„Mihai Eminescu - Dicţionar enciclopedic”

Să ne bucurăm! O bucurie pentru sufletul românităţii, luată ca floare de leac, venită din partea unuia dintre cei mai consecvenţi eminescologi de pe planeta Pământ, academicianul Mihai Cimpoi, cel coborât din satul Larga, de dincolo de Prut, amestecându-se cu lutul fierbinte al limbii române, pentru a deveni fruct al demnităţii şi înţelepciunii, este şi rămâne lucrarea de excepţie „Mihai Eminescu - Dicţionar enciclopedic”. Apărut la Editura „Guvinas” din Chişinău, 2013, după o trudă de aproape 40 de ani. Dicţionarul este unic în literatura română, iar în lume dacă mai există una sau două lucrări de o asemenea anvergură, ca esenţă, meticulozitate, structură şi complexitate. Până să ajungă la publicarea lui, Mihai Cimpoi, omul acesta blajin precum un pumn de seminţe mirabile în palma sfântă a ţăranului, precum fântânile atinse de aripa curcubeului scuturat şi el de tunete şi fulgere, precum blândeţea holdelor rotunjită după rotaţia primăverii în muguri, floare şi fruct, precum carnavalul de cuvinte al vocalelor limbii române, a luat forma unei albii în care se revarsă şi s-au revărsat configuraţiile cunoaşterii, nopţile albe ale manuscriselor, cercetării şi intransigenţei, tot ceea ce pronunţa şi simţea ramificaţia geniului cu aripi de înger ipoteştean, cu freamătul molcom de tei blăjean, şi farmecul Şcolii Ardelene, cu aluat de ASTRA aibaiuliană.

Toată această acumulare de idei şi sentimente legate de-o biografie de excepţie care este Mihai Eminescu, s-a transformat în sute de eseuri, articole, comunicări, în mii de pagini ale unor cărţi ce prevesteau această enciclopedie eminesciană. Nu le dăm titlul acum, date despre fiecare carte, nefiind spaţiul necesar, încercăm doar să-i aducem pe cititori în această lucidă, acaparatoare, originală ambianţă a darurilor, a unei munci istovitoare, cu degetele pe bucuriile şi tristeţile eroului literar naţional Eminescu - Laudativ, în sensul acurateţei sufleteşti rămâne „Cuvântul înainte” semnat de academicianul Eugen Simion, un alt împătimit de vastitatea harurilor eminesciene, care afirmă: „Mihai Cimpoi - autor al unei Istorii deschise a literaturii române basarabene, publică acum acest dicţionar enciclopedic eminescian, pornind de la biografia poetului şi ajungând la mitul poetului. In acest spaţiu critic, vast, intră, constant, stilurile literare ce se pot regăsi în opera lui Eminescu, la rândul ei, de întâlnire şi sinteză a marilor curente filosofice şi literare din veacul său. Sunt definite, apoi, limba şi stilul eminescian, şi, într-un comportament eminescianismul. Este analizată opera în toată alcătuirea ei şi modul în care a fost receptată de-a lungul timpului”.

Dicţionarul cuprinde nouă mari capitole şi subcapitole: Cuvânt înainte, Argument, Tabel cronologic, Portret-sinteză, Biografia, Arborele genealogic, Strămoşii poetului, Personalitatea, Anturaje, Mituri Eminescu, Concepţia despre lume, Moartea Civilă, Integrări tipologice, Clasicismul, Romantismul, Barocul, Simbolismul, Clasicitate şi modernitate, Cultura lui Eminescu, Personalităţi istorice, figuri culturale, Autori citaţi sau traduceri, Eroi literari, Mitul şi mitologia, Personaje mitologice, Păsări şi plante, copaci şi animale mitice, Filosofie, Filosofia indiană, Istoria, Sociologia, Economia politică, Pedagogia, Gramatica sanscrită, Expresii celebre, Poveşti româneşti, Proverbe din manuscrisele lui Eminescu, Proverbe, asemănări, locuţiuni diverse, zicale, cimilituri, Eminescianismul, Opera lui Mihai Eminescu, Odiseea receptării, Eminescologia, Eminescu eroul literar, Ediţii importante ale operei, Eminescu şi muzica, Eminescu în artele vizuale în viziunea marilor pictori ai lumii, Eminesciana cinematografică, Eminescu în filatelie, Eminescu în medalistică, Ediţii importante ale operei în limbi străine, Ediţii multilingve, Rezumat în română, germană, engleză, franceză, italiană, spaniolă, rusă, Bibliografie, Index de opere eminesciene, de opere de autori români şi străini şi de traduceri, de nume, anexe, Pe urmele lui Eminescu cu Vasile Şoimaru.

Marele El, întruchipează râul şi ramul, numele şi prenumele poporului român, al alfabetului limbii române. Afirmăm, acum, că vom reveni asupra principalelor aspecte pe care ni le propune imensa desfăşurare a eminescologiei, sub bagheta lui Mihai Cimpoi, acest cărturar fără asemănare, prieten al Alba Iuliei. Mihai Eminescu este chiar 1 Decembrie al culturii române şi aşa va rămâne, precum 1918 prin dezmărginirea în calendar a unei sinteze, în care Alba Iulia rămâne cetatea de scaun a Marii Uniri.

Revenim: am ţinut doar să prezentăm acest dicţionar unicat în mare, pentru a le spune albaiulienilor că au obligaţia susţinerii valorilor noastre spirituale, a cunoaşterii acestora, a îmbogăţirii lor cu elemente ale judeţului Alba. Să nu uităm: doar cotidianul „Unirea” îşi mai deschide coloanele acestor demersuri, pentru care merită felicitările tuturor. Să ne bucurăm pentru că Mihai Cimpoi ne-a dat prilejul unei mândrii naţionale: „Dicţionarul Eminescu”. Mihai Cimpoi, domnule academician, Alba Iulia te îmbrăţişează cu iubire, dorindu-ţi nemărginită putere de muncă în slujba limbii române.