România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Restabilirea şi dezvoltarea legăturilor de colaborare a intelectualilor din Basarabia şi Bucovina în perioada 1918-1940*

 

Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România a pus problema integrării acestor două provincii în cadrul statului unitar român. A fost foarte greu să se realizeze Marea Unire, dar mai greu era să se conlucreze, să activeze împreună toate teritoriile unite ca un mecanism al unui stat întregit. Pentru aceasta era nevoie de stabilit legături culturale, politice, spirituale între toate provinciile unite.

Marea Unire din 1918 n-a fost un miracol, după cum afirmă unii autori1. Realitatea istorică a fost de o aşa natură că Unirea s-a înfăptuit numai printr-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu cei mai mari duşmani ai neamului românesc şi anume: Imperiul Ţarist şi Imperiul Austro-Ungar. Marele rol în înfăptuirea Unirii l-a jucat o generaţie întreagă de români din Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Vechiul Regat care a luptat pentru a realiza acest deziderat2.

Analizând legăturile intelectualilor basarabeni cu cei din Bucovina noi am ajuns la concluzia că în perioada 1918-1940 între Bucovina şi Basarabia s-au dezvoltat foarte multe legături politice, economice, culturale, ştiinţifice etc.

Era o necesitate fundamentală, deoarece aceste provincii s-au unit cu România în 1918 şi aveau foarte multe probleme de ordine integraţionist cu Regatul României. Era necesar, în primul rând, de a înţelege, a lămuri populaţiei necesitatea Unirii, obiectivitatea acestui act istoric. Basarabia, prin votul Sfatului Ţării din 27 martie 1918, a făcut primul pas spre unificarea poporului român. A fost un act istoric, îndrăzneţ şi pregătit de mişcarea de eliberare naţională care s-a consolidat în tot timpul din 1812 până în 1917. Basarabia şi Bucovina au avut aceleaşi obiective: unirea cu Patria Mamă şi răsturnarea jugului colonial al Rusiei ţariste şi celei sovietice şi al Imperiului Austro-Ungar. Bucovina a realizat actul Unirii cu România la 28 noiembrie 1918. Clasa politică din Bucovina: Ion Anghel, Vasile Alloi, Gheorghe Băncescu, Isidor Bodea, Vasile Bodnărescu, Eugen Botezatu, Romanus Candea, Ioan Candrea, Nectarie Cotlarciuc, Gheorghe Cuciureanu, Romulus Dan, Iancu Flondor, Octavian Gheoghian, Constantin Flondor, Vasile Grecu, Mihail Iacovlean, Constantin Isopescu, Gheorghe Sîrbu, Radu Sbierea, Gheorghe Tofan etc., avea deja o anumită practică acumulată de clasa politică din Basarabia. Studierea, cunoştinţa cu practica unionistă a basarabenilor a arătat tuturor luptătorilor din Bucovina că Unirea cu România ca un act politic şi naţional are un fundament istoric, juridic şi naţional foarte important.

Actul răpirii Bucovinei din 1775, anexarea Basarabiei din 1812 n-au avut nici o bază juridică, a constituit o încălcare a dreptului istoric, dreptului de neam, dreptului de sânge, dreptului istoric. După cum se ştie la Chişinău a fost editată „Biblioteca ASTREI basarabene”, în care au fost oglindite mai multe probleme legate de activitatea intelectualilor români. Între anii 1927-1935 au fost editate şase numere ale „Bibliotecii ASTREI Basarabene”. În nr. 1 a fost publicat discursul lui Onisifor Ghibu, fondatorul „ASTREI” basarabene, din 31 octombrie 1926, susţinut cu prilejul inaugurării anului al X-lea de activitate a Universităţii Populare din Chişinău3.

La această şedinţă a participat Vasile Goldiş, ministrul Culturilor şi Artelor al României, preşedinte activ al „ASTREI” din România. Comisarul general pentru „ASTRA”, Vasile Goldiş a venit special la Chişinău pentru a prezida inaugurarea extensiunii „ASTREI” în Basarabia începând cu anul 1926.

În Basarabia a fost numit prof. univ. dr. Onisifor Ghibu, senator. Acesta a subliniat că la începutul anului 1918 s-au creat condiţii foarte grele pentru România. „Perspectivele viitorului erau cu totul întunecate şi la Iaşi, şi la Cernăuţi şi la Sibiu pentru că de Bucureştii încăpuţi pe mâna inamicului, nici să nu mai vorbim”4.

Însă Basarabia era o ramură de lumină a românismului care înflorea cu o putere mai mare, mai activă. Numai în februarie – decembrie 1917 în Basarabia au fost deschise peste 800 de şcoli primare româneşti. În acele timpuri grele au venit în ajutor profesorii din Bucovina. Profesorul Gheorghe Tofan a venit în Basarabia şi a lucrat mult timp în această provincie românească.

Peste 100.000 de Abecedare româneşti s-au răspândit prin satele dornice de lumină ale Basarabiei. Aici în Basarabia au venit focarele de lumină, de la Universităţile din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Cernăuţi. Au adus energia românească, au îmbogăţit viaţa naţională a basarabenilor. Onisifor Ghibu a luptat pentru a deschide la Chişinău o Universitate de stat, aducând foarte multe motive, inclusiv şi faptul că „Basarabia este zidul de apărare a Românismului în faţa năvălirii expansiunii transilvanismului”5.

Ion Nistor sublinia că actul Unirii de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba-Iulia din 1918 „a avut darul să participe şi să întregească vechea temelie a statutului nostru naţional şi unitar”. După 1918  România a unit în hotarele sale etnice şi istorice pe românii care au suferit sute de ani sub jugul (colonial) străin. Statul român le-a asigurat condiţiuni prielnice de dezvoltare pe toate ţărmurile vieţii politice, economice, naţionale şi culturale.

De menţionat că Unirea a trezit în sufletul tuturor românilor mai multe sentimente patriotice, i-a mobilizat la restabilirea legăturilor dintre provinciile unite, deoarece de peste o sută de ani Basarabia, de exemplu, era izolată de vechiul Regat, de Bucovina şi Transilvania.

Un mare rol în restabilirea şi dezvoltarea legăturilor spirituale dintre Basarabia şi Bucovina l-a jucat „Societatea pentru cultură şi literatura poporului român din Bucovina” („ASTRA Bucovinei”) care a activat la Cernăuţi în 1907-1940. Unul din cei mai activi colaboratori ai „Astrei” bucovinene a fost Vasile Gheorghiu din Câmpul Moldovenesc. Domnia sa a lucrat ca preot, profesor universitar la Universitatea din Cernăuţi. A fost membru (1907), vice-preşedinte (1921) şi preşedinte (1924-1929) al Astrei din Bucovina. A scris şi publicat mai multe cărţi, în care a discutat cele mai actuale probleme ale vieţii religioase şi sociale din România interbelică.6 Multe din aceste lucrări au fost răspândite şi în Basarabia şi în întreaga Românie. Spre deosebire de Basarabia, asociaţia pentru cultura şi literatura română din Bucovina a fost organizată înainte de 1907. Au activat mari patrioţi români care au votat Unirea Bucovinei cu România din 28 noiembrie 1918. Printre acestea au fost: Vasile Sandru, Ion Anghel, Gheorghe Băncescu, Dionisie Bejan, Iancu Flondor,, Vasile Bodnărescu, Eugen Botezat, Ion Nistor, Eudoxiu Hurmuzachi, Ioan Condrea, Vasile Marcu, Dimitrie Bucevschi, Octavian Gheorghian, Radu Sbierea, Gheorghe Tofan, Vasile Fediuc, Vasile Gheorghiu, Vasile Grecu, Gheorghe Grigorovici, Constantin Isopescu-Grecu, Dimitrie Marmeliuc, Aurel Morariu, Constantin Morariu şi alţii.7 

De menţionat că „Asociaţia” din Bucovina avea o mare practică în ceea ce priveşte propaganda culturii şi literaturii române, ştiinţei şi învăţământului în limba română. Fiind sub dominaţia Austro-Ungară în 1775-1918, Bucovina a avut condiţii mai bune pentru dezvoltarea învăţământului, literaturii, ştiinţei istorice, culturii poporului român. Cu părere de rău, Basarabia a rămas în urmă în ceea ce priveşte ştiinţa de carte, cultura şi tot ce era legat de viaţa spirituală românească.

Conform recensământului populaţiei din 1897, între românii şi moldovenii din Basarabia numai 10,3% erau ştiutori de carte, pe când în Transilvania (1000) erau ştiutori de carte 41,4% şi în Bucovina – circa 45% (Anton Moraru, Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 1812-1993, Chişinău, 1995, p. 226).

Sub dominaţia Rusiei ţariste s-a micşorat numărul românilor basarabeni în comparaţie cu populaţia  colonizatoare. Dacă în 1817 în Basarabia locuiau 490.000 de oameni dintre care 95% erau români moldoveni apoi în 1897 moldovenii alcătuiau numai 47,8% din toată populaţia de 1.935.412 de oameni. Deci, 920.919 erau români basarabeni şi 1.0140.493 erau colonişti veniţi în această regiune dintre Prut şi Nistru (Dinu Poştarencu, Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei, vol.II, Chişinău, 2009, p.34).

Pentru a depăşi această stare grea în care s-a aflat Basarabia, Statul Român  a deschis peste 1800 de şcoli, a trimis foarte mulţi învăţători, dintre care unii au venit din Bucovina. Una dintre aceste mari  personalităţi ale Bucovinei care au ajutat pe învăţătorii  din Basarabia să înceapă predarea cursurilor şcolare în Basarabia a fost Gheorghe Tofan, preşedintele Asociaţiei Corpului Didactic Român, din Bucovina. Domnia sa a făcut foarte mult  pentru a propaga în Basarabia practica organizării învăţătorimii din Bucovina.8 El a publicat în revista „Şcoala Basarabiei”, (1918, nr. 2, pp. 13-20) articolul „Organizarea învăţătorimii din Bucovina”, care a adus un mare folos învăţătorilor din Basarabia, care mai apoi s-au unit şi au organizat „Asociaţia învăţătorilor din Basarabia”.

Gheorghe Tofan nu numai a instruit profesorii la cursurile de limba română din anul 1917, dar a scris şi publicat mai multe materiale cu privire la „Cursurile pedagogice” din Basarabia.9 Domnia sa a arătat că la cursurile învăţătorilor din 17 iunie – 15 august 1917 au participat basarabenii Justin Fratiman, Alecu Mateevici, Ştefan Cialeanu, Nicolae Poleanschii, preoţii Mihai Berezovschi şi N. Chicerăscu. Totodată au activat bucovinenii, fiind susţinuţi de „Astra” Bucovinei, inclusiv Gheorghe Tofan (istoria românilor, limba şi lecţii practice), Liviu Marian (limba română şi limba străină). Din partea Ardealului au participat: Onistor Ghibu (metodica predării, istoria  literaturii, limba şi lecţii practice); Romulus Cioflec (limba română şi lecţii practice). Din vechiul Regat a participat numai un profesor George Aslan (limba română).10  Învăţătorii din Bucovina, fiind susţinuţi de „Astra” bucovineană, au lucrat foarte mult în timpul organizării cursurilor din toamna anului 1917. Comisia şcolară a organizat cursurile la Soroca, Bălţi şi Chişinău. În majoritatea lor aceste cursuri au fost conduse şi deservite de către bucovineni. Astfel, Gheorghe Tofan a organizat şi condus cursurile pedagogice din Bălţi. Liviu Marian, de asemenea, a îndeplinit funcţia de director al acestor cursuri. La cursurile învăţătorilor din Soroca conduse de Onisifor Ghibu au lucrat profesorul bucovinean M. Baciu, ardeleanul D. Lupan, A. Otelea, Boieru Muştea cu soţia. Cursurile din Bălţi au avut ca lectori pe G. Paranici (moldovean) şi încă doi bucovineni. Profesorii din Bucovina au constituit principala forţă intelectuală care a condus, organizat şi desfăşurat  cursurile pentru învăţătorii basarabeni. În 1917-1918 aceste cursuri au fost frecventate de peste 780 de învăţători basarabeni. S-au alocat peste 180.000 lei din fondul Directoratului Instrucţiunii Publice. Cursiştii au primit câte 150 lei lunar. În Chişinău de asemenea a plătit învăţătorilor ajutoare lunare considerabile.

Aceste cursuri au dat roade bune. Cursantul Gheorghe Druţă din Străşeni scria în lucrarea sa de examinarea din vara anului 1918: „Şcoala este izvorul luminii. Din ea lumina străbate în popor. Lumina adevărată aduce şcoala naţională, mai ales patriei, care acum se renaşte. În aşa stare se află naţia română din Basarabia”.11 După aceste cursuri, susţinute de profesorii bucovineni, învăţătorii din Basarabia au introdus în lecţiile lor probleme din istoria Bucovinei şi Transilvaniei. Învăţătorul Ion Zaporojan din Cobolca, jud. Orhei a introdus în planul de predare a istoriei românilor tema: „Unirea Bucovinei şi a Transilvaniei cu România”; „Bogăţiile Bucovinei şi ale Transilvaniei”.12 Revista „Şcoala Basarabiei” a publicat în 1919 „Statistica şcolilor din Ardeal şi Bucovina” din care aflăm că în Bucovina activau 485 şcoli primare, inclusiv 179 şcoli româneşti, 15 şcoli secundare şi 1 universitate.13

La cursurile învăţătorilor basarabeni din 1917-1918 au predat 26 lectori, inclusiv 1 profesor universitar (O. Ghibu), 15 profesori secundari şi 10 institutori şi învăţători. Din numărul celor 26 lectori, zece au fost din Bucovina, opt au fost de peste Prut, şase din Ardeal, unul din Serbia şi unul din Macedonia. Printre cei din Bucovina au fost: Gheorghe Tofan, Liviu Marian, Mihail Baciu, A. Banciu, O. Popa, E. Botezat, Gh. Codrea, M. Ilica, Ion Nistor şi alţii. Dintre basarabeni la aceste cursuri au predat profesorii Şt. Cioleanu, P. Cazacu, G. Paranici, M. Berezovschi, At.Ilarion, Ap. Culea, V. Emaca, V. Haneş, V.Jemna, părintele Gurie Grosu, Ioan Boga, N.Popovschi şi alţii. Toate aceste date ne arată că cu ajutorul „Astrei” bucovinene, instituţiilor de stat s-a manifestat unitatea de neam a românilor din Basarabia, Transilvania şi Vechiul Regat, ceea ce a contribuit la consolidarea României moderne. Bucovineanul Gheorghe Tofan a activat în 1918-1919 în funcţia de revizor şcolar al judeţului Chişinău.14

În 1919 Gheorghe Tofan publică articolul „Şcoala din Bucovina”, în care lămureşte mai multe probleme din istoria învăţământului primar. În 1913 în Bucovina activau 564 şcoli primare la o populaţie de 800.000 de locuitori, inclusiv 187 şcoli româneşti, 218 rutene, 87 germane, 16 polone şi 4 maghiare, iar celelalte erau şcoli mixte.15 Toate aceste date statistice ne arată că Bucovina către 1918 era gata sufleteşte de a se uni cu România.

Bucovineanul Liviu Marian a colaborat în 1918-1920 la revista „Şcoala Basarabiei”. A publicat mai multe articole care au fost de folos învăţătorilor din Basarabia. Printre acestea au fost „Şcolile particulare din Basarabia”.16 „În jurul şcolii”,17 „Literatura românească a Basarabiei” (nr.8,9, 1919).

Documentele de arhivă, presă din acea perioadă ne arată că mai multe reviste care se editau în Bucovina erau răspândite şi în Basarabia. Printre acestea au fost: „Codrul Cosminului”, editat de către Institutul de arte grafice şi editura „Glasul Bucovinei”; „Buletinul inspectorului regional şcolar Cernăuţi”, „Buletinul inspectoratului şcolar al ţinutului Suceava”, „Voinţa şcolii”, „Buletinul facultăţii de ştiinţe din Cernăuţi” şi altele.

Pe de altă parte, au fost editate mai multe lucrări, ziare, reviste în Basarabia la care au participat mai mulţi autori din Bucovina. Printre acestea au fost: „Şcoala Basarabiei”, „Sfatul Ţării”, „Cuvânt Moldovenesc”, „Viaţa Basarabiei”, „Doina Basarabiei” şi altele. Reprezentanţii corpului didactic (Aglaia Botezatu din Cernăuţi şi învăţătorul Alexei Oatul din Basarabia au participat la 12-14 iulie 1919 la Congresul Asociaţiei generale a profesorilor din România care a avut loc la Iaşi.) Ambii au participat în dezbaterile congresului şi au transmis cele mai sincere salutări din partea învăţătorimii din Bucovina şi Basarabia. La 14 iulie 1919 Alexei Oatul din Chişinău şi Aglaia Botezatu din Bucovina au fost aleşi ca membri în comitetul Central al Asociaţiei generale a profesorilor din România, împreună cu alţi profesori precum au fost Andrei Bărseanu prof. din Sibiu; prof. Onisifor Ghibu din Sibiu; Nicolae Drăgan prof. din Năsăud; Valentin Seni prof din Cluj; Sextil Puscariu prof din Bucureşti; Pavel Raşco prof din Sibiu, Iulius Vuia prof din Banat; Teodor Boţiş prof din Arad, Alex Borza prof din Blaj; Axentie Banciu prof din Braşov; Dan Pampfiliu prof din Zîrneşti etc. („Şcoala Basarabiei”, 1919, nr.10-11, p.91-105-106)

La 29 ianuarie 1929 delegaţia „Asociaţia corpului didactic din Basarabia” (I.Nica, P. Erhan, V.Sfecla) şi profesorii din Transilvania (Traian Şuteu, Popa Alimăşteanu) şi din Bucovina (Ion Percic) s-au dus la Ministerul de instruire a României şi au expus doleanţele profesorilor din aceste trei provincii unite cu România în 1918. Ei au cerut:

1.   Să fie luată în stagiul profesorilor vechimea în muncă depusă până la 1918;

2.   Să fie definitivaţi profesorii după şase ani de muncă pedagogică;

3.   Să fie înaintaţi la gradul didactic II sau I;

4.   Controlul în şcolile Basarabiei, Transilvaniei şi Bucovinei să fie practicat numai de acei învăţători care au anumite merite, care sunt bine pregătiţi la specialităţile controlate şi să se prezinte ca nişte personalităţi ale corpului didactic.18

Cu părere de rău, noi n-am depistat date mai ample, dar se ştie că basarabenii au participat şi au fost invitaţi la „Săptămâna pedagogică” din Cernăuţi din (25 aprilie – 10 mai 1937) sub conducerea prof. univ. C. Narly. Invitaţia a fost publicată în „Buletinul inspectoratului regional şcolar din Cernăuţi” (1937, 25 martie, p.40), care mai apoi a fost trimis şi în Basarabia.

La nivelul administrativ, a existat colaborare intensă între regiunea Cernăuţi şi regiunea Chişinăului. Regiunea a IX, Cernăuţi, se extindea în 1937 asupra următoarelor judeţe: Barda, Cîmpulung-Moldovenesc, Cernăuţi, Dorohoi, Hotin, Rădăuţi, Storojineţ şi Suceava.19

De asemenea au colaborat mai mulţi profesorii, învăţătorii, inspectori şcolari atât din Basarabia cât şi din regiunea Cernăuţi.

În conformitate cu ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale, nr.56.652/37 din 20 martie 1937, domnul Titus Minea, inspector şcolar la regiunea Chişinău, a fost trecut pe ziua de 20 martie 1937 ca inspector  de circumscripţie pentru judeţele Dorohoi şi Hotin din regiunea şcolară Cernăuţi.20

Toţi acei învăţători care activau în judeţul Hotin se supuneau deciziilor administrative ale Inspectoratului regional şcolar Cernăuţi (În mai 1937, învăţătorul de la şcoala primară din com. Şerăuţii de Jos, jud. Cernăuţi, Mihai Cozociuc, a fost amendat cu pierderea salariului 10 zile pentru că maltrata copiii de şcoală, încasa bani de la părinţi în scop de a scuti copiii de şcoală şi pentru alte aleatorii de la datorie.21 În aceeaşi lună a fost aplicată pedeapsa „avertismentul public” dnei Cristina Murăraşu, maestră supleantă, la şcoala primară nr.1 din Târgul Lipcani, jud Hotin, pentru termenii şi tonul întrebuinţat faţă de superiorul dumisale).

S-a înştiinţat că în judeţul Hotin erau catedrele vacante la liceul de băieţi, catedra nr.1- religie; catedra nr.2 - l. română; catedra nr.3 - l. română; catedra nr.6 - l. franceză; catedra nr.7 - l. germană; catedra nr.8- istoria; catedra nr.10 - filosofie-drept. De asemenea, erau locuri vacante în liceele şi gimnazii de fete din judeţul Hotin: liceul „Iulia Haşdeu”, catedra nr.4 - limba latină; catedra nr.5 - limba latină, elină; catedra nr.10 - filosofie, drept; catedra nr.11 - matematică; catedra nr.15 - muzică vocală; catedra nr.18 - gospodărie. La aceste locuri puteau să concureze profesorii din Bucovina şi din Basarabia.

Arhiepiscopia Chişinăului avea legături cu redacţia Buletinului inspectoratului regional şcolar Cernăuţi, publica diferite anunţuri, înştiinţări pentru profesori. Direcţiunea învăţământului secundar a informat învăţătorii (24 martie 1937) că arhiepiscopia Chişinăului a editat o serie de 12 tablouri religioase pentru predarea intuitivă a învăţământului religios în şcolile primare şi secundare. Se recomanda tuturor şcolilor să cumpere aceste tablouri inclusiv 8 tablouri care prezentau cele 7 sfinte taine şi toate slujbele ierarhice creştine.

În 1937 mai mulţi învăţători din judeţul Hotin susţineau examenele excepţionale de gradul II la centrul regional Cernăuţi, inclusiv, Anton Stirbu din Stănileşti, Alexei Babii din Edineţ, Ilarion Babiu din Cotiugeni, Ştefan Boiur din Pererâta, Eugen Capuşteak din Tribisăuţi, Andrei Ocrain din Feteşti, Alexandra Palamarciuc din Drepcăuţi, Ioan Palagniuk din Cliscăuţi, Ioan Palamarciuc din Drepcăuţi, Ioan Panteleiciuc din Briceni, Ioan Râhlea din Larga, Leonid Dumitriu din Dumeni, Alexandru Moldoveanu din Badragii Noi etc.

În Basarabia au fost studiate mai multe documente, circulare publicate în „Buletinul inspectoratului şcolar al ţinutului Suceava” din 1938, inclusiv documentul cu privire la „Cercurile culturale învăţătoreşti” care au adus la perfecţionarea profesională a învăţătorilor.22

La editarea şi răspunderea „Buletinului inspectoratului regional şcolar din Cernăuţi” au participat mai mulţi profesori, oameni de ştiinţă, inspectori şcolari precum au fost: comandantul Falangii Străjerilor prof dr. Ştefan Soimescu, Directorul Îndumării Străjerilor prof Ion Florea, prof.univ Constantin Narly, prof.univ Ion Nistor, profesorii Ioana Balmoş, Mihail Bejenaru, T.Brăileanu, S.Găină, F.Daleaş, P.Chitescu, P.Loghin, Gr.Ratiu, D.Ţoni, P.Vrânceanu şi mulţi alţii.23

Profesorii N. Simionici, F.Rusu, A.Gheorghiu, H.Anghel, Anatolie Clain, Dimitrie Boudian, Eufrosinia Mercheş, Ioan Ţigară, Eugeniu Varzăriu, Anileal Gheorghiu, Eusebie Braha, Vasile Turculeţ, S. Dascăl, M. Vicol, E. Precup, M. Constantinescu, D. Puiu, G. Buznean, T.Câmpeanu, C.Mucenik şi mulţi alţii au jucat un mare rol la editarea revistei învăţătorilor „Voinţa şcoalei” care era răspândită şi în judeţele din Basarabia.24

Toţi acei elevi care insultau statul român erau pedepsiţi într-un mod administrativ. În 1937 elevul Sernor Srul din clasa II de la liceul de băieţi din Hotin a fost eliminat din toate şcolile statului român fără dreptul de a se înscrie în anii următori în altă şcoală pentru că a insultat steagul românesc.25

De menţionat că Inspectoratul regional şcolar din Cernăuţi a ajutat, a susţinut şi încurajat profesorii din Basarabia să lucreze şi sa fie înaintaţi la gradul I pe baza deciziunii Ministerului. În 1937 au fost înaintaţi la gradul II în învăţământul primar după ce au susţinut examenul de definitivat în decembrie 1936. Printre aceştia din judeţul Hotin au fost: Grigore Bacinschi (Stroieşti), Ştefan Bilire (Chelmenţi), David Ciornei (Noua Suliţă), Vasile Coutun (Hlina), Boris Cravcenco (Lipcani), Maria Iacob (Marşeniţa), Vasile Lebădă (Bălcăuţii de Jos), Neofit Muşanu (Berlinţi), Victor Melniciuc (Coteală), Emilian Panteleiciuc (Grimăncăuţi), George Semeniuc şi Aglaia Semeniuc (Barojani) şi alţii.

În acelaşi an din judeţul Hotin au fost înaintaţi la gradul I următorii profesori: Ana Chirilona (Lipcani), Aspasia Şelaru (Bulboaca), Liuba Ungureanu (Nedăleuţi), Polixenia Diaconescu (Bîrnova), Maria Harea (Cobalciu) şi alţii.26

În anul 1923, Ion Nistor publică lucrarea „Istoria Basarabiei”.27 De la început noi nu cunoşteam multe amănunte despre românii basarabeni. În această provincie românească a predominant ideologia  panslavistă, administraţia, şcoala imperialistă regească. După Unirea din 1918 basarabenii nici nu-şi cunoşteau istoria. Ion Pelivan a arătat că ei, tinerii studenţi de la Dorpart (1893-1902), erau umiliţi prin faptul că nu ştiau nimic, sau aproape nimic din trecutul românesc al Basarabiei şi nu cunoşteau pe nici un poet sau scriitor basarabean care ar fi luptat cu ţarismul. Şcoala secundară rusă, scrie Ion Pelivan – „avusese grijă nu numai să nu ne dea cunoştinţe despre aceste lucruri, dar să ne inspire şi dispreţ, faţă de tot ce era românesc” (Viaţa Basarabiei, 1942, nr.5-6, p.286)

Anume în această vreme vine în ajutorul învăţătorilor din Basarabia Ion Nistor, G. Tofan, Liviu Marian şi mulţi alţi români din Bucovina. Toţi au susţinut cursuri cu învăţătorii basarabeni constatând că istoria românilor, inclusiv a Basarabiei n-a fost cercetată şi nu se studia în şcolile basarabene.

Lucrarea lui Ion Nistor a devenit ca o salvare în procesul de perfecţionare a învăţământului istoric din Basarabia, ca un aer curat în aierescenţa bălăcită, rusificată a vieţii spirituale din Basarabia. Ion Nistor era profesor la Universitatea din Cernăuţi şi înţelegea foarte bine rolul manualelor de istorie a românilor în cultivarea, dezvoltarea cunoştinţei de neam a românilor basarabeni. De aceea, vorbind cu George Tofan şi Liviu Marian, aflând cauza spirituală în care se aflau învăţătorii, a scris această carte pentru toţi patrioţii Basarabiei.28 După structura sa şi conţinutul acestei lucrări se vede că Ion Nistor evidenţiază acele probleme de care aveau nevoie învăţătorii din Basarabia. Elevii trebuiau să cunoască problemele „zămislirii Neamului Românesc”, „năvălirea Barbarilor, întemeierea Principatelor Române, domnia lui Alexandru cel Bun şi stabilirea hotarelor Basarabiei; Ştefan cel Mare şi apărarea Basarabiei; lupta cu Imperiul Otoman, aşezarea Tătarilor în Bugeac, lupta cu Tătarii şi alte popoare barbare; soarta şi dezrobirea ţăranilor; răpirea Bucovinei; anexarea Basarabiei etc”. O mare atenţie Ion Nistor a dat analizei şi oglindirii problemelor de ordin major precum starea populaţiei Basarabiei, colonizarea guberniei dintre Prut şi Nistru, rusificarea populaţiei, situaţia bisericii basarabene. Istoria Basarabiei se finisează cu capitolul VIII „Revoluţia regească şi Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă”.29 

În concluzie, Ion Nistor a subliniat că „Unirea tuturor Românilor într-un stat naţional unitar în 1918 este un postulat al dreptăţii istorice şi al civilizaţiunii umane30 Şi în al doilea rând, el a subliniat corect că „de la unire în coace, Basarabia încetează de a mai avea o istorie a sa separată, pentru a împărtăşi soarta comună a României întregite în hotarele sale etnice şi istorice.31

Un mare ajutor a dat învăţătorilor din Basarabia „Revista de pedagogie” organul Institutului şi Seminarului pedagogic universitar din Cernăuţi (Strada Spiru Haret, 2). Această revistă a fost condusă de marele savant, pedagog Constantin Narlly – directorul general al acestei reviste în anii 1930-1938. Profesorii din Basarabia au avut posibilitate să se familiarizeze cu mai multe articole, materiale precum: „Consideraţiuni critice asupra metodelor de cercetare a individualităţii elevilor” de Victor Pavelescu.32 „O criză a respectului în şcoală” de Sebastian Popovici;33 „Compunerea liberă în slujba formării spirituale de observaţie” de Florian Stănică; 34 „Legea pentru înfiinţarea Serviciului social” de prof.univ. C. Narlly35 etc.

O trăsătură specifică a legăturilor profesorilor din Bucovina cu cei din Basarabia constă în faptul că bucovinenii veneau cu lămurirea mai multor probleme de o mare actualitate care se cercetau şi se explicau în şcolile din Occident. Era vorba de libertatea şi Determinismul lui Henuy Bargson, diferite aspecte ale pedagogiei germane, franceze, engleze, cehoslovace sau italiene etc. Vom menţiona că unele probleme cercetate, studiate şi analizate de către profesorii din Bucovina prezintă un mare interes şi pentru şcoala contemporană. Învăţătorii şi elevii, studenţii trebuie să înţeleagă şi astăzi, să acumuleze cunoştinţe despre „teoria libertăţii voinţei”, „teoria determinismului psihologic”, „spaţiul ştiinţific”, „succesiunea timpului”, „evoluţia creativă”, „memoria materiei”, „conştiinţa creativă”, „conservarea gândirii”, „conţinutul în trecut, prezent, viitor, în spaţiu şi timp”, „concepţiile zoologice” ale rasei, „mentalitatea unitară”, „valorile modelelor” pentru diferite pături sociale, „educaţia şi politica” şi multe altele.36

În acest sens este necesar de a cerceta şi publica noi lucrări ştiinţifice cu privire la dezvoltarea gândirii pedagogice în Bucovina şi influenţa ei asupra dezvoltării ştiinţei pedagogice din Basarabia în perioada interbelică. Ar fi cazul ca la etapa contemporană ştiinţa pedagogică, savanţii, profesorii să studieze şi să propună idei cu privire la „criza respectului în şcoala contemporană”, caracteristica slujbei formării spiritului de observaţie la elevi şi studenţi, pregătirea universitară a învăţătorilor, românismul în istoria şi literatura şcolară, cugetare şi fapte naţionale româneşti, problemele intelectualităii contemporane  educative – rolul în şcoală, biserică şi armată, psihologia intereselor personale şi integritatea psihică a naţiunii, memoria imediată şi cea îndepărtată, sociologia şcolară, filosofică, ştiinţifică, paralelismul sociologic, psihic şi politic etc.

După 1928 „Astra” din Transilvania a editat mai multe broşuri, care au fost expediate în Basarabia şi Bucovina. Printre acestea au fost: Victor Lazăr, Războiul pentru întregirea neamului românesc (1916-1919), nr.153; Ibidem „Cultivaţi legume în grădinile noastre. Sfaturi date de Victor Lazăr”, nr.154; Victor Vlad Delamarina „Poezii bănăţene”, nr.155; Andrei Florea Curcanul „Războiul româno-ruso-turc din 1877-1878”, nr.156; Alexandru Ciurea „Biografia părintelui Vasile Lucaciu”, nr.160 etc. Toate cele nouă broşuri editate de „Astra” Transilvaniei în 1928 au fost recomandate pentru a fi folosite în toate bibliotecile şcolare din Bucovina şi Basarabia.37

De menţionat că „Astra” Basarabiei s-a format, a activat, cu susţinerea şi ajutorul „Astrei” de la Cernăuţi, în special al rectorului Universităţii din Bucovina prof.univ. Ion Nistor. „Astra” Basarabiei a unit în rândurile sale mai mulţi intelectuali români din Basarabia cât şi pe unii profesori veniţi din Transilvania; Moldova şi Bucovina. Numai în 1926, cînd a venit la Chişinău Onisifor Ghibu, fiind numit Comisar general al „Astrei” pentru Basarabia, Domnia sa a unit în componenta „Astrei” basarabene pe cei mai buni şi cunoscuţi patrioţi români. Printre acestea au fost: Pan Halippa, Gala Galactin, Ion Negrescu (secţia literară şi filologică); Anastasia Dicescu, Florea Simionescu, Mihail Bârcă (secţia artistică); arhiepiscopul Gunil Gunessu, Nicolae Popovschi, Ion Zaborovschi (secţia istorică); Scarlat Panaitescu, Leon Inculeţ, Ion Parno, Ştefan Pantili (secţia ştiinţifică); Ion Pelivan, Nicolae Danidescu, Eugen Ionescu-Dârzeu (secţia ştiinţelor juridice); medicii Papinion, Iascu, C.Ciapă. Scalechi (secţia medicală); Ion Macovei, Mihail Rădulescu, I. Popa (secţia şcolară); Nicolae Protiri, inginerul Spătaru (secţia tehnică); Constantin Lungu, Pan Sinadino, T.Ştirbu, Nic.Jemăneanu (secţia economică) etc.38

În momentul formării „Astrei” basarabene în componenta ei au fost înscrişi 103 membri activi şi 373 membri corespondenţi, inclusiv şi unii membri din judeţul Hotin, care făceau parte din regiunea Bucovinei: Liviu Marian, Anileal Gheorghiu, Sergiu Bejan, Xenia Morozovschi, Vlad Protenco, St. C. Gheorghiade, Alex.Colacicovschi, L. Morozovschi, Vasile Ireschin, V. Potlog, V. Bogos, Doctorul Tiohari, G. Păun, S. Voinescu, C. Cazimir etc.

Onisifor Ghibu a subliniat la 2 mai 1927 că până la Unirea din 1918 în provinciile româneşti s-a lucrat foarte mult în ceea ce priveşte dezvoltarea culturii româneşti „în afară de intervenţia statului”. În Transilvania şi Bucovina s-a creat Biserica sa naţională, s-a creat şcoala, s-a creat Presa, s-au format mai multe asociative de cultură prin care s-a dus lupta pentru păstrarea şi dezvoltarea culturii naţionale româneşti. „Numai în Basarabia iniţiativa particulară a lipsit aproape cu desăvârşire din cauza unor stări de lucruri speciale”39 din cauza politicii dure, sângeroase dusă de ţarismul Rusiei contra românilor basarabeni.

În concluzie, vom sublinia că în 1918-1940 au fost restabilite legăturile de colaborare a intelectualilor români din Basarabia cu fraţii lor din Bucovina. Un mare rol în dezvoltarea de mai departe a colaborării l-au jucat „Astra” Basarabiei şi Asociaţia pentru cultura şi literatura română din Bucovina. Basarabia a primit un mare ajutor din partea profesorilor din Bucovina în procesul de organizare şi dezvoltare a şcolilor româneşti din această provincie. Colaborarea românilor din Basarabia, Bucovina şi Transilvania a contribuit la integrarea corectă a acestor provincii în arealul naţional românesc şi la consolidarea României Mari.

            prof.univ.dr. Anton MORARU  

prof.univ.dr. Maria BARBĂ

 

Note

** Comunicare susţinută în cadrul lucrărilor Simpozionului „Românii din afara graniţelor ţării. Iaşi-Cernăuţi: legături istorice”, Secţiunea Istorie, cultură şi civilizaţie românească, Iaşi, 8 noiembrie 2012.

1 Vezi Iurie Colesnic, Generaţia Unirii, Chişinău, 2004, p. 7.

2 Ibidem, p. 9.

3 Biblioteca „ASTREI” basarabene, nr. 1, Chişinău, 1927, pp. 1-15.

4 Onisifor Ghibu, A cincea Universitate a României. Universitatea din Chişinău, Chişinău, 1927, p. 2

5 Ibidem, p. 11.

6 Epistola lui Iuda, Introducere şi comentariu, Cernăuţi, 1911; Epistola către Români, introducere şi comentariu , Cernăuţi, 1923; Problema mântuirii noastre, Cernăuţi, 1928; Sf. Paşti şi reforma calendaristică ortodoxă română, Cernăuţi, 1929; Critica proiectului de stabilizare al sărbătorii de Paşti, Cernăuţi, 1931; Francmasoneria originea, dezvoltarea, organizaţia, doctrina şi tainele ei, Bucureşti, 1935; Noţiuni de cronologie calendaristică şi calcul pascal, Bucureşti, 1936.

7 Iurie Colesnic, op. cit., pp. 325-400.

8 Gheorghe Tofan, Organizarea învăţătorimii din Bucovina, în „Şcoala Basarabiei”, nr. 2, 1918, pp.13-20.

9 Gheorghe Tofan, Cursurile pedagogice, în „Şcoala Basarabiei”, nr. 1, 1918, pp. 3-17.

10 Ibidem, p. 5.

11 Şcoala Basarabiei, 1919, nr.3, p.14

12 Ibidem, 1919, nr.4, p.36

13 Ibidem, 1919, nr.5, p.50

14 Şcoala Basarabiei, 1919, nr.2, p.62-64

15 Şcoala Basarabiei, 1919, nr.6, p.11-18

16 Şcoala Basarabiei 1919, nr.4

17 Şcoala Basarabiei 1919, nr.4

18 Doina Basarabiei 1929, nr.2, p.28-29

19 Buletinul Inspectoratului regional şcolar Cernăuţi, Cernăuţi, 1937, nr.5, p.55

20 Buletinul inspectoratului regional şcolar Cernăuţi, 1937, nr.5, p.55

21 Buletinul inspectoratului regional şcolar Cernăuţi, 1937, nr.5, p.55

22 Buletinul inspectoratului regional şcolar al Ţinutului Suceava, 1938, nr.2, p.4-8

23 Buletinul inspectoratului regional şcolar Cernăuţi, 1937, nr.4-10, p.39-109

24 Voinţa Şcoalei, 1928, nr.1-7

25 Buletinul inspetorului regional şcolar, Cernăuţi, 1937, nr.9, p.93

26 Ibidem, p.106-107

27 Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Cernăuţi, 1923, p.3-455

28 Lucrarea „Istoria Basarabiei” a fost editată la editura „Glasul Bucovinei” de pe lîngă Institutul de arte grafice şi editura care se afla la Cernăuţi, str.Domnească, nr.33

29 Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Cernăuţi, 1923, p.407-436

30 Ibidem, p.436

31 Ion Nistor, op.cit., p.436

32 Vezi: „Revista de Pedagogie”, 1938, nr.9, p.279-290

33 Ibidem, p.290-294

34 Ibidem, p.325-340

35 Ibidem, p.378-380

36 Vezi: Revista de pedagogie, Cernăuţi, 1938, nr.3-4, p.214-332

37 Comenzile se făceau pe adresa: Biblioteca populară a Asociaţiunii „Astra”, Sibiu, str.Şaguna, Vezi: Voinţa Şcoala, Revista învăţătorească, 1928, nr.5, p.95

38 N.Iorga Începuturile învăţământului superior la Români, Biblioteca „Astrei” basarabene, 1926, nr.3, p.10

39 Onisifor  Ghibu, trei ani pe frontul basarabean, Biblioteca „Astrei” basarabene, 1927, nr.10, p.141