România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Columna lui Traian

12 mai 113

 

 

Columna lui Traian a fost cel mai grandios monument al timpului, ridicat ca urmare a victoriei împăratului Traian asupra regelui dac Decebal şi care după unii istorici "trebuia să aibă un caracter triumfal, celebrând în acelaşi timp, răzbunarea unei mai vechi înfrângeri a romanilor în faţa dacilor, cât şi victoria obţinută datorită intervenţiei directe a împăratului", iar mesajul trebuia să ajungă la toţi locuitorii Imperiului Roman.

Dorinţa expansiunii Imperiului Roman, jignirile aduse prestigiului romanilor în urma confruntărilor armate din perioada împăratului Domiţian cu Decebal, încheiate în favoarea acestuia; visteria Romei secătuită, dar mai ales bogăţiile existente şi cunoscute de pe teritoriul Daciei (aur, argint, fier, aramă, sare, animale, cereale, miere, lână, piei, vin etc.) au constituit principalele cauze care au determinat pregătirea şi desfăşurarea celor două războaie daco-romane din anii 101-102 şi 105-106.

Cărţile-document despre daci, cele mai importante, scrise de către istorici şi de unele personalităţi romane, care au şi participat la aceste războaie daco-romane, au dispărut în decursul timpului, din diverse motive mai puţin cunoscute.

Printre acestea s-au aflat "COMENTARIILE" împăratului Traian despre cele două războaie dacice, "GETICA" scrisă de medicul Criton, cel care l-a însoţit pe Traian în Dacia, dar mai ales "ISTORIA ROMANĂ" a lui Dio Cassius, care s-a păstrat aproape în întregime, cu excepţia cărţilor/capitolelor LXVII şi LXVIIII în care erau descrise luptele împăraţilor Domiţian şi Traian purtate cu strămoşii noştri daci.

Dispariţia (?) acestor documente atât de importante pentru istoria milenară a neamului românesc determină în plus valoarea documentară a COLUMNEI LUI TRAIAN, ca izvor istoric, constituind principalul "document" al evenimentelor de excepţie care au consfinţit schimbarea radicală a istoriei DACIEI.

Cu împăratul MARCUS ULPIUS TRAIANUS (98-117) de origine hispan, a început o perioadă a împăraţilor neromani, iar Dacia a devenit provincie romană, pănâ la retragerea aureliană, iar Apulum (Alba Iulia) între timp a ajuns reşedinţa guvernatorului celor trei Dacii şi sediul celei mai importante unităţi militare romane: Legiunea a XIII-a "GEMINA" care era formată din sirieni. La fel şi Legiunea V Macedonia era constituită cu soldaţi neromani (macedonieni).

Valoarea prăzilor de război şi a comorilor regelui Decebal duse la Roma, au restabilit şi completat visteria Imperiului Roman, iar serbările din capitala imperiului, care au ţinut 123 de zile, cu spectacolele celor cca. 10000 de gladiatori care au desfătat mulţimile, cu luptele din arene cu animalele sălbatice, confirmă bucuria victoriei asupra lui Decebal, dovedite de asemenea şi prin scutirile de obligaţii financiare şi acordarea de recompense locuitorilor Romei.

Istoricii consemnează că Traian a distribuit câte 65 denari pe cap de plebeu după primul război daco-roman, iar după cel de al doilea, câte 450 denari.

După ocuparea Daciei de către Imperiul Roman, timp de aproape 165 de ani "prefecţii", din zona Auriferă a Apusenilor trimiteau anual peste o sută de "cântare" (10000 phunţi - 1 phunt = 0,5 kg) aur curat la Roma, ceea ce  înseamnă după un calcul aritmetic simplu cca. 85 vagoane aur, pe lângă cel care a urmat căile neoficiale.

Din aceste surse de la strămoşii noştri, s-a asigurat şi construirea FORULUI LUI TRAIAN care cuprindea o suprafaţă de 116m X 95m şi care cuprindea la intrare, un arc de triumf înălţat împăratului Traian, o statuie ecvestră de bronz aurit a împăratului, iar în continuare Basilica Ulpia şi două biblioteci. Între acestea s-a înălţat COLUMNA LUI TRAIAN.

Cea mai de seamă personalitate ştiinţifică din Imperiul Roman din perioada împăratului Traian a fost arhitectul APOLLODOR (60-125 e.n.) de origine elen, născut la Damasc.

Datorită pregătirii deosebite, precum şi a relaţiilor existente cu împăratul Traian, a fost numit la comanda trupelor de "geniu" romane, cu gradul de “general”, iar realizarea construcţiei podului de peste Dunăre de la Drobeta Turnu Severin în lungime de 1134,90 m, acum aproape două mii de ani a produs admiraţie nemărginită în cadrul specialiştilor şi a contemporanilor săi. După peste 200 de ani, împăratul Constantin cel Mare, în planul de recucerire a Daciei, a construit şi a inaugurat în anul 328 la Sucidava, (lângă vărsarea Oltului în Dunăre - Celei) un nou pod, pe baza planurilor podului de la Drobeta, a lui Apollodor.

Pe amplasamentul unde  s-a stabilit construirea FORULUI LUI TRAIAN, iniţial se afla o colină/deal, care a trebuit să fie excavată şi nivelată. La aceste lucrări au participat şi prizonieri daci, din cei 50000 duşi la Roma. Alţii au fost selecţionaţi şi au format unităţi militare în cadrul legiunilor romane. Din perioada lui Traian sunt cunoscute: ALA  I   ULPIA DACORUM (Cappodocia) şi COHORS I ULPIA DACORUM (Siria) iar sub Hadrian în Britania era COHORS I AELIA DACORUM. În perioada împăraţilor Marcus Aurelius şi Caracalla în Panonia Superior se afla COHORS II AURELIA DACORUM etc.

Proiectul COLUMNEI LUI TRAIAN a aparţinut de asemenea renumitului arhitect APOLLODOR şi a avut un triplu scop după istorici:

1. de a marca înălţinea dealului care a fost excavat pentru construirea FORULUI LUI TRAIAN;

2. de a construi un monument triumfal, comemorând victoria din războiul cu dacii şi

3. de a putea fi folosită ca ultim adăpost, pentru cenuşa împăratului care a înălţat-o.

Columna lui Traian a fost inaugurată la data de 12 Mai 113 şi poate fi considerată un adevărat act de naştere a neamului românesc.

TABULA ANSATA de la baza Columnei lui Traian, confirmă primul scop menţionat mai sus, prin conţinutul înscrisului: "SENATUL ŞI POPORUL ROMAN (au ridicat monumentul) ÎMPĂRATUL CAESAR, FIUL DIVINULUI NERVA, LUI NERVA TRAIAN AUGUSTUL ÎNVINGĂTORUL GERMANILOR, ÎNVINGĂTORUL DACILOR, MARE PONTIF AVÂND PENTRU A XVII OARĂ PUTERE DE TRIBUN, ACLAMAT A VI OARĂ CA ÎMPĂRAT, CONSUL PENTRU A VI-A OARĂ, PĂRINTE AL PATRIEI, PENTRU A  ARĂTA CÂT DE ÎNALT ERA MUNTELE ŞI LOCUL SĂPAT CU ATÂT DE MARI OSTENELI".

Columna lui Traian are la bază scenele din COMENTARIILE LUI TRAIAN şi reprezintă fidel scene din războaiele daco-romane.

Columna, fără statuie, are o înălţime de 39,83 m iar diametrul acesteia are 3,83 m iar la vârf 3,66 m. Soclul are formă paralelipipedică, cu fiecare latură de cca. 5,26m şi înălţimea de 6,16 m, iar baza este în formă de cunună de lauri. Pe una din laturi având o uşă care permitea pătrunderea în edificiu, la colţuri prezintă 4 acvile, iar în basorielief grămezi de trofee dacice. Fusul coloanei măsoară 26,62 m la care se adaugă capitelul de 1,48 m, precum şi cei doi tamburi de 4,66 m care formează suportul statuii.

Istoricii susţin că iniţial în vârful Columnei a fost acvila imperială romană, care, după moartea împăratului a fost înlocuită cu statuia acestuia din anul 262. Între timp, statuia împăratului Traian din vârful  Columnei a dispărut în împrejurări mai puţin cunoscute.

La sfârşitul sec. al XVI-lea (1585) papa SIXTUS V a dispus să se aşeze în locul acesteia statuia apostolului Petru sculptată de GEROLAMO DELLA PORTA, care înfruntă şi astăzi, într-un fel, adevărul istoric.

Columna cuprinde o bandă în spirală, sculptată, cu o lungime de 200 de m, în care sunt înfăţişate 155 de scene din cele două războaie daco-romane, cu peste 2500 figuri, delimitate în două segmente egale, corespunzătoare celor două confruntări războinice.

Scenele de pe Columna lui Traian, reprezintă pregătirile de război ale romanilor, inclusiv plecarea acestora către Dacia, din portul Ancona, armatele romane în zona cetăţilor dacice, tehnici de luptă, asaltul cetăţilor dacice, luptele desfăşurate şi victoriile obţinute etc. Între basoreliefurile de pe Columnă apar o serie de lucrări "genistice" care se datorează arhitectului Apollodor, iar învingătorul, împăratul Traian, apare de 59 de ori inclusiv la inaugurarea podului de peste Dunăre de la Drobeta.

Dacii, deşi au fost învinşi, apar în numeroase scene pe Columnă, începând cu cetăţile lor, luptele armate cu romanii, închinarea unor TARABOSTES lui Traian precum şi a solilor Regelui Decebal.

Către final apar scenele normale cu cei învinşi. Scene, în care  SARMISEGETUSA este cucerită, iar apărătorii ei se sinucid sau părăsesc cetatea pentru a rezista în altă parte. Scenele privind grupurile de daci care se supun romanilor sunt edificatoare.

Importantă este şi scena în care romanii descoperă comorile regelui Decebal.

În scenele finale apare, prinderea copiilor lui Decebal, moartea regelui dac şi expunerea capului regelui dac în faţa trupelor romane. Figura lui Decebal apare pe Columnă de 8 ori.

Columna lui Traian în decursul timpului, a produs admiraţie în rândul specialiştilor şi a contemporanilor ceea ce a determinat să se aprofundeze cercetările asupra acestui important monument din Europa.

În perioada de RENAŞTERE, ALFONSO CEACONNE, un anticar erudit din Spania a publicat în anul 1576 prima ediţie a Columnei lui Traian, după care a fost reeditată în anul 1585 şi în 1616. Meritul acestui învăţat constă în faptul de a fi stabilit pentru prima dată că scenele de pe Columnă se referă la războaiele daco-romane.

Francesco Villamenes a studiat gravurile, iar după un secol Pietro Santi Bartoli, în anul 1672 a reprodus după original. În anul 1775 Giovanni Battista Pirenesi a reluat cercetările. Importanţa şi faima Columnei l-a determinat şi pe Napoleon al III-lea în anul 1861, să ia iniţiativa reproducerii în mulaje de ipsos relieful scenelor monumentului.

Lucrările cercetătorului FRÖHNER au fost continuate printre alţii de Solomon Reinach şi Pollen, pe baza reliefurilor existente în muzeele din Franţa şi Anglia. Cercetările lui CICHORIUS, definitivate de Eugen Petersen, constată "realităţile topografice arheologice din România pe vechiul teatru de război, al conflictelor daco-romane şi care pot fi comparate cu reprezentările de pe Columnă".

Columna lui Traian până în zilele noastre a mai fost cercetată de o serie de cercetători recunoscuţi în lume, printre care amintim pe: KARL LEHMANN HARTLEBEN, THEODOR BIRT (germani), DAVIES (american), IAN RICHMOND (englez), EUGENIA STRONG (englez), GIUSEPPE LUGLI, RANUCCIO BIANCHI BANDINELLI (italieni), GILBERT CHARLES PICARD (francez), GIOVANI BEGATI, LINO ROSSI (italieni).

În ţara noastră, B.P. Haşdeu a editat o publicaţie în anul 1870 cu profil mixt de ziar şi revistă denumită COLUMNA LUI TRAIAN (1870-1882), la care au colaborat o serie de scriitori şi oameni de ştiinţă români: V. Alecsandri; Al. Odobescu, A. Xenopol, C. Esarcu, P. Ispirescu, Gr. Tocilescu etc. (Dicţionarul Enciclopedic Român, vol. I, pag. 704).

Prof. Constantin Daicoviciu şi fiul său Hadrian au cercetat acest monument important pentru neamul românesc, iar în anul 1968 au reeditat lucrarea "COLUMNA LUI TRAIAN" apărută la Editura Meridiane.

O carte deosebită, apărută în anul 1980, de asemenea la Editura Meridiane, o reprezintă lucrarea "STRĂMOŞII ROMÂNILOR" - vestigii milenare de cultură şi artă - DECEBAL şi TRAIAN de Ion Miclea (fotografii şi macheta artistică) şi Radu Florescu (studiu şi comentarii).

Episodul cu ţăranul român, Badea Cârţan şi Columna lui Traian confirmă interesul omului de rând din ţara noastră, din perioada respectivă faţă de acest monument important care adevereşte naşterea poporului român şi care merită a fi reamintit pentru cei interesaţi.

Ţăranul patriot Badea Cârţan de la poalele munţilor Făgăraş, preocupat de obârşia sa şi a neamului românesc, după ce şi-a însuşit datele de istorie necesare, în anul 1896 după ce şi-a lăsat turma cu oi, ortacului său, a plecat la Roma să se convingă la Columna lui Traian. După ce a trecut prin Budapesta, Viena, Tirol etc., a ajuns la Roma pe jos, după ce şi-a rupt patru perechi de opinci pe drum.

Ajuns în faţa Columnei a îngenuncheat, a scos din săculeţul din desagă şi a presărat pământ şi boabe de grâu aduse de la Oprea Cârţisoara, prinos dacic pentru marele împărat. La intrarea monumentului şi-a aşezat cojocul pe care a dormit fericit. S-a trezit când în jurul său era o mulţime de oameni şi care au exclamat: "s-a coborât un dac de pe COLUMNĂ". Asemănarea dintre Badea Cârţan şi dacii sculptaţi pe Columnă era evidentă.

În urma unor demersuri mai îndelungate efectuate de instituţiile specializate ale statului român, în anul 1971 s-a reuşit să se reconstituie pe baza mulajelor aduse din Italia, COLUMNA LUI TRAIAN în capitala României - Bucureşti.,

Nu putem trăi ca neam, fără să nu ne cunoaştem rădăcinile şi istoria milenară a strămoşilor noştri, mai ales că avem dovezi multiple pentru a demonstra (dacă mai este cazul!) că rădăcinile noastre sunt adânci şi de neclintit.

A reda adevărul istoric al neamului românesc, pentru a fi cunoscut de fiecare cetăţean român, mai ales astăzi în condiţiile globalizării, este o obligaţie a istoricilor şi a instituţiilor de specialitate; Academia Română, Institutul Naţional de Istorie “Nicolae Iorga”, Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” etc.

Columna lui Traian de la Roma şi Monumentul Triumfal "TROPAEUM TRAIANI" de la Adamclisi, prin măreţia şi importanţa lor, sunt cele mai preţioase monumente pentru istoria României, iar victoria strălucită a romanilor şi înfrângerea dacilor în cele două războaie îşi dau valoarea ce se cuvine la formarea neamului românesc.

În "Archivu pentru filologia şi istoria", nr. III şi nr. IV din anul 1869, Timotei Cipariu, a prezentat unele date istorice importante despre împăratul Traian precum şi cu privire la Columna lui Traian, mai puţin cunoscute care merită să le redăm cititorilor în copie după documentele respective, fără a le comenta (vezi anexa).

 

Ec. Ioan STRĂJAN

Bibliografie

 

"Şematismul Arhidiecezei Metropolitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş pre anul domnului 1900"

Constantin Daicoviciu, Hadrian Daicoviciu, "Columna lui Traian", ed. a II-a.

Ion Miclea şi Radu Florescu, "Strămoşii românilor. Vestigii milenare de cultură şi artă".

Timotei Cipariu, "Archivu pentru filologia şi istoria", nr. III şi nr. IV, 1869

COLUMNA LUI TRAIAN

Plecarea lui Traian în campanie - Ancona

Apolodor din Damasc - Drobeta Turnu Severin

Decebal portret de pe Columna lui Traian

Armata romană în marș

Romanii pătrund în Munții Orăștiei, distrugând așezările și fortificațiile înaintate ale dacilor

Sfatul Dacilor

Cetate dacică reprezentată pe Columnă, cu zidul de incintă din bolovani și cu lanțuri de tiranți din lemn

Una dintre cetățile dacice caracterizată prin dubla incintă concentrică

Bătălie în munți

Bătălie în fața cetății

Moartea lui Decebal

Prinderea copiilor lui Decebal

Dacii coboară în noile așezări amenajate de romani în câmpie

Transportarea prăzii

George Cârțan la Columna lui Traian (anul 1899)