|
Scriitorul
Vlad Pohilă aniversează apoteotic şase decenii de viaţă
 Omagiu,
Cărturarului
Motto:
„Totul începe şi totul
culminează, în existenţa mea, cu fascinaţia pentru limba mamei, adică
pentru limba română”
(VI. Pohilă)
Foarte probabil,
Cărturarul Vlad Pohilă de la Chişinău va fi zilele acestea un răsfăţat
al mediului cultural în care Domnia Sa coexistă, alături de oameni
meniţi şi pregătiţi să reprezinte frumuseţea spirituală şi bogăţia
intelectuală ale Neamului nostru.
Pentru orice om
comun, aniversarea a şase decenii de viaţă e un eveniment deosebit -
evident, restrâns la microgrupul căruia sărbătoritul îi aparţine. Dar
Dl. Vlad Pohilă, graţie rolului social pe care şi-l asumă încă de la
terminarea studiilor universitare şi, implicit, efectului productiv
rezultat din acest statut, a ieşit din sfera privatului familial şi a
intrat în zona interesului naţional. Această recunoaştere e subliniată
de cea mai înaltă distincţie de stat ce i-a fost atribuită în 2010:
Ordinul Republicii.
Distinsul
intelectual chişinăuian, Vlad Pohilă, e o personalitate de frunte a
românităţii. Şi nu o personalitate raportată doar la spaţiul geografic
al R. Moldova, Basarabia cea smulsă violent din vatra strămoşească, ci
la întreg arealul românesc, indiferent de hotarele efemere trasate de
istoria intereselor statale. Reprezentativitatea culturală a
scriitorului şi publicistului Vlad Pohilă e accentuată de prolificitatea
sa creativă, de enciclopedismul şi frumuseţea stilistică a operei sale,
de autoritatea sa de stăpân autoritar al ştiinţei limbii Neamului,
dincolo de graniţele ei de natură strict lingvistică, Domnia Sa fiind şi
un consacrat vorbitor şi traducător de limbi străine din spaţiul slav,
baltic şi neolatin. Numai în acest context larg al comunicării prin
intermediul cuvântului, a putut el exclama, cu vocabulele dramatice ale
lui Galileo Galilei : „Şi totuşi, limba română!” (titlul unuia dintre
volumele sale de eseistică).
Universul
cotidian, „centrul universal” al scriitorului, lingvistului, eseistului,
publicistului, redactorului-stilist de carte, traducătorului VI. Pohilă
e Biblioteca Municipală „B. P. Haşdeu” din Chişinău, unde Cărturarul
lucrează ca redactor-şef al revistei BiblioPolis, o academică publicaţie
de biblioteconomie şi ştiinţe ale comunicării. Cartea e prietena lui cea
mai statornică, una deosebit de acaparatoare, parcă geloasă, iar
Cărturarul nostru, subjugat Cărţii, i se dedică ei zi şi noapte, după
cum mărturisesc, pizmuindu-i iubirea, apropiaţii săi, în cercul cărora e
etichetat ca fiind „omul-bibliotecă”. Iar protagonistul acestei mari
iubiri îşi recunoaşte el însuşi dulcea sa povară: „Ce mit frumos,
dragostea de carte!”.
Dl. Vlad Pohilă
este şi un apreciat, solicitat şi activ redactor de carte, ceea ce
înseamnă că meseria/arta sa de stilist al limbii române pe texte dintr-o
gamă largă de domenii ale cunoaşterii i-a desăvârşit formaţia de
enciclopedist. Prefeţele şi recenziile de carte, articolele şi eseurile
sale dau înaltă măsură erudiţiei autorului lor. Formaţia sa
multiculturală e confirmată şi consolidată şi de activitatea pe care o
realizează în cadrul Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova, ca
redactor al
Calendarului Naţional,
publicaţie anuală cuprinzând
cronologia unor informaţii de natură enciclopedică.
Şi peste toate
aceste competenţe strălucite ale zestrei sale culturale se suprapune
fericit Omul Vlad Pohilă, cel născut într-o zi de Paşte a anului 1953 (6
aprilie), ca al şaptelea copil, din cei nouă născuţi ai familiei Ion şi
Ileana Pohilă din Putineşti, judeţul Soroca. Se vede că Lumina învierii
Domnului l-a atins cu iubire divină pe cel care, iată, e văzut de cei
care-i sunt în preajmă ca fiind „pâinea lui Dumnezeu”. E generos şi
iubitor de semeni, fără „osebire”, neluând în „samă” averea la care
mulţi din branşa sa „cată” cu străşnicie, întinde larg palmele
sufletului, bătătorite de buchiile miilor de cărţi şi reviste (citite,
scrise şi dăruite de el), spre a strânge frăţeşte şi mâna săracului, şi
mâna bogatului, ceea ce înseamnă că demonul mândriei nu i-a găsit
vulnerabilitate nici măcar atâta cât în călcâiul lui Ahile. Uite de
aceea m-a privit şi pe mine blajin, ca pe un Badea Cârţan de pe malul
Moldovei, fiind la fel, fără avere, adică fără oi şi fără îndestulătoare
cărţi în bibliotecă.
Categoric,
această microsinteză stângace a ceea ce reprezintă Omul şi Intelectualul
basarabean Vlad Pohilă, autorul a peste 1700 de titluri (cf. „Vlad
Pohilă. Biobibliografie”, 2010) e doar un simbolic demers aniversar, e
doar modestul omagiu al unui privilegiat anonim căruia o ursitoare bună
i-a prilejuit, în câteva fulguieli de timp, aflarea în preajma
distinsului Cărturar de la Chişinău. lată, mai recent a fost să fie
acest noroc al meu în luna octombrie a anului trecut, când, prin
intermedierea altui generos intelectual basarabean, conf. univ. dr.
Vasile Şoimaru, mi s-a întâmplat să-l am - nemeritat pentru statura mea
de vizitator comun - drept cald şi volubil însoţitor cultural în centrul
metropolei basarabene, pe Aleea Clasicilor, chiar pe Dl. Vlad Pohilă,
ghidul specializat pentru muzeele de artă de la Moscova şi
Leningrad/Petersburg, cu celebrul Ermitaj (postura remarcabilă din
timpurile cele văratice ale vieţii sale). Dar graţia care mă copleşeşte,
în contextul relaţiei mele cu blândul aristocrat al
ştiinţelor umaniste de la Chişinău, e onoarea de a suporta sub fruntea
sa luminată mult prea modestele mele texte, inserate (totuşi) în
prestigioasa revistă BiblioPolis, căreia cu dăruire îi dă viaţă.
Şi la cele
rostite în suflet şi...atât de puţin răzbătute afară!, adaug şi câteva
rostiri despre Cărturarul aniversat pe 6 aprilie, arhivate prin
condeiele consacrate a doi
cărturari de statura Sărbătoritului. Voi rândui asta, însă, imediat după
ce voi face scurta urare, cu toată însufleţirea de care e în stare
firava-mi fiinţă, de aici, din mediul meu sătesc - care, probabil, e
unic prin aceea că un Cărturar de talia respectabilului Vlad Pohilă a
moderat, în modestul ambient rural, lansări de carte basarabeană.
Aşadar, vă
urez, Distinse Prieten al nostru, al mirosloveştenilor - cu drag şi de
bunăvoie supuşi ai Măriei Voastre, Cărturarul -, să rămâneţi MULŢI ANI
tot aşa de frumos la minte şi suflet şi, numaidecât, să vă fie trupul
sănătos, adică sipetul cel necesar zestrei care vă poartă NUMELE! ***
„Scrierile
lui Vlad Pohilă ne ajută să păstrăm aprinsă făclia românismului. Toate
aceste scrieri sunt
aureolate de patosul luptei pentru apărarea limbii române. Ele îi vor
fixa numele în galeria marilor patrioţi români din Basarabia”. (Valentin
Mândâcanu)
„Vlad Pohilă e un
voievod, dar unul de travaliu asiduu, de efort continuu, e un
latifundiar, dar unul cu sapa mereu în mână (...) pentru a stârpi
buruienile de pe ogorul românismului”. (Valentin Mândâcanu)
„ Vlad
Pohilă este un remarcabil lingvist, dar şi un strălucit publicist, care
s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite la noi... “(Grigore
Vieru)
CARTEA
(Se dedică, cu
sfială, Cărturarului
Vlad Pohilă)
Snop de lumină, ferecat cu
lacăt şăgalnic în sipetul trecerii...
Şi toţi purtăm
cheia la gât
sau o ştim pusă
de mama
sub preşul de la
intrarea în lume.
Numai că,
crescând,
ne luăm cu joaca
şi umblăm la
sipet seara,
când ne muşcă
şarpele lui Moş Ene.
De aceea nu ne
dumirim să alegem
între lumina cea
ferecată
şi luminăţia cea
risipită ademenitor
de cel care
înşală ochiul.
Ruginindu-ne
cheia,
nu mai putem
deschide cu ea
decât sipetul
fetei babei.
Gheorghe
PÂRLEA-NĂVRĂPEŞTI
|
