - Arc de Triumf - care confirmă cu certitudine respectul si onoarea acordate de romani, dacilor, se află statui de comandanți daci de dimensiuni impresionante (peste 3 m înălțime) așezate deasupra coloanelor care decorează cele două fațade ale Arcului.

 

Arcul de Triumf de la Salonic, ridicat în anul 304 de Împăratul Gaius Galerius Valerius Maximus

”Arcul de Triumf a fost ridicat de Senatul Roman pentru a glorifica victoria cezarului asupra perșilor în anul 279 cu ajutorul trupelor de daci, compatrioții săi. Metopele monumentului îi reprezintă pe daci ca factor principal în câștigarea victoriei, fapt recunoscut de toți cercetătorii, începând cu profesorul danez K.F. Kinch, a cărui lucrare constituie piatra de temelie pentru studiile celorlalți”. (Dumitru Bălașa)

 

 

 

Arcul de Triumf de la Salonic ridicat în anul 304 de Împăratul Gaius Galerius Valerius Maximus.