Zlatna în sărbătoare

Timp de trei zile, 29-30 noiembrie şi 1 Decembrie 2013, Zlatna (împreună cu Alba Iulia) a fost capitala Spiritualităţii şi culturii româneşti. Aici au avut loc lucrările „Secţiunii a II-a – Regatul Unit al Daciei consemnat pe Columna lui Traian de la Roma inaugurată în anul 113 (1900 de ani) şi identitatea Românităţii”, din cadrul Congresului Spiritualităţii Româneşti, aflat la cea de-a XVII-a ediţie. Prima ediţie a început în anul 1993 (20 de ani), 7-9 octombrie la Băile Herculane, iar începând cu anul 2002, între 28 noiembrie şi 1 Decembrie, s-a desfăşurat cel de-al VI-lea Congres al Spiritualităţii Româneşti, schimbându-se locul organizării lui din Staţiunea Băile Herculane la Alba Iulia, capitala de suflet  a Neamului Românesc. Un rol în aducerea congresului „acasă” l-a avut şi Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României”.

Desfăşurat sub egida „Starea Întregii Românităţi la 95 de ani de la Marea Unire din 1918 de la Alba Iulia”, peste 100 de invitaţi, oameni de cultură, reprezentanţi ai românilor din 24 de ţări, academicieni, istorici, cercetători, scriitori, preoţi, traducători au prezentat comunicări privind contribuţia marilor personalităţi la unitatea Neamului Românesc.

Meritul că lucrările congresului s-au desfăşurat şi la Zlatna îi revine vrednicului Silviu Ponoran, primarul oraşului Zlatna, care a participat în perioada 11-13 mai 2013 la Festivităţile prilejuite de aniversarea Columnei lui Traian, 12 mai 113 – 12 mai 2013, când a solicitat acest fapt. Alături de reprezentanţii de la Liga Culturală Română condusă de prof. univ. dr. Victor Crăciun, gen (r) dr. Mircea Chelaru, au fost şi primarul Zlatnei, Silviu Ponoran, ec. Melania Forosigan, av. Tudor Ponoran şi , ec. Ioan Străjan.

Cu ocazia lucrărilor secţiunii de la Zlatna, am fost martori a două importante evenimente în viaţa şi activitatea zlătnenilor şi anume: dezvelirea şi sfinţirea Monumentului închinat regelui dac DECEBAL, la care a participat un numeros public din localitate, împreună cu mulţi invitaţi din ţară şi străinătate precum şi lansarea monografiei "Zlatna de odinioară", având ca autori pe Cristian Florin Bota, Horia Ciugudean şi Gabriela Mircea.

Nici n-au început bine lucrările congresului, iar de la Vilnius a venit vestea semnării Acordului de asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, ceea ce a produs multă bucurie şi o stare de euforie în rândul participanţilor la congres, iar cei ce au luat cuvântul au subliniat că Unirea este mai aproape. De altfel Unirea sufletească a românilor din dreapta şi din stânga Prutului a avut loc de mult timp. Au existat şi temeri, pe care le-a explicat acad. Mihai Cimpoi, iar mai recent preşedintele Moldovei, Nicolae Timofti, a arătat că se aşteaptă la tot felul de presiuni din partea Moscovei, dar Chişinăul este pregătit să le facă faţă, bineînţeles cu ajutorul României şi Uniunii Europene, încurajări primind şi din partea SUA.

După câteva zile de la summitul de la Vilnius un alt vis de sute de ani s-a împlinit, Curtea Constituţională de la Chişinău a decis faptul că limba română este limba oficială a Moldovei aşa cum este prevăzut în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 1991. Aceasta reprezintă un nou pas spre Unire a românilor din dreapta şi din stânga Prutului cu condiţia aprobării de către Parlamentul Moldovei a înscrierii în Constituţia Ţării a acestei prevederi. Cu speranţa că limba română va ieşi învingătoare şi va fi stăpânul unui singur popor al tuturor românilor unit într-o singură Ţară atunci cu siguranţă ea devine singura limbă dulce şi frumoasă pe care să o vorbim cu toţii.  După secole de suferinţă şi umilinţă, după atâtea lacrimi vărsate pentru unitatea de neam şi limbă, putem spune fericiţi, ca atâţia poeţi, mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim.

Toţi participanţii la congres care au prezentat comunicări despre Burebista, Decebal, Dacia, războaiele daco-romane, comorile dacilor, monumentele dacilor existente în Europa, au subliniat, cu argumente ştiinţifice, existenţa tracilor pe aceste teritorii stăpânite cu multe secole înainte de Cristos şi faptul că dacii sunt strămoşii românilor, iar dacii nu au dispărut dintre noi, mulţi declarându-se urmaşi ai dacilor şi simţind chemarea de a desluşi misterele cercetărilor arheologice pe întreg teritoriul ţării noastre, dând astfel serioase lovituri celor care susţin teoriile privind dispariţia dacilor. În această atmosferă entuziasmantă a fost lansată monografia „Zlatna de odinioară”, de Cristian Florin Bota, Horia Ciugudean şi Gabriela Mircea. Cei trei autori au realizat o lucrare documentară, istorică, de un înalt nivel ştiinţific ce vine în sprijinul celor interesaţi să-şi cunoască locurile natale, evenimentele istorice de-a lungul vremii precum şi personalităţile care şi-au adus o importantă contribuţie pentru ca Zlatna să fie bine cunoscută în ţară şi în lume.

Atestată documentar în urmă cu 1855 de ani, în anul 158, pe vremea împăratului roman Antoninus Pius, sub denumirea de Ampelum, „poarta de intrare în Ţara de Piatră”, este aşezată pe valea Ampoiului, una dintre cele mai importante căi de acces spre bogatele zăcăminte de aur şi argint ale Munţilor Apuseni. Numeroasele descoperiri arheologice datează încă de la începutul mileniului al III-lea î. Chr. Prin anul 200 d. Chr. în timpul lui Septimius Severus, Ampelum este ridicat la rangul de municipium.

În anul 1201, ţinutul este amintit sub denumirea de „Ţara Abrudului şi Zlatnei”, zona fiind donată de regii Ungariei Capitlului Bisericii Romano-Catolice din Alba Iulia. Regele Carol Albert în anul 1318 confirmă restituirea posesiunii Zalathna Capitlului din Alba Iulia.

În anul 1351 este emis decretul regelui Ludovic I, prin care dispunea ca în cazul în care pe proprietăţile nobililor se găseşte aur, argint, aramă, fier, acestea nu pot fi luate prin schimb cu alte terenuri, dar prin dispoziţie regală, pentru asemenea proprietăţi cu producţie de aur, nobilii pot fi despăgubiţi , în schimb, cu proprietăţi de valoare apropiată.

În anul 1387 localitatea Zlatna este ridicată la rangul de oraş, iar în sec. XV-XVII s-au ridicat mai multe biserici. După evenimentele de pe timpul lui Mihai Viteazul şi al lui Sigismund Bathory, Zlatna devine domeniu fiscal arendat mereu unor străini care supun populaţia unei exploatări nemiloase.

În anul 1760 s-au desfăşurat evenimentele mişcării lui Sofronie din Cioara care a refuzat să urmeze calea de supunere faţă de împăratul habsburg, precum şi să-şi părăsească credinţa străbună. Sofronie înfruntă atotputernicia suveranei Maria Tereza, promovatoarea catolicismului, reaprinde şi întăreşte în suflete focul ortodoxiei. Este arestat în Abrud pentru a fi judecat şi condamnat la moarte, iar în drum spre Alba Iulia, la intrarea în Zlatna a fost eliberat ca urmare a intervenţiei a 7000 de moţi, iar comandantul husarilor Halmagy fiind nevoit să-l predea mulţimii. Ieşind victorios din această mişcare a convocat la Zlatna în perioada 10-11 august 1760 Sinodul al Bisericii Ortodoxe.

În 1784 plasa Zlatna a jucat un rol important în răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan. Locuitorii Zlatnei şi a satelor din împrejurimi s-au alăturat cu entuziasm taberei lui Horea, care a înaintat pe valea Ampoiului, spre Şard şi Cricău, cu scopul de a ataca Castelul din Galda de Jos. Ei au luat parte şi la atacul contra Abrudului din 6 noiembrie 1784.

La Gimnaziul crăiesc de la Zlatna au studiat multe personalităţi, unii au ajuns lideri ai Revoluţiei de la 1848-1849. În perioada 1827-1833 Petru Dobra a fost elev la Zlatna, în anii 1830-1835 Iosif Sterca-Suluţiu, nepot al mitropolitului Al. Sterca-Şuluţiu, îşi face studiile la gimnaziul din Zlatna, iar în perioada 1837-1841, Avram Iancu, liderul Revoluţiei din Transilvania, îşi face studiile gimnaziale de asemenea la Zlatna.

Datorită avocatului Petru Dobra, Zlatna a devenit un puternic centru al Revoluţiei de la 1848. Aici a avut loc în 9 aprilie 1848 o întrunire a intelectualilor din Munţii Apuseni. În 3/15 mai 1848, Petru Dobra s-a aflat în fruntea românilor de pe valea Ampoiului, la Adunarea de la Blaj. Ca prefect al legiunii de la Zlatna, Petru Dobra a reuşit să dezarmeze gărzile nobiliare maghiare de pe Valea Ampoiului. A fost implicat în luptele din timpul revoluţiei şi prefectul Axente Sever, cu oamenii săi şi Avram Iancu însuşi, între legiunile române, existând coordonare în zona Zlatnei, care era un punct strategic deosebit de important.

La 1 Decembrie 1918 peste 1500 de români din Zlatna şi satele aparţinătoare au luat parte la Marea Unire de la Alba Iulia. Comandantul Gărzii Naţionale româneşti de la Zlatna a fost Alexandru Fărcăşanu, decorat ulterior cu medalia Ferdinand I.

Despre istoria Zlatnei din această perioadă şi de mai târziu au scris Ioan Popa Zlatna, Ion Rusu Abrudeanu, Ioan Neagoe care au scos în evidenţă importanţa Uzinei metalo-chimice din localitate, rolul Astrei în dezvoltarea culturii precum şi principalele evenimente din viaţa comunităţii.

Puţine localităţi din ţară se pot mândri cu o asemenea istorie multimilenară, cu atâtea personalităţi care s-au născut pe aceste meleaguri sau care au trăit aici, au luptat şi s-au jertfit devenind eroi ai neamului.

În anii 1622-1623 este consemnată şederea poetului german Martin Opitz (1597-1639) părintele poeziei moderne germane pe aceste locuri. Datorită interesului deosebit manifestat de Zlatna, poetul a scris lucrarea „De Dacia antiqua”, în care descrie descoperirile făcute pe inscripţiile romane. Păcat că marea operă în manuscris a fost arsă fără să vadă lumina tiparului, conform dispoziţiilor sanitare, deoarece Opitz a murit de ciumă, la Danzig. Impresionat de frumuseţea locurilor, a portului şi a dansului popular, considerându-le mărturii ale originii romane a populaţiei autohtone, în anul 1622 poetul Martin Opitz îi dedică poemul Zlatna.

Petru Dobra (1817-1849) s-a născut într-o familie de nobili români din Zlatna. La adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848 a fost desemnat ca membru al delegaţiei care urma să prezinte la Cluj doleanţele românilor din Transilvania. Devenit prefect al Legiunii a VI-a Submontana, pe care a condus-o până în octombrie 1848, după care a luptat în revoluţie împreună cu Avram Iancu până la moartea sa, la Abrud, în 8 mai 1849. Alături de Avram Iancu, de Ioan Buteanu şi Petre Dobra poate fi considerat un Erou şi un Martir al Neamului Românesc.

Ion Rusu Abrudeanu (1870-1934), publicist, istoric, om politic, poate fi considerat fiu al Zlatnei datorită binecunoscutei lucrări „Moţii, calvarul unui popor erou dar nedreptăţit” în care descrie Zlatna, activitatea de la uzina metalurgică şi face numeroase alte referiri la trecutul istoric reprezentativ al acestor meleaguri. Este unul din făuritorii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. A fost deputat şi senator de Alba, făcându-se remarcat atât prin activitatea sa ca om politic cât şi prin numeroasele sale lucrări.

Sava Albescu (1885-1957), pictor şi grafician, şi-a legat cea mai mare parte a vieţii şi a activităţii de zona Apusenilor, în special de Valea Ampoiului şi de Zlatna.

Sculptorul Cornel Medrea (1888-1964) a studiat şi la Şcoala de arte şi meserii din Zlatna , unde s-a iniţiat în „poezia sculpturii în piatră” căci a devenit un artist subtil, un veritabil „poet al sculpturii”. Printre lucrările sale, cu care a ajuns celebru, se pot enumera: Monumentul Aviatorilor, Monumentul CFR-iştilor din faţa Gării de Nord(în colaborare cu I. Jalea), Monumentul lui Avram Iancu din Câmpeni, Monumentul poetului Şt. O. Iosif din Braşov, Monumentul Infanteriei, Monumentul lui Ion Raţiu şi Monumentul lui Vasile Lucaciu care sunt doar o parte dintre monumentalele sale lucrări.

Graţiela Albini (1926-2008), cunoscuta actriţă de teatru şi film, născută în Zlatna, a interpretat roluri principale în multe filme foarte apreciate la vremea respectivă. A colaborat cu artişti şi regizori foarte cunoscuţi. Ultima parte a vieţii sale a trăit-o în Canada unde şi-a continuat preocupările artistice.

Horea Popescu (1926-2010) binecunoscut scenarist, actor, regizor s-a născut la Zlatna. Ajuns celebru în lumea artistică n-a uitat niciodată că este „moţ din Munţii Apuseni”, iar zlătnenii sunt mândri cu o asemenea personalitate, fapt pentru care la Casa de Cultură din Zlatna au adăugat şi numele lui Horea Popescu.

Ioan Mircea Zlatna (1904-1983), începând cu anul 1926 a lucrat la „Direcţia regională minieră Zlatna (Căpitănia minieră)” ca referent tehnic şi juridic. Aici a cercetat arhivele acestei instituţii documentându-se în domeniul istoriei miniere. Documentaţia parcursă i-a permis să scrie multe lucrări şi să se implice în acţiuni sociale şi de ameliorare a condiţiilor de viaţă ale locuitorilor din Munţii Apuseni. Datorită apropierii de Iuliu Maniu a candidat la alegerile din 1946 pe listele Partidului Naţional Ţărănesc. În urma unui simulacru de proces a fost condamnat la ani grei de închisoare. De la el ne-au rămas „Amintiri în Ţara Corvinilor” şi „Amintiri din Ţara Martirilor”. În anul 1999 a devenit „Cetăţean de onoare post mortem” al oraşului Zlatna.

Mircea Popa Zlatna, fiul lui I. Popa Zlatna s-a născut şi a trăit în Zlatna, până la sfârşitul anului 1939, când s-a mutat la Alba Iulia. Este absolvent al Liceului „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, dar începând cu anul 1952 familia sa a avut de suferit pe motive politice. Mai târziu a absolvit Facultatea de mine din Bucureşti, urmând tradiţia minerească a familiei sale. A fost deputat şi senator în judeţul Alba în perioada 1992-2000. A revăzut şi reeditat lucrările tatălui său.

Valer Fărcăşan, chimist, profesor universitar emerit al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, şi-a susţinut doctoratul în chimie, ajungând ulterior şef al catedrei de chimie generală. Este colaborator al Filialei Cluj a Academiei Române şi a publicat peste 70 de lucrări de specialitate în reviste din ţară şi străinătate.

Traian Domşa, profesor de istorie, este o personalitate remarcabilă a Zlatnei. A predat istoria la şcolile din Feneş-Galaţi, lângă Zlatna, Almaşu Mare şi Zlatna. Împreună cu alţi zlătneni este membru fondator al Filialei Zlatna a Societăţii cultural patriotice Avram Iancu, al cărei preşedinte a fost ales. Este un fidel colaborator cu Despărţământul Ampeia Zlatna, al Astrei unde este vicepreşedinte.

Aurelia Melania Forosigan, fiică a Zlatnei, a urmat Facultatea de Finanţe şi Credite din Bucureşti. A lucrat la Exploatarea Minieră Roşia Montană, apoi la cea din Zlatna şi la Uzina Metalurgică din localitate până în 1987. De atunci studiază şi cercetează toate evenimentele istorice din Zlatna şi împrejurimi. Este preşedinte al Despărţământului Ampeia Zlatna al Astrei şi membră în colegiul de redacţie al revistei Dacoromania din Alba Iulia. Recent a primit titlul de „Cetăţean de onoare” al oraşului Zlatna şi mai multe diplome din partea Congresului Spiritualităţii Româneşti.

Gheorghe Hendrea (1929-2000) profesor la Valea Dosului şi Galaţi, a fost preşedintele Filialei Judeţene Alba a Filateliştilor. Lucrările sale cele mai importante sunt: „Alba Iulia-Oraşul Marii Uniri, în imagini de epocă” şi „Avram Iancu în filatelie, cartofilie şi numismatică”.

Există încă multe personalităţi cu care Zlatna se mândreşte, dar din cauza spaţiului doar vor fi enunţate: Silviu Ponoran, Felix Adrian Treger, Viorica Sivan, Victoria Popescu, Radu Petric, Titus Pătrângenaru, Victor Moldovan, Gheorghe Anghel, Iuliu Albini şi mulţi alţii. În cadrul monografiei 210 pagini reprezintă o istorie a Zlatnei în imagini, unde foarte mulţi se regăsesc în diferite ipostaze.

Cristian Florin Bota, autor al monografiei, fiu al Stremţului, un tânăr neobosit a mai scris şi alte monografii ale Teiuşului, Stremţului şi Vinţului de Jos, a scris lucrarea „Colecţii şi colecţionari. Oameni şi locuri din judeţul Alba”, iar anul acesta a mai scris o carte despre istoria CAR-ului lansată sub egida Academiei Române la Bucureşti. Pentru toate aceste importante lucrări merită felicitări, fiind îndelung aplaudat şi apreciat de zlătneni pentru că i-a făcut fericiţi, dăruindu-le acum o documentată şi frumoasă monografie.

După lansarea monografiei a fost proiectat filmul „Tracii, istorie ascunsă”, scenariul şi regia fiind semnate de tânărul scriitor, istoric Daniel Roxin. Impresionant prin suita de informaţii prezentate într-un mod profesionist, filmul documentar aduce multe clarificări legate de istoria străveche a neamului nostru, ca urmare a unor cercetări şi căutări minuţioase de pe teritoriul Bulgariei, Greciei şi României. Dintre aceste teritorii, surprinzător, în ţara vecină Bulgaria, mult mai interesată de aceste descoperiri arheologice, au fost găsite dovezile , care scoase din măruntaiele pământului, demonstrează existenţa acestui neam, popor antic, tracii. Săpăturile din diverse regiuni efectuate pe un areal extins au scos la iveală multe comori tracice, tezaure inestimabile ale trăirii lor pe aceste teritorii, stăpânite cu multe secole înainte de Cristos. Marea civilizaţie greacă şi apoi cea romană, se pare că au fost beneficiarii cunoaşterii şi însuşirii unor tradiţii geto-trace, printr-o asociere surprinzătoare cu lumea zeităţilor antice, cum ar fi Apollon (zeul artelor şi fratele zeiţei Athena) sau Dionissos (zeul vinului şi al petrecerilor).

Realizatorul filmului, Daniel Roxin a vorbit apoi despre cel mai numeros popor al vechii Europe, ce a trăit într-o epocă glorioasă, despre continuitatea traco-geto-dacilor pe teritoriul ţării noastre, prin care a combătut toate teoriile false privind originea noastră. A arătat că acest proces al cunoaşterii adevărului istoric este ireversibil şi în curând vom avea toate dovezile necesare pentru a demonstra că tracii şi dacii nu au dispărut. Toate aceste teorii istorice până acum au fost ţinute ascunse, preferându-se a ne învăţa şi inocula o istorie falsă, probabil acesta este şi motivul pentru care nu se doreşte studierea şi cunoaşterea bogatei arhive aflate la Vatican.

În ziua de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, la Zlatna s-a produs un miracol, nemuritorul Decebal s-a reîntors printre ai săi pentru a demonstra că dacii n-au pierit. Cercetările întreprinse de bulgarul Nikolai Şarakov, de Branislav Stefanovschi şi Al. Dabija confirmă faptul că „Decebal în tinereţe a servit în legiunea romană auxiliară Legio II Adiutrix, de unde în anul 70, la vârsta de 30 de ani «din cauza bolii», a fost eliberat de obligaţiile militare, obţinând în acelaşi timp toate privilegiile unui cetăţean roman”.

Faptul că Decebal a servit în legiunea auxiliară înseamnă că nu a participat la operaţiuni militare directe, romanii punând accent deosebit pe siguranţa lui. Modalitatea cum a fost pregătit Decebal este identică cu prezenţa lui Filip al II-lea ca ostatic la Teba, unde a învăţat temeinic tehnica de luptă în «compania sacra tebana», tehnică pe care a aplicat-o mai târziu în falanga makedoneană, dar care i-a şi oferit posibilitatea de a o învinge cu uşurinţă în războiul cu grecii pe această «compania sacra tebana». Această modalitate ca un fiu al unui voievod să fie luat ca ostatic a fost aplicată în decursul vremii şi de Imperiul Otoman.

În mod asemănător Decebal a învăţat foarte bine organizarea şi modul de luptă al legiunilor romane. Decebal ne apare, astfel, într-o ipostază care îi asigură viitoarea supremaţie regală. În scurt timp el a devenit un foarte bun cunoscător al sistemului militar al Romei şi, în consecinţă, un viitor tactician şi strateg al Daciei împotriva legiunilor romane. Această pregătire l-a ajutat ca atâta vreme dacii să nu poată fi supuşii Romei. Despre temeinicia instrucţiei romane a scris şi Ovidiu, exilatul la Tomis, aflat în contact cu geto-dacii.

Columna lui Traian îl înfăţişează pe viteazul rege Decebal alături de neamul său dac, cu demnitate. Prezenţa lui este mitică în conştiinţa urmaşilor, cu toate glorificările lui Traian, îndeosebi în folclor. A rămas şi este un rege zeu al acestui neam şi nu putem să nu reamintim că adesea istoria se repetă, iar Mihai Viteazul a fost şi el tăiat în două peste 1500 de ani. În timp ce capul unificatorului Ţării lui Decebal exista, Mihai Viteazul devenind simbolul unităţii naţionale, nemuritorul rege al Daciei a devenit conştiinţă de neam, mormântul său aflându-şi locul în toată ţara lui.

S-a dovedit că, în fapt, Columna de la Roma este deopotrivă romano-dacă, deci victoria înscrisă pe ea a legiunilor lui Traian nu minimalizează efortul eroic al dacilor, motiv pentru care denumirea ei ar trebui să fie Columna lui Traian şi Decebal. Detaliile unor scene dacice de pe metopele columnei demonstrează că printre sculptori şi meşteri, s-au aflat şi daci, aduşi la Roma. Ulterior cercetările istoricilor ne arată că mulţi împăraţi ai Imperiului Roman au avut origine dacică.

De remarcat prezenţa la dezvelirea şi sfinţirea monumentului a unui număr foarte mare de tineri. Acestora trebuie să li se insufle chemarea de a-şi cunoaşte istoria, pentru ca şi generaţiile viitoare să continue tradiţia de a construi şi ridica monumente eroilor neamului, din care să-şi aleagă modele de urmat. Iar în ce priveşte faptul de a-şi alege modele din clasa politică este slabă nădejde, întrucât aceştia în loc să scoată ţara din sărăcia şi mizeria în care se află, se preocupă de a-şi asigura superimunitate şi superprivilegii prin care să fie deasupra legii, să poată face orice, iar cei care îi demască să fie pedepsiţi.

Monumentul lui Decebal din Zlatna este opera sculptorului băcăoan Simion Asandi, este turnată la Iaşi, la Roncon, turnătoria al cărei colectiv de un profesionalism recunoscut în Europa este condus de prof.dr. ing. Ioan Carcea. Pentru tot ce s-a întâmplat la Zlatna merită felicitări deopotrivă organizatorii, autorii monografiei, participanţii care au prezentat comunicări, realizatorii filmului Tracii, ai Monumentului lui Decebal şi toţi zlătnenii care au participat la aceste frumoase activităţi, fericiţi că Zlatna a fost la înălţime şi bine pregătită la ceas de sărbătoare. În acelaşi timp exemplul zlătnenilor trebuie continuat şi de albaiulieni care trebuie să facă tot posibilul pentru a-l aduce pe Burebista în cetatea Marii Uniri.