România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Aron Densusianu şi Liga Culturală   (Secţiunea Iaşi)

 

Una dintre cele mai importante secţii locale ale „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor” a fost ,,Secţia Iaşi”. Această secţie, care a contribuit şi la înfiinţarea altor secţii din Moldova, a reunit în rândurile sale numeroase cadre universitare, profesori de liceu, studenţi, artişti, funcţionari, ingineri, muncitori, ofiţeri.

Din comitetul de conducere al secţiei au făcut parte chiar din primul an „personalităţi” ca matematicianul şi astronomul N. Culianu, rectorul Universităţii, istoricul A. D. Xenopol, istoricul literar Aron Densuşianu, Teohari Antonescu, V. Săghinescu, T. Burada, T. Gârcineanu, studenţii M. Brăescu, C. Velciu, C. Florescu, I. Văculescu, Al. Poni, L. Tărăbuţă, V. Gribescu, G. Botez. D, Carp, d-na E. Erbiceanu, d-ra M. Cocea ş.a.1.

Dar fără îndoială personalitatea care a contribuit cel mai mult la organizarea şi susţinerea unor manifestaţii prin care secţiunea Iaşi a depăşit ca amploare şi însemnătate activitatea celorlalte secţiuni locale ale Ligii Culturale a fost Aron Densuşianu.

El a luat parte la pregătirile pentru întemeierea secţiunii Iaşi a Ligii Culturale, căreia i-a fost până la moarte vicepreşedinte şi i-a condus efectiv aproape toate acţiunile. Dealtfel, documentele Ligii Culturale, alături de ,,presa vremii, ca şi corespondenţa personală, demonstrează energia deosebită pe care a depus-o în organizarea diferitelor manifestaţii menite să cultive sentimentul naţional şi să sprijine moralmente şi politiceşte cauza românilor de dincolo de Carpaţi”2.

Aron Densuşianu a participat la primul Congres al ..Ligii Culturale” care a avut loc la Bucureşti între 11 şi 13 mai 1891 în sala Ateneului. Lucrările congresului au fost conduse de prof. univ. Alex. Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti şi preşedintele Ligii Culturale, iar printre delegaţi s-au aflat Al. Odobescu, V. A. Urechia, Gr. Tocilescu, I. Bianu, S. Mehedinţi, iar din Transilvania fruntaşii mişcării naţionale Vasile Lucaciu. Septimiu Albini, Axente Sever3.

Hotărârile importante ale acestui congres îl determină pe Aron Densuşianu să organizeze activitatea secţiunii Iaşi, încât aceasta să mobilizeze un public numeros la manifestaţiile, mitingurile, adunările de protest menite a sprijini cauza românilor transilvăneni. În cursul anului 1892 au loc la, Iaşi o serie de mitinguri de protest împotriva respingerii Memorandului prezentat Curţii imperiale de delegaţia memorandistă precum şi împotriva actelor de violenţă antiromâneşti săvârşite în unele oraşe transilvănene. Mitingul, organizat de secţiunea Iaşi a Ligii Culturale în 14/26 iunie 1892 „este adus la cunoştinţa oamenilor printr-un apel redactat de ardeleanul stabilit la Iaşi, Aron Densuşianu, în care se - dezvăluie toate măsurile de deznaţionalizare .a românilor întreprinse de guvernul maghiar şi se adresează un apel Europei civilizate de a lua apărarea românilor apăsaţi”4.

Prin contribuţia directă a Iui Aron Densuşianu la 25 aprilie 1893 s-a organizat la Iaşi un mare miting urmat de o manifestaţie de stradă la care au participat mai bine de 5000 persoane. Cu acest prilej vorbitorii „au descris suferinţele românilor transilvăneni şi au făcut apel la cei prezenţi să le acorde tot sprijinul moral şi material necesar în lupta pentru dezrobirea naţională”5.

În anul următor secţiunea Iaşi ca şi celelalte secţiuni ale Ligii Culturale şi-a făcut din susţinerea şi lămurirea mişcării memorandiste o chestiune de onoare, a organizat impunătoare adunări de solidaritate cu cauza memorandistă, a trimis telegrame, scrisori fruntaşilor mişcării. Amintim mitingul din 24 aprilie 1894 la care Aron Densuşianu a ţinut o înflăcărată cuvântare. Cum era şi firesc Aron Densuşianu se află printre profesorii universitari ieşeni care s-au adresat dr. Ioan Raţiu la 22 mai 1894; „domnule Raţiu şi iubite frate. Profesorii Universităţii de aici, întruniţi aseară, au redactat şi expediat Ligii Culturale din Bucureşti, cu ocazia mitingului de protestare ce va avea loc azi acolo, următoarea telegramă: Noi profesorii Universităţii din Iaşi întruniţi în ziua de 21 mai 1894 faţă cu sistemul de distrugere a naţionalităţii române practicat de unguri contra fraţilor noştri de peste munţi. Faţă cu procesul monstruos intentat Partidului Naţional şi cu cinica lor condamnare, declarându-se solidari cu protestările fraţilor noştri, exprimăm simpatia şi admiraţiunea noastră pentru atitudinea lor bărbătească în apărarea sfintei cauze naţionale. Înfierăm sălbatica condamnare pronunţată de justiţia ungurească din Cluj şi denunţăm lumii civilizate actul barbar şi neuman făptuit cu atâta duşmănie contra unor cetăţeni inocenţi care apără şi reprezintă drepturile imprescriptibile la existenţa naţională a mai mult de trei sute de mii de români”6.

Aron Densuşianu va transforma publicaţia ,,Revista critică şi literară (1893-1897) într-o adevărată tribună de luptă pentru, drepturile românilor din Transilvania. Aici sunt publicate articole ca „Românii pierduţi” în nr. 3 din 1894 şi „Din Maramureş” în nr. 4 din 1894 prin care Aron Densuşianu aduce în atenţia opiniei publice marea dramă a românilor transilvăneni, crunta opresiune la care erau supuşi. Despre această revistă Nicolae Iorga scria „aici un istoric serios al literaturii noastre va găsi iscălite de dânsul articole asupra cronicilor, asupra literaturii române din Ardeal, care nu pot fi trecute cu vederea. Ele ar merita să fie adunate într-un volum care ar întrece ca valoare „Cercetări literare”, care, ocupându-se mai mult de literatura contemporană, nu puteau fi juste”7.

În anii următori secţia Iaşi,  a cărui vicepreşedinte era Aron Densuşianu, a susţinut programul de acţiuni politice şi culturale al Comitetului Central al „Ligii Culturale” al cărui scop era printre altele să demonstreze opiniei publice internaţionale, că nici după vizita regelui Carol I la Budapesta şi decorarea unor oameni politici maghiari, printre care s-a aflat şi Jessenszki Şandor, procurorul general care a trimis în judecată pe memorandişti, mişcarea de solidaritate cu fraţii de peste munţi nu a scăzut în intensitate. Moţiunea cetăţenilor capitalei adoptată cu prilejul mitingului naţional ţinut în sala Hugo din Bucureşti la 21 septembrie 1897 în care se spunea: „noi cetăţenii capitalei declarăm că nu vom părăsi un singur moment cauza fraţilor noştri de peste munţi, cât timp ei vor fi primejduiţi în existenţa lor naţională. Neclintiţi în convingerea despre legimitatea drepturilor lor la o viaţă naţională, le trimite salutul nostru frăţesc şi încredinţarea nestrămutatei noastre solidarităţi, declarând în faţa lumii, că astăzi, mai mult ca oricând le vom da întreg sprijinul nostru în marea şi dreapta lor luptă”8, a avut răsunet şi printre membrii secţiunii Iaşi. Aşa încât din Iaşi se transmitea, în septembrie 1897, la Bucureşti o telegramă prin care „Comitetul Ligi Culturale secţiunea Iaşi aderă în totul la manifestarea patriotică din capitala României”9.

Tot în septembrie 1897, 25 de membri ai secţiunii Iaşi, în majoritate profesori universitari trimiteau la Bucureşti o altă telegramă: „Felicitându-vă pe dumneavoastră şi pe iniţiatorii mitingului pentru curajul cu care luptaţi în momentul critic, când chestiunea naţională este ameninţată,.., urăm succes deplin pentru întreţinerea focului sacru al sentimentului naţional până va veni momentul fericit ca cuvântul vostru să fie decisiv în sfaturile conducătorilor ţării şi cu sprijinul întregului neam şi al Europei luminate să punem capăt lungului martiriu al fraţilor noştri10.

În decembrie 1897, Aron Densuşianu a vorbit la întrunirea de solidaritate naţională organizată de Liga Culturală şi care s-a încheiat cu o moţiune prin care „erau condamnate măsurile de discriminare naţională cu care se confruntau românii din Imperiul habsburgic11.

O contribuţie deosebită a avut prof. Aron Densuşianu în organizarea manifestărilor din mai 1898 cu prilejul aniversării semicentenarului revoluţiei de la 1848 din Transilvania. La Iaşi, populaţia a demonstrat pe străzi, intonând cântece patriotice, a participat la mitingurile din Piaţa Unirii şi din jurul statuii lui Ştefan cel Mare. Printre cei care au vorbit despre revoluţia din 1848 şi urmările acesteia s-a aflat şi Aron Densuşianu.

La 26 mai 1899 Liga Culturală prezintă ieşenilor spectacolul istoric inedit „Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia” alcătuit de Aron Densuşianu12. Chiar dacă din punct de vedere artistic spectacolul era discutabil, el a devenit un fericit prilej de a transmite un vibrant mesaj patriotic, un îndemn la unitatea naţională a tuturor românilor, admiraţia profundă a autorului faţă de virtuţile ostăşeşti ale conaţionalilor săi.

În activitatea atât de diversă şi atât de bogată desfăşurată de Aron Densuşianu de-a lungul întregii sale vieţi (1837-1900), anii în care a activat în Liga Culturală (1891-1900) sunt poate cei mai luminoşi, eforturile sale susţinute fiind încununate de succes, el reuşind atât pe plan organizatoric cât şi cultural politic să contribuie la înfăptuirea programului Ligii Culturale: propagarea culturii româneşti pe ambele versante ale Carpaţilor, cultivarea conştiinţei unităţii şi solidarităţii naţionale, sprijinirea mişcării de eliberare naţională a românilor din Transilvania.

Cristina DINU

 

1. Vasile Netea, C. Gh.  Marinescu - Liga Culturală şi Unirea Transilvaniei cu România.  Iaşi,   1978.p. 131.

2. Georgeta Antonescu - Aron Densuşianu. Cluj. 1974.p, 46.

3. Barbu Teodorescu - Dale istorice din viaţa Ligii Culturale, p. 459.

4. Vasile Netea - Istoria Memorandului. Bucureşti, 1974, p. 338-339.

5. Calendarul pentru top romanii pe anul 1895, Bucureşti, p. 94.

6. Arh. St. Buc., fond Ioan Raţiu, doc. nr.512.

7. N.  Iorga,  -  Oameni  care  au  fost,  Bucureşti,   1967.   p.  345.

8. Liga  română,   an.   II,  nr.  38,   28  sept.   1897.   p.   574.

9. Ibidem, p. 582.

10. Ibidem p. 583: vezi şi Vasile Netea, C. Gh. Marinescu, Liga Culturală şi Unirea Transilvaniei cu România, Iaşi, 1978, p. 133.

11. Calendarul pentru toţi fiii României,  Bucureşti, 1900,  p. 99.

12. Ibidem.