|
90 de ani de la înfiinţarea
învăţământului economic în limba română la Alba Iulia
 Importanţa
acestui început, semnificaţia sa majoră, nu poate fi înţeleasă fără o
întoarcere în timp, fără o evocare chiar şi sumară a contextului politic
al epocii, care a precedat ACTUL MARII UNIRI de la l decembrie 1918 şi
care a făcut posibilă în Transilvania apariţia şcolilor cu predarea în
limba română (fără nici o oprelişte).
Asuprirea, nedreptăţile de tot felul, umilinţa şi
deznaţionalizarea au fost elemente care au caracterizat esenţa politicii
Coroanei maghiare faţă de românii din Transilvania de-a lungul istoriei
dar mai ales după revoluţia din 1848 - 1849, când procesul de
maghiarizare a devenit diabolic.
Nu este locul pentru o prezentare şi argumentare a
suferinţelor existenţiale a naţiei române de-a lungul unei perioade atât
de îndelungate. Evocarea ei este totuşi oportună, cel puţin din trei
considerente:
1. Pentru a scoate în evidenţă lupta dusă, pe parcursul
atâtor decenii de fruntaşii ardeleni pentru a avea dreptul de a înfiinţa
şcoli româneşti fără nicio oprelişte. Primele şcoli româneşti în
Transilvania au fost şcoli confesionale sub oblăduirea bisericii
greco-catolice şi acceptate de putere, iar lupta împotriva bisericii
ortodoxe a făcut ca numărul acestora să fie foarte redus. In întreaga
zonă secuiască, până la Primul Război Mondial, nu a existat nicio şcoală
secundară sau profesională românească (în timp ce ungurii aveau 10
licee, 15 şcoli civile, 20 şcoli de ucenici, 23 şcoli de agricultură
etc.).
 2.
Pentru a cinsti memoria celor care s-au jertfit pentru izbânda
adevărului, un ţăran din Lunca Mureşului, în apropiere de Alba Iulia,
participant la înfăptuirea marelui eveniment, făcea cu mulţi ani în urmă
următoarea reflecţie : „dacă pentru ACTUL UNIRII românii din celelalte
zone ale ţării au avut drept argument unitatea naţională cu tot ce
presupune EA, noi transilvănenii am avut două motive, primul motiv a
fost comun cu cel al românilor din celelalte provincii româneşti, iar al
doilea motiv a fost acela de a scăpa de umilinţă, batjocură şi
nedreptate.
3. Pentru că nu trebuie să uităm istoria noastră de
chin. Una din maxime pline de înţeles ale lui Nicolae Iorga era „Istoria
este o ştiinţă tot atât de exactă ca şi matematica”. Această maximă ne
stimulează un anume fel de meditaţie legat de tensiunile actuale în
apropierea propriilor noastre frontiere sau în legătură cu extremismul
unor români de etnie maghiară, sau a extremismului maghiar de aiurea,
care încearcă să menţină în actualitate, uneori destul de direct, o
problemă pe care războiul din 1914 - 1918 a tranşat-o definitiv. Cum
putem rămâne nepăsători la faptul că UDMR-ul, acum la guvernare, are de
ani de zile în preocupările sale restaurarea Regiunii Autonome Maghiare,
impusă odată de Stalin, preocupare pe care a scos-o la lumina zilei
tocmai acum. Iată de ce la meditaţia menţionată mai sus adăugăm
“Deşteaptă-te ,române!”.
Actul Marii Uniri de la l Decembrie 1918 s-a înfăptuit
la Alba Iulia, oraşul istorie, oraşul conştiinţei de neam şi ţară, unde
la tot pasul calci pe istorie, unde trăieşti, respiri şi gândeşti întru
trecutul nostru cu luminile şi umbrele lui.
Alba Iulia este oraşul monumentelor, cele din pământ
zăcând ascunse, ca o nobilă mărturie a existenţei noastre pe aceste
meleaguri, întărindu-ne, conştientizându-ne, înflăcărându-ne existenţa,
sentimente care ne-au fost insuflate de părinţi şi bunici, participanţi
la ACTUL UNIRII şi de şcolile albaiuliene.
Părinţii şi bunicii absolvenţilor Liceului Comercial,
participanţi la ACTUL UNIRII au transmis copiilor şi nepoţilor lor
îndemnul de a nu uita jertfele înaintaşilor pentru dreptate naţională şi
de a păstra vie în fiinţa lor semnificaţia inscripţiei săpată în piatră
pe frontispiciul sălii unde s-a înfăptuit UNIREA: „In anul Domnului
1918, l Decembrie, în acest loc s-a proclamat pentru totdeauna şi în mod
ireversibil, prin votul solemn şi unanim al poporului, unirea
Transilvaniei cu întreaga Daco-Romania. Eternă fie aducerea aminte a
acestui act măreţ!”.
În lipsa învăţământului liceal cu predare în limba
română, tinerii români din Alba Iulia şi împrejurimi, cu posibilităţi
materiale, frecventau Liceul maghiar din Alba Iulia, Liceul săsesc din
Sebeş şi şcolile din Blaj menţionate mai înainte.
Apariţia legilor româneşti, care au încurajat după l
decembrie 1918 apariţia societăţilor comerciale, industriale şi de
credit, pe lângă rolul de a sprijini dezvoltarea industriei,
agriculturii şi comerţului, au avut şi menirea de a întări spiritul
economic în rândul populaţiei. Aceasta a evidenţiat nevoia de
specialişti cu pregătire economico-financiară.
După Liceul Mihai Viteazul înfiinţat la 3 februarie
1919, prima instituţie de acest gen din Transilvania cu predarea în
limba română, în toamna anului 1924 - la propunerea Ministerului
Culturii şi Învăţământului - a luat fiinţă Şcoala Superioară de Comerţ
din Alba Iulia devenită mai târziu Liceul Comercial. Aceasta a
funcţionat iniţial în actualul local al Liceului de Arte „Regina Maria”
, iar din anul şcolar 1945 -1946 până la desfiinţare (1952) în actualul
sediu al Colegiului „Horia, Cloşca şi Crişan”.
Ne aducem aminte cu veneraţie şi mulţumiri pentru cei
care ne-au fost profesori, exemple de dăruire şi înaltă ţinută
pedagogică, care au ştiut să impună disciplină, exigenţă în pregătire,
să pună accentul pe motivaţia unei bune pregătiri, pe formarea noastră
ca buni profesionişti, oameni cu personalitate, drepţi şi cu respect
faţă de munca celorlalţi. Pentru profesorii plecaţi în eternitate:
Răşinaru Avram, Crişan Gheorghe, Cioancă Nicolae, Birău Domnica, Duna
Octavian, Maior Ioan, Maior Ştefania, Einhorn Iosif, Stoia Alma, Stoia
Ioan, Niculescu Constantin, Cojocaru Dumitru, Târnoveanu Nicolae,
Dumnezeu să-i odihnească, rămânând mereu în amintirea noastră, atunci
când aprindem o lumânare pentru cei dragi. Aceştia au reprezentat
factorul pozitiv în formarea şi existenţa noastră ca specialişti în
domeniul respectiv.
Profesorilor noştri, le datorăm faptul că absolvenţi ai
Liceului Comercial Alba Iulia, în activitatea desfăşurată, au ocupat
posturi de răspundere, înalţi funcţionari ai unor instituţii comerciale
şi financiar - bancare, directori, contabili şefi, conducători de
compartimente în întreprinderi de interes republican şi local,
conducători în instituţii ale administraţiei de stat, profesori,
profesori universitari, precum şi pe posturi cu important rol în
dezvoltarea economico - socială a teritoriului.
Absolvenţi ai Liceului - în traseul lor profesional - au
ocupat funcţii de : viceprim/ministru al guvernului, ministru comerţului
exterior, ministru finanţelor, preşedinte al Curţii de Conturi, membru
în Organizaţia Europeană a Curţii de Conturi şi în Comitetul executiv al
Organizaţiei Mondiale a Curţilor de Conturi, membru titular al Academiei
Oamenilor de Ştiinţă din România, membru titular al Academiei de Ştiinţe
din New - York, Asociaţia Americană de Ştiinţe Avansate, vicepreşedinte
al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România, membru al Uniunii
Internaţionale a Institutelor de Cercetări Forestiere, director general
în Ministerul Industriei Uşoare, director în Ministerul Comerţului
Exterior, director economic în Comitetul de Stat al Planificării,
director în Comitetul Executiv al Consiliului Judeţean Alba, primar al
judeţului Alba, director al revistei Dacoromania din cadrul Fundaţiei
„Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, contabil şef
într-o mare şi specială unitate militară, cercetător ştiinţific la
Institutul de Economie Mondială - Bucureşti, cercetător ştiinţific la
Institutul de Cercetări Silvice Bucureşti etc.
Experienţa acumulată în posturile ocupate de absolvenţi
ai Liceului s-a concretizat şi în peste 48 de cărţi publicate în domenii
de interes, ca de exemplu: Tratat de management bancar, unicat în
România, Managementul riscului în afaceri, Managementul financiar în
afaceri (trei ediţii), Managementul afacerilor internaţionale,
Managementul riscului în afaceri, Plăţile în comerţul internaţional,
Tehnica negocierilor comerciale, Comunicarea în afaceri etc. De
asemenea, în revistele de specialitate, în presa internă şi externă,
absolvenţii Liceului (din ultimele trei serii, pentru care am dispus de
informaţii parţiale) au publicat peste 280 de articole pe teme
comerciale şi economico - financiare, rezultate ale propriilor cercetări
de piaţă sau a cercetărilor din domeniul forestier.
Pentru a favoriza pregătirea cadrelor în domeniul
economico - financiar, a calificării în diferite meserii, au fost atrase
şi Camerele de Comerţ, care au jucat un rol important prin susţinerea
financiară a elevilor care nu dispuneau de suficiente resurse financiare
sau pentru stimularea materială a elevilor fruntaşi.
În 1931 Camera subvenţiona 10 şcoli de ucenici, 3 şcoli
de arte şi meserii. Din ianuarie 1938 numărul instituţiilor de
învăţământ cu profil comercial - industrial, subvenţionate de Camera de
Comerţ Alba Iulia, a crescut şi mai mult ca urmare a cuprinderii sub
autoritatea sa a judeţelor Turda şi Târnava Mare, din care făceau parte
Gimnaziul Industrial Rupea (de băieţi şi fete), Căminul de ucenici
Mediaş, Liceul comercial din Turda, cursurile de ucenici de la
Sighişoara, Agnita şi Rupea, înşiruire care ar putea continua.
Camera de Comerţ Alba Iulia a manifestat o serie de
iniţiative în acest domeniu, înfiinţându-se în 1934 o Şcoală comercială
elementară, care din primul an a avut 60 de elevi, devenind una din cele
mai populate clase din şcolile albaiuliene.
Potrivit unei statistici publicate în Buletinul Camerei,
în ianuarie 1946, la acea dată pe teritoriul judeţului Alba, existau
cursuri profesionale pentru 51 de meserii productive şi 11 feluri de
activităţi profesionale (după felul mărfurilor comercializate), care
cuprindeau 945 de ucenici (la Alba Iulia, Aiud, Abrud, Sebeş, Zlatna,
Blaj).
În domeniul pregătirii comerciale acelaşi Buletin
menţionează : Liceul comercial mixt din Alba Iulia, Liceul comercial de
băieţi Blaj, Liceul comercial de fete Blaj, Gimnaziul comercial Ocna
Mureş, Şcoala de gospodărie Abrud şi Şcoala de gospodărie Blaj. Camera
prevedea în buget subvenţiile proporţional cu numărul de elevi. Pe lângă
profilele profesionale existente, Camera a manifestat o preocupare
constantă de îmbogăţire a acestora.
Merită evidenţiată o iniţiativă cu totul originală a
Camerei şi anume înfiinţarea unei şcoli de industrie casnică, sau mai
bine zis de industrie casnică rurală. Deşi nu s-a reuşit punerea în
valoare a acestei iniţiative, Camera desfiinţându-se în 1949, această
iniţiativă îşi păstrează actualitatea şi în zilele noastre. Şcolarizarea
urma să aibă o durată de l - 2 ani şi îşi propunea să pregătească o
gospodină harnică pentru casa ţăranului. Se mergea pe ideea că în
anotimpurile nepotrivite muncilor agricole, gospodina ţăranului putea
realiza în industria casnică : ţesături de covoare, costume naţionale,
producerea de marmeladă, magiunuri, siropuri, compoturi, florăritul,
creşterea păsărilor etc., toate acestea fiind activităţi care puteau
influenţa favorabil bunăstarea populaţiei rurale.
Camera de Comerţ şi Industrie Alba Iulia, din dorinţa de
a susţine învăţământul economic în teritoriul transilvan, devenit liber,
a subvenţionat la început învăţământul superior economic al şcolilor
comerciale superioare din Timişoara, Cluj, Braşov şi chiar Bucureşti.
Multe din subvenţiile Camerei au avut adresă directă,
sub formă de burse acordate studenţilor şi elevilor care nu se puteau
întreţine în şcoli prin forţe proprii. In fiecare an un anumit procent,
din subvenţiile destinate şcolilor profesionale, erau acordate sub
această formă.
Putem concluziona că în cei 28 de ani de funcţionare
(1924 - 1952) Camera de Comerţ Alba Iulia şi-a îndeplinit cu prisosinţă
atribuţia de susţinere a învăţământului economic şi profesional românesc
şi a prevăzut în bugetele sale sume importante pentru subvenţionarea
instituţiilor şcolare, precum şi pentru acordarea de burse de
întreţinere sau stimulente materiale studenţilor şi elevilor merituoşi.
Fără a epuiza preocupările şi iniţiativele Camerei în domeniul
învăţământului economic şi profesional se poate remarca atenţia
deosebită acordată acestui domeniu, Camera a înţeles să slujească
învăţământul economic şi profesional, nevoile acestora, pentru ca mai
târziu industria şi comerţul să se poată bucura de oameni pricepuţi şi
bine pregătiţi.
Perioada în care teritoriul României a fost organizat în
regiuni (1950 -1968), după modelul organizării administrativ teritoriale
sovietice, Alba a devenit unul din raioanele aparţinând de Regiunea
Hunedoara. Acest interval este caracterizat prin trecerea în planul doi
a raionului şi a oraşului - centru de raion, prin absenţa alocării de
fonduri de investiţii pentru dezvoltarea economico - socială.
Conducătorii vremii de la nivel de raion şi regiune, din indolenţă,
comoditate şi interese mai mari sau mai mici, au lăsat nepăsării oraşul
simbol al istoriei noastre. Majoritatea fondurilor de investiţii se
îndreptau spre Deva, capitala de regiune, iar remarca făcută de un
factor de răspundere de la nivelul raionului Alba, în legătură cu
oportunitatea finanţării unui anumit obiectiv, a rămas proverbială: „Nu
apreciez oportună, acum, introducerea gazului metan în Alba Iulia
întrucât aceasta ar duce la creşterea populaţiei oraşului şi respectiv
la creşterea pe piaţă a preţului găinilor”.
Reînfiinţarea judeţului Alba în 1968 a marcat o cotitură
în dezvoltarea economică a întregii zone, inclusiv a capitalei de judeţ
Alba Iulia. Ce a intervenit nou? sau Ce a lipsit mai înainte?
Elementul nou a fost voinţa, determinarea, hotărârea la
nivelul conducerii judeţului de a face ceva pe linia dezvoltării
economico - sociale a zonei, inclusiv a oraşului Alba Iulia, care să
înlăture starea de amorţeală, să stimuleze iniţiative, să atragă oameni
dinamici şi hotărâţi în jurul unei idei, să diminueze contrastul dintre
valoarea de simbol a acestui oraş capitală de judeţ şi nivelul la care
se prezintă el vizitatorilor. S-a înţeles că trecutul istoric al Alba
Iuliei, este şi trecutul istoric al românismului, care ne asigura ţinuta
verticală la întrebarea Cine suntem? şi De unde venim? Printre atâtea
evenimente istorice pe care le-a trăit, reamintim că Alba Iulia a fost
centrul economic, administrativ şi militar al romanilor; capitala celor
trei ţări româneşti unite politic pentru prima dată de Mihai Viteazul;
locul unde s-au jertfit pentru dreptate şi libertate Horia, Cloşca şi
Crişan, Avram Iancu; locul unde s-a desăvârşit UNIREA CEA MARE; locul
unde s-a încoronat primul rege al tuturor românilor.
Nu poate fi neglijat faptul că la acest element nou,
pozitiv, menţionat mai sus, la concretizarea revigorării dezvoltării
judeţului Alba şi-au adus contribuţia şi absolvenţii din ultimele
promoţii ale Liceului Comercial reîntorşi de la Deva la judeţul Alba
(zona de origine) şi care au ocupat diferite funcţii în structurile
Consiliului Judeţean. Unele din aceste funcţii au avut o tangenţă
directă cu dezvoltarea economico - socială a zonei şi asigurarea
resurselor de finanţare a acestei dezvoltări. Menţionăm
responsabilitatea, corectitudinea şi ataşamentul cetăţenesc cu care
aceştia s-au achitat de atribuţiile lor în identificarea nevoilor de
dezvoltare, a priorităţilor acestor nevoi, a alegerii momentelor
favorabile pentru argumentarea şi promovarea acestora la nivelul
organelor locale, judeţene şi centrale, muncă desfăşurată cu
responsabilitate, corectitudine şi ataşament.
În intervalul 1969 - 1989 s-au asigurat fonduri de
finanţare pentru creşterea capacităţii stadionului Cetate de la 4.500 la
18.000 locuri, pentru creşterea capacităţii Casei de Cultură a
Sindicatelor, construcţia bazinului olimpic, a sălilor de sport din
Sebeş, Blaj şi Colegiul Horia, Cloşca şi Crişan Alba Iulia, cinci
spitale (Alba Iulia, Câmpeni, Aiud, Blaj, Ocna Mureş), a peste 40.000
apartamente la nivelul judeţului, a 200 săli de clasă şi şase internate
în Munţii Apuseni etc.
Toate aceste realizări au fost determinate şi au avut
loc în condiţiile în care populaţia Alba Iuliei a crescut de la 30.000
în 1968 la 75.000 în 1989, iar aceste rezultate au fost apreciate de
Consiliul local al Primăriei Alba Iulia prin acordarea diplomei de
excelenţă celor implicaţi în dezvoltarea municipiului.
Nu dorim omiterea faptului că tot un absolvent al
Liceului Comercial a fost cel care a avut rolul de cofondator al
înfiinţării Grupului Şcolar al Cooperaţiei de Consum Alba Iulia,
respectiv fondator executiv al Camerei de Comerţ şi Industrie Alba şi al
Şcolii Române de Afaceri Alba Iulia.
De asemenea, unui absolvent al Liceului Comercial din
Alba Iulia, promoţia 1951 - 1952 i s-a atribuit în anul 1990 calitatea
de primar al judeţului, funcţie din care a propus şi susţinut, în faţa
preşedintelui ţării şi a primului ministru, înfiinţarea unei instituţii
de învăţământ superior la Alba Iulia şi de asemenea ca ziua de l
decembrie să fie declarată ca Zi Naţională a României, iar cântecul
„Deşteaptă-te, române!” ca imn naţional (cântec pe care elevi ai
Liceului Comercial îl cântau în pădurile de pe dealurile Albei) - cântec
interzis.
*
Cu discernământul pe care ni-1 dă vârsta şi experienţa,
atunci ca şi acum, considerăm că desfiinţarea Liceului Comercial Alba
Iulia a fost o greşeală regretabilă, cu atât mai mult cu cât îşi
asigurase o carte de vizită favorabilă la nivel naţional, justificată nu
numai de procesele verbale de inspecţie ale ministerului de resort, cât
mai ales de traseul profesional al absolvenţilor săi.
Pe parcursul exercitării profesiei lor, absolvenţii
Liceului Comercial Alba Iulia au dovedit competenţă, corectitudine şi
dăruire, indiferent de funcţiile deţinute.
Celebrarea a 90 de ani de la înfiinţare, este de fapt
celebrarea primului învăţământ economic din Transilvania în limba
română. Ea doreşte a fi de asemenea manifestarea profundă a respectului
nostru faţă de înaintaşi, care au luptat şi s-au jertfit pentru
afirmarea şi libertatea naţiei româneşti, în care Alba Iulia a fost şi
va rămâne mereu un punct major de referinţă.
Astăzi învăţământul. economic din Transilvania - cu
predarea în limba română - îl întâlnim la nivele diferite în toate
oraşele ţării. Să nu uităm însă că el este rezultatul luptei de secole a
înaintaşilor, rezultat al luptei pentru unitatea naţională.
Ilarie OARGĂ
Iosif PĂŢAN
Evocarea evenimentului va avea loc în data de 28 iunie
2014 cu ocazia întâlnirii ultimei promoţii de absolvenţi ai Liceului
(1952-2014), la 62 de ani.
|
|
