Nu din
plăcere.
Din
durere...
Acesta este cel de-al 20-lea număr al Almanahului
nostru. Mulţumiri şi toată recunoştinţa celor câtorva persoane care din
tot sufletul, sincer şi dezinteresat, îşi dau concursul la apariţia
periodicului. În ceea ce mă priveşte, vreau să recunosc că mă preocup de
acest Almanah nu din plăcere, ci din durere. Din durere pentru miile de
conaţionali din sudul Basarabiei; pentru cei mai mulţi, valorile
naţionale, naţional-culturale, au ajuns să însemne azi puţin de tot sau
chiar nimic. N-au făcut-o din capul lor, dar au fost aduşi de ani de
zile la asemenea condiţie. Procesele de deznaţionalizare şi asimilare au
avansat atât de departe încât uneori... nu ştii în ce să mai crezi. Îmi
aduc aminte de cuvintele lui Mihai Eminescu care spunea: „Iubesc acest
popor bun, blând, omenesc, pe spatele căruia diplomaţii croiesc hărţi şi
războaie, zugrăvesc împărăţii despre care lui nici prin gând nu-i
trece”. Uneori îmi pare că azi, pe spatele comunităţii româneşti din
sudul Basarabiei nimeni nu mai zugrăveşte nimic. Ea a fost lăsată de
izbelişte să degradeze în linişte şi bună pace. Glasul ONG-urilor
româneşti din ţinut, care mai „tresar” din când în când prin câte o
declaraţie, nu este auzit nici la Kiev, nici la Bucureşti. Nişte
activităţi serioase, capabile să reanimeze comunitatea românească, nu au
loc. Un concert de muzică populară, un festival de poezie sau un
spectacol al teatrului de păpuşi (o dată pe an) însemna prea puţin şi,
în fond, nu schimbă nimic. Mai adăugaţi la toate acestea stările de
spirit românofobe, cultivate permanent la nivel local şi regional şi
apare o legitimă întrebare: „Care atunci e rostul acestui Almanah?” Am
răspunsuri la ea, fraţilor. Rostul este de a spune ADEVĂRUL. Despre
trecut şi prezent, despre lucruri nu tocmai plăcute nu numai pentru cei
din tabăra românofobă, dar poate şi pentru unii lideri şi şefi dintre
românii noştri. Şi mai e rost de a-i oferi cititorului şansa de a trage
singur concluzii din cele citite, de a-şi revizui unele păreri sau
convingeri. Asta credem că e cu adevărat important şi de aceea vom
persevera în munca pe care o facem: „... greu la vale şi greu la deal”,
cum spunea la 1882, în una din scrisorile sale, marele jurnalist Mihai
Eminescu, redactor la ziarul bucureştean „Timpul”.
Mulţumiri pentru susţinerea financiară şi logistică:
prof. Ioan Bâscă, ec. Radu Neag, prof. Ioan Pleşa, prof.dr.Gheorghe
Anghel, ec. Melania Forosigan, ec. Ioan Străjan, prof. Areta Moşu,
scriitor Tudose Tatu.
Vadim
BACINSCHI
fondator al publicaţiei istorico-culturale în limba
română pentru cititorii din sudul Basarabieitc
"fondator al publicaţiei istorico-culturale în limba română pentru
cititorii din sudul Basarabiei"
|
|