România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

 Cuvânt către ...vecini

 

Dragi prieteni din vecinătate,

cât nu ne vreţi a noastră casă,

să vă dea Domnul, lumină, sănătate,

belşug s-aveţi de pus pe masă.

 

Noi cei de-aici, la suflet suntem buni

pe oaspeţi îi primim cum se cuvine.

Aşa e neamul nostru din străbuni

şi am ştiut ce-i rău şi ce e bine.

 

Se pare însă că doriţi gâlceavă

şi-o parte din pământul românesc,

să-l transformaţi într-o enclavă

sub numele, ţinutul secuiesc.

 

De secole întregi tot declamaţi

ceva ce niciodată n-aţi avut,

Transilvania, fecioara din Carpaţi

şi care-n vatra noastră s-a născut.

 

Uitând voit istorica realitate

urlaţi în lumea-ntreagă ca hiena.

Bucureştiul nu-i Yalta, nici Viena,

iar Alba Iulia e a Unirii-n veci, cetate.

 

S-au dus timpurile-n care

cu sabia v-aţi socotit stăpâni,

modificând iraţional hotare,

făcându-i robi pe cehi, pe saşi şi pe români.

 

Nu ne-am supus, aceasta ne e firea

şi n-o vom face nici în viitor..

Vă răscoleşte şi astăzi amintirea

lui Avram Iancu, Craiul Moţilor.

 

Nu v-am cerut şi nu vă cerem mila,

avem aur, pâine, şi un pahar de vin.

Pe Decebal nu îl chema Atilla,

din noi se trage Marele Corvin.

 

Mai bine staţi cuminţi în stepa voastră,

cu generali şi pastori ce-i socotiţi eroi.

Dar nu uitaţi că Dunărea Albastră,

nu curge niciodată înapoi!

 

 HARABAGIU Ioan

 

 

Nu e linişte-n Ardeal

 

Nori de ploaie se adună

Dinspre Cluj spre Odorhei.

Uni vor să ne impună

Să jucăm cum cântă ei.

 

Minţile au luat-o razna;

Umblă zvonul deşănţat

Că-n Harghita şi Covasna

Vor să facă “stat” în Stat!

 

S-a udat de lacrimi pragul;

În Cristuru e prapad!

Imnul românesc şi steagul

Nu se-aud şi nu se văd!

 

Crişul, Mureşul, Târnava

Poartă jalea în aval.

Nesfârşită e gâlceava;

Nu e linişte-n Ardeal.

 

Munţii stau să răbufnească;

Fierbe galbenul podiş!

Vatra sfântă strămoşească

E tăiată-n curmeziş.

 

Se anunţă o furtună

Cu efect devastator:

Impostorii vor să pună

Pe cultură sigla lor.

 

Atmosfera prevesteşte

Un pericol iminent!

Tot ce sună româneşte

Capătă un alt accent.

 

Graiul nostru plâns pe vetre,

Legănat de cărărui,

E lovit mereu cu pietre

Ca un pom al nimănui...

 

Nu lăsaţi ca vorbitorii

Altor limbi pe-acest pământ,

Să ne umble prin istorii

Şi să muşte din cuvânt!

 

Neamul Românesc nu piere;

Dacii încă mai trăiesc!

Scoateţi steagul la vedere

Şi-n Ţinutul Secuiesc!

 

De pe stâncile străbune

Decebal ne dă curaj!

Faceţi imnul să răsune

Peste Mureş, pân-la Niraj!

 

Nu permitem celor care

Se pretind aici stăpâni,

Să ne calce în picioare

Demnitatea de români!

 

Căci în Ţara Românească

Nici un ins minoritar

N-are dreptul să clintească

Borna pusă la hotar!

Elena  ANGHEL

 

Poem  Manifest

 

Cine ne înjură Ţara

fie blestemat...să fie

apăsat cu munţi de aer

până-n neagra veşnicie!

Neamul cine-mi ponegreşte,

ars de ură şi de patimi,

când o fi şi el să plângă,

să n-aibă-n pupile lacrimi!

Cine limba-mi ponegreşte,

rătăcind prin lumi străine,

să n-aibă de doruri parte

printr-a lumilor destine!

Cine glia mea mi-o rupe

şi-n felii de jind o-mparte,

să nu aibă loc de-o cruce

şi de prunci să naibă parte!

Glia, limba, neamul, ŢARA,

Ţara, neamul, limba, glia;

suntem un popor ce zboară

peste vremuri  -  ROMÂNIA!  

        

George FILIP - Montreal