România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Epoca lui Avram Iancu

- locuri, oameni, fapte -

 

Pentru Avram Iancu jurământul depus la Blaj a fost respectat cu sfinţenie. El jura atunci, alături de ceilalţi români: „Nu voi încerca să asupresc pe nimenea, dar nici nu voi suferi să ne asuprească nimeni”.

Iancu nu a pretins nimic pentru el ci totul pentru naţiunea română.

Iancu nu a admis ca cineva să sufere în locul său. Aşa a fost şi cazul când la Hălmaciu a fost arestat în locul său - după revoluţie - Vasile Ladislau Fodor, viteazul său tribun. Avram Iancu s-a predat jandarmilor împărăteşti spunând că el este Avram Iancu, cel căutat şi să-l elibereze pe tribun. Din liupsă de spaţiu nu putem da şi alte exemple Iancu a fost românul moţ care a ţinut mult la prietenii săi. Aceştia la rândul lor s-au revanşat cu cinste cum a fost şi Iosif Sterca Suluţiu.

Pentru început să fim alături de prietenul lui Avrămuţ, Iosif Serca Şuluţiu din Câmpeni: „Era, pare-mi-se, anul 1834, tatăl meu care era funcţionar cameral regal cu locuinţa în Câmpeni şi superiorul peste cele două comune, într-o zi frumoasă m-a luat cu sine şi m-a dus la Vidra.

- Vino să te duc cu mine până ce eu îmi gat lucrul meu cu judele din sat (tatăl lui Avrămuţ n.n.), tu să te joci cu băiatul dânsului. Are un băieţel, Avrămuţ îl cheamă, foarte isteţ.

Bucuria mea; când am intrat în curte „Avrămuţ” stătea în mijlocul curţii, în cămaşă lungă, încins peste mijloc cu un şerpărel neted, cusut frumos, iar în cap avea o pălărie neagră cu ciucuri roşii. Tatăl meu a luat pe judele Iancu cu sine şi au mers în sat. Eu cu Avrămuţ făcurăm la moment cunoştinţă, am dat o roată peste văi şi peste dâlme, ne era lumea parcă prea îngustă. Dar eu eram totuşi mai sprinten, nu mă putea ajunge.

- Stai pe loc, măi Şuluţiu, strigă deodată Avrămuţ.

Mama dânsului, care tocmai frământa pâinea, fugi afară cu mâinile pline de aluat şi striga cât o ţinea gura:

- Avrămuţ! mişelule!

- Ce-i?

- Nu-i zice: măi! Că te aude tatăl său.

- Dar cum să-i zic?

- Zi-i domnişorule!

- Dacă el a zis, să nu-i zic domnişorule; a zis că şi el e român, ca mine.

Într’aceea – ţop! Nimereşte tatăl meu cu tatăl lui Avrămuţ râzând cu hohote.

- Bine zici tu Avrămuţ – zise tata – zi-i numai: măi; el încă e român ca şi tine.

- Oh, bată-vă să vă bată norocul copii, că iute se împrieteniră, zise mama lui Avrămuţ şi apoi intră iarăşi în odaie.

Din acel moment noi am simpatizat totdeauna…”

„Când scrisesem «Memoriul» meu,  atunci acea casă era pustie, ruină monument, de aceea am zis: «Călătorule, când vei rătăci prin acei munţi giganţi, căutând desfătare în măreaţa natură, ori singurătatea, alungat de valurile vieţii, nu înconjura acel loc, intră în acea casă pustie, dar mai nainte dezveleşte-şi capul tău şi adă-ţi aminte, că în pieptul acelui fiu de iobagiu (sclav), care s-a născut într’însa la anul 1924, a bătut o inimă cel puţin atât de nobilă, încât a meritat numele de: Regele Munţilor».”(1)

„Până în 1924 casa natală a lui Avram Iancu se pierdea printre celelalte case ale moţilor din Vidra, înconjurată doar de dragostea moţilor pentru care tot ce era în legătură cu Avram Iancu însemna o aducere aminte scumpă inimii lor. În 1924, cu prilejul centenarului naşterii lui Iancu, prin grija ASTREI, această casă a devenit un muzeu cu menirea să adăpostească preţioase documente amintind momente din viaţa lui Avram Iancu şi din lupta moţilor de sub conducerea lui în anii 1848-1849…

Muzeul mai adăposteşte două obiecte preţioase: călimara lui Axente Sever şi sfeşnicul lui Andrei Mureşanu”. (2)

În anii 1927-1929 se pregăteşte sărbătorirea aniversării unui deceniu de la unirea Transilvaniei cu România. În cadrul acestor mari pregătiri, ASTRA ocupă primul loc. Ea e preocupă de îmbogăţirea Muzeului de la Alba Iulia, în care scop o serie de piese deosebit de valorase sunt duse de la Muzeul «Avram Iancu» din Vidra în oraşul Unirii” (curată devalizare). Documentul următor spune totul:

 

”On.

Comitet Central al ASTREI Sibiu

Arhivele statului Sibiu, fond ASTRA,

Corespondenţă, cota 249

 

LV

Extras din adresa Prefecturii judeţului Turda, prin care se intervine pentru restituirea obiectelor şi documentelor luate de la Muzeul Avram Iancu.

 

Nr. 11.869 din 30 Iulie 1935

 

(…) În vederea serbărilor ce au avut loc în Alba Iulia în anul 1929 s’au ridicat din Muzeul lui Avram Iancu, între 5-10 Maiu 1929 (…) următoarele obiecte şi documente (…):

Din camera No 1: Drapelul mamei Iancului, 11 buc. scrisori autografe ale lui Avram Iancu, 1 buc. fotografie A. Iancu, 1 buc. fotografie A. Iancu cu Prefecţii, 1 buc. fotografie Horea, 1 buc. fotografie Craniul lui Petöfi, 1 buc. copie în ceară de pe ştampila Comitetului Naţional, 1 buc. fluierul lui Iancu, 36 buc. Proclamaţii din 1848/49, 34 buc. chitanţe şi scrisori din 1848/49, 18 buc. scrisori de ale Com. Naţional 1848/49, 21 buc. fotografii reprezentând pe Iancu, alţi bărbaţi conducători şi diferite locuri de luptă.

Din camera Nr. 2: 1 buc. ţinător pentru praf de puşcă, 5 buc. săbii cu 4 teci din 1848/49, 1 buc. cuţit cu teacă, 19 buc. pistoale cu 2 buc. tiocuri de piele, 1 buc. cias de aur a lui Axente Sever, 2 buc. fotografii Clemente Aiudeanu şi Prefectul Balint, 17 buc. scrisori adresate de către diferiţi Prefecţi lui A. Iancu, 17 buc. scrisori, idem, 29 buc. fot. Ce reprezintă conducătorii şi locurile unde s’au dat luptele din anii 1848-49.

Din camera casa Avram Iancu: 4 buc. fotografii, 1 buc. Album datând din 1912 cu iscăliturile tuturor vizitatorilor până în anul 1929.

(…) Au mai fost aduse 13 puşti din anul 1848, împreună cu 7 buc. lănci.

(…) Aceste obiecte şi documente nici până în ziua de azi nu au fost restituite (…)

 

Arhivele statului Sibiu, fond ASTRA,

Corespondenţă, cota 249

 

Paul Abrudan (1972), „Pentru un monument al lui Avram Iancu”, pp. 176-177.

 

La 1 septembrie 2013, peste 600 de moţi au luat parte la manifestările de redeschidere a complexului muzeal memorial „Avram Iancu”.

În curtea casei îşi aşteaptă oaspeţii Avrămuţ sculptat în bronz de artistul Adam Romi. În comună se află şi biserica unde a fost botezat Avrămuţ şi a slujit viteazul preot-tribun Gomboş biserica, bustul din curte, publicul, autorităţile judeţene, comunale şi societăţi culturale.

Biserica unde a fost botezat Avram Iancu şi a fost preot tribunul Gomboş.

 

Un obiectiv turistic-istoric îl constituie oraşul Câmpeni unde se află statuia lui Avram Iancu şi plăci comemorative ale tribunilor săi precum şi muzeul din clădirea unde îşi avea sediul comanda supremă a lui Avram Iancu.

1 sept. 2013 - Ceremonialul dezvelirii bustului lui

Avram Iancu în curtea casei

În 1201 este menţionat toponimul Terra Abrud (Ţinutul Abrudului). În anii 1848-1849 Abrudul a avut o soartă dramatică.

În octombrie 1848 ungurii din Abrud acceptă să depună şi au dus o viaţă liniştită până în mai 1949.

Pentru a pune stăpânire pe Munţii Apuseni Kossuth sacrifică un adept român, deputatul Dragoş, nu un ungur, pentru „tratative” şi în acelaşi timp dă ordin lui Hatvany să ocupe Abrudul unde începe măcelul în rândul românilor.

 

MARTIRII  ROMÂNI DIN ABRUD (TABELE)

 

Pentru faptele de vitejie a fost ridicat un monument din marmură de Sohodol la Gura Cerbului.

Încercarea de a dezarma garda maghiară din Zlatna a avut un sfârşit tragic. În timpul tratativelor, Nemegey a ordonat „Foc!” şi ungurii au împuşcat 13 români şi au rănit mai mulţi. La această ticăloşie românii s-au răzbunat pe atacatorii criminali în zona Presaca Ampoiului.

E de reţinut şi faptul că ungurii au ucis 14 români în Presaca şi au ars 120 de case. Pentru „bravura” lor în timpul Austruo-Ungariei au fost gratulaţi cu un monument lângă drum. Când vor face şi românii un monument pentru martirii săi???

Pentru cei care nu ştiu nimic despre Petöfi, românii           i-au făcut statuie pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Iată acum şi îndemnul la luptă a lui Şandor Petöfi (alias sârbo-croatul Alexandru Petrovici).

 

Viaţă sau moarte

(Elet vagy halal)

 

De la Carpaţi la Dunăre de vale

Dezlănţuiri de furie nebună...

Cu păru-n vânt cu fruntea-nsângerată

Maghiarul singur stăruia-n furtună.

Eu chiar de n-aş fi fost maghiar de sânge

Eram de partea ta să te cinstesc,

Poporul cel mai oropsit din lume

De pe întreg întinsul pământesc.

 

Popor sărman lipsit de ocrotire

Eu nu ştiu ce păcate ispăşeşti,

Tu şi Dumnezeu şi drac şi toate

(Hagy Isten, ördög, minden ellened van)

Îţi smulg copacul vieţii pământeşti

(Es Úlelen faian pusztitanak)

A cui sunt oare mâinile pătate

Ce-ţi pustiesc frunzişu-atât de rău?

Sunt ale celor ce-au stătut de veacuri

Şi au trăit la adăpostul său.

 

Slovaci, croaţi şi nemţi si voi valahii

De ce vă-nfigeţi colţii în maghiari?

În mâna lor a strălucit doar spada

Ce v-apăra de turci şi de tătari

Am împărţit mereu cu voi frăţeşte

Întreg norocul traiului senin

Şi-am preluat o parte din povara

Ce v-apăsa în clipele de chin.

 

Aceasta vi-i răsplata? Vă asmuţă

Împotrivă-ne-mpăratul ca pe orbi

Şi-aţi năvălit flămânzi asupra noastră

Precum pe-un stârv se lasă-un stol de corbi.

Da sunteţi nişte corbi flămânzi, scârbavnici;

Însă maghiarul încă n-a murit

Şi va-nroşi cu propriul vost sânge

Pe bolta zorii altui răsărit.

 

Să fie deci aşa precum aţi vrut-o,

Pe viaţă şi pe moarte aşadar;

Să n-avem pace cât timp mai există

Picior de duşman pe pământ maghiar;

Cât timp vă curge-n inima haină

Un ultim strop de sânge trădător

Şi dacă n-aţi dorit să vă fim prieteni

o să vă fim acum judecători.

 

Ridică-te popor maghiar şi sfarmă

Nefasta turmă care-ţi ameninţă

Viaţa şi avutul deopotrivă...

Războiul fie-ţi ultima sentinţă!

Când veacuri n-au putut să ne doboare

Să ne vedem azi vrerile înfrânte?

Am rezistat luptându-ne cu leii

Şi-acum păduchii vor să ne-nspăimânte?

 

Sus, sus, poporul meu, adu-ţi aminte

De şirul de strămoşi de-odinioară,

De peste veacuri marele Atila

Şi Racoczi din groapă ne măsoară.

Trecut măreţ! De-am fi doar jumătate

Din strălucirea ce-aţi avut-o voi

Şi umbra voastră va-neca duşmanii

Pe veci în bălţi de sânge şi noroi.(4)

 

Dragă cititorule priveşte cu atenţie schiţele bătăliilor din Apuseni şi trage concluziile ce se cuvin. Unde sunt statuile de pe câmpia Blajului a lui Gomboş, Groza, Balint, Buteanu, Dobra etc, etc?

Se cuvine ca după exemplul celor din Alba Iulia, cartierul Lipoveni, să înalţe lângă biserică un monument cu numele martirilor de la 1848-1849.

 

Prof. Ilie FURDUIU

 

 

 

 

 

Bibliografie

1. Iosif Sterca Şuluţiu (1924), Prietenul meu, în „Cultura poporului”, 31 august 1924;

2.Ştefan Pascu (1957), Muzeul Avram Iancu, în „Probleme de muzeologie”;

3. Paul Abrudan (1972), Pentru un monument lui Avram Iancu, pp. 108; 176-177.

4. Petöfi Sandor (1869), din volumul Haraifas Költeményei, p. 84, Budapesta

1 septembrie 2013 - lângă bustul lui Avram Iancu din curtea casei

Biserica unde a fost botezat Avram Iancu și a fost preot tribunul Gomboș

 

1 septembrie 2013 - Ceremonialul dezvelirii bustului lui Avram Iancu în curtea casei

Statuia lui Avram Iancu - Abrud

Statuia lui Avram Iancu - Câmpeni

Monumentul din Lipoveni - Alba Iulia