România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Flotila de heraldişti şi suferinţele stemei judeţului Alba

 

Dragi albaiulieni, vă rog, vă implor să priviţi cu ochii minţii, nu cu mintea politică, la scheletul de stemă aprobat de consilierii judeţeni întruniţi în şedinţa din 27 februarie anul curent. Personal, recunosc că, deşi nu o fac pentru prima oară, Consiliul Judeţean Alba, prin preşedintele său, Ion Dumitrel, a lăsat să se desfăşoare ample dezbateri asupra stemei judeţului Alba, numai că aceste confruntări de opinii s-au lovit mereu de o anumită obtuzitate a unora, altora, deşi, să fim sinceri, să ne recunoaştem limitele cunoaşterii în heraldică, nu ştim dacă avem specialişti printre consilierii judeţeni în acest domeniu şi este normal. De aici, mireasma de drept de veto într-un domeniu vast, moral, încărcat de cunoştinţe, la obiect. Cei care au votat actuala stemă a judeţului Alba vor trebui să răspundă clar la câteva întrebări. Iată una dintre ele: de ce cum arată stema aprobată, este un atentat ia istoria judeţului Alba, care este un portret bine structurat al unor evenimente cruciale, ce nu pot fi ocolite, marginalizate, şterse cu buretele? Încercaţi sa vi le reamintiţi singuri? Vă rog. Este şi rămâne atât de hazlie apariţia soldatului roman, să nu-i mai spunem legionar, de argint, stând în picioare, având capul spre dreapta şi ţinând în mâna dreaptă o suliţă iar în cea stângă un scut negru, încât te întrebi pe cine caută, pe cine aşteaptă, dacă nu cumva se teme de atâta frumuseţe, de terenuri arate, cosite, de viţă-de-vie şi pomi fructiferi, izvoare, chiote, doine şi dor. Cu siguranţă este un nefericit, poate că el n-a văzut nicicând atâta frumuseţe, doar nisipul ce i s-a aşternut pe limbă de atâta cotropire. Cine este el? Vine dintr-un areal de cuceritori? Sărmanul, parcă nu a mai văzut oameni pe pământul de dincoace de Dunăre, se clatină parcă de atâta singurătate, îi este urât. În curând avea să se întâlnească încet-încet, ameninţător, cu un duh al pământului fără de moarte, cu floarea rădăcinilor şi a adevărului unui popor neîngenuncheat. Iată-l faţă în faţă cu un alt fel de apărător: gospodarul dac, apărătorul dac, marele stăpân al unui imperiu de bogăţii. Un lucru e cert: din confruntarea lor s-a plămădit un nou strat de pământ, continuator al sufletului românesc, iar confruntarea dintre ei a rămas şi trebuie să rămână faţă în faţă pentru adevărul istoriei. Aceasta-i întinderea verde al primului element, al primului câmp din stema judeţului. Soldatul legionar nu poate rămâne singur pe stemă, nu este drept să rămână singur. Alături de el trebuie să nu lipsească ace! voinic, apărător al unei lumi ce ne aparţine. Cu ce vă deranjează să existe un legionar roman şi un gospodar dac? Rumegaţi, vă rog, convingeţi-vă că aşa cere istoria şi nu-i putem refuza această atmosferă. Să nu fim fixişti! Să nu credem că şi în istorie tot ce zboară se mănâncă, nici că tot ce afirmă Academia Română, uneori, este un dat pentru totdeauna, unele dintre adevăruri, trecute prin Academie, trebuie readuse la zi. Cine cunoaşte mai bine istoria judeţului Alba decât noi? Ce ziceţi, domnule Dumitrel? Sunt convins că împreună o cunoaştem şi o vom cunoaşte tot mai mult împreună, pentru că adevărul istoriei face parte din promovarea valorilor unui popor. A se vedea recentul pas: dezvelirea bustului lui Aron Cotruş pe Aleea Scriitorilor, datorată înţelegerii acestui demn preşedintele Consiliului Judeţean. Faptul că romanul şi dacul gospodar formează o unitate istorică de netăgăduit, este un mare adevăr. Apropierea lor nu militarizează clipa istorică aşa cum cred unii, dimpotrivă o limpezesc.

Altă întrebare: pe cine reprezintă coroana de oţel în câmpul de aur? Coroana lui Doja, roata frângând trupul martirilor, fluierul deznădăjduit al Iancului, Câmpul Libertăţii, jertfa anonimă a locuitorilor acestui judeţ? De unde vine oţelul (cine mă convinge că este vorba de oţel autohton)? Din ce aplauze, din ce linişte de cuceritor vine acest oţel? Oricât ne-am întreba, nu putem ocoli felul în care judeţul Alba, reconfiguraţiile lui geografice de până acum au mireasma, păstrează mirosul unor coroane de aur şi de oţel, dar şi de tinichea a unor regi, împăraţi nefaşti, dezgustători, cotropitori, în care se vede şi Roşia Montană, şi Buciumul, şi Abrudul, şi Zlatna, şi legenda Muntelui Găina, şi ai noştri voievozi. Să vedem în coroana de oţel doar vastitatea monarhică, împotrivirea comuniştilor, regretul romanilor că sunt tot mai uitaţi pe Columnă, iar dacii sunt tot mai căutaţi, mai aplaudaţi, că nu regii latinităţii ne-au învăţat pe noi, ci invers, noi i-am învăţat pe ei limba latină? (S-o confirme din nou papalitatea). Aşadar, până la coroana de oţel atotstăpânitoare, pe câmpuri avem o ţară, un judeţ, un popor, evenimente cruciale în care tot omul truditor a spus „da” prin curaj şi bărbăţie jertfelor de-a lungul istoriei, de-a le stăpâni. Se uită, cumva, că Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 i-a fost dusă regelui pe tavă, la Bucureşti? Nu putem face abstracţie de această coroană, dar să-i dăm doar cât se cuvine, cu măreţie şi recunoştinţă. Mai ales că ea este cuprinsă şi pe stema municipiului Alba Iulia.

Într-un câmp alăturat apare, mai nou, un brad stingher, vrea să fie sigiliul iui Avram Iancu. Sărmanul brad, s-a ruşinat dintr-o dată, i-a fost furată inima, tocmai esenţa măreţiei carpatice, mersul triumfal al revoluţiilor, Golgota montană a neamului românesc. Câtă sterptitudine trebuie să existe în sufletul unora, al ridicărilor de mâini, când au văzut, s-au convins că bradul nu mai reprezintă sufletul statornic al libertăţii, respiraţia moţească a Apusenilor, dar şi a Târnavelor, Făgăraşului. Oltului, Mureşului, Someşului. Cine a anulat sigiliul Iancului, subtilizându-l, ar putea să fie blestemat de istorie mereu, pentru că nu ne putem fura demnitatea de dragul cuiva. Aşadar, unde-i sigiliul Iancului cel adevărat? Că nu-i inscripţionat? Să fim serioşi. Mai gândiţi-vă! Adevărul are nevoie de cunoaştere şi mişcare, pentru că este cariatidă a istoriei. A aproba, a adopta o asemenea stemă este o altfel de rană deschisă, fumegândă, în trupul judeţului Alba, sub formă de inimă. Cine-şi pune semnătura pe această făcătură înseamnă că a lipsit de la marile evenimente ale istoriei. Consilieri ai judeţului, o asemenea stemă este de râsul lumii, credeţi-mă, v-o spun ca scriitor, ca un cititor de bună credinţă a biografiei locurilor judeţului Alba, despre care am scris mai multe cărţi. Să nu ne jucăm de-a stema. Stema judeţului Alba este un poem nesfârşit de lumină şi cuceritori ai ideii de lumină. Daţi-i, vă rog, stemei, şansa să ne reprezinte. (O observaţie: în faţa Catedralei avem o coroană, pe zidul Sălii Unirii măreţia altei coroane, în interiorul Sălii Unirii, liniştea triumfală a aceleiaşi coroane, cărora le recunoaştem importanţa, dar nu putem să nu subliniem ca lipseşte tocmai marea coroană a jertfei româneşti, ca monumentalitate, şi aceasta ar putea fi Stema). Unu Decembrie nu-i al albaiulienilor, ci a tuturor afluenţilor acestora în eternitate, de aceea vă rog să luaţi aminte, domnilor consilieri judeţeni, funcţionari mărunţi, nebătuţi în cuie, prelungire a unor politici găunoase şi gaşcomane.Nu albaiulienii, nu doar ei au făcut Marea Unire, ci întreaga moralitate creştină, bărbătească, duhul pământului românesc lăsat ca moştenire naţională, Măritul Blaj, înflăcăratul Arad, fenomenul Apusenilor miezul de foc al Transilvaniei, dar şi aluatul de pâine şi jertfă al Bucovinei şi Basarabiei, Ţările Interioare” ale românităţii de pe arealul transilvan, maramureşan, bihorean, braşovean, haţegan, făgărăşean etc. De aceea Stema Judeţului Alba, trebuie să cuprindă şi Marea Casă a Unirii - Sala Unirii - pe care o neglijează atâţea pofticoşi, falşi heraldişti, politicieni de doi bani! Aşadar, istorie, contemporaneitate, valori indubitabile -iată elementele constitutive ale acestei Steme - nu goliciunea, fuga de promovare a lor! Nu vă jucaţi cu acest adevăr!

Ca sinceritate, vă cunosc, vă apreciez într-o formă sau alta, ceea ce este de apreciat la fiecare. Sper că nu v-am jignit în propria faţadă, am vrut doar să ştiţi ce gândesc când e vorba de a apăra judeţul Alba. Să vină stema, amânată mereu, cea adevărată, să vă spună cât adevăr are în ea şi de ce îl cuprinde Alba Iulia, această poartă de intrare în patria română. Vă rog să nu ocoliţi întrebările interioare. Sunt flăcările vii ale moralităţii.

Ion MĂRGINEANU

  Propunere a stemei județului Alba de către: Fundația ”Alba Iulia 1 Decembrie 1918 pentru Unitatea și Integritatea României”, Societatea ”Avram Iancu” și Asociația ”Cultul Eroilor”