Alba Iulia –
harta de suflet a Zilei Naţionale a României
Unu Decembrie
1918 este mereu prezentul unei patrii al cărui chip vine din bucuria
florală a râului şi ramului, luate ca veghe la hotare, tradiţie,
obiceiuri şi datini, ca doină şi dor prelungite sub brazde din generaţie
în generaţie, spre a ne înfrumuseţa deopotrivă visele şi speranţele.
Prezentul acela
de la Alba Iulia, din acel 1 Decembrie 1918, devenise o hartă a
pasiunii, luptei şi dăruirii în care se încrustaseră adânc virtuţile
românităţii, spaţiul mioritic ca o horă imensă, a Dealului şi Văilor.
Hotărârile unei Adunări ce-a dat glasului unanim al mulţimii
amplitudinea rotaţiilor anotimpurilor de neam, rotunjind oglinda unei
moralităţi colective ce vrea să rămână însăşi seva fierbinte a
sufletului poporului român de dincolo şi dincoace de Carpaţi, acea
diademă de aur izvorâtă din aspiraţiile Unirii cu Ţara.
Astfel, România
avea să păşească în lume, în Europa mai întâi, ca o Ţară demnă de noul
răsărit de soare, de recunoştinţă şi implicare în idealurile comune ale
umanităţii şi înţelepciunii, croindu-şi vad prin hărnicie, promovarea
tradiţiei şi valorilor spirituale, invenţii şi inovaţii, respectând
maturitatea Hotărârilor din Sala Unirii de la Alba Iulia, intrând în
circuitul intens al culturii şi civilizaţiei.
După aşa zisa
revoluţie din 1989, marea hartă a Unirii se îmbogăţise cu stratificarea
conştientă a lui 1 Decembrie 1918 ca Zi Naţională a României, punându-se
capăt celorlalte pustiitoare „zile de august, zile ale regalităţii,
contaminând chiar viitorul unei Patrii”, cum afirma un istoric retras în
turnul de fildeş al tăcerii impuse.
1 Decembrie
1918, ca Zi Naţională a României şi-a deschis larg braţele să inunde
libertatea unui popor atât de bombardat de vitregiile istoriei, să-şi
crească fiii la căldura tâmplei tricolore cu toată împotrivirea unora,
entuziasmul majorităţii a creat pârtii noi pentru înfrumuseţarea
libertăţii, a prezentului asumat pe multiple planuri.
Alba Iulia ar fi
trebuit să simtă din plin binefacerile acestui entuziasm, să-şi
consolideze poziţia de Capitală a Unirii, să viseze la devenirea
ulterioară în vârful piramidei noii administraţii teritoriale, dar…
Un „dar” în care
libertatea prost înţeleasă a început să fie o piedică a întăririi
pilonilor de capitală, să împingă încet, încet lucrurile spre capitala
Ţării, să-i golească Albei Iulii pârghiile meritate, obţinute cu greu şi
jertfă, să-i marginalizeze măreţia de Scaun domnesc al Marii Uniri. Aşa
se explică prezenţele-absenţe ale guvernării parlamentului,
Cotroceniului la 1 Decembrie în ultimii ani, deruta financiară în
realizarea unor obiective de interes public, european, de cultură şi
civilizaţie, fapt care a dat apă la moara şovinismului, revanşardismului
maghiarofil, îmbogăţit de amestecul Ungariei în treburile noastre
interne, de atacurile furibunde împotriva românităţii, a Zilei
Naţionale, având în Tökes, primari, deputaţi unguri, intelectuali
înrăiţi, asul din mânecă a ameninţării cu dezlipirea Transilvaniei, cu
Ţinutul Secuiesc, neluându-se măsuri împotriva acestui flagel cu chipul
hidos da fascism îmbrăcat în straie noi –
Nerespectarea
Hotărârilor de la Alba Iulia se simte prin părţile esenţiale, iar 1
Decembrie 1918 pare tot mai ostenit, mai palid, scrâşnind din dinţi!
1 Decembrie 2013
a concentrat din plin o parte a laşităţii politice româneşti, lăsând
Alba Iulia doar pe seama fiilor săi adevăraţi, să se descurce, să vadă,
să… Acesta-i adevărul gol-goluţ – manifestările culturale de la Alba
Iulia, peste care s-au suprapus lucrările Congresului Spiritualităţii
Româneşti printr-o tematică adecvată, vastă, referitoare la destinul
românilor de pretutindeni, amplasând un monument a rădăcinilor de neam
la Zlatna printr-o largă colaborare cu un primar curajos, demn de laudă,
ce a făcut ca închiderea Congresului să aibă loc în acea localitate,
după participarea celor aproape 200 de invitaţi la Ziua Naţională a
României, la expoziţii, spectacole, întâlniri pe Platoul Marii Uniri.
Orişice s-ar
spune, oricum s-ar motiva dezinteresul unora pentru Ziua Naţională a
României, credem că este impardonabilă o asemenea atitudine dinspre
Bucureşti, care, de altfel, dă frâu şi mai liber detractatorilor,
vânzătorilor de principii, infiltraţilor de dincolo de Tisa în
Transilvania, şi mai nou în cumpărarea haotică, neprincipială a
pământului transilvan, românesc, în retrocedarea nepermisă, ajungându-se
la desfiinţarea unor sate, comune româneşti – Cine are acest drept să
parafeze o asemenea ploaie chimică în rafale? Lipsa adevăratei iubiri de
moşie, falsul patriotism, marginalizarea lui 1 Decembrie ca Zi
Naţională? Toate la un loc!
Decembrie 2013
la Alba Iulia a demonstrat, chiar prin acest lucru, inconştienţa
guvernării, lupta pentru ciolan, pentru îmburghezire, pentru noua
moşierime a pământului – ca moştenire naţională.
Cel ce suferă
tot mai mult este chiar 1 Decembrie 1918, ca Zi Naţională a României.
Vreţi altă explicaţie? Apropiaţi-vă cu inima deschisă de destinul Albei
Iulii şi convingeţi-vă de umbrele ce-şi măresc harta în adâncul fiinţei
ei, ceea ce este de nepermis. Da-ţi Albei Iulii, ce i se cuvine, nu mai
pângăriţi Ziua Naţională. În ea ne recunoaştem greşelile, virtuţile,
iubirea, „ca neam ca o grădină a Domnului”… Credeţi-mă!
Aparatul de
fotografiat al lui Ilie Furduiu şi Ion Străjan a imortalizat secvenţe
din acest 1 Decembrie 2013, trist şi vesel în felul său – E bine să ştim
să ne bucurăm!
Să nu uităm:
Alba Iulia este şi va rămâne chiar Harta de suflet a Zilei Naţionale a
României. Ţineţi-o aproape răsărit de soare! Ca să nu pierim.
De sub pleoapa
Zilei Naţionale,
Prof. Maria COSTEA PETRE
|
|