România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

RO - Zeul suprem al   traco-geto-dacilor

 

Abstract: From translation of Sinaia plates and the writing of Ezerevo’s ringfrom Bulgaria was established that the supreme deity of îhracian’s, gets and dacians was Ro or Ra in ihe same manner as in Egypte. Abont Zatnolxis, the plates from Sinaia indicate that they where two brooders that are became pretest and traveled in to Egypte. Afier his retwnfrom Egypte, the first horn was recognized as deity. The Ro or Ra deity have an naţional and European sign’ificance that have to be known. The main temple of Ro deity was situated near the Sarmisegelusa in the citade! named Peru-eu-davo.

Aproape toate informaţiile referitoare la istoria noastră antică sunt preluate din surse greceşti sau romane. Ele reflectă punctul de vedere al autorilor respectivi, ceea ce nu înseamnă ca sunt neapărat obiective şi corecte din punctul de vedere al adevărului istoric. Din fericire, avem şi surse proprii de documentare în acest domeniu, dintre care, cele mai importante sunt plăcuţele de la Sinaia [1,2,3]- A considera că aceste plăcuţe sunt falsuri realizate în epoca modernă constituie un fapt deplorabil şi lipsit de discernământ. Nimeni, din timpul lui Cuza până astăzi, nu ar fi putut să realizeze astfel de obiecte, apoi, nimeni nu a cunoscut anumite informaţii care se regăsesc numai,în textul acestor tăbliţe. De exemplu, nimeni nu a ştiut să spună că pacea de după moartea lui Decebal a fost încheiată de fostul său general Diegio pe mijlocul Tisei, sau că zeul suprem al traco-geto-dacilor a fost Ro sau Ra, aşa cum este menţionat pe inelul de la Ezerevo şi în tăbliţele de la Sinaia. De asemenea, nimeni nu a ştiut să spună că celebrele “Legi Belagine” sunt, de fapt, “învăţăturile atlanţilor cele despre faptele oamenilor”, după cum rezultă din cele relatate de Deceneu.

În ceea ce priveşte opinia generală referitoare la religia geto-dacilor este că aceasta ar fi fost monoteistă şi că zeul suprem ar fi fost Zarnolxis sau Zalmoxis, care ar fi fost sclav al lui Pitagora, în Grecia, şi că ar fi venit in Dacia ca zeu impresionându-i pe geto-daci cu cunoştinţele sale. Însă, din tăbliţele de la Sinaia, atâtea câte s-au păstrat, ne apare o imagine cu totul diferită asupra religiei şi istoriei noastre antice, fapt care ne plasează în rândul civilizaţiilor celor mai avansate ale lumii antice cu efecte care se văd până astăzi.

Dată fiind importanţa subiectului legat de existenţa lui Zamolxis, dăm mai jos textul integral al plăcii cu nr. 2 conform notaţiei utilizate de Dan Romalo [1], reprezentată în figura l, din care obţinem informaţii importante referitoare la acest zeu, prin care se poate realiza o corecţie a informaţiilor obţinute din alte surse. În traducerea textului, am păstrat în mare parte ordinea cuvintelor din textul original, ceea ce nu îngreunează prea mult înţelegerea textului obţinut.

ZAMOLSXEOY DEGhEO AMO, YNEQ SKYTEO DYI Lin FIO AHY SIO

GAREY, MASH DYE DOYE SAYMQYA XINDYH ERIO DEGhE DQ

DEOHATOSOY.

Zamolsxeoy, preoţii iubiţi, pe ei sciţii care pe ei i-au fost privit din ochi cu săgeata (adică i-au ochit cu săgetată), au mers cei doi asemenea (gemeni), la a fermecatei (sfintei) visterii preoţi la a zeilor casă să fie.

A Sa NYO SOYE FIO AREI PYSa DEGhE RATY Pil ID1E SaY. La a lor naştere, au fost cu săgeata pişcaţi (înţepaţi) de preot (pentru) ca feriţi din calea ei să fie.

DO AQY SIIO EGhEIPTIQ NOEDOTIUÎ ZEIIBO YN DaL LHY A IH

PIETA GaRYO.

Până la săgetare (ochire cu săgeata)., (în) Egipt în călătorie (pelerinaj) au mers să vadă până acolo a lor pentru rugăciune munte (adică piramidă).

Fig. 1. Informaţii despre cei doi fraţi gemeni care au fost preoţi şi au călătorit în Egipt

 

AT EXin ZAMOLSXOY nSIIA GhENIE BESIKYOY A SQ LO SEY FaHIO GhEKEPRITILE NOPaY TO SH ILO,

La plecare, lui Zamolsxoy principalii conducători ai altarului (bisericii) lor le-a spus pe cu foc aprinse (trosnind) resturi (adică cărbuni aprinşi) să meargă.

HY ESO QN TAHOY PYETA GORY^ OY LH NQY PIOTRA BELITEA

SYH.

Ei au mers pe a vârfului pentru rugăciune munte (piramidă) unde noi din piatră frumuseţi au văzut.

ON THYRNA SHA EON TOY PAMQILO, A SH TALOY ÎILH SHIITEO YQ KHYRAFIO HRINO RYPINQ FETIHY KRYSA DIE, DO SESIRQ PO ONIO DQ YLO

RnDIEQ ZIIOY^Y =M=P=S=B

La întoarcerea lor la a lor familie, de pe al lor înalt deal, sciţii (văzând) a lor

corabie, din a sufletului adânc (din adâncul sufletului), şi-au făcut crucea

zeilor, apoi, au (re)cunoscut pe primul din a lor naştere ca fiind zeu

=M=P=S=B

Pe figura de jos, care seamănă cu un sarcofag.

AB ARISn ZAM-XOY. De la sagetarea lui ZamXoy

Din conţinutul tăbliţei se poate vedea că este vorba de doi fraţi gemeni care au fost preoţi care răspundeau de obiectele de cult ale templului, şi că au fost săgetaţi de către sciţi, iar înainte de săgetare au fost în pelerinaj în Egipt unde au fost pe vârful piramidelor. La piramidă i se spune “PYETA GORYO” adică “pentru rugăciune munte”, ceea ce seamănă cu numele lui Pitagora, de unde s-a tras, probabil, concluzia că Zamolsxis ar fi fost sclavul lui Pitagora. La întoarcerea lor din Egipt, primul născut dintre cei doi gemeni a fost recunoscut ca zeu. De remarcat faptul că la întoarcerea lor din Egipt, văzându-i, sciţii şi-au făcut “crucea zeilor”, de unde se poate trage concluzia că oamenii locului îşi făceau cruce şi înaintea erei noastre, după cum s-a întâmplat şi la Sarmigetuza cu ocazia aducerii capului lui Ion al Geei de pe muntele sfânt care iniţial s-a numit “Mont Ion oe Ge” (Muntele lui Ion al Geei) apoi, după sagetarea celor doi Zamolsxis, şi-a schimbat numele în “Mont Gato” adică Muntele Leopardului. Denumirea actuală a muntelui “Ceahlău” ar putea proveni din “Ceo Hileo’1 ceea ce înseamnă “Cel înalt”.

De remarcat faptul că, în cartea sa Carolus Lundius afirmă că Deceneu ar fi călătorit în Egipt, cu alte cuvinte, fapte şi întâmplări legate de Zamolsxis au fost atribuite, după câteva sute de ani, lui Deceneu. Dacă ar fi avut loc acest eveniment, Deceneu, care este autorul a celor mai multe din tăbliţele de la Sinaia, ar fi relatat el însuşi despre aceasta călătorie.

Referitor la numele celor doi zei, trebuie luat în considerare faptul că numele folosit de alţi autori, de origine greacă sau latină, nu poate avea prioritate faţă de ortografia din plăcile de la Sinaia, care trebuie considerate autohtone. În textul de mai sus avem Zam-Mols-Xoy ceea ce înseamnă “A pământenei soţii (doamne) fiu fermecat”. Forma utilizată de autorii greci “Zalmoxis” trebuie considerată greşită şi folosită forma “Zamolxis” care este mai aproape de forma care se întâlneşte în plăcuţele de la Sinaia. După cum am văzut mai sus, fraţii Zamolxis au fost gemeni, dintre care, primul născut a fost considerat zeu, la fel ca şi Deceneu, care, la un moment dat, a fost aclamat ca zeu la Genucla. În tăbliţele de la Sinaia Deceneu este numit “Ceneo” iar forma cunoscută “Deceneu” poate provenii din “Deo Ceneo” ceea ce ar însemna “Zeul Ceneu”. Pe teritoriul României a mai existat şi o altă naştere divină, este vorba de Apolo, cel care a fost pedepsit de către locuitorii cetăţii Poesta Dava, de pe cursul superior al Ialomiţei, despre care aduce precizări marele preot Petoso, în plăcuţa cu numărul 35, care a trăit în timpul domniei lui Decebal şi după moartea acestuia[4,5]. Mai trebuie adăugat Mitra, despre care, informaţiile sunt mai puţine însă ar putea avea legătură cu zona Sarmigetuzei, unde au fost găsite basoreliefuri cu reprezentări ale acestui zeu.

De un prestigiu aparte s-a bucurat zeiţa Geea, căreia, lângă Bacău, o cetate i-a purtat numele SarGeDava - A împărăţiei Geea Cetate. De asemenea, în zona muntoasă a Moldovei a existat Templul Geei în care era păstrată o bibliotecă vastă care conţinea şi învăţăturile atlanţilor unde venea şi Burebista să se “documenteze”. Însă, zeul suprem al traco-geto-dacilor a fost Ro sau Ra, să nu uităm că Zamolxis a călătorit în Egipt unde a fost, de asemenea, venerat zeul Ra. Iată mai jos textul original şi cel tradus al inelului de la Ezerevo, Bulgaria, în care zeul Ro sau Ra aste menţionat de trei ori.

Fig. 2. Imagine a inelului de la Ezerevo m care este menţionat zeul Ro sau Ra.

 

RO LISTE NEAS NERENEA.   Ro ascultă ale noastre rugăminţi (dorinţe) TIL TEA NHSKO A RA ZEA DOM EAN.   Până (când) la tine va (a)duce la (a lui) Ra zeu templu (casă) pe ea,

TILE ZYR TA MIHE RA ZIL TA Până atunci veghează puternicule Ra (pe) supusa ta

În prima frază, zeul suprem este numit Ro, iar în celelalte două fraze este numit Ra. Ultimele trei litere ale textului sunt imprimate pe partea invizibilă. Se remarcă, pe lângă inconsecvenţa în ceea ce priveşte numele zeului, Ro apoi Ra, şi folosirea a două semne diferite pentru sunetul “i” şi anume “I” apoi “H”.

Textul pe care acest inel îl conţine se poate asemăna cu ceea ce ar spune un bun creştin astfel “Doamne, ascultă rugămintea noastră! Până să o chemi pe ea la tine, până atunci, veghează Atotputernicule asupra roabei tale.” Trebuie amintit faptul că pe vremea când a fost scris acest text, morţii erau duşi la templul zeului şi incineraţi. Aşa se explică de ce în fraza a doua se face referire la aducerea “ei” la templu.

În tăbliţele de la Sinaia se fac foarte des referiri la zeul suprem Ro sau Ra. Din plăcuţa cu nr. 117, se poate deduce că cei care îl adorau pe acest zeu erau numiţi rami. De asemenea, tot în această plăcuţă zeul Ro este reprezentat cu figură umană având pe piept soarele şi luna (figura 3), ceea ce înseamnă că Ro sau Ra nu trebuie confundat cu nici unul din aceste corpuri cereşti.

De asemenea, pe câteva dintre tăbliţele de la Sinaia este reprezentat templul lui Ro, sau Ra. O asemenea reprezentare, din faţă şi din lateral, este dată în figura 4, din care se poate constata că, pe partea laterală, acest templu era prevăzut cu cinci coloane. Acest număr de coloane corespunde cu numărul de coloane găsite la Grădiştea de Munte [6] (figura 5) ceea ce înseamnă că în acel loc a existat un templu al lui Ro sau al Tatălui Ceresc ca cel din figura 4.

Fig.3. Imagine a zeului Ro sau Ra cu soarele şi luna pe piept.

Fig.. 4. Vederi din lateral şi din faţă a Templului lui Ro din zona Sarmisegetuzei.

Fig.5. Resturile unui templu cu cinci coloane pe latură de la Grădiştea de Munte.

 

Din conţinutul tăbliţelor de la Sinaia nu reiese că la Sarmisegetuza ar fi existat un astfel de templu. La Sarmisegetuza a existat, în schimb, un templu al Marisei, de la care şi-a luat numele şi râul Mureş. Despre acest templu se menţionează faptul că a căzut în mâinile romanilor împreună cu mulţimea de oameni de la Sarmisegetuza.

Fig. 6. Palatul de la Sarmisegetuza cu toate drumurile.

 

În tăbliţa cu 21, care reprezintă palatul de la Sarmisegetuza cu toate drumurile, se menţionează în partea din dreapta-jos existenţa cetăţii Peru-Eu-Davo ceea ce înseamnă “Cetatea Tatălui (Ceresc)” situată spre sud, sud-vest faţă de palatul reprezentat. Pentru orientarea în teren, această tăbliţă trebuie dispusă cu partea superioară spre est. In acest fel, pot fi identificate şi alte centre importante existenţe în zonă sau mai îndepărtate. Astfel, în colţul din stânga sus se indică direcţia spre cetatea Moleo Dava, situată pe valea râului Moldova, în colţul din dreapta sus, adică spre est, la trei zile de mers (+++), se afla un sanctuar important care corespunde cu movilele de la Şona sau templul de la Şinca Mare, iar spre nord, nord-est se află cetatea Zido-Dava care corespunde cu poziţia actuală  municipiului Alba Iulia cunoscută şi cu numele de Apulum. În partea dreaptă spre mijloc mai este menţionată calea spre “ţara geţilor” la distanţă de o zi de mers (+), ceea ce ar corespunde unui drum peste munţi până în zona Olteniei.

Ca urmare, ceea ce se consideră astăzi ca fiind locul în care s-ar fi aflat capitala Sarmisegetuza a geto-dacilor este de fapt fosta cetate a Tatălui Ceresc sau Peru-Eu-Davo. Adevărata Sarmisegetuză s-a aflat în altă parte, şi anume, mai la nord, în dreptul localităţii Cugir, situată relativ aproape de râul Mureş. Săpăturile arheologice efectuate pe dealul Cetate de lângă Cugir au scos la iveală existenţa unui centru populat de mare importanţă cu o activitate economică intensă despre care s-a presupus că ar corespunde unei foste cetăţi menţionate de Ptolemeu cu numele de Singidava, care a dispărut în urma unui incendiu violent [7]. In realitate, în dreptul localităţii Cugir s-a aflat capitala sau “Poarta” împărăţiei geţilor, adică Sarmisegetuza, după cum este caligrafiat în tăbliţele de la Sinaia, sau Sarmisegetusa, după cum este utilizat în manualele noastre de istorie. Este posibil ca această cetate să fi fost cunoscută de locuitorii altor state şi sub alte denumiri, cum ar fi, de exemplu, Singidava. O serie de situaţii şi evenimente relatate în tăbliţele de la Sinaia nu pot fi înţelese dacă se consideră că fosta capitală ar fi existat la Grădiştea de Munte, în schimb, prin situarea Sarmisegetuzei la Cugir se obţine o corelare foarte bună cu informaţiile din tăbliţele de la Sinaia. Conform celor relatate de Ion Horaţiu Crişan, cetatea de la Cugir a existat înainte de venirea la putere a lui Burebista şi era construită prin folosirea unei tehnici mai puţin avansate, bazată mai mult pe utilizarea lemnului, de aceea incendiul din timpul cuceririi romane a lăsat mai puţine vestigii. In schimb, cel puţin templul lui Ro de la Grădiştea de Munte a fost construit de către Burebista cu tehnici noi de prelucrare a pietrei, motiv pentru care vestigiile lui au supravieţuit până astăzi şi ne permit identificarea unor centre importante care au existat în zonă. Nu există nici un dubiu asupra faptului că templul lui Ro, a fost construit în afara Sarmisegetuzei, în tăbliţa cu numărul 21, care este de fapt o hartă care reprezintă palatul de la Sarmisegetuza cu toate drumurile, în colţul din dreapta-jos (fig.5) este prezentat templul lui Ro ca aparţinând cetăţii Peru-Eu-Davo, la care se ajungea printr-o trecătoare, astăzi un drum forestier. O capitală ca cea a Imperiului Getic nu putea fi situată într-o zonă izolată, greu accesibilă, cum este Grădiştea de Munte, în schimb, prin situarea ei la Cugir, se puteau asigura legături rapide în toate direcţiile menţionate în tăbliţa 21.

Este surprinzător cât de multe implicaţii are cultul zeului Ro, astfel, denumirea Raiului din credinţa creştină la români provine din “Ra ie”, ceea ce înseamnă “la zeul Ra”, în Dacia au existat cetăţi precum RamiDava, ceea ce înseamnă “cetatea lui Ra”, ZoyRoDavo- a zeului Ro cetate, DeuSarRa-cetatea împărăţiei lui Ra. De asemenea numeroase toponime precum Ardeu (din A Ra Deu-la zeul Ra), Zarand (din Sar Ra - împărăţia sau ţara lui Ra), inclusiv denumirea Ardealului provine tot de la zeul Ra - “A Ra Deo”, ca şi denumirea municipiului Arad. Inclusiv denumirea Basarabiei conţine grupul “Sar Ra”, astfel încât, BasSarRa-bia înseamnă “Ţara de Jos a lui Ra”. Mai trebuie adăugat şi numele Rusiei care provine din “Ro Sio” adică locul de unde se vede zeul Ro, precum şi pe cel al Germaniei care ar putea proveni din “Ge Ro Mân” adică “ai Geei şi a lui Ro oameni”. Destul de multe antroponime sunt legate, de asemenea, de zeul Ro sau Ra: Roxana, Ramona, Roberto, Roland, ş.a. Decebal s-a numit şi Diurpaneus ceea ce provine din “Deo Ro Paneus” adică “A zeului Ro cavaler”, numele lui Burebista provine din “Boe Ro Biseto” ceea ce înseamnă “Războinic a lui Ro Altar”. Cuvântul “boer” din limba română provine din “Boe Ro” adică “Războinicul lui Ro”. Războinicii geţi şi daci erau numiţi, uneori, şi “rotopaneo” ceea ce înseamnă “cavalerii zeului Ro”, de unde provine şi denumirea localităţii Rotopăneşti din judeţul Suceava.

Din plăcuţele de la Sinaia mai aflăm şi despre zeul războiului Zabelo sau Sabelo, de unde ar putea proveni cuvântul “sabie”. Deşi geţii şi dacii practicau o religie politeistă, totuşi, zeul suprem (Tatăl Ceresc) era considerat Ro sau Ra; urmat de Geea. astfel încât crucea zeilor despre care se vorbeşte în câteva din plăcuţele de la Sinaia se referă la Ro, Geea, Soare şi Lună. Aşa se explică de ce în temple vechi precum cel de la Sinea Veche au existat câte două altare: unul a lui Ro şi altul al Geei.

prof.univ.dr.ing. Viorel UNGUREANU

Universitatea Vasile Alecsandri din Bacău

 

Bibliografie:

1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb, Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 2005.

2. Peţan, Aurora, Plăcuţele de plumb de la Sinaia-o sursă excepţională de cunoaştere a istoriei şi civilizaţiei dacilor. Dacia Magazin nr. 13, iunie 2004.

3. Manolache, Dumitru, Tezaurul dacic de la Sinaia, legendă sau adevăr ocultat? Editura DACICA, Bucureşti, 2006

4. Ungureanu, Viorel, Sar Mon Galo - numele antic al Moldovei, Al V-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000, Chişinău, 2010.

5.  Ungureanu, Viorel, Limba şi spiritualitatea traco-geto-dacilor, Dacia Magazin nr. 78-79, iunie-iulie 2012.

6. Napolion, Săvescu, Noi, dacii, Sarmisegetuza, Sanctuare dacice II, Dacia Magazin nr. 80, august, 2012.

7. Crişan, Ion Horaţiu, Cetatea a învins mileniile, în Magazin Istoric, 11, 1977.

8. Ungureanu, Viorel, Moştenirea geto-dacă a limbii române, Al VII-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000., Chişinău, 2012. (în acest volum).

9.             www.dacia.org; www.dacii.ro.

Informații despre cei doi frați gemeni care au fost preoți și au călătorit în Egipt

imagine a inelului de la Ezerevo în care e menționat zeul RO sau RA

vederi din lateral și din față a Templului lui RO din zona Sarmisegetuzei

Imagine a zeului RO sau RA cu soarele și luna pe piept

Resturile unui Templu cu cinci coloane pe latură de la Grădiștea de Munte

Palatul de la Sarmisegetuza, cu toate drumurile