România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Vechi monumente istorice – mărturii ale continuităţii neamului Românesc

 

Monument istoric în ruină „Biserica din Deal” – Gârbova de Sus –Aiud

Biserica monument istoric din Gârbova de Sus, este cunoscută sub denumirea de „Biserica din deal”, tocmai pentru că se află situată în Dealul bisericii. Vechimea acestei biserici este încadrată între secolele al XIV-lea, al XV-lea, primele cercetări au fost făcute de istoricul Eugen Hulea în anul 1962, apoi de istoricul Radu Heitel 1969- 1976, care în timpul cercetărilor a descoperit un mormânt în care a găsit o monedă datând din anul 1464 şi  a cărui groapă ar fi fost tăiată de nivelul de construcţie al bisericii .

Cercetător în istorie şi arheologie medievală, Ileana Burnichioiu în lucrarea sa intitulată Arhitectură religioasă medievală din Transilvania, la capitolul Gârbovele Aiudului, în Arhitectura religioasă, arată că „ biserica de zid de la Gârbova de Sus, acum ajunsă în ruină nu s-ar fi întemeiat pe un loc steril din punct de vedere arheologic, întrucât sondajele arheologice ar fi recuperat din interiorul şi exteriorul bisericii fragmente ceramice ce ar data din secolele al XIII-lea, al XVII-lea, dar şi morminte suspectate mai vechi decât biserica ruinată; unul dintre ele ar fi fost suprapus de talpa fundaţiei navei, pe sud. Acest din urmă fapt, l-a determinat pe Radu Heitel să presupună că biserica de zid ar fi fost precedată de alta din lemn şi să recomande continuarea cercetărilor.

Prin urmare, chiar dacă vechimea ceramicii ar putea să fi fost exagerată de autor, trebuie să reţinem posibilitatea ca un cimitir, cel puţin, să fi precedat biserica de zid de la Gârbova de Sus. Ruina trădează, prin formele şi zestrea încă păstrate, caracterul foarte modest al bisericii de odinioară. Asemenea spaţii foarte reduse ca dimensiuni şi cu planimetrii rectangulare la sanctuar, având destinaţie liturgică, se mai cunosc în Transilvania medievală şi multe dintre cele cunoscute provin din microzone cu populaţie românească. Prin dimensiuni şi plan, biserica Gârbovei de Sus pare singulară între bisericile cunoscute în partea nordică a comitatului Alba, de la dreapta Mureşului… În linii mari, contextul care a generat-o a fost al unui sat cu populaţie românească, despre care indiciile toponimice şi cele conservate de ruină (pictura, inscripţia) spun că a fost ortodoxă.”

Biserica în ruină din Gârbova de Sus este construită din piatră, cu ziduri groase. Planimetric se compune din pronaos, naos şi absida altarului. Lipseşte turnul şi clopotniţa . În prezent se conservă integral doar absida decroşată a altarului, de formă dreptunghiulară , cu dimensiuni interioare 3,60 x 2,90 m,  încăperea fiind acoperită cu o boltă semicilindrică.

Naosul de formă aproximativ pătrată este şi el de mici dimensiuni 5,20 x 5,40 m.

Pronaosul, având ziduri mai puţin groase este posibil să fi fost ridicat ulterior .

Zidurile bisericii erau înconjurate de mai mulţi contraforţi. Prin dimensiunile robuste şi prin forma planului din prima fază de construcţie, monumentul din Gârbova de Sus este asemănat cu numeroase monumente româneşti transilvănene ce datează din secolele al XIII-lea, al XV-lea: Strei, Râu de Mori, Strei Sângeorgiu, Leşnic, Crişcior, Ribiţa, Hălmagiu . O descriere mai veche a picturii, care acum este destul de deteriorată, ne arată că în absida altarului, pe peretele nordic şi pe cel răsăritean întâlnim fragmente de pictură murală. În firida proscomidiei, pictura se conservă în mai multe straturi. Se mai poate distinge imaginea lui „Iisus al milelor”. Pe peretele estic se găsesc scenele „Plângerea lui Iisus” şi „Maica Domnului cu pruncul”. Pe acelaşi perete răsăritean se mai poate observa existenţa unui strat mai vechi de pictură. În partea de jos, pe poala Maicii Domnului se află o inscripţie zgâriată, cu litere chirilice: IEPEH MHKAA, adică Ierei Miclea 7039 (anul 1530), însă aceste rămăşiţe de frescă sunt din ce în ce mai deteriorate, abia mai pot fi lizibile.

Ca arhitectură, „Biserica din deal ”este construită din ziduri groase de piatră, iar în absida altarului mai are şi astăzi o boltă semicilindrică din piatră, la fel ca şi majoritatea caselor din Gârbova de Sus, care sunt construite din piatră având pivniţe cu boltă din piatră, iar casele  care erau construite din lemn erau aşezate pe o pivniţă cu bolta semicilindrică din piatră, iar aceste pivniţe se întâlnesc foarte des şi astăzi, cu toate că majoritatea caselor din lemn deasupra pivniţelor s-au dărâmat.

Planul atât de simplu, cu altarul rectangular, bolta semicilindrică şi fereastra închisă semicircular, sunt elemente arhaice, care s-au perpetuat în sat pe perioade foarte lungi de timp dovedind că cel care realiza aceste construcţii era un meşter din sat care construia şi casele, iar acest meşteşug s-a transmis din generaţii în generaţii la oamenii din sat.

Această idee o susţine şi cercetătoarea Ileana Burnichioiu în lucrarea Arhitectură religioasă medievală din Transilvania,  referitor atât la arhitectură cât şi la pictura Bisericii din Deal:  „Reîntorcându-ne la monument , trebuie să spunem că se află pe un deal din vecinătatea caselor, case între care multe sunt construite din piatră, lăsată aparentă uneori . Aşadar, nu este cu totul izolată de locuitori, iar arhitectura sa pare comună în ambianţa aşezării”, „datarea primului strat nu a fost reafirmată, şi la o reluare a informaţiilor despre pictura de aici, în 1981, s-a invocat drept criteriu de încadrare cronologică dispunerea neobişnuită a scenelor cu „Maica Domnului” şi „Plângerea” de pe zidul estic al sanctuarului. Astfel că „nerespectarea ordonanţei iconografice a absidei altarului, încetăţenite deja în secolele anterioare”, ar  susţine o datare a frescei în prima jumătate a secolului al XVI-lea şi un meşter local drept autor”

Preoţii care au funcţionat la „Biserica din deal”  au fost preoţi din tată-n fiu, toţi din Gârbova de Sus din familia “Popa”  au funcţionat şapte preoţi unul după altul dintre care celor trei de la început nu li se ştie decât numele de familie Popa, al patrulea preot, ar fi fost Ioan Popa, după unele însemnări aflate pe unele cărţi vechi din biserică, anume STRAŞNIC din anul 1753, unde găsim următoarea însemnare făcută de către preotul Popa Ioan: „Să să ştie de cându sau scrisu banii besericii de pe pădurea besericii 70 de florinţi şi unu. 15 florinţi sau străcatu în tre(a)ba satului, aceasta facem înştiinţare. Scris-am eu Popa Ioanu în luna lui mar(tie) în 6 zile, văletu (văleat = anul) 1753 scris-am acesta înate (înaintea) satulu(i) la Bonca Onu (Ioan) şi o cupă de vin au beut crîsnic şi (alţi)”.

Din însemnările care s-au găsit pe această carte este foarte posibil ca acest preot să fi pictat biserica, deoarece se poate  remarca în însemnările lui, un talent deosebit la scris şi pictat.  

După preotul Popa Ioan a urmat ca al cincilea preot, Teodor Popa, iar pe aceeaşi carte STRAŞNIC 1753, găsim următoarea însemnare făcută de preotul Popa Teodor, însă mai târziu, în alţi ani:

„Spre aduceri aminte la următori(i) noştri  să fie spre pomenire Popa Todor (?)”, iar in continuare:

Nemul (neamul) nostru au fostu tare subdugatu de neamul magyarilor din dile (zilele) lui Franc pănă în dilele (zilele) lui Ferdinand împăratu atunc(i) că au scăpatu bucu(roşi?) Români(i) de sub jugu”

Tot pe aceeaşi carte găsim următoarea însemnare anonimă de la evenimentele din anul 1848:

„În anul 1848 au fostu mare bătălie în Ardealu. Români cu magyari  ko Românie fără robi la magyri. Pentru ălea sau bătutu. Totu omulu făcea la Doni (Domni) câte două zile şi câte trei pănă în anulu 1848 şi atuncia sau bătutu de au rămasu iobăgia şi au fostu totu omulu libăr.  1848”

Al şaselea preot la ”Biserica din deal  a fost preotul Dumitru Popa funcţionând până în anul 1847, iar următorul preot al şaptelea, a fost fiul acestuia, Chirion Popa şi a funcţionat până în 6 Iulie 1886 după cum arată matriculele parohiale.

O altă însemnare pe aceeaşi carte ne relatează despre evenimentele de la anul 1877:

„Iar în anul 1877 vara au fostu vărsare de sânge (în)câtu au ieşit la oste (?)…”

Din  anul 1888 funcţionează ca paroh Ioan Muntean din Cricău până în anul 1893, după care urmează preotul Ioan Neagoe din Geomal pâna în anul 1894, când intră în funcţiune preotul Vasiliu Maxa hirotonit de Î.P.S. Arhiepiscop si Mitropolit Miron Romanul în 20 Februarie 1894, iar în acelaşi an, 1894 va începe construcţia noii biserici din interiorul satului, iar în anul 1896, la finele construcţiei noii biserici, se va părăsi definitiv, „Biserica din deal”.

 

Monumentul istoric Biserica  „Naşterea Fecioarei Maria” Gârboviţa - Aiud

            Biserica monument istoric „Naşterea Fecioarei Maria” din Gârboviţa se află pe un deal din partea nordică a satului. Biserica este construită din piatră cu ziduri groase, are aspectul unei construcţii arhaice cu naos, pronaos, altarul poligonal nedecroşat şi turnul ataşat pronaosului pe partea de vest. Dimensiunile bisericii sunt relativ mici -  lungimea totală fiind de 16 m  având următoarele dimensiuni în interior : baza turnului cu  suprafaţa de 2,80m lungime şi 2,50 m lăţime, apoi pronaosul  având lungimea de 4,43m  şi  lăţimea  de 4,47 m, naosul având lungimea de 5,87m şi lăţimea de 4,65m şi altarul de formă poligonală cu o lungime de 2,90m.   În decursul timpului biserica a suferit mai multe transformări, cea mai importantă fiind în anul 1818 când s-au mărit ferestrele şi s-a renovat turnul, iar în anul 1928, turnul a fost acoperit cu tablă iar restul acoperişului rămâne cu şindrilă până la renovarea din anul 1966.

              Vechimea acestei biserici este descrisă de Părintele călugăr Toma Gerasimescu în anul 1965 când administra parohia, ca fiind încadrată „în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, după invazia tătară de la anul 1241”. Pentru aceste afirmaţii părintele Toma Gerasimescu a folosit următoarea bibliografie: Sematismul de la Blaj din 1900, Conscripţiile  Klein 1733, Conscripţiile lui Bucow din 1760-1762, Iczkovits Emma - Az erdélyi Fehér Megye a Középkorban  p.60 (Transilvania în timpul Evului Mediu  Judetul Alba, pag. 60).

            Reiese de aici că biserica „Naşterea Fecioarei Maria „ din Gârboviţa alături de  Mânăstirea veche din Râmeţ cu hramul „Izvorul Tămăduirii” sunt poate cele mai vechi biserici din Transilvania.

            Biserica „Naşterea Fecioarei Maria din Gârboviţa a fost construită de un grof din Aiud care şi-a lăsat numele scris pe o plăcuţă care se află pe zidul din nord al bisericii: „eu, Mihai, împreună cu perechea (muierea) mea, am construit biserica  Isus Hristos”

Biserica a fost construită prin munca oamenilor din sat care făceau multe zile de lucru în afară de obligaţiile iobăgeşti. Eforturile oamenilor au fost mari, având în vedere că satul Gârboviţa pe atunci avea sub 30 de familii. Populaţia era în totalitate românească.

            În anul 1942 datorită unei alunecări de teren, pereţii bisericii au crăpat, bolta la fel, turnul s-a dezlipit. Tot ce a fost în biserică s-a mutat la şcoală, într-o sală unde s-au rugat credincioşii până în anul 1950 când s-au mutat la casele parohiale. După ce s-a părăsit biserica, timpul a măcinat-o şi a ajuns o ruină. Prin crăpăturile zidurilor treceau oile şi alte animale, în bisericuţă.

            În octombrie 1965 a ajuns preot la Gârbova de Sus, părintele dr. Toma Gherasimescu (1903-1975), iar cum biserica din Gârboviţa era filie a bisericii din Gârbova de Sus, părintele Toma Gherasimescu în a cărei subordine se afla biserica din Gârboviţa, a început demersuri şi drumuri pe la Aiud şi Cluj – de care aparţinea administrativ Aiudul, atunci - în vederea restaurării monumentului istoric Biserica  „Naşterea Fecioarei Maria” Gârboviţa.  Ajutat şi de preotul-istoric Atanasie Popa care în perioada aceea era cercetător al Institutului de Istorie ’i Arheologie al Academiei Române -  secţia de Istoria Artei, Cluj şi de istoricul de artă Gheorghe Arion – tot din Cluj, precum şi de alţi oameni şi instituţii, părintele Gherasimescu, a reuşit ca în anul 1966 să înceapă lucrările de restaurare a bisericii. Un deviz întocmit de către secţia de Sistematizare şi Arhitectură a Sfatului Popular raional Aiud, prevedea că era necesară suma de 47 000 lei pentru această reparaţie. S-au remediat zidurile, bolta,  turnul, s-au construit doi contraforţi perpendiculari plasaţi la punctele de îmbinare a naosului cu altarul, s-a schimbat acoperişul din şindrilă cu ţiglă şi s-a ras spoiala de var alb care acoperea frescele - pictura  murală de mare valoare - din absida altarului şi iconostas. Lucrările au durat până prin anul 1970-71, când localnicii au putut din nou, după treizeci de ani, să se roage în biserică, datorită strădaniei Părintelui Toma Gherasimescu.

            Ca elemente de arhitectură biserica are diverse ornamente pe turn,  deasupra ferestrelor turnului, apoi în partea de sus a turnului de o parte şi de alta este litera M formată dintr-un ornament frumos care simbolizează Brâul Maicii Domnului, apoi în interior mai are pe bolta de la intrare un ornament de formă rotundă , iar în peretele din partea sudică a altarului are o fereastră ornamentală de formă rotundă, formată din cinci mici luminatoare rotunde.

            În altar biserica are o masă de piatră cu inscripţia: ”Is Hs NIKA. Eu Floare Gheorgie dină Hidişu (am făcut) această masă”.

            Clopotul mic al bisericii are inscripţionat pe el anul 1710.

            Scara pe care se urcă în turnul bisericii este făcută din trunchiul unui copac cu diametru de 25-30 cm, având o lungime de aproximativ 4 m, iar fiecare treaptă înseamnă „o tăiată” în trunchiul copacului pe care s-a montat o bucată de scândură pe care se pune piciorul, aceste bucăţi de scânduri fiind făcute din acelaşi copac.

            După Semantismul de la Blaj din anul 1900,  Parohia Gârboviţa pe timpul episcopului Inocenţiu Micu Klein era „curat românească şi număra 24 de familii greco – catolice cu 120 de suflete. Biserica avea 100 de iugăre de pământ arător. Casă parohială nu era. Preot pe acel timp a fost părintele Medrea”. Mai târziu parohia a trecut la greco orientali, însă în anul 1820 a revenit din nou la greco catolici. Cine era preot pe timpul trecerii nu se ştie. De la 1823 până la 1852 a fost preot Teodor Ciungan. De la 1852 până la 1853 a fost administrator preotul Ioan Nicola din Gârbova de Jos. De la 1853 la 1875 a fost preot Sebastian Albani (bunicul ziaristului Tiron Albani din Gârbova de Sus- artizan al Marii Uniri de la 1918). De la 1875 au fost preoţi : Vasile Dancea, Corneliu Popa, Laurenţiu Stâncel, Octavian Pop şi părintele Traian Pop din anul 1942 până în anul 1949 când în urma unificării bisericilor, Gârboviţa s-a afiliat la biserica ortodoxă Gârbova de Sus.

            Casa parohială s-a construit în anul 1896, din piatră de vale.

            Cântăreţi la biserică au fost: Nicolae Tricu, Ilie Botei, Ioan Sârbu, Ieronim Muntean şi Atanasie Cobliş,  iar coratări (epitropi): Alexiu Muntean, Samoilă Dan şi Gavrilă Tric.

Informaţiile sunt luate din Semantismul de la Blaj, anul 1900, pag.122.

            Ca reper turistic biserica „Naşterea Fecioarei Maria” din Gârboviţa,  merită văzută, ea dăinuie de peste 700 de ani - având elemente suficiente care îi dovedesc vechimea -  pe un deal deasupra satului, într-o panoramă deosebit de frumoasă, este bine întreţinută de localnici în frunte cu Preotul Adrian Ciontea, biserica se află pe Lista Monumentelor Istorice având codul de clasificare AB-II-m-B-00227.

            Pe acelaşi traseu turistic intrând din şoseaua E81 pe drumul judeţean 79, între Aiud şi Teiuş,  se mai pot vizita ; Monumentul istoric „Biserica din Deal” Gârbova de Sus - la trei km distanţă, Rezervaţia naturală Punct fosilifer „Pârâul Bobii” Gârbova de Sus,  Goronul lui Năchită – monument al naturii, Pădurea Sloboda şi multe alte frumuseţi cu care ne răsfaţă natura.

Istina SIMA

Preşed. Cercul ASTRA Grigorie SIMA

Despărţământul Ovidiu HULEA Aiud