România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Noua stemă a judeţului Alba -

centrată pe simboluri controversate

 

• Coroana şl blana de hermină nu sunt reprezentative pentru judeţul Alba

                 Stema județului Alba în perioada interbelică                                      Stema județului Alba în 1968

                          Stema județului Alba în 1993                                                           Stema județului Alba actuală         

Recent consilierii noştri judeţeni au aprobat o nouă stemă a judeţului Alba, semn convenţional distinctiv, emblemă, blazon care să ne identifice din punct de vedere heraldic ca judeţ pe harta României şi a lumii. Noua stemă are forma unui scut tăiat prin trasarea a două linii orizontale la mijlocul său care împarte scutul în două câmpuri: în primul câmp, de sus, pe fond de hermină se află o coroană de oţel; în câmpul al doilea, pe fond roşu, se află un legionar roman (argintiu) stând în picioare, privit din faţă, având capul spre dreapta şi ţinând în mâna dreaptă o suliţă, iar în cea stângă un scut negru. Înainte de a face o succintă analiză a semnificaţiei heraldice din noua stemă revizuită în conformitate cu legislaţia actuală şi cu metodologia elaborată de Comisia Naţională de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române vom preciza că de-a lungul istoriei sale judeţul Alba a avut mai multe steme. Prima stemă românească, adică după Marea Unire, avea forma unui scut cu capul în jos pe care se afla un soldat roman (argintiu) pe un fond albastru stând în picioare, având capul spre dreapta şi ţinând în mâna dreaptă o suliţă, iar în cea stângă un scut negru pe care este reprodusă cu argintiu inscripţia VRR - Virtus Romana Rediviva. Această stemă apare pe harta României Mari din 1938. După 30 de ani, odată cu reînfiinţarea judeţului Alba, a fost adoptată o nouă stemă potrivită cu vremurile noi, socialiste pe care le-am trăit cu toţii, mai puţin tânăra generaţie. Stema avea tot forma unui scut întors împărţit în două, de data aceasta nu pe orizontală ci pe verticală, astfel că pe partea dreaptă, pe un fond albastru se afla un legionar roman (argintiu) stând în picioare, având capul, de data aceasta, spre stânga (probabil în ton cu vremurile noi) şi ţinând în mâna stângă un scut tot argintiu (nu negru, adică fără un viitor luminos) şi fără inscripţia VRR. În mâna dreaptă ţine o suliţă. În partea stângă a scutului împărţit pe orizontală în două avem în câmpul de sus, pe un fond argintiu un spic de grâu, un brad şi un strugure, iar în câmpul de jos apar trei furnale fumegând şi patru hale industriale pe fond argintiu simbol al industrializării Albei. În mijlocul scutului se află un scut mai mic împărţit în două pe verticală. Cele două părţi imaginează Tricolorul (cea din stânga) şi steagul PCR (cea din dreapta), peste ele este centrată stema de atunci a României. De altfel, în mod obligatoriu, în toate stemele judeţelor şi ale reşedinţelor de judeţ apare în centrul imaginii stema Republicii Socialiste România cu soarele, cununa de spice, pădurile şi sonda de petrol şi cu steluţa roşie, sovietică.

O nouă stemă a judeţului avea să fie aprobată în 1993, imediat după consacrarea cadrului legal prin HG n r. 649/1993. De data aceasta compoziţia stemei se schimbă din nou (tot în ton cu vremurile noi, de data aceasta capitaliste), considerându-se că prea multe elemente heraldice dau un caracter eclectic stemei. Stema judeţului Alba din 1993 cuprindea un scut cu vârful în jos împărţit pe verticală în două câmpuri: în cel din stânga pe fond albastru se află un legionar roman abia schiţat cu capul spre stânga, ţinând în mâna dreaptă o suliţă, iar în cea stângă un scut negru cu inscripţia VRR (cu alb). Celălalt câmp vertical este împărţit pe orizontală în două: în partea de sus se află pe fond roşu, o cetate având între coloanele porţii stema Moldovei, aluzie la faptul că Ştefan cel Mare a stăpânit Cetatea de Baltă, iar jos, pe fond galben se afla „Sigiliul Preafecturei Aurăria Gemina”, de formă ovală, conturat cu maro şi având în interior un brad verde.

Aceasta fiind istoria stemelor judeţului Alba, să revenim la noua stemă adoptată în şedinţa de joi, 25 aprilie de Consiliul Judeţean prin hotărârea nr. 69, cu votul consilierilor PDL, PNL şi PPDD pentru că cei ai PSD-ului nu au aprobat noua stemă. Ceea ce frapează în primul rând pe orice cetăţean este lipsa oricărui element, însemn heraldic care să ilustreze faptul că Alba este un ţinut autentic românesc. Coroana din stema judeţului nu ne reprezintă integral pe noi, românii băştinaşi, înainte de orice, coroana plasată pe o blana de hermină (în paranteză fie spus hermina este un animal ce are blana albă iarna şi cafenie vara) semnifică după părerea autorilor stemei, istorici cu orientare regalistă şi fără nicio legătură cu judeţul Alba de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, faptul că la 15 octombrie 1922 regele Ferdinand şi Regina Măria s-au încoronat la Alba Iulia ca suverani ai României Mari. Numai că celebra coroană de oţel, făurită la dorinţa regelui            Carol I din oţelul unui tun capturat de ostaşi români la Plevna este simbolul cuceririi independenţei de stat a României, reprezintă aşadar un moment istoric care se referă la emanciparea, libertatea şi independenţă noastră faţă de Imperiul Otoman şi nicidecum la unitatea şi întregirea neamului de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Este deci un simbol folosit total neadecvat pentru că Marea Unire de la 1918 are ca simbol Sala Unirii unde cei 1228 de delegaţi au votat unirea pe vecie a Transilvaniei cu România. Pe de altă parte, coroana nu este un element heraldic românesc, strămoşesc pentru că voievozii şi domnitorii noştri, de la Decebal la Mihai Viteazul, nu au purtat coroană, ci căciuli care mai de care mai original împodobite şi mai splendide. Coroane au purtat mai ales regii Ungariei care au stăpânit vremelnic aceste teritorii ca şi împăraţii habsburgici, Transilvania fiind şi o provincie imperială. Prin urmare, regele Ferdinand, atunci când s-a încoronat la Alba Iulia în calitatea sa de succesor al unui principe german, se considera probabil îndreptăţit să poarte coroană sub raportul sensibilităţii, al orgoliului monarhic şi dinastic şi să perpetueze astfel coroana, o tradiţie veche încă de pe vremea Sfântului Imperiu Romano-German. În niciun caz, deci, coroana fie ea din aur sau oţel nu este reprezentativă pentru români. Mai degrabă ar fi fesul, dacă avem în vedere faptul că de la 1526 după bătălia de la Mohacs şi până la 1699, adică aproape 200 de ani, Transilvania a fost principat autonom sub suveranitatea Imperiului Otoman în timp ce monarhia şi însemnul ei de putere, coroana, au avut o viaţă scurtă la noi, de la 1881 când s-a proclamat Regatul României până la 1947 când s-a proclamat republica şi a fost abolită monarhia, adică doar 66 de ani.

Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că alegerea coroanei ca însemn heraldic în stema judeţului nu a fost cea mai potrivită şi inspirată soluţie. Ce să mai vorbim că şi hermina din acelaşi câmp aminteşte de armoariile austriece ale Bucovinei, adică un alt însemn, ca şi coroana, că tot urmaşii habsburgilor de la Viena sunt de fapt şi acum adevăraţi noştri stăpâni, în mod paradoxal, hermina, acest simbol al puterii habsburgice, a ajuns un element dominant în actuala stemă a judeţului Alba. Aşa se şi explică, cred, faptul că din stema judeţului Alba a fost scos sigiliul lui Avram Iancu, marele nostru erou naţional şi simbol al românismului integral, al credinţei nestrămutate în veşnicia neamului românesc. Cred că simbolul lui Avram Iancu purtând inscripţia „Sigiliul Prefecturei Aurăria Gemina” este mai reprezentativ pentru noi, cei din judeţul Alba, dacă ne gândim că toate imperiile, şi roman, şi otoman, şi habsburgic, şi ţarist au fost atrase de aurul din Munţii Apuseni, ca şi azi. Pentru aur în primul rând ne-au invadat ţara. Iar Avram Iancu, prefectul Legiunii Aurăria Gemina, şi moţii lui au fost singurii care s-au opus şi au luptat pe viaţă şi pe moarte cu invadatorii străini în goana lor după bogăţii, după aur. Ei au organizat oastea moţilor după model roman, de aceea cred că în locul coroanei mai potrivit ar fi pentru noi, cei din Alba, sigiliul legiunii lui Avram Iancu, care aparţine acestui pământ strămoşesc, ca şi aurul din munţii pe care i-a cutreierat şi apărat, astfel că niciodată Ţara Moţilor nu a putut fi cucerită, fiind păstrătoarea fiinţei noastre naţionale. Semnificativ este să amintim că atunci când austriecii au efectuat cadastrul (localizarea) în Transilvania, zona Munţilor Apuseni a fost singura unde majoritatea covârşitoare a proprietarilor de terenuri erau români. Acest fapt este urmarea luptei pentru emancipare naţională şi socială dusă de Horea, Cloşca, Crişan şi Avram Iancu. Şi atunci de ce să-i scoatem pe Avram Iancu şi însemnul său heraldic din stema judeţului? Nu înţelegem cum de a acceptat şi promovat acest act antiromânesc preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrei, care oltean fiind din spiţa lui Mihai Viteazul, ar fi trebuit să ştie cel mai bine că, aşa cum spunea poetul Marin Sorescu: „Mihai Viteazul este principiul de funcţionare al poporului român”, iar Avram Iancu este mai mult decât atât pentru noi, ardelenii, pentru că noi toţi am fost şi suntem Avram Iancu, căci altfel nu am fi existat în Transilvania ca neam şi ţară. Aşa că, înapoi cu Avram Iancu şi cu sigiliul Prefecturii Aurăria Gemina în stema judeţului şi încă la loc de cinste! Sperăm că „luptătorii cu arma legii”, inclusiv cei de la Prefectura Alba sau orice altă persoană interesată, să repare această batjocură!

Stema a fost contestată în instanţă de către membrii PSD Alba.

Gheorghe CIUL