|
Statuia
Libertăţii de la Arad - minciună sau adevăr -
 Istoria
este o ştiinţă pe cât de necesară, pe atât de fascinantă. Ea ne ajută să
înţelegem cum a ajuns lumea aşa cum o ştim, dezvăluindu-ne motivele şi
explicându-ne acţiunile oamenilor care au făcut-o.
Iată de ce colaborarea între
istorici de bună credinţă şi în special cu cei ce se ocupă de cercetări
în domeniul ISTORIEI LOCALE, NAŢIONALE ŞI UNIVERSALE reprezintă o
importanţă deosebită şi utilă, pentru a PREZENTA ADEVĂRUL ISTORIC AŞA
CUM A FOST EL. Din această colaborare trebuie să străbată spre cititori
sau cercetători, informaţia curată şi credibilă pentru a ridica vălul de
pe faţa FALSIFICATORILOR DE PROFESIE A EVENIMENTELOR DIN ISTORIA
ROMÂNILOR ŞI UNIVERSALĂ.
O astfel de colaborare am
stabilit-o încă din 1960 cu prof. univ. dr. VASILE T. CIUBÂNCAN din
CLUJ-NAPOCA, un excelent cercetător şi cunoscător al evenimentelor
istorice din judeţele: MARAMUREŞ, SATU MARE, SĂLAJ, BIHOR, ARAD, CLUJ,
BISTRITA-NĂSĂUD, ALBA ş.a., lăsând în urma sa cărţi de o valoare
ştiinţifică inestimabilă.
Acest material îl punem la
dispoziţia cititorilor si a cercetătorilor prin intermediul Revistei
“DACOROMANIA” pentru a se informa corect, aşa cum spune dictonul latin
“SINE IRAET STUDIO” (fără mânie si părtinire, caracterizare a
obiectivităţii şi condiţie a adevărului în general). Acest studiu se
datorează unor eforturi deosebite - materiale şi financiare - cuprinzând
o perioadă de timp destul de îndelungat.
* * *
SCURT ISTORIC
Statuia ca MONUMENT AL
DOMENIULUI ARTELOR PLASTICE, a fost construită şi instalată pe
teritoriul MUNICIPIULUI ARAD, TERITORIU ROMÂNESC, DE CĂTRE UN STAT
STRĂIN, dedicată memoriei A 13 GENERALI DIN ARMATA HABZBURGICĂ, care în
anul REVOLUŢIONAR EUROPEAN DE LA 1848-1849 au dezertat din armata
habzburgică şi s-au înrolat ÎN MOD VOLUNTAR ÎN ARMATA GUVERNULUI UNGAR,
condusă de LAJOS KOSSUTH (slovac), conducătorul REVOLUŢIEI UNGARE, iar
pe PLAN MILITAR de generalul IOSIF BEM de etnie poloneză.
Împreună cu alţi ofiţeri
superiori cei 13 generali au luat parte în faza finală a REVOLUŢIEI
UNGARE, la luptele ce s-au desfăşurat pe teritoriul PRINCIPATULUI
TRANSILVANIEI, iar în luptele sângeroase de apărare conduse de AVRAM
IANCU, au fost ucişi peste 40.000 de români, iar peste 300 de localităţi
româneşti au fost incendiate şi transformate în cenuşă.
Datorită intervenţiei
armatelor Imperiului ŢARIST şi a Imperiului HABZBURGIC la ultima
confruntare decisivă ARMATA UNGARĂ a fost înfrântă şi a capitulat la
ŞIRIA, localitate lângă ARAD.
După înfrângerea şi
capitularea ARMATEI UNGARE, GUVERNUL IMPERIAL DE LA VIENA a luat măsuri
de ordin militar şi juridic împotriva DEZERTORILOR din armata
habzburgică şi înrolaţi în armata ungară.
La 10 august 1849, GUVERNUL
IMPERIAL a amnistiat soldaţii până la gradul de sergent, iar ofiţerii
până la gradul de căpitan, au fost degradaţi la simpli soldaţi şi
încadraţi în unităţile respective.
Ofiţerii cu grad superior până
la generali au fost trimişi IN FAŢA TRIBUNALELOR MILITARE, judecaţi şi
condamnaţi individual, aplicându-li-se pedepse graduale până la PEDEAPSA
CAPITALĂ.
Pentru condamnarea celor
vinovaţi au funcţionat DOUĂ CURŢI MILITARE, una la BUDAPESTA şi cealaltă
la ARAD, unde au fost judecaţi 4.268 de ofiţeri superiori, dintre care
230 au fost condamnaţi LA MOARTE, însă au fost executaţi numai 40.
Arad - platoul din faţa Palatului Administrativ
Acesta a fost în esenţă
TRASEUL ISTORIC din punct de vedere strict MILITAR şi JURIDIC pe care
1-au parcurs şi CEI 13 GENERALI de care este legat MONUMENTUL LIBERTĂŢII
DE LA ARAD.
Cei 13 generali, pe lângă
implicarea lor militară, nu au fost străini de acţiunile POLITICE ALE
TRANSILVANIEI, în special în PRINCIPATUL TRANSILVAN, ei s-au angajat în
lupte politice şi militare declanşate de GUVERNUL CONDUS DE LAJOS
KOSSUTH, prin ANEXAREA CU FORŢA ARMELOR A PRINCIPATULUI LA UNGARIA
SANSTEFANIANA.
De remarcat este şi faptul că
DUPĂ ÎNFRÂNGEREA DE LA MOHACS DIN 1526, DE CĂTRE IMPERIUL OTOMAN,
UNGARIA A FOST DESFIINŢATĂ CA STAT IAR PRINCIPATUL TRANSILVANIA A RĂMAS
AUTONOM ŞI ÎN AFARA STATULUI UNGAR.
PRINCIPALELE OBIECTIVE
ALE REVOLUŢIEI UNGARE
Guvernul condus de LAJOS
KOSSUTH şi ceilalţi conducători ai revoluţiei ungare, în PROGRAMUL LOR
POLITIC ŞI-AU STABILIT PRINTRE ALTELE ŞI URMĂTOARELE OBIECTIVE POLITICE:
1. Refacerea STATULUI UNGAR
SANSTEFANIAN şi anexarea tuturor teritoriilor stăpânite până la 1526
când a fost desfiinţat de IMPERIUL OTOMAN ŞI TRANSFORMAT ÎN PAŞALÂC
TURCESC;
2. Declararea NAŢIUNII UNGARE
CA SINGURĂ NAŢIUNE POLITICĂ CONDUCĂTOARE A NOULUI REGAT, IAR LIMBA
UNGARĂ A FOST DECLARATĂ CA SINGURA LIMBĂ OFICIALĂ;
3. Desfiinţarea NAŢIUNILOR
NEUNGUREŞTI DIN VIITORUL REGAT, FORMATE deja până atunci ca ENTITĂŢI
ETNICE ŞI POLITICE DE SINE STĂTĂTOARE, între care se găsea şi NAŢIUNEA
ROMÂNĂ DIN TRANSILVANIA. Toate etniile neungureşti erau obligate să
RECUNOASCĂ SUPREMAŢIA NAŢIUNII UNGARE în rândurile căreia SĂ SE
INTEGREZE PRIN FORŢĂ LA NAŢIUNEA UNGARĂ PRIN ASIMILARE. De asemenea, să
fie SUPRIMATE TOATE LIMBILE NEUNGUREŞTI, rezervându-le dreptul de a le
folosi numai în cadrul familiei.
PRINCIPALELE CERINŢE ALE
ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA
În acel context şi cadru
politic general, inclusiv pe plan EUROPEAN, s-a aflat în acele momente
de răscruce şi NAŢIUNEA ROMÂNĂ DIN TANSILVANIA, ajunsă la CONŞTIINŢA DE
SINE pe care şi-a afirmat-o ÎN PROGRAMUL ADUNĂRILOR ŢINUTE PE CĂMPIA
LIBERTĂŢII DE LA BLAJ, unde şi-a formulat propriile deziderate şi
revendicări. Printre ele amintim:
1. Naţiunea Română s-a
declarat NAŢIUNE DE SINE STĂTĂTOARE ŞI RECEPTA, CA A PATRA NAŢIUNE DIN
TRANSILVANIA după cea ungară, secuiască şi germană;
2. Recunoaşterea LIMBII ROMÂNE
CA LIMBĂ OFICIALĂ ŞI FOLOSIREA EI ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE, ÎN ŞCOLI ŞI
ÎN VIAŢA SPIRITUALĂ PROPRIE;
3. Recunoaşterea celor două
religii româneşti: GRECO-ORTODOXE şi GRECO- CATOLICE CA RELIGII RECEPTE,
EGALE ÎN DREPTURI CA RELIGIILE UNGUREŞTI ŞI SĂSEŞTI;
4. Dreptul NAŢIUNII ROMÂNE DE
A PARTICIPA LA VIAŢA POLITICĂ LA TOATE NIVELURILE, DE A AVEA ALEŞII EI
ÎN ORGANELE DE CONDUCERE ADMINISTRATIVE INCLUSIV ÎN DIETA UNGARĂ DE LA
CLUJ, ÎN MOD PROPORŢIONAL CU NUMĂRUL ROMÂNILOR;
5. Naţiunea Română din
Transilvania S-A PRONUNŢAT CATEGORIC ÎMPOTRIVA ANEXĂRII FORŢATE LA
UNGARIA, în acelaşi timp DIETA DIN CLUJ SĂ NU DEZBATĂ PROBLEME PRIVIND
CERERILE ROMÂNILOR DECÂT ATUNCI CÂND DELEGAŢII NAŢIUNII ROMÂNE VOR FI
ALEŞI ŞI DESEMNAŢI SĂ PARTICIPE LA LUCRĂRILE DIETEI;
6. Desfiinţarea lOBAGIEI şi în
localităţile româneşti din Transilvania, nu numai în cele ungureşti;
7. Naţiunea Română va COLABORA
CU TOATE CELELALTE NAŢIUNI - UNGURI, SAŞI ŞI SECUI pe bază de DREPTURI
EGALE Şl REZOLVAREA ÎN COMUN A TUTUROR PROBLEMELOR TRANSILVANIEI
Aceste câteva revendicări ale
românilor transilvăneni din 1848-1849, au fost ele revendicări
democratice? Au servit şi altor etnii din Transilvania? Au fost ele
îndreptate împotriva cuiva?
DIFERENŢE ÎNTRE ROMÂNI
ŞI UNGURI
DIN TRANSILVANIA
Prin comparaţie cu PROGRAMUL
LUI LAJOS KOSSUTH intitulat: “LIBERTATE ŞI DREPTATE”, a fost redus numai
la NAŢIUNEA UNGARĂ EXCLUSIV şi împotriva celorlalte naţiuni din
teritoriile şi provinciile pe care vroiau să le anexeze şi să le supună
UNGARIEI şi NAŢIUNII UNGARE.
La adresa naţiunilor şi în
special a NAŢIUNII ROMÂNE, LÁJOS KOSSUTH a adresat următoarea
avertizare: “EXTERMINAREA ROMÂNILOR ŞI A TUTUROR DUŞMANILOR CARE SE OPUN
REVOLUŢIEI UNGARE”. Pe români i-a declarat “MERCENARI PLĂTIŢI”, “HOARDĂ
MAI JOSNICĂ DECÂT VITELE”, “BANDIŢI”, “VALAHI ÎMPUŢIŢI”, “OPINCARI”, şi
alte aprecieri jignitoare.
La 30 mai 1848, DIETA
UNGUREASCĂ DE LA CLUJ a VOTAT UNIREA TRANSILVANIEI CU UNGARIA pe care
PARLAMENTUL UNGARIEI A PROCLAMAT-O ÎNCĂ ÎN LUNA APRILIE 1848. La Cluj,
în DIETA UNGUREASCĂ a fost proclamată UNIREA TRANSILVANIEI CU UNGARIA
SUB deviza: “UNIO VAGY HALAL” (Unire sau moarte), iar propunerea celor
cinci delegaţi români prezenţi în sala de şedinţă nici nu a fost
ascultată.
Memoriul românilor cu
revendicările formulate la BLAJ în faţa a peste 40.000 de români nici nu
a fost cuprins în ordinea de zi.
Dieta din CLUJ, organism
politic legislativ, anacronic în RAPORT CU TIMPURILE REVOLUŢIEI
EUROPENE, era format din 400 DE ALEŞI UNGURI - NOBILI, CONŢI, BARONI,
REPREZENTANŢI AI CULTELOR UNGUREŞTI, DEMNITARI POLITICI ŞI ADMINISTRTIVI
CENTRALI Şl LOCALI.
Conform RECENSĂMÂNTULUI
AUSTRIAC DIN 1850, ÎN TRANSILVANIA TRĂIAU: 2.062.679 locuitori, din care
1.220.266 erau ROMÂNI - 59,2%; 359.270 UNGURI
- 17.3%; 181.250 SECUI - 8,8%
(cumulaţi ungurii si secuii 540.520 - 26,1%); 195.793 SAŞI
- 16% şi ALŢII 106.100-5,1%.
Românii din Transilvania s-au
împotrivit UNIRII TRANSILVANIEI CU UNGARIA ştiind că revendicările lor
înseamnă distrugerea Naţiunii Române.
În acele condiţii s-au deschis
confruntările militare dintre ROMÂNI ŞI UNGURI, în septembrie 1848, la
cea de-a doua adunare a românilor de la BLAJ, dârzenia hotărâtă a
românilor din Transilvania înarmaţi şi gata de luptă, pentru a se
împotrivi armatei ungureşti condusă de generalul IOSIF BEM, care nu ne
recunoştea libertatea, a fost exprimată cu toată hotărârea de AVRAM
IANCU “CRAIUL MUNŢILOR”: “PRETENŢIILE NOASTRE SUNT SFINTE, PRECUM E
SFÂNTĂ DREPTATEA, ŞI , NOI, ROMÂNII VOM LUPTA PÂNĂ LA SACRIFICIUL SUPREM
PENTRU A LE APĂRA.”
În FĂGĂRAŞ, HUNEDOARA, ZĂRAND,
CETATEA DE BALTĂ şi în alte părţi ale TRANSILVANIEI, s-a INSTAURAT
ADMINIS-TRAŢIA ROMÂNEASCĂ, ALEASĂ ÎN MOD DEMOCRATIC CU CENTRUL DE
CONDUCERE ÎN MUNŢII APUSENI în frunte cu AVRAM IANCU, instituindu-se UN
REGIM POPULAR CU ARMATĂ PROPRIE.
Se naşte întrebarea
pertinentă, OBIECTIVELE MILITARE ŞI POLITICE UNGUREŞTI pot fi ele
considerate că au adus libertatea în TRANSILVANIA? Dar pentru cine?
Cei 13 generali pot fi
absolviţi de răspundere mai ales pentru uciderea celor peste 40.000 de
români şi peste 300 de localităţi care au fost prefăcute în cenuşă? (A
se consulta lucrarea ştiinţifică a prof. univ. dr. LIVIU MAIOR cu
titlul: “1848 - Românii şi Ungurii în Revoluţia Paşoptistă” în care
autorul califică acţiunile militare ungureşti drept “CUCERIREA
TRANSILVANIEI ŞI NU ELIBERAREA EI”).
Acestea au fost în esenţă
problemele care ţin de istorie, în care au fost implicaţi direct cei 13
generali, cărora le-au fost dedicat MONUMENTUL DE LA ARAD sub emblema
“STATUIA LIBERTĂŢII.”
JURISDICŢIA STATUII
LIBERTĂŢII
Generalii la care ne-am
referit (13), au fost CONDAMNAŢI PENAL conform legilor imperiale, adică
ca cetăţeni austrieci. Ei au depus JURĂMÂNTUL FAŢA DE AUSTRIA şi de
ARMATA AUSTRIACĂ.
Toate guvernele UNGARIEI, nu
au întreprins nici o acţiune PE PLAN JURIDIC prin care să le fie ANULATE
CONDAMNĂRILE LA MOARTE sau să-i REABILITEZE SI SĂ FIE DECLARAŢI EROI AI
LIBERTĂŢII POPOARELOR.
Guvernul dualist ungar de la
1880 când S-A EDIFICAT ŞI INSTALAT STATUIA LIBERTĂŢII, conştient de
IMPLICAŢIILE POLITICE, DIPLOMATICE, L-AU EVITAT ÎN MOD SISTEMATIC PE
FAŢĂ ŞI DESCHIS, în schimb, Guvernul a acţionat din UMBRĂ ŞI AU PLASAT
ACEASTĂ SARCINĂ PE SEAMA UNOR SOCIETĂŢI CIVILE APOLITICE DIN UNGARIA ŞI
DIN DIASPORĂ, cum a procedat şi procedează şi astăzi.
Chipurile că SOCIETĂŢILE
CIVILE AU ADUNAT FONDURILE NECESARE, Guvernul Ungariei a elaborat
PLANURILE DE ACŢIUNE, A ANGAJAT ŞI FINANŢAT SCULPTORUL SI LUCRĂRILE PÂNĂ
LA INSTALAREA STATUII LIBERTĂŢII.
Tot acele SOCIETĂŢI CIVILE
PRIN EMBLEMA ŞI MESAJUL SIMBOLIC CE L-A FOST DAT STATUII LIBERTĂŢII,
I-AU DECLARAT EROI PE CEI 13 GENERALI AUSTRIECI CONDAMNAŢI PENAL DE
STATUL AUSTRIAC.
Dându-i-se UN ASTFEL DE CURS
întregii acţiuni, până la finalizarea şi instalarea STATUII LIBERTĂŢII a
fost un fel de PĂCĂLIRE A AUSTRIECILOR, în aparenţă rezultă că GUVERNUL
UNGARIEI, ar fi fost pus de către SOCIETĂŢILE CIVILE UNGUREŞTI ŞI DIN
DIASPORĂ ÎN FAŢA UNUI FAPT ÎMPLINIT PESTE CARE NU AR MAI FI PUTUT TRECE.
Este oare întâmplător faptul
că se REPETĂ SISTEMATIC ŞI MATEMATIC în aceeaşi viziune după care toate
GUVERNELE UNGARIEI DE IERI ŞI DE AZI, EVITĂ PE FAŢĂ SĂ SE IMPLICE ÎN
REABILITAREA EROILOR REVOLUŢIEI şi din nou ACEASTĂ SARCINĂ A FOST
DIRCŢIONATĂ SPRE O NOUĂ SOCIETATE CIVILĂ UNGARĂ care ar fi colectat
fondurile şi toate mijloacele DE REINSTALARE A STATUII LIBERTĂŢII, (vezi
reabilitarea lui MIKLOS HORTHY si declarat de societăţile civile din
Ungaria şi din diasporă cel mai mare patriot şi conducător al
ungurilor).
De această dată DORINŢA ŞI
PERSEVERENŢA de a se reamplasa STATUIA LIBERTĂŢII LA ARAD, strategia
societăţilor civile ungureşti a răsuflat uşurată atunci când VIKTOR
ORBAN, foarte grăbit, i-a solicitat în mod direct OMOLOGULUI SĂU ROMÂN,
RADU VASILE, ca să adopte O HOTĂRÂRE DE GUVERN PRIVIND REAMPLASAREA
STATUII LIBERTĂŢII LA ARAD. Primul Ministru RADU VASILE a şi adoptat
HOTĂRÂREA DE GUVERN acceptând propunerea Ungariei şi a fost făcută
public.
A rămas însă neaplicată
această HOTĂRÂRE A GUVERNULUI ROMÂNIEI. Nici guvernul MUGUR ISĂRESCU nu
a aplicat hotărârea. Iată deci DUBLA FAŢĂ A MEDALIEI. Dacă hotărârea
guvernului RADU VASILE, apoi guvernul MUGUR ISĂRESCU era validă din
punct de vedere juridic şi politic rămâne să fie examinată cu răbdare şi
cu exigenţa necesară. (Din păcate, toată această tărăşenie se aruncă în
spatele guvernului ADRIAN NĂSTASE, care, ar fi răspunzător de a da
aprobarea reamplasării STATUII LIBERTĂŢII de la ARAD ceea ce este O
MINCIUNĂ).
Constatăm faptul că împotriva
Şl A ACESTUI TIP DE MANIPULARE, există totuşi UN IMPEDIMENT JURIDIC
MAJOR, care până în prezent a fost IGNORAT TOTAL. Faptul că în 1924,
Guvernul României LEGAL CONSTITUIT ÎN CONFORMITATE CU PREROGATIVELE CE
I-AU FOST CONFERITE DE NOUA CONSTITUŢIE şi cu avizul REGELUI FERDINAND
ÎNTREGITORUL, AU DECIS PRINTR-O HOTĂRÂRE LEGAL ADOPTATĂ DEMOLAREA
STATUII LIBERTĂŢII, AFLATĂ PE DOMENIUL PUBLIC AL STATULUI ROMÂN ŞI
PUNEREA EI ÎNTR-UN SPAŢIU ÎNCHIS PENTRU PUBLIC.
Această HOTĂRÂRE în
concordanţă cu CONSTITUŢIA STATULUI ROMÂN, NU POATE FI ELUDATĂ DE NICI
UN GUVERN ROMÂN, numai dacă îşi va asuma RĂSPUNDEREA POLITICĂ DE ANULARE
A HOTĂRÂRII, CU ARGUMENTE JURIDICE SAU DACĂ AU FOST VICII GRAVE DE FOND
ŞI CA URMARE NU AR FI VALIDĂ, în fond, chiar dacă o astfel de HOTĂRÂRE
DE GUVERN ce ar fi adoptată indiferent DE CULOAREA POLITICĂ VA TREBUI SĂ
FIE SUPUSĂ SPRE VALIDARE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI şi în caz APROBATIV să
fie trimisă PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI SPRE VALIDARE şi publicarea ei în
MONITORUL OFICIAL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI.
În lipsa unor astfel de
demersuri riguros îndeplinite şi temeinic motivate până la capăt, NIMENI
NU ARE DREPTUL SĂ ÎNTREPRINDĂ NICI O ACŢIUNE ÎN SCOPUL REAMPLASĂRII
STATUII LIBERTĂŢII, dacă nu doreşte să suporte consecinţele de rigoare
ALE LEGILOR STATULUI ROMÂN.
Se mai poate naşte şi o altă
întrebare, dacă la rândul lor GUVERNELE UNGARIEI AU AVUT CUNOŞTINŢĂ DE O
ASTFEL DE HOTĂRÂRE ŞI DE VALABILITATEA EI PESTE TIMP. INDISCUTABIL DA.
în aceste condiţii de ce AU ÎNCERCAT SĂ STRECOARE REZOLVAREA PROBLEMEI
PRINTR-O DECIZIE A GUVERNULUI ROMÂN de acelaşi nivel JURIDIC ŞI POLITIC,
cu acel care a decis la timpul respectiv ÎN SENS CONTRAR, chiar dacă pe
planul derulării faptelor A FOST DIRIJATĂ SPRE SOCIETATEA CIVILĂ UNGARĂ
care nu are nici o COMPETENŢĂ ÎN ACEL DOMENIU.
În paralel unii membri ai
GUVERNULUI UNGARIEI ŞI CONDUCEREA UDMR fac fel de fel de DECLARAŢII
DESCHISE ŞI PRESIUNI CA GUVERNUL ROMÂNIEI SĂ SE IMPLICE în luarea UNEI
DECIZII care să ducă la LEGALIZAREA reinstalării STATUII LIBERTĂŢII.
O altă problemă de fond de
NATURA JURIDICĂ este aceea a TERENULUI sau a TERITORIULUI PE CARE s-a
amplasat STATUIA LIBERTĂŢII, care indiferent de SUPRAFAŢĂ, calculată în
metri pătraţi, EL FACE PARTE DIN TERITORIUL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI, iar
obiectivul - STATUIA LIBERTĂŢII - a APARŢINUT UNUI STAT STRĂIN.
Finanţarea şi reamplasarea a fost realizată tot ÎN UNGARIA DE O TERŢĂ
SOCIETATE CIVILĂ UNGARĂ cu LARGUL CONCURS AL CONDUCERII UDMR.
În aceste condiţii SE NAŞTE
ÎNTREBAREA DACĂ ORICARE DIN GUVERNELE ROMÂNIEI poate ÎNSTRĂINA O
PORŢIUNE DIN TERITORIUL NAŢIONAL UNEI PERSOANE STRĂINE FIZICE ORI
JURIDICE, pentru interesele acesteia şi nu ale STATULUI ROMÂN? Apoi, să
le acorde DREPTUL DE FOLOSINŢĂ PE TERMEN NELIMITAT?
Asupra TERITORIULUI NAŢIONAL
este PROPRIETAR POPORUL ROMÂN care îl LOCUIEŞTE şi îl STĂPÂNEŞTE din
vremuri IMEMORIALE SUB ASPECT JURIDIC CA PROPRIETATE INDIVIZĂ.
Statul Român, GUVERNUL, nu
este PROPRIETARUL ci ADMINISTRATORUL şi GARANTUL APĂRĂRII ŞI
INTEGRITĂŢII PĂMÂNTULUI ROMÂNESC, în cazul în care ar fi supus UNOR
PRESIUNI EXTERNE ŞI INTERNE STATUL ROMÂN NU ARE DREPTUL SĂ CEDEZE CI SĂ
SE ÎMPOTRIVEASCĂ PRIN TOATE MIJLOACELE. NU SE POT FACE COMPROMISURI CE
AFCETEAZĂ INTERESUL ŞI TERITORIUL NAŢIONAL.
INTERESE POLITICE
PRIVIND STATUIA LIBERTĂŢII DE LA ARAD
Prima dintre problemele
politice ar fi ideea CONSTRUIRII ŞI AMPLASĂRII STATUII LIBERTĂŢII
ÎNTR-UN LOC BINE FIXAT ŞI JUDICIOS ALES cu scopul unei ALINTĂRI POLITICE
ŞI MORALE ALE NAŢIUNII UNGARE si în special ale UNGURILOR DIN
TRANSILVANIA şi din ALTE PĂRŢI faţă de EŞECURILE POLITICII EXPANSIONISTE
UNGARE ÎN ANUL REVOLUŢIONAR DIN 1848-1849, îndreptată împotriva TUTUROR
POPOARELOR CE FORMAU MOZAICUL ETNIC ŞI INTER-ETNIC al IMPERIULUI
HABZBURGIC şi începând din 1867 a celui AUSTRO-UNGAR.
Apoi, denaturarea
evenimentelor istorice prin motivaţiile şi simbolurile STATUII
LIBERTĂŢII de transformare a calculului POLITIC ŞI MILITAR ÎN VICTIME PE
CARE SĂ-I IDEALIZEZE CA EROI AI LIBERTĂŢII LOR EGOISTE - EXCLUSIVISTE.
După realizarea STATUII
LIBERTĂŢII prin ceea ce reprezintă ea TREBUIA SĂ REPREZINTE ŞI SĂ
PERPETUEZE PESTE TIMP ÎN CONŞTIINŢA POPORULUI UNGAR, A UNGURILOR DIN
TRANSILVANIA SI DIN DIASPORA ACEL GEN DE IDIOLOGII DEFORMATE, DUPĂ CARE
în toate timpurile istoriei, NUMAI POPORUL SI NAŢIUNEA UNGARĂ AU AVUT
DREPTATE, DAR CĂ DIN VINA ALTORA, AR FI DEVENIT VICTIME (Mohacs 1526,
Revoluţia de la 1848-49) şi previziunile despre viitor destul de sumbru
pentru ce urma să mai fie.
Întrucât NAŢIUNEA UNGARĂ din
IMPERIUL AUSTRO-UNGAR atât în interiorul REGATULUI ISTORIC mai ales în
teritoriile si provinciile anexate aflate sub stăpânirea UNGARIEI, se
află în MINORITATE NUMERICĂ şi pondere accentuată şi periculoasă, cu
toate că PURTA SINTAGMA DE SINGURĂ NAŢIUNE POLITICĂ CONDUCĂTOARE, ÎNTRE
ALTE NAŢIUNI MARI pe care LE SUPUNEA şi le ASUPREA.
Privită problema spre viitor,
STATUIA LIBERTĂŢII avea menirea ca în anumite crize politice grave,
contradicţii interne şi externe, SĂ LASE URME ŞI PRIN ACEASTĂ STATUIE,
SIMBOLURI CU REFERIRE LA TRECUT, CU SEMNE ŞI EMBLEME CONTRARE MERSULUI
ISTORIEI CARE SĂ FIE MARTORE ALE UNOR REVENDICĂRI PENTRU ACELE TERITORII
ŞI A-ŞI ARGUMENTA DREPTUL DE REINSTAURARE ASUPRA LOR MOTIVÂND CĂ
TERITORIUL SI SPAŢIUL ÎNCONJURĂTOR AR FI FOST UNGUREŞTI DIN TOTDEAUNA
ŞI CĂ TREBUIE SĂ APARŢINĂ STATULUI ŞI NAŢIUNII UNGARE.
Astăzi este destul de bine
cunoscută notorietatea Ungariei şi a conducătorilor ei politici şi
militari, după DIKTATUL DE LA VIENA DIN 30 AUGUST 1940, cu sprijinul
GERMANIEI NAZISTE şi a ITALIEI FASCISTE, cu ÎNGĂDUINŢA URSS, ocuparea
Transilvaniei de Nord, trăiau cu speranţa după care fie pe cale militară
ori prin manevre politice externe, va ocupa întreaga Transilvanie precum
şi BANATUL ISTORIC şi le vor anexa la Ungaria.
Pentru a fi cât mai credibili,
vom reda PASAJE DIN PRESA UNGUREASCĂ despre intenţiile pe care le
urmărea Ungaria.
1. REGGELY UISZAG (Ziarul de
Dimineaţă) din 8 august 1943. “MARTIRII DIN ARAD VĂ CER VOUĂ SOCOTEALĂ
UNGURILOR CĂ LA DOI ANI DUPĂ ELIBERAREA ARDEALULUI DE NORD, MAI AVEŢI
OARE CLIPE DE LINIŞTE, ATÂTA VREME CÂT FRAŢI DE-AI NOŞTRI, UNGURI DIN
PĂRŢILE DE SUD SUFERĂ ÎNCĂ ÎN ROBIA ROMÂNEASCĂ ŞI AŞTEAPTĂ CU DISPERARE
ELIBERAREA”
2. NAGYVÂRAD (Oradea Mare) din
07.10.1943: “JERTFA MARTIRILOR DE LA ARAD ÎNSEAMNĂ CĂ UNGURUL A FOST ŞI
VA FI LA EL ACASĂ DE PE CREASTA CARPAŢILOR PÂNĂ LA MAREA ADRIATICĂ.”
3. MAGYOR LAPOC, ERDELY
NEIPLAP (Foile poporului Ardelean) din 05.10.1943: “PRIN MARTIRII DE LA
ARAD, ACEST ORAŞ A DEVENIT GOLGOTA UNGURILOR, IAR AZI ARADUL PĂŞEŞTE
ÎNSUŞI PE DRUMUL SPRE GOLGOTA. PĂMÂNTUL CARE A FOST STROPIT CU SÂNGELE
MARTIRILOR NU POATE APARŢINE ALTORA.”
4. REGGELY UISZAG (Ziarul de
Dimineaţă) din 06.10.1943: “NOI CEI DIN TÂRGU MUREŞ PUTEM VEDEA DE-A
LUNGUL CURSULUI INFERIOR AL MUREŞULUI, LA ARAD, CRESC COPACI ÎN MASĂ
PENTRU SPÂNZURĂTORILE MARTIRILOR LIBERTĂŢII UNGUREŞTI. FLUVIUL
DESTINULUI ACESTUI POPOR GEME ÎN MIJLOCUL TRANSILVANIEI, SUB PODURI
STRÂMTE, SUB LANŢURI STRĂINE ŞI NOI NE RUGĂM BINECUVÂNTEAZĂ DOAMNE
ORAŞUL ARAD ŞI ÎNGĂDUIE SĂ PUTEM MERGE LIBERI, DUPĂ O NOUĂ ROBIE DE 22
DE ANI LA MORMÂNTUL MARTIRILOR NOŞTRI, ŢINTA NE-A FOST VIE ÎN FAŢA
OCHILOR, ÎNAPOI LA FRONTIERELE MILENARE.”
5. MAGYARKATONA UISZAG (Ziarul
Soldatului Ungur) din 30.09.1943: “AL NOSTRU VA FI DIN NOU BRAŞOVUL Şl
ARADUL, UNGUREŞTI SĂ FIE ARDEALUL ŞI BANATUL.”
6. MAGYARKUPOLITIKA (Politica
Externă a Ungariei) din 30.09.1943: “DACĂ CAPITALUL MORAL N-AR AJUNGE
PENTRU AFIRMAREA DREPTURILOR ŢĂRII, LA CONFERINŢA VIITOARE A PĂCII, NOI
MAI DISPUNEM ŞI DE O ALTĂ FORŢĂ, ANUME - ARMATA COMBATANTĂ.”
7. SZEKELYNEP (Naţiunea
Secuiască) din 29.09.1943: “DINAINTEA OCHIULUI SPIRITUAL APARE
NEÎNTRERUPTĂ ACEA UNGARIE, ALE CĂREI GRANIŢE A FOST TRASĂ DE MÂNA LUI
DUMNEZEU ŞI CARE A FOST APĂRATĂ TIMP DE UN MILENIU DE SPADA UNGARĂ.”
8. SZEKELYNEP (Naţiunea
Secuiască) din 24.09.1943: “CONSIDERĂM CĂ SPAŢIUL VITAL UNGAR MILENAR
ESTE ÎNCONJURAT DE MUNŢII CARPAŢI.”
Se naşte o întrebare firească:
dacă şi în zilele noastre, astfel de concepţii politice şi rememorări,
mai au circulaţie în mass-media ungurească din Ungaria, Transilvania şi
în Diaspora ungurilor?
Dacă ne referim la concepţiile
politice, atunci putem să apreciem că ele sunt nenumărate.
Ne amintim cum după
sângeroasele evenimente din decembrie 1989, IN PRIMUL PARLAMENT ROMÂN,
GEZA DOMOKOS, parlamentar UDMR, a adus în atenţie problema REINSTALĂRII
STATUII LIBERTĂŢII DIN ARAD.
La obiecţiile unor
parlamentari, de respingere a propunerii lui GEZA DOMOKOS care deţinea
şi funcţia de PREŞEDINTE AL UDMR, el a declarat că a făcut
această propunere PENTRU RECONCILIEREA ROMÂNO-UNGARĂ.
Să acceptăm si această
MOTIVAŢIE să zicem SINCERĂ. Dar tot atunci, trebuia să RECUNOASCĂ
REALITĂŢILE DUREROASE PETRECUTE ÎN REVOLUŢIA UNGARĂ
DE LA 1848-1849 FATĂ DE
ROMÂNII DIN TRANSILVANIA, IAR ÎN MOD FORMAL SĂ-ŞI CEARĂ SCUZE PENTRU
SUFERINŢELE ŞI CRIMELE ADUSE ROMÂNILOR.
Datorită faptului că ACEL GEST
POLITIC NU A AVUT LOC, STATUIA LIBERTĂŢII A RĂMAS CA O INIŢIATIVĂ, CA O
DORINŢĂ ŞI UN OBIECTIV POLITIC URMĂRIT CU INSISTENŢĂ DE UDMR.
Putem aprecia că această
DORINŢĂ, A FOST TRANSMISĂ GUVERNULUI UNGARIEI, care o avea pe AGENDA
PERMANENTA, CHIAR DUPĂ PACEA DE LA TRIANON, Şl ÎNSUŞITĂ DE UDMR.
Guvernanţii de la BUDAPESTA,
chiar în timpul şi după evenimentele din decembrie 1989 (şi până astăzi)
INDIFERENT DE CULOAREA LOR POLITICĂ, nu au OMIS DE PE AGENDA LOR ‘DE
LUCRU realizarea reamplasării la ARAD A MONUMENTULUI LIBERTĂŢII.
La reamplasarea MONUMENTULUI,
a fost racordată toată DIASPORA UNGUREASCĂ din străinătate şi în mod
deosebit ungurii din SUA, CANADA, ANGLIA, AUSTRALIA ş.a.
De asemenea, CERCURI POLITICE
DIN UNGARIA şi ale conducerii UNIUNII MONDIALE A UNGURILOR CU SEDIUL LA
BUDAPESTA, în strânsă legătură cu UDMR, căutau orice mijloace pentru a
ADEMENI ŞI PE UNGURII DIN ROMÂNIA IN SPECIAL PE ARDELENI, pentru a
CULTIVA MEMORIA ZISELOR VICTIME DE LA ARAD, PRECUM ŞI CELE DE REVIZUIRI
TERITORIALE. De remarcat că sunt foarte multe cazurile în care au fost
reabilitaţi (CRIMINALII ROMÂNILOR ŞI EVREILOR) cărora li s-a ridicat
STATUI ŞI BUSTURI. AU FOST NUMITE STRĂZI, ŞCOLI GENERALE, GRĂDINIŢE,
FACULTĂŢI ŞI COLEGII NAŢIONALE CU NUMELE LOR. Ele se transformă în
SIMBOLURI NU ATÂT PENTRU TRECUT CÂT ŞI PENTRU PREZENT ŞI MAI ALES PENTRU
VIITOR, CU BĂTAIE LUNGĂ PESTE TIMP.
Un element neaşteptat NELUAT
ÎN SEAMĂ DE STATUL ROMÂN în afară de o PARTE A MASS-MEDIEI ROMÂNEŞTI, a
fost DECLARAŢIA DOAMNEI IBOLYA DAVID, fost MINISTRU ÎN
GUVERNUL VIKTOR ORBAN, iar apoi în ACEEAŞI CALITATE a participat şi la
UNA DIN COMEMORĂRILE EROILOR DE LA ARAD. Domnia sa a mai participat şi
în CALITATE DE PARLAMENTAR ŞI PREŞEDINTE AL FORUMULUI DEMOCRAT UNGAR
(partid de opoziţie). A mai vizitat ROMÂNIA ICLUSIV MUNICIPIUL
CLUJ-NAPOCA. A declarat cu emfază că: "A VENIT SĂ STUDIEZE POSIBILITATEA
ÎNFIINŢĂRII FUNCŢIEI DE AVOCAT AL POPORULUI UNGAR ÎN ROMÂNIA, CARE SĂ
FUNCŢIONEZE LA ARAD.”
Această nouă funcţie de AVOCAT
AL UNGURILOR DIN TRANSILVANIA VA AVEA CA MISIUNE SĂ COLECTEZE TOATE
DOLEANŢELE ŞI PLÂNGERILE UNGURILOR DIN ROMÂNIA. Iată deci O NOUTATE
FANTASTICĂ ŞI MAI ALES în ce localitate să funcţioneze.
În cazul în care s-ar fi
realizat propunerea PRIN TRATATIVE ROMÂNO-UNGARE, am putea deveni
MARTORII UNUI ŞIR LUNG DE PETIŢIONĂRI ADRESATE AVOCATULUI POPORULUI ŞI
SĂ FIE TRIMISE ÎN UNGARIA LA ORGANISMUL CARE ESTE ÎN FUNCŢIE. Toţi
petenţii ar avea în programul lor şi vizitarea STATUII LIBERTĂŢII SI
SĂ-I CONTEMPLE MESAJUL ANTIROMÂNESC.
Statuia de la ARAD a fost
reamplasată prin contribuţii particulare ale SOCIETĂŢII CIVILE UNGUREŞT
DIN INTERIOR ŞI DIN DIASPORĂ (şi ale UDMR-ului din Bugetul de Stat al
României). STATUIA LIBERTĂŢII va convinge şi mai ales va aduna în jurul
său şi VIZITATORI DIN UNGARIA PRECUM ŞI DIN ALTE ŢĂRI DIN EUROPA SI DE
PE ALTE CONTINENTE, EA VA FI ADMIRATĂ nu numai ca o realizare artistică
dar şi prin EXPLICAŢII ISTORICE ŞI DESPRE SACRIFICIILE UNGURILOR ÎN
REVOLUŢIA DE LA 1848-1849. În faţa STATUII LIBERTĂŢII se organizează cu
regularitate conferinţe, simpozioane, slujbe religioase de la care nu
vor lipsi nici LASZLO TOKES unul dintre militanţii de seamă pentru
realizarea statuii.
În acest fel STATUIA
LIBERTĂŢII UNGARE va putea fi transformată într-o A DOUA MECĂ
INTERNAŢIONALĂ DE PELERINAJ AL IREDENTISMULUI, ŞOVINISMULUI SI
REVIZIONISMULUI AGRESIV UNGURESC ÎMPOTRIVA STATULUI ŞI A POPORULUI
ROMÂN.
MUNICIPIUL ARAD ÎN
TIMPUL CONFERINŢEI DE PACE DE LA TRIANON
Autorii acestui studiu,
consideră că nu poate fi ocolit nici faptul că, municipiul ARAD, în
contextul preliminariilor CONFERINŢEI DE PACE DE LA PARIS şi semnarea
TRATATULUI DE PACE DE LA TRIANON, au fost stabilite şi frontierele
dintre ROMÂNIA ŞI UNGARIA.
Prima întrebare ce poate fi
pusă ar fi aceea dacă guvernele UNGARIEI din perioada dualismului
AUSTRO-UNGAR şi până în 1918 au plănuit sau au adoptat măsuri politice
faţă de municipiul ARAD şi zonele lui adiacente?
Răspunsul nu se poate da
simplist prin DA sau NU, întrucât problema a fost complexă şi a cuprins
mai multe perioade în funcţie de evoluţia evenimentelor şi de interesele
speciale ale guvernelor UNGARIEI faţă de municipiul ARAD în întregimea
lui şi a localităţilor limitrofe, în funcţie de obiectivele strategice
şi politice ale UNGARIEI.
Primul SEMNAL DE ADOPTARE a
unor măsuri pe această linie a fost TOCMAI CONCEPEREA PLANULUI DE
CONSTRUIRE ŞI AMPLASARE pe teritoriului municipiului ARAD a STATUII
LIBERTĂŢII, pentru fixarea unui PILON DE NATURĂ POLITICĂ PE TEITORIUL
MUNICIPIULUI ARAD, care prin SIMBOLURILE ce-l reprezintă SĂ-I SCHIMBE
DIRECŢIA PE TRAIECTORIA SPRE VEST ŞI NU INVERS.
Totuşi municipiul ARAD ocupa
un spaţiu destul de mic, ca o INSULĂ INTR-O MARE DE ROMÂNI CARE ÎL
ÎNCONJOARĂ.
Acel spaţiu mic trebuia
compensat cu suprafaţa teritorială şi administrativă a judeţului ARAD,
care era UN SPAŢIU ISTORIC ROMÂNESC în care POPULAŢIA ROMÂNEASCĂ TIMP DE
SECOLE a reprezentat până la nivelul de 87%, chiar până LA JUMĂTATEA
SECOLULUI AL XVIII-LEA. În secolele al XIX-lea şi al XX-lea, numărul
populaţiei româneşti s-a mai diminuat, dar A RĂMAS PREPONDERENT
ROMÂNESC, în unele localităţi din judeţul ARAD, românii erau prezenţi
până la nivelul 99-100%.
Despre municipiul ARAD, pe
baza unor date statistice din 1715-1720, privind numărul gospodăriilor
impozitate după etnie: în 1715 numărul gospodăriilor româneşti
reprezentau 416 - 82%, 112 gospodării ungureşti - 11%; 65 gospodării
germane - 7%. In 1720 gospodăriile româneşti erau de 439 - 77%; 40 de
gospodării ungureşti - 7%; 94 gospodării germane - 16%.
în urma COLONIZĂRII STRĂINE PE
TERITORIUL JUDEŢULUI ARAD, a început în a doua jumătate al secolului al
XVIII-lea cu POPULAŢIE GERMANĂ, urmată apoi de ETNIA UNGARĂ, în secolul
al XIX-lea, când a crescut numărul populaţiei colonizată, cea ROMÂNEASCĂ
A SCĂZUT LA 61% în anul 1880 şi la 58% în anul 1910, rămânând totuşi
majoritară, prin comunităţi mari si puternice, în stare să reziste în
vâltoarea marilor evenimente politice interne şi externe.
În sprijinul acestei
afirmaţii, autorii au apelat la câteva date statistice:
La 1898, din 167 de localităţi
148 erau locuite de români ceea ce înseamnă 87%, 4 localităţi ungureşti
cu 3%; 3 localităţi germane 2%; iar în 12 localităţi era populaţie
mixtă;
- La 1844, judeţul ARAD avea
182 localităţi dintre care 157 erau româneşti - 85%; 6 ungureşti - 3.9%;
6 germane - 3.9%; iar în 13 localităţi erau mixte - 9%; La 1844,
FEYNES ELEK, prezenta următoarea structură a populaţiei judeţului ARAD:
236.784 locuitori dintre care 180.268 erau români - 78%; 35.061 unguri
-15%; 18.107 germani - 8%; 1.789 slovaci - 1%; 1.406 sârbi - 0,1%; 153
alţii;
- La 1865 cu doi ani
înaintea realizării dualismului AUSTRO-UNGAR, din 240.000 de locuitori,
180.000 erau români - 75%; 36.000 unguri - 15%; 18.000 germani - 7,5%;
6.000 alţii - 2,5%.
Guvernele UNGARIEI DUALISTE se
aflau ÎNTR-O CRIZĂ GENERALIZATĂ PRIVIND NUMĂRUL POPULAŢIEI UNGUREŞTI,
ATÂT ÎN INTERIORUL FOSTULUI REGAT FEUDAL UNGAR, dar mai ales în
teritoriile din alte părţi: TRANSILVANIA, BANAT ŞI CRIŞANA.
Faţă de această situaţie,
guvernele UNGARIEI, AU ELABORAT SI AU ADOPTAT PLANURI AMPLE DE
COLONIZĂRI SI IMIGRĂRI DIRIJATE, cu adrese exacte până la localităţile
vizate.
Numai în judeţul ARAD au fost
înfiinţate 49 de localităţi rurale ungureşti. Nu a fost neglijat nici
municipiul ARAD. In perioada 1867-1910, numărul ungurilor colonizaţi în
judeţul ARAD a atins cifra de 88.215 persoane, ajungând la 124.215
locuitori, reprezentând 30% din populaţia judeţului faţă de 36.000 în
anul 1865.
Despre acele colonizări BAKSUS
G. spunea: “CEI 14.383 DE UNGURI DIN PLASA PECICA ŞI PLASA CHIŞINĂU
CRIŞ, apăsaţi de majoritatea absolută românească, ÎN CURÂND SE VOR
RĂSPÂNDI BIRUITORI ŞI ÎN CURÂND PĂMÂNTUL PATRIEI UNGARE ÎL VA ADUCE LA
IZBÂNDĂ ŞI LA IDEEA NAŢIONALĂ.”
Cu toate eforturile maxime
făcute de guvernele UNGARIEI, privind IMPLANTĂRILE DE UNGURI, acestea au
rămas doar INSULE UNGUREŞTI înconjurate de o majoritate absolută
românească şi germană.
Populaţia ungurească nu a
câştigat O POZIŢIE DOMINANTĂ, ci numai UNA MODESTĂ. Din 10 PLĂŞI
populaţia ungurească era majoritară numai în Plasa PECICA cu 12
localităţi iar în celelalte 9 aveau o prezenţă minimă.
Dacă ne referim doar la
judeţul ARAD, în 127 de localităţi - 58%, populaţia ungurească era fie
absentă sau se regăsea răzleţită.
Totuşi colonizările s-au făcut
în municipiul ARAD şi în apropierea frontierei ROMÂNO-UNGARE.
Cea mai mare victimă a
colonizării ungureşti a fost municipiul ARAD, prin dirijare organizată a
colonizării precum şi prin ASIMILARE FORŢATĂ A ROMÂNILOR.
Dacă cu un secol în urmă
populaţia ungurească din ARAD trăia pe o singură stradă cu numele
UNGURIMEA, cu 34 de gospodării impozabile, de Ia 1867 şi până în 1918,
populaţia ungurească a crescut la 16.085 locuitori, adică 75% din
totalul populaţiei Aradului. Această situaţie a fost folosită cu
abilitate de guvernele Ungariei pe plan diplomatic inclusiv la TRIANON.
Dacă luăm în ansamblu judeţul ARAD care avea o populaţie de 239.775
locuitori, românii reprezentau 56%.
ARADUL, SATU MARE, BAIA
MARE, ORADEA, CAREI LA CONFERINŢA DE PACE DE LA PARIS - TRIANON
Înfrângerea PUTERILOR CENTRALE
şi încheierea ostilităţilor militare, apoi prăbuşirea IMPERIULUI
AUSTRO-UNGAR, au dus la desprinderea TRANSILVANIEI ŞI UNIREA El CU
ROMÂNIA, consfinţite de MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ DE LA ALBA IULIA LA l
DECEMBRIE 1918.
Aparent însă şi judeţul ARAD,
până la delimitarea frontierei pe teritoriul său,
evenimentele arată că
guvernele UNGARIEI constituite pe principiul STATULUI UNGAR INDEPENDENT
şi în special cel condus de KAROLY MIHALY JR., BERMKEY DENES, BELA KOHN,
nu au renunţat niciodată la ANEXAREA TRANSILVANIEI LA UNGARIA, iar când
acest PLAN A EŞUAT, au scos AŞII DIN MÂNECĂ, A COLONIZĂRILOR UNGUREŞTI,
S-AU FOLOSIT DE EI si au REVENDICAT ZONE ÎNTINSE DE LA NORDUL
TRANSILVANIEI, EXPLOATÂND CU ABILITATE PRINCIPIUL WILSONIAN AL
NAŢIONALITĂŢILOR în favoarea planurilor expansioniste şi revendicative.
Aceste PLANURI cuprindeau
BANATUL în cea mai mare parte colonizat de guvernele UNGARIEI, apoi SATU
MARE, BAIA MARE, ORAŞUL CAREI, cât şi ORADEA, împreună cu VASTE
TERITORII ROMÂNEŞTI ADIACENTE, exploatând la maximum datele statistice
ungureşti CONTRAFĂCUTE în sensul că atât oraşele ARAD, BAIA MARE, SATU
MARE, CĂREI, ORADEA cât şi zonele rurale ar fi fost ungureşti si că
trebuie să rămână UNGARIEI.
Prof. dr.
Ioan CORNEANU
Lacrima
TEOCAN ISTRĂUN
Continuare in nr. 65
Arad - platoul din fața Palatului Administrativ
|
