România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Eminescu -

1 Decembrie al Literaturii Române

 

Nu poţi sărbători naşterea lui Eminescu fără a încerca să-ţi înscrii paşii pe lungul drum al vieţii spre sine însuşi, rămas radiografie sufletească şi morală într-o biografie încărcată de bucurii, codrii de aramă, somnoroase păsărele, flori albastre, sau "ce-ţi doresc eu ţie, dulce  Românie", dar şi de împăraţi şi proletari, aripi de luceafăr, mister şi metaforă…

Şi acest drum a bătut la porţile Blajului cu aură de catedrală, cu freamătul crengilor de tei, cu îmbrăţişarea fluidă a Târnavelor, cu înţelepciunea Şcolii Ardelene, al Astrei Române, a demnităţii Cipariului, Iancului.

Şi acest drum s-a transformat într-un dialog contemporan fără de sfârşit, într-un extemporal pe care-l rescriu pentru simplitatea şi frumuseţea lui. Iată-l:

• Întrebare: Pe ce stradă locuieşte Limba Română, la Blaj?

• Răspuns: Limba Română la Blaj locuieşte pe strada "Mihai Eminescu", Nr. 1.

• Întrebare: Pe ce stradă locuieşte Mihai Eminescu la Blaj?

• Răspuns: Mihai Eminescu la Blaj, locuieşte pe strada "Limba Română", nr. 1.

• Întrebare: Pe ce stradă Locuieşte Marele Blaj?

• Răspuns: Marele Blaj locuieşte pe strada "Poporul Român", în prelungirea bulevardului "Marea Unire de la 1 Decembrie 1918…"

• Profesorul: Aşadar, Blajul, Eminescu şi Limba Română, au aceeaşi mirifică adresă: inima poporului român, acest ram şi râu al veşniciei.

Extemporalul a trecut în istoria literară, în calendar al conştiinţei naţionale. Prin el se vede Alba Iulia cu Adunarea Astrei, cu necuprinsul de-atunci al Bisericilor Maier, al Bisericilor din centru, al sunetului fanfarei şi aerul sângerând al ţăranilor români ce au ridicat cetatea mai apoi, revărsând-o peste Mureş mereu turn de veghe al vrăjmăşiei. Un Extemporal, care mai târziu avea să rămână cronica unei dăruiri fără margini: multiplu al Limbii Române.

Încet, încet, din revoltă interioară în pagina scrisă, din sărăcie şi încrâncenare, din lumină şi nopţile albe, din suspinele poporului român şi mersul pe jos "Scrisorilor", matca de rotaţie a năravurilor şi virtuţilor istorice ale românităţii. S-a închegat o sintagmă cât istoria toată, pe care o resubliniem pentru măreţia ei inconfundabilă.

- Mihai Eminescu este şi rămâne 1 Decembrie al Literaturii Române -

O propoziţie ce nu mai are nevoie de a fi despletită în silabe, vocale şi consoane. 1 Decembrie 1918 a devenit Cetatea de Scaun a Marii Uniri, istorie clădiră din trandafiri şi sânge, sămânţă mirabilă, luată ca îmbrăţişare a cerului şi pământului. Eminescu însumează respiraţia acestei îmbrăţişări ca nimeni altul, o duce mai departe ca doină şi dor, ca nume de România pentru a ne-ntineri mereu spiritul, tradiţia, credinţa românităţii, adică pavăză pentru toate intemperiile.

Alba Iulia este naşterea frumuseţii acestui dar al divinităţii, în care "viaţa a dat buzna" cu strălucirea ei fără sfârşit.

Eminescu este chiar acest fel hrănitor de a da buzna în viaţa poporului român pentru a-i nemuri virtuţile, naşterile, tradiţia.

L-am sărbătorit şi la 15 ianuarie 2014, sub faldurile hrănitoare ale Limbii Române, ale iubirii de moşie, înconjurându-l cu sentimentul cel mai curat al preţuirii.

Lângă bustul lui, Literatura Română se simte cu adevărat măreţul "1 Decembrie" şi poartă Numele de Mihai Eminescu.

La Munţi ani acestui fel de literatură! - Acestei mirifice sărbători!

Ion MĂRGINEANU