România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Opţiuni interpretative picturale personale cu teme inspirate din opera pictorului transilvănean Sava Henţia (1848-1904)

 

În calitatea mea de artist plastic, m-am simţit atrasă de anumite teme abordate de pictorul Sava Henţia, pe care am încercat sa le privesc prin prisma propriilor mele opţiuni picturale, grafice sau cele exprimate în tehnici mixte. Fiind de orientare eclectică, pictorul a abordat numeroase teme ale artei cărora le-a dat expresie în diferite limbaje stilistice, de la cel academist până la cel realist şi plein - airist.

 Am abordat în pictura mea inspirată din arta lui Henţia cu predilecţie două tematici: cea a naturii moarte şi cea a figurii in interior, ce implică şi studiul relaţiei corp-draperie. Natura moartă, ca gen artistic, m-a atras în mod deosebit prin bogăţia interpretativă pe care o permite. La Sava Henţia am întâlnit, dincolo de spectaculozitatea elementelor compoziţionale în sine, şi meditaţia asupra eferităţii şi sfârşitului vieţii. Intr-un spaţiu îngust, în jocul penumbrelor, era exprimată în diferite ipostaze o metaforă plastică ce s-a bucurat de un prestigiu deosebit în arta europeană mai ales în epoca barocului, cu predilecţie în Olanda şi în Europa centrală. Această metaforă era pusă sub semnul „Vanitas”, mai exact a acelui pasaj din cartea Ecleziastului în care acesta exclama că totul nu e decât deşertăciune. Acest nihilism a fost exprimat plastic prin naturi moarte în care fructele şi florile, cu frumuseţea lor efemeră, încep să se faneze şi să fie cuprinse de putreziciune. Era surprins momentul în care splendoarea naturii, a vieţii, în general, încă la apogeu, e cuprinsă de primul văl al morţii. Acest aspect am încercat să-l surprind şi eu în pictura mea.

Spre exemplu, în lucrarea Toamna în grădină am creat o atmosferă intimistă printr-o gamă de brunuri roşcate şi o lumină opalescentă în fundal. In spiritul naturilor moarte olandeze, care l-au inspirat şi pe Sava Henţia, am adus în prim plan roadele toamnei. Compoziţia este deschisă, statică, construită ca un eşafodaj piramidal pentru a exprima belşugul, preaplinul ce se revarsă spre noi la baza piramidei. Formele sunt opulente, predomină volumele rotunde, pline de sevă, de vitalitate. Am texturat lucrarea prin zone ritmate alert, mai ales în prim plan, pentru ca în planul secund aceste ritmuri să se estompeze pentru a crea senzaţia de adâncime spaţială. Gama cromatică, la fel ca şi la Sava Henţia, este bazată pe modulări ale „pământurilor”, de la brunuri roşcate până la ocruri aurii şi alburi grizate.

Aceeaşi temă a naturii statice cu poame de toamnă în lumină clar-obscură am reluat-o în lucrarea Floare de gheaţă. Compoziţia e structurată pe verticală, pentru a sublinia înălţarea tijei vegetale încununată de corolă ca de o coroană regală. Axa verticală este contrabalansată de patru registre orizontale, ca o succesiune de planuri văzute din perspectivă plonjantă. Unitatea compoziţională este dată de jocul suprafeţelor caroiate, a căror texturare sugerează bogăţia, belşugul roditor. Fiecare registru are o zonă accentuată, cu o tratare alert ritmată, care să sugereze calicii cu seminţe roditoare. Raportul compoziţional este axat pe contrastul mare-mic, plan general şi detaliu, forme închise-forme deschise, liniştite-dinamice, liniare-curbe. Contrastul mare-mic este pus în valoare prin alternanţa dintre formele ample, monumentale, şi cele puternic fragmentate. Se creează, astfel, o rupere de planuri care conferă un ritm alert întregii compoziţii. Spaţiul plastic se naşte la nivelul acestor contraste. Raportul dintre planul general şi detalii este menţinut în favoarea celui dintâi pentru a se păstra efectul de monumentalitate, de spaţiu plastic unitar, din care iau naştere forme germinative, care, la rândul lor, dau naştere altor forme, altor spaţii. Un alt raport generator de spaţialitate este cel dintre formele deschise şi cele închise. Registrele orizontale, asemeni unor benzi continue, deschid întreaga compoziţie pe lateral. Aceste câmpuri virtual infinite conţin, în mod concentrat, grupări de forme închise, majoritatea având trasee ovoidale, tocmai pentru a sugera ideea de germinaţie. Un alt raport spaţial este cel generat de contrastul dintre formele statice şi cele dinamice. Compoziţia este gândită pe axe verticale şi orizontale, ceea ce conferă stabilitate ansamblului. Efectul de static, de linişte, este amplificat de tratarea suprafeţelor centrale cu o pensulaţie lisa, fără asperităţi, fără împăstări reliefate. Un alt contrast compoziţional este potenţat de raportul dintre ritmul formelor liniare şi al celor curbe. Formele liniare sugerează stabilitatea, ordinea, reperele fixe, pe când formele curbe sugerează viaţa, creşterea organică, schimbarea, devenirea. Un alt element important al expresiei plastice este registrul cromatic. Aici inspiraţia din lucrările de gen ale lui Sava Henţia se manifestă la nivelul gamei de brunuri: ocrul auriu, ocrul roşcat, roşul englez, terracotta, umbră naturală. Lumina de interior am exprimat-o prin game de griuri deschise până la tonuri opace de alb. Motivul principal de interes plastic a fost surprinderea atmosferei intimiste, grave, pe care a redat-o Sava Henţia cu mijloacele picturale ale secolului XIX, dar în viziunea spaţială a contemporaneităţii.

În lucrarea Poezie, am păstrat tema Naturii statice, dar am pus accentul nu pe obiecte în sine, ci pe atmosfera picturală. Compoziţia este închisă, centripedă, liniile de forţă converg către obiectul rotund din centrul imaginii. Spaţiul plastic se naşte din raportul plastic dintre formele convexe şi concave, aduse toate în prim plan. O altă temă plastică pe care am urmărit-o este cea a relaţiei dintre obiect şi draperie. Obiectul este ca un punct nodal în jurul căruia se compun faldurile draperiei şi celelalte obiecte. Am păstrat o anumită doză de ambiguitate în redarea acestor obiecte, pe care am preferat să le definesc vag, ca şi când ar fi oglindite, pentru a crea atmosfera de poezie, de reverie. De data aceasta, registrul cromatic este unul optimist, traversat şi impregnat de lumină. Contrastul principal mizează pe raportul cald – rece. Obiectul central este definit printr-o culoare roşie intensă, adâncă, un roşu veneţian, stinsă prin dedublare într-o tonalitate mov pal.

 Ritmurile imaginii sunt date de faldurile draperiei, puternic accentuate pe orizontală. Vasul central desparte imaginea în două zone diferite ca şi expresie cromatică: în partea stânga domină tonalităţile calde, luminoase, iar în partea dreaptă, în contrabalans, sunt tonalităţile reci, umbrite. Din punctul de vedere al semnificaţiei plastice, am dorit să exprim, prin dialogul cromatic şi prin formele curbe, ideea de belşug ce se revarsă ca dintr-un corn al abundenţei. Fructe, flori şi sâmburi germinativi alunecă spre noi, ca un dar, pe diagonale blânde, pe fundalul bogat revărsat al draperiei. Griurile luminoase au rolul de a topi formele şi colorile, de a le iriza pentru a crea acea anvelopa cromatică ce exprimă o stare poetică, acea a visării, a evadării către alte orizonturi.

 Aceste interpretări au rolul de a releva felul în care am asimilat lecţia unui maestru al artei secolului XIX cu mijloacele limbajului plastic contemporan, căruia i se adaugă opţiunile subiective inerente ale artistului plastic care sunt. Am interpretat informaţiile dobândite pe parcursul cercetării teoretice, punându-le în acord cu propria mea viziune şi cu exigenţele practicii de atelier contemporane. Am reconsiderat importanţa studiului „academic” de atelier, a valorilor clasice perene, am aprofundat studiul proporţiilor, al perspectivei şi al clar-obscurului, al raportului dialectic intre figură şi spaţiu

Prof. dr. Ioana RAICA