România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

O publicaţie onorantă albaiuliană

 

Editura „Altip” din vechea cetate de scaun a lui Mihai Viteazul potrivit obiceiului onorant de a scoate la iveală vechi şi uneori dureroase fapte de istorie petrecute prin apropiere dar cu ecouri răspândite pe mari întinderi din trecutul românilor, oferă publicului interesat volumul respectatului prieten al multora dintre noi, economistul cu reale veleităţi istorice Ioan Străjan. Un volum de documente, parte reproduceri faximilate privind una dintre metodele cele mai rafinate de „deznaţionalizare prin biserică şi şcoală a românilor în Transilvania care, deranjau, prin numerozitatea lor tendinţele tot mai îndrăzneţe de a menţine sub stăpânire străină această parte de ţară preponderent românească.

Avem în vedere în urma unei temeinice lecturări volumul: „Deznaţionalizarea şi maghiarizarea românilor din Ardeal prin biserică şi şcoală înainte de l Decembrie 1918”.

Modest cum este cunoscut de-a lungul unei vieţi, militant pentru dreptatea de care a fost privat timp de aproape un mileniu poporul român, Ioan Străjan îl semnează doar ca fiind cel ce „readuce în pagini” această inedită bogăţie de documente tezaurizate cu grijă de Arhivele Naţionale din Alba Iulia. Când e bine ştiută munca deloc facilă dublată de o imensă responsabilitate asumată a celor ce scot, fie din fundul pământului (arheologii), fie din tainele arhivelor sau a bibliotecilor (arhiviştii şi bibliotecarii) materia primă cu care adeseori se luminează încă atât de numeroasele unghere întunecate ale istoriei omenirii.

Volumul este subtitrat cu numele unui consistent eveniment din 1912, Adunarea de protest de la Alba Iulia împotriva înfiinţării Episcopiei greco-catolice maghiare de la Hajdu Dürog, document faximilat deosebit de important care a lipsit în această formă decenii în şir de pe masa de lucru a istoricilor.

Apoi, din condeiul măiestrit al scriitorului şi poetului nostru consacrat Ioan Mărginean, volumul beneficiază de un „Argument” pentru libertatea adevărului, veritabil mesaj al întregii cărţi, urmat de o introducere nesemnată, dar aparţinând neîndoielnic lui Ioan Străjan, „omul cetăţii”, cum l-am eticheta noi pentru tot ce a făcut el ca Alba Iulia să nu-şi diminueze nicicând rolul de cetate adevărată a naţiunii prin cultură. Este de fapt o Prolegomena pentru obstacularea trecerii în nedreapta uitare românească a trecutului militant a vechii cetăţi de scaun a domnitorului tutelar sau cardinal al Cetăţii Mihai Viteazul.

După actele de autentificare uzuale, documentul de asemenea cardinal, am spune, se întinde pe aproape o treime din paginile volumului. Procesul-verbal, sub formă faximilată a Adunării care avea să stăvilească pentru moment expansiunea statului austro-ungar în universul spiritual - patrimoniu intim al fiecărei naţiuni, cu atât mai mult a românilor transilvăneni.

Deosebit de instructiv pentru cunoaşterea evenimentului este apoi Memoriul congresului românilor greco-catolici ţinut la Alba Iulia, în anul 1912.

Partea a doua a cărţii a fost în mod fericit şi conştient gândită a fi o antologie de texte făcând accesul la principalele ziare care şi-au pus paginile în slujba dreptăţii imanente ce trebuia să salveze de la un derapaj de anvergură durabila dar greu încercata noastră naţiune.

Autorul, bine informat întotdeauna, a adăugat aceste părţi de documente din lucrarea regretatului nostru învăţat, istoricul L Dumitriu - Snagov de pia memoria.

De asemenea cartea Străjanului a fost înzestrată cu tot mai rara Statistica Românilor din Ardeal din 1760-1762, după prima limpezire a apelor - cum s-ar fi exprimat Ecleziastul spre finalul răscoalei ce da spre revoluţie daca n-ar fi fost înăbuşită cu puterea armatei, a pământeanului nostru Sofronie din Cioara. Această statistică datorată lui Ilarion Ciobanu este tot mai greu de găsit deşi face lumină în multe unghere obscure.

Două documente ale ideologilor Revoluţiei române de la 1848-1849 încheie aruncând lumină în multe conştiinţe ce au nevoie de o proptea cum este cartea- document absentă de mult de pe masa istoricilor şi a tuturor românilor, muncă grea a Străjanului devenit prin înţelepciunea ce nu oboseşte a ne-o împărtăşi, stejar înnobilat în Cetatea de scaun a Voievodului Mihai Viteazul.

Cinste lui şi tuturor celor ce o vor citi

Prof. Dr. Ioan RANCA