Nu din plăcere.

Din durere...

Acesta este cel de-al 20-lea număr al Almanahului nostru. Mulţumiri şi toată recunoştinţa celor câtorva persoane care din tot sufletul, sincer şi dezinteresat, îşi dau concursul la apariţia periodicului. În ceea ce mă priveşte, vreau să recunosc că mă preocup de acest Almanah nu din plăcere, ci din durere. Din durere pentru miile de conaţionali din sudul Basarabiei; pentru cei mai mulţi, valorile naţionale, naţional-culturale, au ajuns să însemne azi puţin de tot sau chiar nimic. N-au făcut-o din capul lor, dar au fost aduşi de ani de zile la asemenea condiţie. Procesele de deznaţionalizare şi asimilare au avansat atât de departe încât uneori... nu ştii în ce să mai crezi. Îmi aduc aminte de cuvintele lui Mihai Eminescu care spunea: „Iubesc acest popor bun, blând, omenesc, pe spatele căruia diplomaţii croiesc hărţi şi războaie, zugrăvesc împărăţii despre care lui nici prin gând nu-i trece”. Uneori îmi pare că azi, pe spatele comunităţii româneşti din sudul Basarabiei nimeni nu mai zugrăveşte nimic. Ea a fost lăsată de izbelişte să degradeze în linişte şi bună pace. Glasul ONG-urilor româneşti din ţinut, care mai „tresar” din când în când prin câte o declaraţie, nu este auzit nici la Kiev, nici la Bucureşti. Nişte activităţi serioase, capabile să reanimeze comunitatea românească, nu au loc. Un concert de muzică populară, un festival de poezie sau un spectacol al teatrului de păpuşi (o dată pe an) însemna prea puţin şi, în fond, nu schimbă nimic. Mai adăugaţi la toate acestea stările de spirit românofobe, cultivate permanent la nivel local şi regional şi apare o legitimă întrebare: „Care atunci e rostul acestui Almanah?” Am răspunsuri la ea, fraţilor. Rostul este de a spune ADEVĂRUL. Despre trecut şi prezent, despre lucruri nu tocmai plăcute nu numai pentru cei din tabăra românofobă, dar poate şi pentru unii lideri şi şefi dintre românii noştri. Şi mai e rost de a-i oferi cititorului şansa de a trage singur concluzii din cele citite, de a-şi revizui unele păreri sau convingeri. Asta credem că e cu adevărat important şi de aceea vom persevera în munca pe care o facem: „... greu la vale şi greu la deal”, cum spunea la 1882, în una din scrisorile sale, marele jurnalist Mihai Eminescu, redactor la ziarul bucureştean „Timpul”.

Mulţumiri pentru susţinerea financiară şi logistică: prof. Ioan Bâscă, ec. Radu Neag, prof. Ioan Pleşa, prof.dr.Gheorghe Anghel, ec. Melania Forosigan, ec. Ioan Străjan, prof. Areta Moşu, scriitor Tudose Tatu.

Vadim BACINSCHI

fondator al publicaţiei istorico-culturale în limba română pentru cititorii din sudul Basarabieitc "fondator al publicaţiei istorico-culturale în limba română pentru cititorii din sudul Basarabiei"