|
Înălţarea Domnului, Ziua
Eroilor
Suntem prezenţi aici în Ziua
Eroilor, a Înălţării Domnului pentru a ne aduce aminte, pentru a-i
omagia pe toţi cei ce s-au jertfit pentru dreapta credinţă, pentru Ţară
şi Neamul Românesc şi pentru a vedea cum au fost îndeplinite idealurile
acestora. Noi pomenim eroii în această zi a Înălţării Domnului pentru că
avem credinţa sfântă şi credem în nemurirea sufletului, aşa cum au
crezut toţi adevăraţii creştini, moşii şi strămoşii noştri, şi chiar
dacii şi romanii înainte de a se încreştina. Şi acesta este un motiv de
a şti şi a crede că dacii sunt strămoşii noştri.
Noi nu cinstim astăzi doar
ţărâna eroilor, ci opera lor care este Ţara şi sufletul lor nemuritor,
care este la Dumnezeu.
Prin jertfa eroilor şi a
martirilor neamului nostru ne-am păstrat numele de creştini şi de
români, căci un român adevărat trebuie să fie mai întâi un creştin
adevărat. Eroii neamului au murit încredinţaţi că cine luptă pentru
dreptate şi libertate luptă pentru Dumnezeu. Cine luptă şi îşi apără
familia, credinţa, cultura, limba, legea, neamul, patria, luptă pentru
adevăr şi dreptate. Astăzi toţi eroii cunoscuţi şi necunoscuţi ai
Neamului nostru Românesc din totdeauna, vin şi ne întreabă dacă suntem
vrednici de jertfele lor, chemându-ne să le urmăm pilda şi credinţa.
Biserica se roagă pentru odihna eroilor, le binecuvântează amintirea şi
cântându-le „Veşnica pomenire”, înalţă rugăciuni către Dumnezeu ca
sufletul lor nemuritor să se odihnească în veşnica fericire.
Nemurirea sufletului este cea
mai veche credinţă a Neamului nostru Românesc. Dacii şi romanii,
strămoşii noştri au ţinut în mare cinste şi sfinţenie credinţa în
nemurirea sufletului. Avem, deci, o frumoasă moştenire pământească de la
care nu ne putem abate cu niciun chip, nici vii, nici morţi. Această
Sfântă sărbătoare se mai poate numi şi Sărbătoarea sufletelor
nemuritoare. Toţi sfinţii lui Dumnezeu, proorocii, martirii, apostolii
au vorbit despre existenţa şi valoarea sufletului punându-ne în grijă
mântuirea lui.
Toată bogăţia lumii nu
valorează cât un suflet omenesc. De aceea şi Mântuitorul ne face atenţi
de valoarea lui zicându-ne: „Ce va folosi omului de va dobândi lumea
toată şi-şi va pierde sufletul?” sau „Ce va da omul în schimb pentru
sufletul său?”. Lumea întreagă pentru noi nu mai are nicio valoare dacă
sufletul se pierde.
Până la declanşarea primei
conflagraţii mondiale, românii îşi pomeneau ostaşii morţi pentru Ţară şi
Neam în prima sâmbătă a morţilor din an. Ziarul „Neamul Românesc”, al
lui Nicolae Iorga scria că „S-ar cuveni să se aşeze o sărbătoare
naţională, astfel ca toţi să îşi plece fruntea şi să-şi aducă prinosul
de admiraţie şi recunoştinţă pentru eroii cei mulţi ai naţiunii”.
Decretul – Lege 1693 din 1920
şi Legea din august 1920 pentru cinstirea eroilor căzuţi sunt actele
normative prin care s-a reglementat comemorarea eroilor României în Ziua
Înălţării Domnului, sărbătoarea naţională care, conform convingerilor
celor ce-au fost martori şi susţinători ai Războiului Reîntregirii
României „aminteşte şi va aminti pururea urmaşilor desăvârşirea,
înfăptuirea idealului naţional, închegând România Mare”.
Legea asupra regimului
mormintelor de război din România, promulgată la 31 mai 1927, stipula la
articolul 8: „Comemorarea eroilor căzuţi în război se va face în fiecare
an la ziua Înălţării Domnului care este decretată ca sărbătoare
naţională. Această zi va fi sărbătorită de autorităţile româneşti în mod
cu totul demn prin organizări de Te-Deumuri, procesiuni şi serbări cu
înalt caracter naţional, la care vor participa toate instituţiile de
stat şi particulare fără deosebire de religie sau origine etnică”.
Aceste prevederi au fost
menţinute până în anul 1948, când Societatea „Cultul Eroilor”, organism
naţional cu atribuţii şi realizări remarcabile în acest domeniu, a fost
desfiinţată abuziv.
Începând cu anul 1990, Ziua
Eroilor s-a comemorat conform tradiţiei la sărbătoarea ortodoxă a
Înălţării Domnului. A fost elaborată o nouă lege care să reglementeze
regimul mormintelor, cimitirelor militare şi al operelor comemorative
pentru cinstirea eroilor neamului. Faptul că timp de 42 de ani, din 1948
şi până în 1990 multe monumente, cimitire au fost demolate, abandonate,
lăsate în paragină, la care se adaugă lipsa specialiştilor, a
informaţiilor şi a finanţelor îngreunează restaurarea acestora sau
punerea lor în valoare. Peste un milion de români au căzut în război sau
au decedat în prizonierat, fiind înhumaţi în 1120 de localităţi din 25
de ţări ale lumii, din Peninsula Iberică şi Marea Mânecii până la
Novosibirsk în Siberia, din Ţările Baltice şi Karelia până la Bazinul
Mediteranean şi Caucaz. Inventarierea şi restaurarea cimitirelor,
ridicarea unor monumente este o muncă complexă care necesită voinţă,
specialişti, timp şi finanţe. Unii dintre vecinii noştri au reuşit să
facă mult pe această linie, iar noi suntem mult rămaşi în urmă, ca şi în
alte domenii de activitate.
Cinstirea, omagierea eroilor,
restaurarea monumentelor, îngrijirea cimitirelor, punerea lor în valoare
reprezintă o operă de demnitate naţională.
Cu mai bine de 3000 de ani în
urmă un înţelept a afirmat că „Poporul fără minte aleargă spre pieire”.
Aceste cuvinte biblice s-au confirmat pentru că de-a lungul veacurilor
zeci de popoare şi de ţări au dispărut de pe harta lumii tocmai datorită
faptului că voievozii şi conducătorii lor au fost lipsiţi de
înţelepciune, pricepere, ştiinţă, viziune, au fost corupţi,
incompetenţi, depărtându-se de ţelul oamenilor şi al popoarelor pe care
le-au condus. Chiar dacă au trecut atâtea secole de atunci aceste
cuvinte sunt de actualitate şi în zilele noastre, când vedem cu ochii
noştri, cum cei care sunt responsabili şi ne conduc se preocupă mai
mult de îmbogăţirea lor decât de ridicarea nivelului de trai al
poporului. De aproape un sfert de veac suntem martori cum ţara şi
poporul sunt copleşite tot mai mult de sărăcie şi mizerie. Au uitat
complet de idealurile pentru care s-au jertfit eroii pe care îi omagiem
astăzi, au uitat de cimitirele unde îşi duc somnul de veci, de
monumentele pe care trebuie să le ridicăm.
Dacă noi acum îi judecăm pe
cei vinovaţi din perioada comunismului de crimele, ororile, greşelile,
erorile făcute atunci, aşa ne vor judeca şi generaţiile viitoare pe noi,
pentru indiferenţa, nepăsarea şi greşelile pe care le facem acum.
Tinerii n-au un loc de muncă în ţară şi sunt nevoiţi să plece în
străinătate, ne vindem pământul străinilor, retrocedăm clădiri ce
aparţin universităţilor, liceelor, şcolilor, spitalelor, grădiniţelor,
lăcaşe de cultură, terenuri, păduri, munţi, localităţi întregi în mod
abuziv, cu acte false şi încălcând legile statului. De asemenea, prin
relaţii clientelare ajungându-se până la un sistem de relaţii interlope
de tip mafiot se fraudează sume uriaşe din bugetul statului, iar în cele
mai multe cazuri legea îi avantajează pe cei vinovaţi. În acest mod se
pune stăpânire pe oraşe întregi, apar moşieri noi, sfidându-i pe cei
care muncesc corect şi cinstit. Toate aceste abuzuri şi fărădelegi sunt
săvârşite de oameni cu funcţii mari, dar care nu simt româneşte şi au
alte interese, decât interesele naţionale. Toţi aceştia răspunzători
pentru faptele lor, pentru care şi-au vândut sufletul, să ştie că îşi
vor primi răsplata pe care o merită.
În ziua de 15 martie anul
acesta, am fost martori şi am văzut cum înalţi demnitari din Budapesta
împreună cu liderii secuilor au făcut adevărate demonstraţii de „a
călări demnitatea românilor” şi istoria Transilvaniei. Aceştia
încurajaţi de ceea ce s-a întâmplat în Kosovo şi în Crimeea declară
deschis că vor autonomia maghiarilor, solicitând sprijinul Moscovei şi
de la Bruxelles, iar reacţia autorităţilor de la Bucureşti este aproape
inexistentă, la atâtea declaraţii antiromâneşti.
Se apropie cu paşi repezi
centenarul Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. După 96 de
ani de la înfăptuirea măreţului act istoric încă nu avem ridicat
Monumentul Unităţii Naţionale, în schimb avem promisiunea că până la
centenar se va realiza proiectul monumentului lui Mihai Buculei, care a
câştigat un concurs în 1993, în urmă cu 21 de ani. Rămâne de văzut dacă
monumentul ce se va realiza, se va situa la înălţimea aşteptărilor, va
fi şi va reprezenta ceea ce s-a dorit de către iniţiatorii acestui
proiect. Şi totuşi în legătură cu acest subiect este necesar să spunem
că poziţia opiniei publice trebuie să aibă şi ea un cuvânt de spus, ca
şi societatea civilă.
În stema Ţării, de aproape 420
de ani, românii din Transilvania nu sunt reprezentaţi. La capitolul
Transilvania din stemă, sunt reprezentaţi doar ungurii, secuii şi saşii,
românii fiind excluşi. Această gravă greşeală, eroare, chiar trădare a
fost săvârşită în 1921, de către Regele Ferdinand şi repetată în 1992 de
aleşii noştri, iar acum cu toate insistenţele noastre suntem ignoraţi.
Cerem sprijinul deschis, ferm al parlamentarilor din judeţul Alba şi al
autorităţilor locale pentru a se implica şi repara după atâta timp
această gravă greşeală.
Recent a fost votată în
Consiliul Judeţean noua stemă a judeţului nostru. Cu multă mâhnire,
părere de rău trebuie să spunem că strămoşii noştri, dacii, au fost
excluşi şi nu se doreşte reprezentarea lor pe noua stemă.
Se încearcă denaturarea
istoriei prin modificarea adevărului istoric şi rămânem profund
consternaţi de ideile, principiile, declaraţiile tendenţioase ale unor
analişti şi istorici, care fac mult rău în special tinerei generaţii.
Aceştia trebuie combătuţi cu curaj şi fermitate în caz contrar vor
reprezenta un atac la istoria naţională, la demnitatea naţională. S-a
mers atât de departe cu provocările la adresa Neamului Românesc, încât
se încearcă dezbinarea Unităţii Naţionale a Românilor, folosindu-se de
simbolurile naţionale, de monumente, de schimbarea datei Zilei
Naţionale, falsificarea istoriei, neglijarea şi uitarea eroilor
neamului.
În această situaţie tinerei
generaţii îi este tot mai greu, aproape imposibil de a-şi căuta şi găsi
modele de urmat printre cei care ne conduc, care sunt direct
responsabili de destinele noastre şi trebuie să apeleze la eroii care
s-au jertfit pentru ca noi să trăim mai bine.
Alba Iulia, capitala de suflet
a tuturor românilor, nu duce lipsă de asemenea eroi. Aici îşi dorm
somnul de veci sute de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, ostaşi,
Paul Mihu Sadoveanu, fiul lui Mihail Sadoveanu, aviatorul Ioan Popovici,
Ion Arion, eroul cu tricolorul de la 1 Decembrie 1918, Samoilă Mârza,
fotograful Marii Uniri, Rubin Patiţia, Zaharia Munteanu, Eugen Hulea,
Camil Velican şi mulţi alţii.
Alba Iulia ocupă un loc de
frunte în sufletul românilor, în istoria Transilvaniei, în istoria
României, a devenit un loc de pelerinaj pentru românii din Ţară şi de
pretutindeni şi trebuie să ştim că fiecare pas străbătut prin cetatea
Marii Uniri reprezintă o filă din multimilenara istorie a poporului
român.
Avem datoria de onoare de a
duce la îndeplinire idealurile eroilor pe care îi cinstim şi îi omagiem
astăzi, de a îmbogăţi zestrea monumentelor şi ai altor eroi cum sunt:
Burebista, Decebal, Traian, Horea, Cloşca şi Crişan, al căror martiriu a
fost aproape de acest loc, Alexandru Ioan Cuza, românii ucişi în timpul
Revoluţiei de la 1848, Regimentul 91 Infanterie, Aurel Vlaicu şi a altor
eroi şi personalităţi locale şi naţionale.
col.(r)
Ioan GALDEA
Cultul Eroilor
|
|
