„Mihai
Eminescu - Dicţionar enciclopedic”
Să ne bucurăm! O bucurie pentru
sufletul românităţii, luată ca floare de leac, venită din partea unuia
dintre cei mai consecvenţi eminescologi de pe planeta Pământ,
academicianul Mihai Cimpoi, cel coborât din satul Larga, de dincolo de
Prut, amestecându-se cu lutul fierbinte al limbii române, pentru a
deveni fruct al demnităţii şi înţelepciunii, este şi rămâne lucrarea de
excepţie „Mihai Eminescu - Dicţionar enciclopedic”. Apărut la
Editura „Guvinas” din Chişinău, 2013, după o trudă de aproape 40 de ani.
Dicţionarul este unic în literatura română, iar în lume dacă mai există
una sau două lucrări de o asemenea anvergură, ca esenţă, meticulozitate,
structură şi complexitate. Până să ajungă la publicarea lui, Mihai
Cimpoi, omul acesta blajin precum un pumn de seminţe mirabile în palma
sfântă a ţăranului, precum fântânile atinse de aripa curcubeului
scuturat şi el de tunete şi fulgere, precum blândeţea holdelor rotunjită
după rotaţia primăverii în muguri, floare şi fruct, precum carnavalul de
cuvinte al vocalelor limbii române, a luat forma unei albii în care se
revarsă şi s-au revărsat configuraţiile cunoaşterii, nopţile albe ale
manuscriselor, cercetării şi intransigenţei, tot ceea ce pronunţa şi
simţea ramificaţia geniului cu aripi de înger ipoteştean, cu freamătul
molcom de tei blăjean, şi farmecul Şcolii Ardelene, cu aluat de ASTRA
aibaiuliană.
Toată această acumulare de idei
şi sentimente legate de-o biografie de excepţie care este Mihai
Eminescu, s-a transformat în sute de eseuri, articole, comunicări, în
mii de pagini ale unor cărţi ce prevesteau această enciclopedie
eminesciană. Nu le dăm titlul acum, date despre fiecare carte, nefiind
spaţiul necesar, încercăm doar să-i aducem pe cititori în această
lucidă, acaparatoare, originală ambianţă a darurilor, a unei munci
istovitoare, cu degetele pe bucuriile şi tristeţile eroului literar
naţional Eminescu - Laudativ, în sensul acurateţei sufleteşti rămâne
„Cuvântul înainte” semnat de academicianul Eugen Simion, un alt
împătimit de vastitatea harurilor eminesciene, care afirmă: „Mihai
Cimpoi - autor al unei Istorii deschise a literaturii române basarabene,
publică acum acest dicţionar enciclopedic eminescian, pornind de la
biografia poetului şi ajungând la mitul poetului. In acest spaţiu
critic, vast, intră, constant, stilurile literare ce se pot regăsi în
opera lui Eminescu, la rândul ei, de întâlnire şi sinteză a marilor
curente filosofice şi literare din veacul său. Sunt definite, apoi,
limba şi stilul eminescian, şi, într-un comportament eminescianismul.
Este analizată opera în toată alcătuirea ei şi modul în care a fost
receptată de-a lungul timpului”.
Dicţionarul cuprinde nouă mari
capitole şi subcapitole: Cuvânt înainte, Argument, Tabel cronologic,
Portret-sinteză, Biografia, Arborele genealogic, Strămoşii poetului,
Personalitatea, Anturaje, Mituri Eminescu, Concepţia despre lume,
Moartea Civilă, Integrări tipologice, Clasicismul, Romantismul, Barocul,
Simbolismul, Clasicitate şi modernitate, Cultura lui Eminescu,
Personalităţi istorice, figuri culturale, Autori citaţi sau traduceri,
Eroi literari, Mitul şi mitologia, Personaje mitologice, Păsări şi
plante, copaci şi animale mitice, Filosofie, Filosofia indiană, Istoria,
Sociologia, Economia politică, Pedagogia, Gramatica sanscrită, Expresii
celebre, Poveşti româneşti, Proverbe din manuscrisele lui Eminescu,
Proverbe, asemănări, locuţiuni diverse, zicale, cimilituri,
Eminescianismul, Opera lui Mihai Eminescu, Odiseea receptării,
Eminescologia, Eminescu eroul literar, Ediţii importante ale operei,
Eminescu şi muzica, Eminescu în artele vizuale în viziunea marilor
pictori ai lumii, Eminesciana cinematografică, Eminescu în filatelie,
Eminescu în medalistică, Ediţii importante ale operei în limbi străine,
Ediţii multilingve, Rezumat în română, germană, engleză, franceză,
italiană, spaniolă, rusă, Bibliografie, Index de opere eminesciene, de
opere de autori români şi străini şi de traduceri, de nume, anexe, Pe
urmele lui Eminescu cu Vasile Şoimaru.
Marele El, întruchipează râul
şi ramul, numele şi prenumele poporului român, al alfabetului limbii
române. Afirmăm, acum, că vom reveni asupra principalelor aspecte pe
care ni le propune imensa desfăşurare a eminescologiei, sub bagheta lui
Mihai Cimpoi, acest cărturar fără asemănare, prieten al Alba Iuliei.
Mihai Eminescu este chiar 1 Decembrie al culturii române şi aşa va
rămâne, precum 1918 prin dezmărginirea în calendar a unei sinteze, în
care Alba Iulia rămâne cetatea de scaun a Marii Uniri.
Revenim: am ţinut doar să prezentăm acest dicţionar unicat în mare,
pentru a le spune albaiulienilor că au obligaţia susţinerii valorilor
noastre spirituale, a cunoaşterii acestora, a îmbogăţirii lor cu
elemente ale judeţului Alba. Să nu uităm: doar cotidianul „Unirea” îşi
mai deschide coloanele acestor demersuri, pentru care merită
felicitările tuturor. Să ne bucurăm pentru că Mihai Cimpoi ne-a dat
prilejul unei mândrii naţionale: „Dicţionarul Eminescu”. Mihai Cimpoi,
domnule academician, Alba Iulia te îmbrăţişează cu iubire, dorindu-ţi
nemărginită putere de muncă în slujba limbii române.
prof. Ioan de ALBA IULIA
|
|