România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Alba Iulia – harta de suflet a Zilei Naţionale a României

 

Unu Decembrie 1918 este mereu prezentul unei patrii al cărui chip vine din bucuria florală a râului şi ramului, luate ca veghe la hotare, tradiţie, obiceiuri şi datini, ca doină şi dor prelungite sub brazde din generaţie în generaţie, spre a ne înfrumuseţa deopotrivă visele şi speranţele.

Prezentul acela de la Alba Iulia, din acel 1 Decembrie 1918, devenise o hartă a pasiunii, luptei şi dăruirii în care se încrustaseră adânc virtuţile românităţii, spaţiul mioritic ca o horă imensă, a Dealului şi Văilor. Hotărârile unei Adunări ce-a dat glasului unanim al mulţimii amplitudinea rotaţiilor anotimpurilor de neam, rotunjind oglinda unei moralităţi colective ce vrea să rămână însăşi seva fierbinte a  sufletului poporului român de dincolo şi dincoace de Carpaţi, acea diademă de aur izvorâtă din aspiraţiile Unirii cu Ţara.

Astfel, România avea să păşească în lume, în Europa mai întâi, ca o Ţară demnă de noul răsărit de soare, de recunoştinţă şi implicare în idealurile comune ale umanităţii şi înţelepciunii, croindu-şi vad prin hărnicie, promovarea tradiţiei şi valorilor spirituale, invenţii şi inovaţii, respectând maturitatea Hotărârilor din Sala Unirii de la Alba Iulia, intrând în circuitul intens al culturii şi civilizaţiei.

După aşa zisa revoluţie din 1989, marea hartă a Unirii se îmbogăţise cu stratificarea conştientă a lui 1 Decembrie 1918 ca Zi Naţională a României, punându-se capăt celorlalte pustiitoare „zile de august, zile ale regalităţii, contaminând chiar viitorul unei Patrii”, cum afirma un istoric retras în turnul de fildeş al tăcerii impuse.

1 Decembrie 1918, ca Zi Naţională a României şi-a deschis larg braţele să inunde libertatea unui popor atât de bombardat de vitregiile istoriei, să-şi crească fiii la căldura tâmplei tricolore cu toată împotrivirea unora, entuziasmul majorităţii a creat pârtii noi pentru înfrumuseţarea libertăţii, a prezentului asumat pe multiple planuri.

Alba Iulia ar fi trebuit să simtă din plin binefacerile acestui entuziasm, să-şi consolideze poziţia de Capitală a Unirii, să viseze la devenirea ulterioară în vârful piramidei noii administraţii teritoriale, dar…

Un „dar” în care libertatea prost înţeleasă a început să fie o piedică a întăririi pilonilor de capitală, să împingă încet, încet lucrurile spre capitala Ţării, să-i golească Albei Iulii pârghiile meritate, obţinute cu greu şi jertfă, să-i marginalizeze măreţia de Scaun domnesc al Marii Uniri. Aşa se explică prezenţele-absenţe ale guvernării parlamentului, Cotroceniului la 1 Decembrie în ultimii ani, deruta financiară în realizarea unor obiective de interes public, european, de cultură şi civilizaţie, fapt care a dat apă la moara şovinismului, revanşardismului maghiarofil, îmbogăţit de amestecul Ungariei în treburile noastre interne, de atacurile furibunde împotriva românităţii, a Zilei Naţionale, având în Tökes, primari, deputaţi unguri, intelectuali înrăiţi, asul din mânecă a ameninţării cu dezlipirea Transilvaniei, cu Ţinutul Secuiesc, neluându-se măsuri împotriva acestui flagel cu chipul hidos da fascism îmbrăcat în straie noi –

Nerespectarea Hotărârilor de la Alba Iulia se simte prin părţile esenţiale, iar 1 Decembrie 1918 pare tot mai ostenit, mai palid, scrâşnind din dinţi!

1 Decembrie 2013 a concentrat din plin o parte a laşităţii politice româneşti, lăsând Alba Iulia doar pe seama fiilor săi adevăraţi, să se descurce, să vadă, să… Acesta-i adevărul gol-goluţ – manifestările culturale de la Alba Iulia, peste care s-au suprapus lucrările Congresului Spiritualităţii Româneşti printr-o tematică adecvată, vastă, referitoare la destinul românilor de pretutindeni, amplasând un monument a rădăcinilor de neam la Zlatna printr-o largă colaborare cu un primar curajos, demn de laudă, ce a făcut ca închiderea Congresului să aibă loc în acea localitate, după participarea celor aproape 200 de invitaţi la Ziua Naţională a României, la expoziţii, spectacole, întâlniri pe Platoul Marii Uniri.

Orişice s-ar spune, oricum s-ar motiva dezinteresul unora pentru Ziua Naţională a României, credem că este impardonabilă o asemenea atitudine dinspre Bucureşti, care, de altfel, dă frâu şi mai liber detractatorilor, vânzătorilor de principii, infiltraţilor de dincolo de Tisa în Transilvania, şi mai nou în cumpărarea haotică, neprincipială a pământului transilvan, românesc, în retrocedarea nepermisă, ajungându-se la desfiinţarea unor sate, comune româneşti – Cine are acest drept să parafeze o asemenea ploaie chimică în rafale? Lipsa adevăratei iubiri de moşie, falsul patriotism, marginalizarea lui 1 Decembrie ca Zi Naţională? Toate la un loc!

Decembrie 2013 la Alba Iulia a demonstrat, chiar prin acest lucru, inconştienţa guvernării, lupta pentru ciolan, pentru îmburghezire, pentru noua moşierime a pământului – ca moştenire naţională.

Cel ce suferă tot mai mult este chiar 1 Decembrie 1918, ca Zi Naţională a României. Vreţi altă explicaţie? Apropiaţi-vă cu inima deschisă de destinul Albei Iulii şi convingeţi-vă de umbrele ce-şi măresc harta în adâncul fiinţei ei, ceea ce este de nepermis. Da-ţi Albei Iulii, ce i se cuvine, nu mai pângăriţi Ziua Naţională. În ea ne recunoaştem greşelile, virtuţile, iubirea, „ca neam ca o grădină a Domnului”… Credeţi-mă!

Aparatul de fotografiat al lui Ilie Furduiu şi Ion Străjan a imortalizat secvenţe din acest 1 Decembrie 2013, trist şi vesel în felul său – E bine să ştim să ne bucurăm!

Să nu uităm: Alba Iulia este şi va rămâne chiar Harta de suflet a Zilei Naţionale a României. Ţineţi-o aproape răsărit de soare! Ca să nu pierim.

De sub pleoapa Zilei Naţionale,

Prof. Maria COSTEA PETRE