Către naţiunea română din Transilvania, Banat şi Ţara-Ungurească

Adunarea naţională ţinută în 18 Noemvrie / 1 Decemvrie 1918 la Alba-Iulia într’un gând şi cu nespusă însufleţire a înfăptuit visul de veacuri al naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara-Ungurească şi a decretat unirea acestor ţinuturi cu Regatul României, iar până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal, Adunarea Naţionala a rezervat acestor teritorii autonomie provizorie. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei, Adunarea Naţională a, instituit un mare sfat naţional, iară acesta în ziua de 19 Noemvrie / 2 Decemvrie  a.c. tot la Alba-Iulia pentru guvernarea provizorie a ţării a ales consiliul -diriguitor care s’a constituit astfel: Dr. Iuliu Maniu prezidiu şi interne, - Vasilie Goldiş culte şi instrucţiune publică, apoi aranjarea raporturilor cu naţiunile şi confesiunile conlocuitoare; - Dr. St. C. Pop armata şi siguranţă publică, — Dr. Ioan Suciu organizarea şi pregătirea Constituantei, - Dr. Alexandru Vaida externe şi presă, — Dr. Aurel Lazar justiţie - Dr. Emil Hăţiegan codificare, — Dr. Aurel Vlad finanţe, - Dr. Victor Bontescu agricultură şi comerciu, — Dr. Romul Boilă comunicaţiune, lucrări publice, poştă. telegraf şi alimentaţiune, - Ioan Flueraş sociale şi igiena, — Iosif Jumanca industrie, — Dr. Vasilie Lucaciu, Dr. Valeriu Branişte şi Octavian Goga fără resort. Acest consiliu diriguitor îşi are sediul în Sibiiu.

Prin aceasta Transilvania, Banatul şi părţile locuite de Români ale Ţării Ungureşti s’au rupt de Statul-Ungar şi până la înfăptuirea definitivă a unirii cu Regatul Român au ajuns sub guvernarea noastră.

Când pentru întâiadată adresăm cuvântul nostru către naţiunea română gândul nostru mai presus de toate se înalţă spre Ceriuri şi cu umilinţă aducem mulţumită lui Dumnezeu, că după cercarea îndelungată de o mie de ani a reunit iarăş întreaga naţiunea română într’un singur Stat. Cu smerenie ne închinăm memoriei înaintaşilor noştri, cari veacuri de-arândul au suferit încălcarea nemiloasă, păstrând cu credinţă fiinţa românească şi pregătind astfel învierea acestui neam la vieaţă liberă şi rodnică pentru umanitate. Monument neperitor se înalţă, în sufletul românesc tuturor acelor bravi Români, cari în răsboiul mondial şi-au vărsat sângele, murind pentru libertatea şi unitatea naţiunei române.

Depunem prinosul recunoştinţei noastre vecinice neînvinsei armate române şi gloriosului şi înţeleptului Rege al Românilor Ferdinand I, iar puterilor aliate, cari prin strălucitele lor învingeri au scăpat civilizaţiunea de primejdia barbariei, le exprimăm adânca noastră mulţumită şi admiraţiunea noastră.

Români!

Viitor de aur vi se pregăteşte. Adunarea Naţională dela Alba-Iulia a indicat principiile conducătoare ale vieţii noastre de stat şi noi suntem ferm hotărîţi a duce la îndeplinire cele hotărîte la Alba-Iulia.

Vrem ca pe pământul ţării noastre să stăpânească dreptatea şi libertatea. Dreptate şi libertate, nu numai pentru Români, ci şi pentru naţiunile conlocuitoare, pe cari soartea de multe veacuri ni le-a pus de vecini. Vrem să stăpânească dreptatea şi libertatea, nu numai pentru cel tare şi puternic, ci şi pentru cel slab şi umilit. Dreptate să fie pentru plugar, ca şi pentru negustor şi meseriaş. Toţi de-opotrivă să-şi afle fericirea şi îndestulirea pe acest pământ românesc, cinstindu-se unul pe altul şi ajutându-se împrumutat. Toţi să fie fii asemenea îndreptăţiţi ai statului românesc. În acest scop vom da libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare, — egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile, — vom înfăptui un regim curat democratic pe toate terenele vieţii publice, votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament, — desăvârşită libertate de presă, asociare şi întrunire, — libera propagare a tuturor gândirilor omeneşti, — vom iniţia o radicală reformă agrară. Pământul, care şi până acum a fost muncit cu sudori de sânge în decurs de veacuri de plugari, să ajungă în aceea măsură în stăpânirea ţeranului, cum hărnicia lui o cere, ca să fie fericit, iar prin munca celor mulţi roadă pământului nostru să fie înzecită. Numai popoarele, cari produc maximul, cari supraproduc, au drept de existenţă în familia cea mare a naţiunilor.

Vrem, ca muncitorimea industrială, temelia vieţii economice în zilele noastre, încă să-şi afle îndestulirea si mijloacele bogate de răsplată a muncii sale, şi în acest scop suntem hotârîţi a-i da acele drepturi şi avantagii, cari le au muncitorii în statele cele mai înaintate din Apus.

Muncă uriaşe ne aşteaptă pentru binele neamului, dar de bunul sfârşit o clipă nu ne îndoim. Nu credeţi amăgirilor ce vin din partea duşmană, nouă! Ceice ne-au robit până acuma, nu ne lasă bucuroşi din catenele statului lor. Încrederea noastră nu se întemeiază numai pe voinţa noastră neclintită de a jertfi şi în viitor toate puterile pentru fericirea scumpei noastre naţiuni, ci mai vârtos ne întărim în credinţa biruinţei prin cunoaşterea distinselor aptitudini ale acestei ginte latine, care, fără îndoială, scăpată din robie în curând va pune în uimire lumea prin contribuţiunile sale la progresul civilizaţiunii.

Români!

În aceste zile mari ale prefacerii arătaţi-vă vrednici de sângele nobil ce curge în vinele voastre şi vrednici de încrederea lumii civilizate. Înainte de toate rupeţi orice legături mai departe cu guvernul maghiar din Budapesta şi daţi ascultare numai Consiliului diriguitor român, guvernului vostru. Rânduirile acestui guvern să le împliniţi cu scumpătate şi fără esitare, căci acele rânduiri se dau pentru fericirea voastră viitoare. Mai ales în aceste vremuri grele nu vă duşmăniţi întreolaltă, cinstiţi vieaţa şi averea altuia, trăiţi în pace şi frăţietate cu cei de alt neam şi altă lege, îngrijiţi casele şi economia voastră şi fieştecarele să-şi urmeze munca sa obicinuită fără încetare. Fiţi liniştiţi, pacinici şi muncitori, dar de azi încolo cu îndârjire să vă apăraţi libertatea naţională; şi când s’ar ridica vr’un protivnic acestei libertăţi, să nu mai răbdaţi de azi încolo nici o umilire, ci orice duşman al libertăţii voastre naţionale să-1 respingeţi, jertfindu-vă, de ar trebui, chiar şi vieaţa pentru libertate.

Dacă vă vom chema, veniţi sub arme cu dragă inimă, ca să ne apărăm moşia şi neamul.

Iară noi vă făgăduim, că toată munca noastră şi vieaţa noastră întreagă o jertfim binelui şi fericirei voastre. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Sibiiu, în 29 Noemvrie / 11 Decemvrie 1918.

                           Consiliul dirigent

Apelul Consiliului Dirigent din primul număr al Gazetei Oficiale