|
Purtătorul
de drapel, Vlad Pohilă
Un
înainte-mergător este, prin definiţie, acea personalitate care îi
reprezintă pe cei care merg spre acelaşi ţel şi este cel care, cu
clarviziune, cunoaşterea ţelului şi asumarea răspunderii, formulează
principii şi conceptualizează modele pentru mesajul care îi reprezintă
pe toţi. Limba caracterizează acea parte „profundă” a fiecărui neam, pe
care fiecare vorbitor o asumă, o cultivă şi o perpetuează în forme care
îl caracterizează. Stindardul «LIMBA ROMÂNĂ» va fi înaintea noastră,
la propriu şi la figurat, atât timp cât vom exista. Este înaintea
noastră şi înainte de noi, pentru că face parte din ontologia
vorbitorilor limbii române şi este înaintea noastră, la figurat, pentru
că pe ea o folosim toată viaţă, şi din ea învăţăm cum ar trebui să
exprimăm cel mai bine ceea ce dorim să comunicăm şi cum să ajungem să
gândim mai profund cu ajutorul unei din ce în ce mai bune cunoaşteri a
limbii. Ne rafinăm gândirea şi personalitatea prin intermediul limbii în
care gândim şi pe care o perfecţionăm, exprimându-ne în formulări
corecte şi la obiect. Vlad Pohilă are „talentul” şi sensibilitatea
folosirii limbii române în spirit creator, care poate fi nativ dar l-a
şi cultivat prin învăţarea mai multor limbi străine. Limba maternă o
iubeşte cu dragoste desăvârşită şi o slujeşte prin tot ceea ce are el
mai bun. Un Înalt Sacerdot al Limbii!
Vlad Pohilă,
cunoscător profund al limbii române, pe care o înţelege în fibra intimă
ca parte constitutivă a identităţii românilor şi face din propagarea
ideilor referitoare la limba pe care o vorbim subiectul principal al
alocuţiunilor şi pledoariilor sale, depăşeşte statutul de tribun pentru
a deveni un mentor. Acţiunea sa este concertată cu cea a elitei
academice de permanenta reconsiderare (pentru fiecare nouă generaţie) şi
de formulare implicită, pentru înţelegere de către întreg neamul, a
ceea ce înseamnă limba vorbită (şi scrisă) de fiecare în parte şi de
toţi împreună. Pledoaria sa pentru limbă include lecţia de demnitate
pentru cei aflaţi sub teroarea dominării culturale, prin ucaz, de către
neamuri aflate la puterea politică, care înăbuşă, astfel, demnitatea ca
manifestare a trăirii spirituale proprii, prin crearea unui surogat „de
bilingvism” dominat de alogloţi.
Oralitatea
asigură transmiterea oricărei limbi de-a lungul generaţiilor şi limba
noastră românească de aceea este „limba latină vorbită neîntrerupt în
spaţiul carpatic danubiano – pontic” pentru că a fost asumată ca formă
de redare a gândurilor şi sentimentelor, de relatare a evenimentelor şi
de memorare a lor de către trăitorii statornici ai pământului românesc.
De-a lungul
vieţii, Vlad Pohilă s-a simţit intim preocupat de omagierea permanentă
şi tot mai cuprinzătoare a celei mai diafane realităţi care ne
înconjoară şi ne încorporează, care constituie fiinţa noastră ca oameni:
limba pe care o vorbim. Răspunderea în faţa propriului „eu” a
formatorilor de formatori este infinit mai grea decât cea pe care cei
care se consideră formatori o folosesc pentru materialul uman pe care
trebuie să-l formeze. Pohilă a fost şi este un formator al formatorilor,
în pofida faptului că aceste trepte intermediare complică procesul de
transmitere a datelor, nu numai ca complexitate, ci ca arie a
informaţiilor, a releelor de legă-tură şi a formulelor în care întreaga
acţiune este transmisă.
Deşi a făcut-o
totdeauna prin scris, adică lăsând la latitudinea cititorului opţiunea
lecturii şi a receptării celor scrise, autorul Vlad Pohilă a avut
certitudinea neexprimată, dar evidentă, că scrisul său captează atenţia
celui care are în mână textul, pe care îl determină, prin formulările
concise şi expresive să continue lectura şi îl convinge, prin forţa
argumentelor, de veridicitatea celor exprimate. Exprim această
convingere eu, ca lector permanent al celor scrise de Vlad Pohilă şi o
atestă bibliografia bogată a scrierilor sale. De aceea, bănuiesc că el
este conştient de magia cuvântului exprimat, pe care îl expune de
fiecare dată inspirat. A scrie studii, articole, fişe şi articole de
dicţionare enciclopedice sau de cultură generală (cum sunt Calendarele
naţionale ale Bibliotecii Naţionale a R.Moldova) sau editoriale (concise
şi rotunde ca nişte manifeste de avangardă) fac dovada talentului de
eseist, analist şi cunoscător profund al fenomenului cultural. La care
se adaugă talentul, adică acea dotare nativă de a scrie „interesant”,
captivând atenţia cititorului şi convingându-l prin justeţea expunerii.
Vlad Pohilă este
altruist în viaţă şi în scrisul său. Scrie despre ceea ce ştie că va
interesa pe cei mulţi, nu despre ceea ce îl interesează pe el la un
moment dat. Se împarte fără a se fragmenta, pentru că ne dă totdeauna
un întreg coerent, logic ca o lecţie bine organizată, eficient ca o mână
de ajutor sosită la timp. Ne scoate din impasul dubiilor, ne dă firul de
conduită intelectuală, ne deschide ochii asupra a ceea ce este in
preajmă, şi nu vedem, sau asupra a ceea ce a fost, şi trece în uitare.
Purtătorul de
drapel merge înainte de-a lungul vieţii sale. Opririle aniversare sunt
momente de reflecţie, de bilanţ al etapelor parcurse, de proiecţii în
viitor. Este reconfortantă imaginea spre orizont a drumului care se
întinde în timp. Cu tot mai multe satisfacţii ale lucrului făcut, cu
încredere că biruim timpul, pentru a finaliza cele viitoare! Pentru tot
mai multe şi binefăcătoare scrieri ca şi celelalte realizări culturale,
aşa cum au fost toate cele deja înfăptuite, îi dorim ani mulţi şi
rodnici lui Vlad Pohilă, la acest moment aniversar! Limba română
este foarte frumoasă şi este zâna cea bună a tuturor vorbitorilor ei!
Vlad are încredere în ea, ea îi aduce bucurii şi mulţumire sufletească!
Îi dorim să încerce sentimentul PLENITUDINII!
Prof. dr.
Zamfira MIHAIL
Data, locul naşterii:
6.IV.1953, comuna Putineşti, sectorul Floreşti, judeţul Soroca.
Date personale:
Vlad Pohilă; părinţii: Ion si Ileana Pohilă (decedaţi); am cinci surori
şi trei fraţi. Pseudonime: Vl. Prisăcaru, P. Vlad, Vl. P., V. Ionescu
s.a.
Studii:
Secţia de ziaristica a Facultăţii de Filologie, Universitatea de Stat
din Chişinău (1970-1975); Cursurile superioare de muzeistica si studiul
artelor de pe lângă Oficiul de turism al URSS „Intourist” (1976); studii
de doctorat – istoria limbii (scrierea si normele ortografice), la
Institutul de limba si literatura al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
(1984-1987); Cursurile de limba, literatura, cultura si civilizaţie
românească de la Baia Mare, Romania (2000).
Activitate profesionala:
- activitatea actuală –
redactor-sef al revistei BiblioPolis a Bibliotecii Municipale
„B.P. Haşdeu” din Chişinău (din iulie 2003);
- sumarul activităţilor
anterioare
1975-1981 - ghid si translator la
Biroul de turism pentru tineret „Sputnik”;
1981-1984 – redactor la buletinul
Noutăţi editoriale;
1987-1990 – secretar de redacţie la
revista Limba si literatura (ulterior – Revista de lingvistica
şi ştiinţă literară;
1989-1995 – redactor, secretar de
redacţie la revista Glasul (ulterior - Glasul naţiunii);
1996-2001 – redactor, apoi
redactor-sef (din 1998) al săptămânalului Mesagerul;
2001 – redactor superior la editura
Litera;
2003-2003 – redactor-sef adjunct la
revista Limba Romana;
- alte colaborări: cu
majoritatea ziarelor şi revistelor de limba română din Chişinau; la
România Liberă din Bucureşti, 24 de ore din Iaşi; Arcaşul
şi Concordia din Cernăuţi; Radioul Naţional al Moldovei, Radio
Antena C, TV Moldova, Radio Romania Actualităţi, Radio România
Internaţional, Radio Europa Liberă, BBC; ca redactor-stilizator am
colaborat la mai multe edituri din Chişinău (circa 70 de cărţi
redactate);
- specializare: cultura,
arte, literatura, social-politic, cultivarea limbii, sociolingvistica
- afilieri: membru al
Uniunii Scriitorilor din Moldova (din 1990).
Cărţi tipărite:
„Nume proprii din
limbi străine în context moldovenesc” (1988);
„Să citim, să scriem
cu litere latine” (august 1989);
„Grafia latină
pentru toţi” (1990);
„Mic dicţionar de
nume proprii străine” (1998).
„Dicţionar al
greşelilor de limbă” (coautor – 1998, cu alte ediţii [tronsoane]
ulterioare)
Am tradus
peste 20 de cărţi, inclusiv 10 cărţi de artă, 4 romane: Torentul
negru de Leopold Buczkovski - din polonă; Domnul Ţine-mi Umbrela
de Iordan Milev, din bulgara; Viaţa lui Omar Khayyam de fraţii
Sultanov (Tadjikistan) şi Cine răspândeşte anecdote de Lilli
Promet (Estonia) - din rusă.
Am publicat proze scurte, în
reviste literare din Chişinău (neadunate încă într-o culegere).
Cunoaşterea limbilor străine:
rusă, franceză, bulgară, sârbo-croată, polonă, lituaniană.
|