|
Spiritul
Naţional în plastica lui
Nicolae
Grigorescu
 În
încercarea de a desprinde elementele definitorii pentru spaţiul şi
sufletul românesc, mulţi artişti plastici îşi vor îndrepta atenţia
către subiectele cu caracter istoric şi spre cele din universul rural.
Pictura românească la sfârşitul veacului trecut a atins un apogeu prin
lucrările lui Grigorescu, declarat ca „ primul mare pictor al spaţiului
românesc”, fondator al picturii moderne româneşti, urmat în scurt timp
de Andreescu şi Luchian. Efectul pe care creaţia sa l-a avut asupra
artiştilor contemporani a fost imens, putem spune că Grigorescu a făcut
într-o largă măsură, educaţia artiştilor care au venit după el,
devenind un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în
primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să
aducă la lumină valorile spiritualităţii româneşti.
Începând din deceniul trei al
secolului XIX, sub influenţa ideilor romantismului francez, apar în
arta plastică românească modernă primele reprezentări ale ţăranilor.
În cazul lui Grigorescu, preocuparea pentru mediul social şi lumea
satului reprezintă un aspect principal al creaţiei sale. Ales drept
unicul reprezentant autentic al identităţii naţionale, ţăranul, ca
imagine artistică, este încărcat cu multiple semnificaţii eroice şi
mitice, astfel specificul naţional se identifică cu lumea satului şi cu
imaginea idealizată a ţăranului român. Grigorescu a ştiut să exprime
această imagine într-un limbaj poetic pictural şi de aceea, sub penelul
lui, realitatea devenea poezie.
Nicolae Grigorescu s-a concentrat
timp de două decenii asupra transpunerii în pictură a vieţii satului
muntenesc şi a priveliştilor pitoreşti, evocând atmosfera specifică
peisajului românesc oglindit, la un nivel superior în pictura românească
mai ales datorită limbajului pictural plein-ari-ist. Preocuparea
artistului pentru temele rurale ce surprind rutina veşnică a muncilor
agricole, ale greului poverilor şi nesfârşitelor osteneli, ale
legăturii sufleteşti dintre om, animal şi natură, ale dăinuirii fiinţei
umane, îi vor aduce reputaţia de maestru absolut al redării carelor cu
boi.
Car cu boi - Nicolae Grigorescu
El a relevat într-o viziune
optimistă frumuseţea fizică şi morală a ţăranului român, descifrând cu
înţelegere sufletul blând, frumuseţea tinereţii şi hărnicia, integrate
mediului său de viaţă în lucrările : Ţăran de la munte, Ţărancă
voioasă, Ţărancă tânără, Cioban. În ciuda condiţiilor grele, cum au
arătat de altfel revoltele ţărăneşti din cursul secolelor XIX şi XX,
ţărăncile din tablourile lui Grigorescu apar în lucrarea Fete torcând
la poartă vesele, îmbrăcate în frumoase haine de sărbătoare într-un
cadru dominat de verdele naturii, femeile poartă veşminte de sărbătoare
chiar şi atunci când muncesc, idealizarea ţăranului fiind evidentă.
Artistul, conştient de realitatea dură în care ţăranii trăiau zi de zi,
voia de fapt să sugereze într-un mod delicat şi liric imaginea unei
lumi săteşti ideale, la care ţăranul ar trebui să tindă.
Alte figuri de femei rucărence
sunt surprinse cosând sau torcând, ele sunt pictate în mod natural, în
portul lor naţional, cu fota strânsă pe şolduri, subliniind linia
armonioasă a trupului. În lucrarea intitulată Maternitate,
pictorul creează o femeie care stă şi toarce lângă o albie în care
doarme pruncul, coloritul cald şi lumina lucrării apar vizibil în
lucrare.
Fete lucrând la poartă - Nicolae Grigorescu
De-a lungul întregii sale
activităţi a cultivat cu măiestrie portretul, în pictură şi în desen,
dovedind un mare talent în transpunerea psihologiei individuale şi
sociale a modelelor sale. El pune accentul pe formă, senzualitate şi
farmecul feminin când pictează chipuri de femei, pe care le modelează
dând viaţă şi expresie din culori delicate. Pasionat desenator şi
acuarelist, Grigorescu a lăsat nenumărate schiţe pline de dinamism, de o
mare valoare artistică, precum Înmormântare la ţară, Cap de
ţigăncuşă, Femeie în roşu.
Varietatea tipurilor psihologice
portretizate de Grigorescu este întregită de lucrări ca Mocanul.
Personajul masiv, cu chipul îngândurat, este una dintre cele mai
expresive redări ale ţăranului din zona de munte a României. O lucrare
expusă în 1870, la Salonul artiştilor în viaţă, de o magistrală
interpretare, prin care pictorul excelează în expresia figurii este
Portretul Marelui Ban Năsturel Herescu.
Izbucnirea Războiului de
Independenţă îl îndreaptă pe artist spre alte orizonturi în pictura sa.
Grigorescu a fost chemat în 1877 ca reporter pe front, participând la
cele mai însemnate episoade ale campaniei. Războiul devine pentru
pictor o realitate în care se implică total, astfel aduce în pictura sa
subiecte inspirate de scene văzute şi trăite în război. Pe tot parcursul
campaniei, artistul trăieşte şi lucrează în mijlocul soldaţilor,
studiindu-le, mişcările, atitudinea, încercând să le pătrundă
psihologia. Face studii de crochiuri, schiţe în creion şi ulei,
încercând să-şi subordoneze arta unei reprezentări cât mai veridice
reuşind să surprindă toate aspectele războiului: învălmăşeala luptei,
satisfacţia învingătorilor, groaza răniţilor etc. Acolo a lucrat cu tuşe
sigure şi rapide sute de desene, care redau aspecte şi tipuri
semnificative ale războiului pentru independenţă. Pe baza acestora a
pictat mai târziu numeroase tablouri pătrunse de caldă umanitate, de
solidaritate cu soldaţii, în general, cu omul în suferinţă, Spionul,
Santinela, Convoi de prizonieri turci, studiul şi
compoziţia de mari proporţii Atacul de la Smârdan.
Atacul de la Smârdan - Nicolae Grigorescu
Opera lui Grigorescu este
convingătoare mai ales prin maniera personală, reuşind să determine o
schimbare radicală în pictura românească, dominată până la el de
preceptele rigide şi schematice ale academismului, ridicând-o pe aceasta
la înălţimea unei arte europene. Prin creaţia sa, arta românească îşi
defineşte profilul propriu, original, şi aduce o contribuţie de seamă la
marele patrimoniu artistic al lumii.
Prof. Ioana Adriana RAICA
Bibliografie:
Maria
Kiss-Grigorescu, “Repertoriul graficei româneşti din secolul al XIX-lea
Desen. Acuarelă
Pastel. Gravură, A-R”, vol. I, Muzeul de artă al Republicii Socialiste
România, Cabinetul de stampe şi desene, Bucureşti, 1974, Remus
Niculescu, „Exp. Nicolae Grigorescu, catalog de”, Muzeul de artă
Republicii Populare Române, Bucureşti, 1957
G. Oprescu,
„Grigorescu desinator”, Academia Română. Publicaţiile Fondului Elena
Simu, Bucureşti, Monitorul oficial, 1941
G. Oprescu,
„Nicolae Grigorescu. Maturitatea şi ultimii ani”, Bucureşti,
Ed.Meridiane, 1970
A. Vlahuţă,
„Pictorul N. I.Grigorescu. Viaţa şi Opera lui”, Bucureşti, Socec, 1910
|
