România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Izvoarele (Bedeleu) – "Locul unde istoria respiră din fiecare brazdă de pământ

 

Motto: Cât vezi cu ochii, fiecare brazdă de pământ e plină de istorie, fiecare piatră e un document de neclintit – oamenii, oamenii sunt, însă, documentele cele mai grăitoare pentru orice istorie.

Munţii Apuseni reprezintă una dintre cele mai interesante şi căutate destinaţii turistice din România. Este locul ideal pentru drumeţiile în care poţi descoperi o floră şi o faună montană cu totul specială (…) este locul cel mai indicat pentru cei care vor să retrăiască o pagină din istoria zbuciumată a neamului românesc.

Judeţul Alba este un simbol, un tărâm al începuturilor, un leagăn al etnogenezei româneşti. Deopotrivă al începuturilor geologice şi al genezei civilizaţiei umane în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Nu poţi vorbi despre aceste  locuri dacă nu te referi la trecut, ele fiind scena pe care s-au desfăşurat momente cheie din istoria neamului românesc – ale înaintaşilor, moşi şi strămoşi, pe care am durat o cultură şi o civilizaţie ce ne dau dreptul să stăm cu mândrie printre popoarele lumii.

Din toate brazdele de pământ ale acestui ţinut românesc, respiră istoria zbuciumată a românilor săraci şi asupriţi în ţara lor bogată. Pe câmpurile din şes şi dealurile Apusenilor plini de aur altădată şi de amărăciuni, e numai istorie: umbrele lui Horea, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu şi ale tribunilor săi; se văd  umbrele moţilor, eroi în zbuciumata noastră istorie… Localităţile Măgina, Livezile, Poiana Aiudului, Vălişoara, Izvoarele (Bedeleu), Colţeşti, Rimetea, Buru poartă amintirea zguduitoarei Răscoale de la 1784-1785 (sub tortura greului vremii), a Revoluţiei Române de la 1848-1849, precum şi luptelor duse pe acest itinerar în cel de-al Doilea Război Mondial pentru eliberarea Ardealului.

„Astfel, faptele glorioase sunt comori strânse de generaţii cu jertfe de sâge, care trebuie cinstite (…) statuile, monumentele şi  lăcaşurile de odihnă ale eroilor şi martirilor neamului sunt pentru trupul ţării ca şi icoanele din casele noastre” (N. Iorga).

Elocvent în acest sens este fastuosul monument din Izvoarele, comuna Livezile, Judeţul Alba închinat memoriei martirilor şi eroilor din localitate, căruia, măreţie aparte îi dă statuia Eroului Martir Avram Iancu care a fost inaugurată la 14 iulie 2013 (Vezi DACOROMANIA nr.66 Alba Iulia – 2013 pg.10. Imagini de la dezvelirea statuii Craiului Moţilor – sat izvoarele, comuna Livezile, jud Alba).

14 iulie 2013, zi de duminică, zi liniştită s-a transformat într-o frumoasă şi decentă sărbătoare pentru locuitorii localităţii Izvoarele, încărcată de o ciudată frenezie în cadrane; nostalgice aduceri-aminte şi speranţe (stâlpuitoare) de viitor temeinicit, rememorând clipe de mare concentrare emoţională. Momente care au însemnat devărate victorii (în competiţia sărbătorească). Aici, colectivul de organizare din sat, Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” din România Consiliul Naţional – cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba, al preşedintelui personal Ion Dumitrel, al directorului executiv Ioan Bodea (care au fost locomotiva evenimentului), Instituţia prefectului Alba, Arhiepiscopia Alba-Iulia, Divizia 4 Infanterie „GEMINA”, primăria comunei Livezile, Judeţul Alba, au organizat un reuşit ceremonial religios şi militar prilejuit de: dezvelirea şi sfinţirea monumentului Avram Iancu şi lansarea cărţii - „Avram Iancu – Traiectoria unui destin eroic”.

Programul cultural, a fost susţinut de: grupul folcloric al satului (rapsozii) Elena Popiţa, Maria Mihacea – Foeşel, Aurelia Mihacea – Giurca, Maria Vesa, grupul de copii, care au evoluat sub conducerea înv. p. Sofronia Cristea, cunoscută interpretă clujancă Maria Marcu, Centrul Cultural Augustin Bena (soţii Nariţa şi instrumentiştii fanfarei). O surpriză deosebit de plăcută ne-a făcut primarul (comunei Livezile) Irimie Octaviu-Daniel (în competiţia folclorică) asigurând prezenţa şi evoluţia îndrăgitului artist Furdui Iancu şi formaţia sa. Au fost înmânate distincţii de către Preşedintele Soc. „Avram Iancu” Consiliul Naţional, prof. Victor Bercea.

De remarcat prezenţa Domnului Ion Dumitrel, Preşed. Cons. jud. Alba, conducerea Soc. „Avram Iancu”, Preşedinte Cons. Naţ. Victor Bercea şi sotia sa Elena, filiala Cluj-Napoca a soc. Avram Iancu Preş. Ing. Constantin Sicoie a secretarului filialei Cluj-Napoca, ex. dir. liceul Avram Iancu prof. Alexandru Rus, distinsa familie de intelectuali moţi Dorina şi Toma Prida, Preş. filialei Alba Iulia a soc. prof. Emil Jurca, importante personalităţi: senatori, deputaţi, sculptorul Romi Adam, militari de toate gradele, generali. Îmi face plăcerea să consemnez aici prezenţa fiului †Prof. Univ. dr. Ioan Teodor Stan† fondatorul societăţii „Avram Iancu” din România, chirurg al Institutului Inimii – dr. Lucian Stan.

Nelipsiţi de la evenimentele din Izvoarele universitarii Renalda şi Radu Lăcătuş, însoţiţi de fiica Caroline-Mario; Vasile Iuga preşedintele Soc. Culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă”, Cluj-Napoca.

Ne-a onorat cu prezenţa reprezentanţii revistei DACOROMANIA; ec. Ioan Străjan, scriitorul Ion Mărgineanu – (care a avut un fulminant cuvânt instructiv şi mobilizator, încălzind inimile participanţilor în concordanţă cu temperatura zilei), colonelul (r) Ioan Beldean.

Cu această ocazie a putut fi vizitat muzeul organizat în spaţiul gospodăriei Elisabeta Călbează (fosta şură, curte) de către inimosul său fiu Dan, care peste dealurile vremii, vine cu tot genul său creator – în scopul conservării şi valorificării tradiţiei, descălecând firul timpului din agricultura satului Izvoarele (a satului românesc din Ardeal).

În calitate de organizator (preşedinte), mulţumesc tuturor pentru prezenţă; reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe române… preoţilor militari, reprezentanţilor Armatei, mulţumesc preotului satului, părintelui Virgil Filimon pentru ajutorul dat în buna reuşită a activităţilor, măicuţelor şi părintelui obstei schitului comuna Livezile „Naşterea Sf Ioan Botezătorul”, precum şi colonelului (r) Viorel Hanu prezenţi la manifestare. Mulţumiri deosebite pentru colectivul de organizare (tuturor celor care au ajutat, pe timpul pregătirii, în „focul” evenimentului şi după încheierea manifestării) care au fost răsplătiţi cu diplome şi câte un exemplar al cărţii „Avram Iancu – Traiectoria unui destin eroic” lansată în cadrul manifestării. Cu puţine excepţii… demonstrănd că sunt cu adevărat oameni de acţiune şi de încredere punănd făra nici o ezitare întreaga capacitate de lucru, alături talent, de a-şi face datoria dovedind (aşa dar), dragoste nedeclarată pentru tradiţie şi obiceurile locului în care s-au născut, au trăit, şi-au petrecut întreaga sau o parte din viaţă (…) răspunzând cerinţei ce le-a fost pusă în faţă (din zicerea lui Neagoe Basarab) „Nu fiţi ca pasărea aceea ce se cheamă cuc, care-şi dă ouăle de le clocesc alte păsări, ci fiţi ca şoimul şi vă păziţi cuibul vostru” (ca şoimul din Muntele Bedeleu n.a.).

Nu vreau să fac declaraţii patriotarde despre satul natal; vreau însă, să mărturisesc, ca într-o spovedanie sub cerul senin al copilăriei mele, legătura cu plaiurile pe care m-am născut, cu trecutul lor istoric, cu localităţile vizitate de mine întotdeauna cu evlavie pe unde am umblat în lume; m-am simţit acasă... Am simţit ca un poet din Răşinari (când vizita Spania) văzând că oriunde mergea se simţea acasă, pentru că, până la urmă, toate drumurile se isprăvesc în noi, în pământul ţării în care ni se va săpa mormântul.

     Izvoarele – vedere generală

 

Satul Izvoarele (Bedeleu) în orice anotimp are multă culoare, murmur de pâraie, foşnet de plopi şi sălcii, fâlfâit de aripi, de zbor iute spre infinit. Cele mai frumoase stânci au crescut aici. Satul stă cuminte, culcuşit între dealuri şi stânci care-l „veghează” de sute şi sute de ani. Este o încântare verdele smarald pornit dintr-un azur, imaginea cristalină a izvoarelor, zborul micuţelor şi coloratelor păsări (grăbindu-se să-şi ascundă cuiburile sau puii). Verdele crud al fânaţelor necosite, stropite cu flori multicolore, îţi hrănesc privirea şi sufletul. O zonă de frumuseţi, un loc istoric parcă desprins din cronicile vechi... case vechi din lemn, din bârne, prinse una-ntr-alta, fără cuie, după un meşteşug străvechi. Parfumul satului – amestec de flori, stejar şi fag, aer curat şi cer senin şi desigur de linişte – zonă cu individualitate aparte, unde frumuseţea peisajului se îmbină cu acţiunea binefăcătoare a apei; aerul înmiresmat – oază de sănătate, armonie între fizic, psihic şi suflet – mai ales urcând pe muntele Bedeleului.

Ambianţa rustică, căldura zonei tradiţionale a munţilor Trascăului, a depresiunii; atmosferă îmblânzită din lemn, lut şi piatră, sunt motive să cauţi aceste locuri. Vasta suprafaţă de verde, întâlnirea cu cerul senin – o sursă de calm ce inlătură vacarmul...

Satul Izvoarele are forma unui amfiteatru natural dantelat de o cunună de dealuri. Peste bucuria sau necazul oamenilor cântă natura. Aici zac taine şi frumuseţi; loc de măreţie străjuit de muntele Bedeleu, Cheile Plaiului; un atrăgător loc de refugiu şi reculegere sufletească...

Aici a văzut lumina zilei într-o dimineaţă de Florii Rapsodul Popular Lina Popiţa care se numără printre aceia puţini din sat care au fost dăruiţi cu harul de a încălzi prin flacăra cântecului inimile oamenilor din satul transilvan. A aşezat repere inconfundabile în cântecul său, Lina Popiţa venind dintr-o veche familie a cărei istorie e împletită cu momente de răscruce ale istoriei transilvane; are în sânge demnitatea omului acestui pământ, iar ataşamentul său pentru universul familiei şi satului mi se pare firesc şi edificator. A moştenit de la acest spaţiu măsura dar şi izbucnirile şi refuzul tăcerilor. Lina a înţeles că pentru a rezolva o problemă, trebuie mai întâi să recunoşti că ea există. A moştenit statornicia în prietenie, aşa cum a rămas credincioasă satului pe care l-a înnobilat cu farmecul său dăruindu-şi truda şi nesomnul actului de cultură - „rara avis”.

Lina Popiţa (Molan) această „fetiţă plinuţă” a împlinit la nouă aprilie (2014) vârsta înţelepciunii. Este căsătorită cu Ilarie Popiţa şi au împreună trei băieţi şi o fată – toţi la casele lor, bucurându-se  de şapte nepoţi. Lina a avut o viaţă plină. Dincolo de sat a lucrat în comerţ, la Metalurgica Aiud participând în cadrul ansamblului I.M.A. Aiud ca solistă. Este un om cu multă, multă individualitate...

(De puţin timp s-a despărţi cu tristeţe şi durere de cea care i-a fost mamă – Maria Molan. Dumnezeu a dăruit-o cu 93 de primăveri – având activitate până în ultimele zile. Lina Popiţa îi poartă preţuire deosebită mamei Maria, recunoscând faptul că i-a fost în permanenţă sprijin şi confident – persoana care a ajutat-o în creşterea copiilor şi de la care a reţinut relatări din atât de zbuciumata şi de luminoasa poveste a oamenilor de pe aceste meleaguri...mergând pe firul timpului în urmă: pâlcuri de femei cu broboade pe cap, purtând albe ii (vara), dis de dimineaţă urcă şi coboară pe muntele Bedeleu pentru a aduce mâncare la bărbaţii aflaţi la coasă, strângerea şi facerea căpiţei fânului. Aşa au urcat şi coborât mamele, bunicile şi străbunicile lor; aşa a curs prin vreme şi vremea a curs peste ele, mamele, bunicile şi străbunicile acestora, şi tot aşa, în urmă, până la fiica lui Decebal, intrată în legenda cu Dochia şi, şi mai demult. Urmele de opinci, de copitele oilor ce dăinue în balade. Urmele rămase pe potecile munţilor ca o dâră neîntreruptă de viaţă, ca un nescris alfabet al istoriei vii, perpetue, sunt suficiente pentru a demonstra unora care nu ştiu citi corect în arhive că suntem de aici, dintotdeauna, că am rămas mereu la noi acasă, păstrându-ne limba, portul şi obiceiurile, durând o cultură şi o civilizaţie originală, înfloritoare, în care s-au răsfrânt propria noastră existenţă, gândire, simţire şi istorie). Pricepută, în arta culinară, deservind acţiunile din sat, organizate, în calitate de bucătar, are meritul de a revitaliza şi pune în valoare grupul local participând sub auspiciile Soc. Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din România Consiliul Naţional (cu sediul în Cluj-Napoca) preşedinte prof Victor Bercea (un moţ de 24 de carate) la Festivalul Interjudeţean De Colinde Şi Obiceiuri De Crăciun „Colind Iancului” - un omagiu şi un semn de aleasă şi pioasă preţuire a eroului nostru naţional Avram Iancu cel intrat deopotrivă în istorie şi legendă. Colindul e o datină adânc îndărătnicită pe pământul binecuvântat al patriei pe care ni l-au lăsat moştenire şi în pază străbunii. Este o datorie vrednică să facem părtaşi pe cei tineri, pe cei care vin după noi, la bunurile sufleteşti moştenite şi să le predăm lor ca pe o zestre de mare preţ.

O foarte bună doinitoare de istorie şi Neam, a virtuţilor străbunilor, descoperind în fiecare brazdă de pământ din sat farmecul legendelor populare(...) Lina Popiţa – interpretare inconfundabilă, cântă despre durerile, bucuriile, amarul acestui popor spre a le dărui dragilor săi ascultători cântece încărcate puternic emoţional „Şansa succesului nu este în afara noastră, ci în noi”.

Omul din Bedeleu legat de natură prin rădăcini adânci, de la început a simţit pulsul pământului şi al pădurii, care a fost însuşi rostul de a fi. Aşa cum înaintaşii noştri în momentele grele ale vremurilor barbare dar şi-n cele puţine clipe de fericire ale neamului românesc, au făcut din codru „doru” o plăcere crescută din durere, ceea ce a fost eternul izvor al românismului. Stimate cititor! În această societate obosită de atâtea reforme şi de cataclisme politice, pentru mine Rapsodul Popular Lina Popiţa (Molan) este: un Făuritor (se luptă să creeze o realitate, oarecum nouă); un restaurator (să scoată la lumină „trecutul luminos”) şi un apărător (să păstreze realitatea primită moştenire de la înaintaşi). „Nu poţi controla ce ţi se întâmplă, dar poţi să-ţi controlezi propria atitudine faţă de ceea ce ţi se întâmplă. Aşa vei reuşi să domini schimbarea, mai degrabă decât să fii dominat de ea”, spune cunoscutul autor american Brian Tracy. Amintesc faptul că în lada de zestre  a sufletului păstrăm fiecare un cântec, o poezie, o prietenie, o întâmplare, o amintire...Lina păstrează mai multe?!

Rog conducerea Revistei DACOROMANIA să fie de acord pentru a face cunoscut citiorilor o parte din creaţia rapsodului popular Lina Popiţa

 

Verde-i frunza, verde-i iarba

 

Verde-i frunza, verde-i iarba,

N-am îmbătrânit degeaba,

C-am îmbătrânit lucrând,

Şi copilaşii crescând.

 

Am crescut feciori şi fete,

Ca să-i am la bătrâneţe

Feciorii să-mi deie apă

Şi fetele pitâ caldă.

 

Verde-i frunza, verde-i iarba.

N-am trăit în sat degeaba,

Doamne cum n-ai lăsat omul

Să trăiască ca şi pomul.

 

Pomul să tot înflorească

Omul să nu îmbătrâneasca

Toamna pomul îngălbeneşte

Şi omul îmbătrâneşte

 

 

Copii

 

Mai veniţi copii pe acasă,

Că iarba-i mare de coasă

Să vă văd pe lângă masă!

Să vă împart o pită în patru,

Cum făceam când veneam de la aratu.

 

Să vă împart o pită în cinci,

Cum făceam când eraţi mici.

De atunci vemea a trecut,

Iar noi am îmbătrânit.

 

 

Nu cred

 

Nu cred c-aţi uitat cântecul cucului,

Nu cred c-aţi putut uita de umbra nucului.

Puteţi voi uita vreodată turmele de oi

Plugurile trase de boi?

Nu cred c-aţi uitat cum îi pe la noi.

Ciripitul vrabiei şi cântecul sticletului

Căratul cu săniile, ciripitul păsarilor

Culesul porumbului şi treieratul grâului.

Nu se pot uita prietenii, nunţile,

Şi truda ţăranului.

Vremea vremuieşte şi timpurile trec,

Iar noi am îmbătrânit

Şi fotografiile albumelor au îngălbenit,

............................................................

Nu poţi uita de tată şi de mamă,

Nu uita: satul te cheamă,

Mai veniţi copii la noi,

Căci toate trec şi trecem şi noi,

Din satul vostru cel drag,

Aţi plecat în pribegie

În altă lume...pustie...

Pentru viaţă, pentru bani.

 

 

Cântec pentru mama Maria

 

Noi toţi ai casei plecăm şi numai ea rămâne

Cu sufletul mai gol şi mai amar.

În fiecare zi în lucrul palidei ţărâne

Şi iată-o altă toamnă-o pustieşte iar.

 

Rămâne iar cu gândurile goale

Spre toamna ce-i plină de frig,

Cu fumul împrăştiat spre vale,

Din sat neguri se preling

 

Noi toţi ai casei simţim o amăgire;

Şi cei prezenţi şi cei plecaţi

Suntem închişi într-o privire,

În ochii ei, încercănaţi

 

 

Boii lui MOLAN

 

Pân-or fost boii la modă,

ne sculam cu noaptea-n cap.

Îi adăpam, îi ţăsălam

şi cântam şi flueram.

 

Şi plecam cu ei pe lună,

Să ajungem până-n zori,

Iar când zorii se iviră,

Scârţâia plugu-n răzor.

- - - - - - - - - - - - - - - - -

De prânz aveam pită,

Slănină ceapă şi apă,

pusă de cu seara-n traistă;

boii-i hrăneam cu fâneaţă

- - - - - - - - - - - - - - - - -

Când soarele ajungea

d-un om pân la scăpătat,

lăsam plugu, puneam jugu

Şi-un plecat

 

 

În încheiere

LINA!

Să nu te miri când bârfitori

Lovesc în nobila ta muncă

Copiii pietre nu aruncă

Decât în pomii roditori.

 

                        Semnează

Colonel (r) Vasile CRISTEA

Vicepreşedinte Soc. Cultural-Patriotică

„Avram Iancu” din România