România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Mercenari şi mercenariate

 

      Butonând pe televizor, m-am oprit la un post (nu contează care) unde un realizator (de tip yesman) şi un analist (cu vestă, mai fonf şi destul de „traseist”) se căzneau să desfiinţeze un personaj şi o afirmaţie a acestuia, prin cea mai veche şi mai verificată reţetă a genului: XY nu ştie care este, de fapt, semnificaţia termenului folosit. Deci, nu obiectivul vizat, nu faptul reprobabil condamnat, nu mesajul criminal înfierat (acestea fiind secundare şi derizorii) – ci inadecvarea termenului la care se recurge este discutată şi despicată în patru (sau în 16). Cu alte cuvinte: o diversiune menită să abată atenţia de la fondul problemei sau, mai pe româneşte, o „luare prin cucuruz”. Şi cum se abordează mai convingător treaba asta? Deschizând un dicţionar sau o enciclopedie, unde fascism = „ideologie politică şi mişcare socială de extremă dreaptă…” (DN). Desigur, conform tuturor surselor, extrema dreaptă a unui eşichier politic presupune ultranaţionalism, şovinism, rasism, xenofobie, iredentism, despotism ş.a.m.d. Pe de altă parte, în mentalul colectiv, în percepţia comună fascism înseamnă (şi) nazism. Şi nu este vorba de o extrapolare inadecvată, pentru că în DEX, de pildă, nazism = „nume sub care este cunoscut fascismul german”. Şi iată-ne ajunşi în miezul chestiunii.

        Nazismul, în monstruozitatea sa (mă refer, aici, cu precădere la lagărele de exterminare, la holocaust), pentru a purifica de „rezidii” „rasa superioară”, n-a prea făcut discriminări etnice sau rasiale atunci când a fost vorba de oameni cu disabilităţi majore psiho-somatice (diverşi handicapaţi, persoane cu deviaţii sexuale, alienaţi, toxicomani etc.), destui germani „volatilizându-se” pe coşurile de la Auschwitz, Majdanek, Dachau. Bierkenau, în rând cu etniile sau rasele „ţintă”! Aşa stând lucrurile, nu văd nimic deplasat în a califica drept fascistă (sau fascistoidă) o apreciere conform căreia toţi pensionarii României („care n-au produs nimic”, „care sunt singurii răspunzători de mizeria materială şi morală în care am ajuns”, „care sunt nişte paraziţi” ş.a.m.d.) ar trebui exterminaţi! Apreciere aparţinând unui intelectual de curând decorat de către preşedintele ţării!

        Să recapitulăm: un analist (atoateştiutor) şi un realizator (de acord întru totul şi întru toate), la un post dedicat slujirii „realităţii”, se declară oripilaţi de faptul că un înalt demnitar califică drept antiromânească şi fascistă declaraţia reprodusă mai sus, din simplul motiv că fascismul, ultranaţionalist fiind, nu poate fi, prin definiţie, antiromânesc! Magister dixit!

        Trebuie să înţelegem (fără a mai discuta cine, când şi cum a distrus România – sau i-a dat măcar lovitura de graţie!) că în viziunea unor intelectuali de elită aflaţi într-o reciprocă (şi bilateral recunoscută) relaţie de compatibilitate cu preşedintele ţării , precum şi în cea a aplaudacilor aferenţi, „asanarea” de mai sus:

- nu poate fi fascistă (sau fascistoidă) pentru că fascismul, de extremă dreaptă fiind, este profund naţionalist;

- nefiind fascistă, nu poate fi nici anti-românească;

- nefiind nici fascistă şi nici anti-românească – este ceva mai greu de definit, dar, oricum, merită categoric o răsplată pe măsură; răsplată acordată la cel mai înalt nivel şi mediatizată la o oră de maximă audienţă!

        Şi uite aşa, prin amintita reţetă (şi graţie multiplelor „pârtii” pe care le deschide) esenţa chestiunii este ocolită iar comentariile deturnate în lumea sofismelor.

        Mă opresc, deocamdată, aici dar promit să revin şi să spun tot ce ştiu despre cum a devenit „apolitică” fosta Editură Politică, cum a fost cu GDS-ul, cum şi-a făcut intrarea în scenă, sub aripa lui Liiceanu, „marele român” HRP, cum a fost cu „Problema Transilvană” a lui Molnár Gusztáv şi Gabriel Andreescu sau cu LTB-ul lui Sabin Gherman şi Jakabffy Attila (şi multe, multe altele din lumea mercenariatului).

 

 

dr. Zeno MILLEA