Simion Gociu sau lumina din iarba vocalelor

Aproape fiu al tăcerii îndelungi, cu privirea apretată de ochelarii mari, scânteind printre cuvinte precum bobul de grâu de-a lungul şi de-a latul spicelor, cu mersul apăsat precum paşii amurgului peste lume, Omul acesta îndurerat mereu în aparenţă, dar şi la propriu de multe ori, vedea lumina zilei la 1 septembrie 1948 în satul Molniţa, raionul Herţa, într-o familie de ţărani gospodari: Victoria şi Simion Gociu, absolvă Şcoala Medie în localitatea Horbava, apoi lucrează pe un şantier de construcţii, ca apoi, ca student, să termine Facultatea de Filologie, Secţia Limba şi Literatura Română a Universităţii de Stat din Cernăuţi. Debutează cu versuri în ziarul regional „Zorile Bucovinei”, în 1964, iar în 1984 îi apare primul volum de versuri la Ed. „Carpaţi” din Ujgorad, ca mai apoi să tipărească lucrările „La ţărmuri de suflet”, „Oul gastronomiei”, „Lacrima toamnei”, „Sincer vorbind”, „Bună dimineaţa, Septembrie”, „Priponul căprioarelor”, „Dar cine eşti tu?”, „Simt-a vară”, „Ambasada vacanţei” etc. – cărţi de poezie publicistică, pentru copii.

A fost rând pe rând: redactor la „Zorile Bucovinei”, profesor în satele  Cupca şi Molniţa, iar în 1992 fondează „Gazeta de Herţa”, apoi săptămânalul republican „Concordia” şi revista pentru copii „Făgurel” – Este membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina, Moldova şi România.

Deţine premiul pentru poezie în R. Moldova şi Suceava – Societatea Scriitorilor Bucovineni – Simion Gociu, este un cântăreţ al luminii în interiorul căreia a intrat precum un sâmbure de sămânţă mirabilă şi îi descrie mereu frumuseţea şi încântarea.

Anul 2013 i-a adus premiul Revistei „Dacoromania” şi al Asociaţiei „Realitate şi Adevăr” Alba Iulia, la Festivalul Internaţional „Lucian Blaga” – Lancrăm, Sebeş, Alba Iulia. Acolo, la Cernăuţi, cu palme de sat şi de Herţa, de dascăl, poet şi jurnalist, Simion Gociu, creşte o iarbă cu totul aparte: „iarba vocalelor”, această otavă, a toamnelor târzii, această mireasmă a zorilor, coborând-o în pagină buchet de merinde. Cu Tărâţeanu şi Zegrea, cu Liutic şi Leviţschi, cu Bostan şi Kolodii, Arcadie, Crigan, Hrehor şi Prepeliţă, cu Cimpoi şi Dabija, Matei şi Ungureanu am discutat despre Simion, şi toţi au pus pariu pe lumina pe care o creşte în albia cuvintelor, hartă ca portret de frumuseţe continuă. La mulţi ani, prietene, îţi spune „Alba Iulia, capitala de Scaun a Marii Uniri” prin Ion Mărgineanu.

Ion MĂRGINEANU

In memoriam Petru POANTĂ

S-a stins din viaţă la Cluj (7 septembrie 2013) după o grea şi îndelungată suferinţă şi o operaţie complicată, un prieten al Alba Iuliei, criticul literar şi eseistul Petru Poantă, născut la 7 aprilie 1947 în satul Cerişor, jud. Hunedoara – Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj, s-a numărat printre fondatorii grupării „Echinociu”, a fost redactor la revista „Steaua”, consilier şef, director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional – Cluj, colaborator consultativ în Consiliul revistei „Tribuna”. A fost căsătorit cu distinsa doamnă Irina Petraş, critic şi istoric literar – Au o fată, Laura, medic, grafician, traducător. Petru Poantă debutează în revista „Echinox” în 1968, căreia îi va dedica lucrarea „Efectul Echinociu”, în 2003. opera sa: Opera lui George Coşbuc, Cercul literar de la Sibiu, Scriitori români (coautor), Dicţionarul Scriitorilor Români (coautor), Dicţionarul General al Literaturii Române (coautor), Modalităţi lirice contemporane, Radiografii I, II, Dicţionarul de poeţi, Clujul Interbelic, Anatomia unui miracol etc. În 2003 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România. A fost implicat benefic şi în desfăşurarea Festivalului Internaţional „Lucian Blaga” prin prietenia cu Ion Mărgineanu. A acordat premii la Salonul clujean de carte unor albaiulieni etc. Se pregăteşte să pună în practică interferenţe culturale Cluj – Alba Iulia, dar tipul n-a mai avut răbdare. S-a stins într-o eleganţă a suferinţei şi tăcerii, fruntea lui lată cu un poem şi ochelarii ca două raze de soare.

Dumnezeu să-l odihnească în vastele-i luminiscenţe cereşti. Petru Poantă rămâne după afirmaţiile lui Aurel Sasu cel mai mare comentator de poezie din ultimul deceniu.

Ion MĂRGINEANU

Un omagiu impresionant

In Memoriam. Academician Florin Constantiniu (1933-2012) de Constantin C. Gomboş

Zilele trecute a apărut, la Editura David Press Print din Timişoara, o nouă carte semnată de domnul Constantin C. Gomboş. De data aceasta, volumul este închinat memoriei regretatului academician istoric Florin Constantiniu, de la a cărui neaşteptată şi prematură trecere în nefiinţă s-a împlinit, în aprilie, un an.

Oricine citeşte volumul de faţă îşi dă seama de preţuirea pe care autorul a avut-o pentru marele istoric, dar şi a acestuia pentru domnul Constantin C. Gomboş, cu care a purtat o bogată şi rodnică corespondenţă. Este un exemplu de dialog epistolar între doi împătimiţi de istorie, de neamul românesc pe care l-au slujit ani de-a rândul cu dragoste şi abnegaţie. Legătura care s-a creat de-a lungul anilor între cei doi istorici, interesul pentru activitatea desfăşurată de fiecare dintre ei, impresiile asupra cărţilor apărute toate acestea răzbat cu căldură şi sinceritate din corespondenţa purtată între 2006 şi 2012.

Dincolo de informaţiile prezentate, de ordin general sau particular, interesante prin ele însele, cartea de faţă se doreşte a fi un exemplu de cum ar trebui preţuiţi marile valori ale neamului nostru. Prin publicarea acestui volum, autorul ei, domnul Constantin C. Gomboş, ne oferă o lecţie de fidelitate faţă de unul dintre marii istorici ai neamului nostru: aprecierea pe care i-a arătat-o academicianului Florin Constantiniu pe timpul vieţii acestuia care se prelungeşte şi după dispariţia sa. Mai mult, nu a lăsat să treacă în uitare, aşa după cum se întâmplă deseori, una dintre personalităţile emblematice ale ştiinţei istorice româneşti.

In Memoriam Academician Florin Constantiniu (1933-2012). Corespondenţă şi însemnări de Constantin C. Gomboş reprezintă un frumos gest de pietate, pentru care autorul merită toate felicitările.

Dr. Dorina N. RUSU