Aron Densusianu şi Liga
Culturală (Secţiunea Iaşi)
Una
dintre cele mai importante secţii locale ale „Ligii pentru unitatea
culturală a tuturor românilor” a fost ,,Secţia Iaşi”. Această secţie,
care a contribuit şi la înfiinţarea altor secţii din Moldova, a reunit
în rândurile sale numeroase cadre universitare, profesori de liceu,
studenţi, artişti, funcţionari, ingineri, muncitori, ofiţeri.
Din comitetul de conducere al
secţiei au făcut parte chiar din primul an „personalităţi” ca
matematicianul şi astronomul N. Culianu, rectorul Universităţii,
istoricul A. D. Xenopol, istoricul literar Aron Densuşianu, Teohari
Antonescu, V. Săghinescu, T. Burada, T. Gârcineanu, studenţii M.
Brăescu, C. Velciu, C. Florescu, I. Văculescu, Al. Poni, L. Tărăbuţă, V.
Gribescu, G. Botez. D, Carp, d-na E. Erbiceanu, d-ra M. Cocea ş.a.1.
Dar fără îndoială
personalitatea care a contribuit cel mai mult la organizarea şi
susţinerea unor manifestaţii prin care secţiunea Iaşi a depăşit ca
amploare şi însemnătate activitatea celorlalte secţiuni locale ale Ligii
Culturale a fost Aron Densuşianu.
El a luat parte la pregătirile
pentru întemeierea secţiunii Iaşi a Ligii Culturale, căreia i-a fost
până la moarte vicepreşedinte şi i-a condus efectiv aproape toate
acţiunile. Dealtfel, documentele Ligii Culturale, alături de ,,presa
vremii, ca şi corespondenţa personală, demonstrează energia deosebită pe
care a depus-o în organizarea diferitelor manifestaţii menite să cultive
sentimentul naţional şi să sprijine moralmente şi politiceşte cauza
românilor de dincolo de Carpaţi”2.
Aron Densuşianu a participat la
primul Congres al ..Ligii Culturale” care a avut loc la Bucureşti între
11 şi 13 mai 1891 în sala Ateneului. Lucrările congresului au fost
conduse de prof. univ. Alex. Orăscu, rectorul Universităţii din
Bucureşti şi preşedintele Ligii Culturale, iar printre delegaţi s-au
aflat Al. Odobescu, V. A. Urechia, Gr. Tocilescu, I. Bianu, S.
Mehedinţi, iar din Transilvania fruntaşii mişcării naţionale Vasile
Lucaciu. Septimiu Albini, Axente Sever3.
Hotărârile importante ale
acestui congres îl determină pe Aron Densuşianu să organizeze
activitatea secţiunii Iaşi, încât aceasta să mobilizeze un public
numeros la manifestaţiile, mitingurile, adunările de protest menite a
sprijini cauza românilor transilvăneni. În cursul anului 1892 au loc la,
Iaşi o serie de mitinguri de protest împotriva respingerii Memorandului
prezentat Curţii imperiale de delegaţia memorandistă precum şi împotriva
actelor de violenţă antiromâneşti săvârşite în unele oraşe
transilvănene. Mitingul, organizat de secţiunea Iaşi a Ligii Culturale
în 14/26 iunie 1892 „este adus la cunoştinţa oamenilor printr-un apel
redactat de ardeleanul stabilit
la Iaşi, Aron
Densuşianu, în care se - dezvăluie toate măsurile de deznaţionalizare .a
românilor întreprinse de guvernul maghiar şi se adresează un apel
Europei civilizate de a lua apărarea românilor apăsaţi”4.
Prin contribuţia directă a Iui
Aron Densuşianu la 25 aprilie 1893 s-a organizat la Iaşi un mare miting
urmat de o manifestaţie de stradă la care au participat mai bine de 5000
persoane. Cu acest prilej vorbitorii „au descris suferinţele românilor
transilvăneni şi au făcut apel la cei prezenţi să le acorde tot
sprijinul moral şi material necesar în lupta pentru dezrobirea
naţională”5.
În
anul următor secţiunea Iaşi ca şi celelalte secţiuni ale Ligii Culturale
şi-a făcut din susţinerea şi lămurirea mişcării memorandiste o chestiune
de onoare, a organizat impunătoare adunări de solidaritate cu cauza
memorandistă, a trimis telegrame, scrisori fruntaşilor mişcării. Amintim
mitingul din 24 aprilie 1894 la care Aron Densuşianu a ţinut o
înflăcărată cuvântare. Cum era şi firesc Aron Densuşianu se află printre
profesorii universitari ieşeni care s-au adresat dr. Ioan Raţiu la 22
mai 1894; „domnule Raţiu şi iubite frate. Profesorii Universităţii de
aici, întruniţi aseară, au redactat şi expediat Ligii Culturale din
Bucureşti, cu ocazia mitingului de protestare ce va avea loc azi acolo,
următoarea telegramă: Noi profesorii Universităţii din Iaşi întruniţi în
ziua de 21 mai 1894 faţă cu sistemul de distrugere a naţionalităţii
române practicat de unguri contra fraţilor noştri de peste munţi. Faţă
cu procesul monstruos intentat Partidului Naţional şi cu cinica
lor condamnare, declarându-se solidari cu protestările fraţilor noştri,
exprimăm simpatia şi admiraţiunea noastră pentru atitudinea lor
bărbătească în apărarea sfintei cauze naţionale. Înfierăm sălbatica
condamnare pronunţată de justiţia ungurească din Cluj şi denunţăm lumii
civilizate actul barbar şi neuman făptuit cu atâta duşmănie contra unor
cetăţeni inocenţi care apără şi reprezintă drepturile imprescriptibile
la existenţa naţională a mai mult de trei sute de mii de români”6.
Aron Densuşianu va transforma
publicaţia ,,Revista critică şi literară (1893-1897) într-o adevărată
tribună de luptă pentru, drepturile românilor din Transilvania. Aici
sunt publicate articole ca „Românii pierduţi” în nr. 3 din 1894 şi „Din
Maramureş” în nr. 4 din 1894 prin care Aron Densuşianu aduce în atenţia
opiniei publice marea dramă a românilor transilvăneni, crunta opresiune
la care erau supuşi. Despre această revistă Nicolae Iorga scria „aici un
istoric serios al literaturii noastre va găsi iscălite de dânsul
articole asupra cronicilor, asupra literaturii române din Ardeal, care
nu pot fi trecute cu vederea. Ele ar merita să fie adunate într-un volum
care ar întrece ca valoare „Cercetări literare”, care, ocupându-se mai
mult de literatura contemporană, nu puteau fi juste”7.
În anii următori secţia
Iaşi, a cărui vicepreşedinte era Aron Densuşianu, a susţinut programul
de acţiuni politice şi culturale al Comitetului Central al „Ligii
Culturale” al cărui scop era printre altele să demonstreze opiniei
publice internaţionale, că nici după vizita regelui Carol I la Budapesta
şi decorarea unor oameni politici maghiari, printre care s-a aflat şi
Jessenszki Şandor, procurorul general care a trimis în judecată pe
memorandişti, mişcarea de solidaritate cu fraţii de peste munţi nu a
scăzut în intensitate.
Moţiunea cetăţenilor capitalei adoptată cu prilejul mitingului naţional
ţinut în sala Hugo din Bucureşti la 21 septembrie 1897 în care se
spunea: „noi cetăţenii capitalei declarăm că nu vom părăsi un singur
moment cauza fraţilor noştri de peste munţi, cât timp ei vor fi
primejduiţi în existenţa lor naţională. Neclintiţi în convingerea despre
legimitatea drepturilor lor la o viaţă naţională, le trimite salutul
nostru frăţesc şi încredinţarea nestrămutatei noastre solidarităţi,
declarând în faţa lumii, că astăzi, mai mult ca oricând le vom da întreg
sprijinul nostru în marea şi dreapta lor luptă”8,
a avut răsunet şi printre membrii secţiunii Iaşi. Aşa încât din Iaşi se
transmitea, în septembrie 1897, la Bucureşti o telegramă prin care
„Comitetul Ligi Culturale secţiunea Iaşi aderă în totul la manifestarea
patriotică din capitala României”9.
Tot în septembrie 1897, 25 de
membri ai secţiunii Iaşi, în majoritate profesori universitari trimiteau
la Bucureşti o altă telegramă: „Felicitându-vă pe dumneavoastră şi pe
iniţiatorii mitingului pentru curajul cu care luptaţi în momentul
critic, când chestiunea naţională este ameninţată,.., urăm succes deplin
pentru întreţinerea focului sacru al sentimentului naţional până va veni
momentul fericit ca cuvântul vostru să fie decisiv în sfaturile
conducătorilor ţării şi cu sprijinul întregului neam şi al Europei
luminate să punem capăt lungului martiriu al fraţilor noştri10.
În decembrie 1897, Aron
Densuşianu a vorbit la întrunirea de solidaritate naţională organizată
de Liga Culturală şi care s-a încheiat cu o moţiune prin care „erau
condamnate măsurile de discriminare naţională cu care se confruntau
românii din Imperiul habsburgic11.
O contribuţie deosebită a avut
prof. Aron Densuşianu în organizarea manifestărilor din mai 1898 cu
prilejul aniversării semicentenarului revoluţiei de la 1848 din
Transilvania. La Iaşi, populaţia a demonstrat pe străzi, intonând
cântece patriotice, a participat la mitingurile din Piaţa Unirii şi din
jurul statuii lui Ştefan cel Mare. Printre cei care au vorbit despre
revoluţia din 1848 şi urmările acesteia s-a aflat şi Aron Densuşianu.
La 26 mai 1899 Liga Culturală
prezintă ieşenilor spectacolul istoric inedit „Intrarea lui Mihai
Viteazul în Alba Iulia” alcătuit de Aron Densuşianu12.
Chiar dacă din punct de vedere artistic spectacolul era discutabil, el a
devenit un fericit prilej de a transmite un vibrant mesaj patriotic, un
îndemn la unitatea naţională a tuturor românilor, admiraţia profundă a
autorului faţă de virtuţile ostăşeşti ale conaţionalilor săi.
În activitatea atât de diversă
şi atât de bogată desfăşurată de Aron Densuşianu de-a lungul întregii
sale vieţi (1837-1900), anii în care a activat în Liga Culturală
(1891-1900) sunt poate cei mai luminoşi, eforturile sale susţinute fiind
încununate de succes, el reuşind atât pe plan organizatoric cât şi
cultural politic să contribuie la înfăptuirea programului Ligii
Culturale: propagarea culturii româneşti pe ambele versante ale
Carpaţilor, cultivarea conştiinţei unităţii şi solidarităţii naţionale,
sprijinirea mişcării de eliberare naţională a românilor din
Transilvania.
Cristina DINU
1. Vasile Netea, C. Gh.
Marinescu - Liga Culturală şi Unirea Transilvaniei cu România. Iaşi,
1978.p. 131.
2. Georgeta Antonescu - Aron
Densuşianu. Cluj. 1974.p, 46.
3. Barbu Teodorescu - Dale
istorice din viaţa Ligii Culturale, p. 459.
4. Vasile Netea - Istoria
Memorandului. Bucureşti, 1974, p. 338-339.
5. Calendarul pentru top romanii
pe anul 1895, Bucureşti, p. 94.
6. Arh. St. Buc., fond Ioan
Raţiu, doc. nr.512.
7. N. Iorga, - Oameni care
au fost, Bucureşti, 1967. p. 345.
8. Liga română, an. II,
nr. 38, 28 sept. 1897. p. 574.
9. Ibidem, p. 582.
10. Ibidem p. 583: vezi şi
Vasile Netea, C. Gh. Marinescu, Liga Culturală şi Unirea Transilvaniei
cu România, Iaşi, 1978, p. 133.
11. Calendarul pentru toţi fiii
României, Bucureşti, 1900, p. 99.
12. Ibidem.
|
|