România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Înălţarea Domnului, Ziua Eroilor

 

Suntem prezenţi aici în Ziua Eroilor, a Înălţării Domnului pentru a ne aduce aminte, pentru a-i omagia pe toţi cei ce s-au jertfit pentru dreapta credinţă, pentru Ţară şi Neamul Românesc şi pentru a vedea cum au fost îndeplinite idealurile acestora. Noi pomenim eroii în această zi a Înălţării Domnului pentru că avem credinţa sfântă şi credem în nemurirea sufletului, aşa cum au crezut toţi adevăraţii creştini, moşii şi strămoşii noştri, şi chiar dacii şi romanii înainte de a se încreştina. Şi acesta este un motiv de a şti şi a crede că dacii sunt strămoşii noştri.

Noi nu cinstim astăzi doar ţărâna eroilor, ci opera lor care este Ţara şi sufletul lor nemuritor, care este la Dumnezeu.

 Prin jertfa eroilor şi a martirilor neamului nostru ne-am păstrat numele de creştini şi de români, căci un român adevărat trebuie să fie mai întâi un creştin adevărat. Eroii neamului au murit încredinţaţi că cine luptă pentru dreptate şi libertate luptă pentru Dumnezeu. Cine luptă şi îşi apără familia, credinţa, cultura, limba, legea, neamul, patria, luptă pentru adevăr şi dreptate. Astăzi toţi eroii cunoscuţi şi necunoscuţi ai Neamului nostru Românesc din totdeauna, vin şi ne întreabă dacă suntem vrednici de jertfele lor, chemându-ne să le urmăm pilda şi credinţa. Biserica se roagă pentru odihna eroilor, le binecuvântează amintirea şi cântându-le „Veşnica pomenire”, înalţă rugăciuni către Dumnezeu ca sufletul lor nemuritor să se odihnească în veşnica fericire.

Nemurirea sufletului este cea mai veche credinţă a Neamului nostru Românesc. Dacii şi romanii, strămoşii noştri au ţinut în mare cinste şi sfinţenie credinţa în nemurirea sufletului. Avem, deci, o frumoasă moştenire pământească de la care nu ne putem abate cu niciun chip, nici vii, nici morţi. Această Sfântă sărbătoare se mai poate numi şi Sărbătoarea sufletelor nemuritoare. Toţi sfinţii lui Dumnezeu, proorocii, martirii, apostolii au vorbit despre existenţa şi valoarea sufletului punându-ne în grijă mântuirea lui.

Toată bogăţia lumii nu valorează cât un suflet omenesc. De aceea şi Mântuitorul ne face atenţi de valoarea lui zicându-ne: „Ce va folosi omului de va dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul?” sau „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”. Lumea întreagă pentru noi nu mai are nicio valoare dacă sufletul se pierde.

Până la declanşarea primei conflagraţii mondiale, românii îşi pomeneau ostaşii morţi pentru Ţară şi Neam în prima sâmbătă a morţilor din an. Ziarul „Neamul Românesc”, al lui Nicolae Iorga scria că „S-ar cuveni să se aşeze o sărbătoare naţională, astfel ca toţi să îşi plece fruntea şi să-şi aducă prinosul de admiraţie şi recunoştinţă pentru eroii cei mulţi ai naţiunii”.

Decretul – Lege 1693 din 1920 şi Legea din august 1920 pentru cinstirea eroilor căzuţi sunt actele normative prin care s-a reglementat comemorarea eroilor României în Ziua Înălţării Domnului, sărbătoarea naţională care, conform convingerilor celor ce-au fost martori şi susţinători ai Războiului Reîntregirii României „aminteşte şi va aminti pururea urmaşilor desăvârşirea, înfăptuirea idealului naţional, închegând România Mare”.

Legea asupra regimului mormintelor de război din România, promulgată la 31 mai 1927, stipula la articolul 8: „Comemorarea eroilor căzuţi în război se va face în fiecare an la ziua Înălţării Domnului care este decretată ca sărbătoare naţională. Această zi va fi sărbătorită de autorităţile româneşti în mod cu totul demn prin organizări de Te-Deumuri, procesiuni şi serbări cu înalt caracter naţional, la care vor participa toate instituţiile de stat şi particulare fără deosebire de religie sau origine etnică”.

Aceste prevederi au fost menţinute până în anul 1948, când Societatea „Cultul Eroilor”, organism naţional cu atribuţii şi realizări remarcabile în acest domeniu, a fost desfiinţată abuziv.

Începând cu anul 1990, Ziua Eroilor s-a comemorat conform tradiţiei la sărbătoarea ortodoxă a Înălţării Domnului. A fost elaborată o nouă lege care să reglementeze regimul mormintelor, cimitirelor militare şi al operelor comemorative pentru cinstirea eroilor neamului. Faptul că timp de 42 de ani, din 1948 şi până în 1990 multe monumente, cimitire au fost demolate, abandonate, lăsate în paragină, la care se adaugă lipsa specialiştilor, a informaţiilor şi a finanţelor îngreunează restaurarea acestora sau punerea lor în valoare. Peste un milion de români au căzut în război sau au decedat în prizonierat, fiind înhumaţi în 1120 de localităţi din 25 de ţări ale lumii, din Peninsula Iberică şi Marea Mânecii până la Novosibirsk în Siberia, din Ţările Baltice şi Karelia până la Bazinul Mediteranean şi Caucaz. Inventarierea şi restaurarea cimitirelor, ridicarea unor monumente este o muncă complexă care necesită voinţă, specialişti, timp şi finanţe. Unii dintre vecinii noştri au reuşit să facă mult pe această linie, iar noi suntem mult rămaşi în urmă, ca şi în alte domenii de activitate.

Cinstirea, omagierea eroilor, restaurarea monumentelor, îngrijirea cimitirelor, punerea lor în valoare reprezintă o operă de demnitate naţională.

Cu mai bine de 3000 de ani în urmă un înţelept a afirmat că „Poporul fără minte aleargă spre pieire”. Aceste cuvinte biblice s-au confirmat pentru că de-a lungul veacurilor zeci de popoare şi de ţări au dispărut de pe harta lumii tocmai datorită faptului că voievozii şi conducătorii lor au fost lipsiţi de înţelepciune, pricepere, ştiinţă, viziune, au fost corupţi, incompetenţi, depărtându-se de ţelul oamenilor şi al popoarelor pe care le-au condus. Chiar dacă au trecut atâtea secole de atunci aceste cuvinte sunt de actualitate şi în zilele noastre, când vedem cu ochii noştri, cum  cei care sunt responsabili şi ne conduc se preocupă mai mult de îmbogăţirea lor decât de ridicarea nivelului de trai al poporului. De aproape un sfert de veac suntem martori cum ţara şi poporul sunt copleşite tot mai mult de sărăcie şi mizerie. Au uitat complet de idealurile pentru care s-au jertfit eroii pe care îi omagiem astăzi, au uitat de cimitirele unde îşi duc somnul de veci, de monumentele pe care trebuie să le ridicăm.

Dacă noi acum îi judecăm pe cei vinovaţi din perioada comunismului de crimele, ororile, greşelile, erorile făcute atunci, aşa ne vor judeca şi generaţiile viitoare pe noi, pentru indiferenţa, nepăsarea şi greşelile pe care le facem acum. Tinerii n-au un loc de muncă în ţară şi sunt nevoiţi să plece în străinătate, ne vindem pământul străinilor, retrocedăm clădiri ce aparţin universităţilor, liceelor, şcolilor, spitalelor, grădiniţelor, lăcaşe de cultură, terenuri, păduri, munţi, localităţi întregi în mod abuziv, cu acte false şi încălcând legile statului. De asemenea, prin relaţii clientelare ajungându-se până la un sistem de relaţii interlope de tip mafiot se fraudează sume uriaşe din bugetul statului, iar în cele mai multe cazuri legea îi avantajează pe cei vinovaţi. În acest mod se pune stăpânire pe oraşe întregi, apar moşieri noi, sfidându-i pe cei care muncesc corect şi cinstit. Toate aceste abuzuri şi fărădelegi sunt săvârşite de oameni cu funcţii mari, dar care nu simt româneşte şi au alte interese, decât interesele naţionale. Toţi aceştia răspunzători pentru faptele lor, pentru care şi-au vândut sufletul, să ştie că îşi vor primi răsplata pe care o merită.

În ziua de 15 martie anul acesta, am fost martori şi am văzut cum înalţi demnitari din Budapesta împreună cu liderii secuilor au făcut adevărate demonstraţii de „a călări demnitatea românilor” şi istoria Transilvaniei. Aceştia încurajaţi de ceea ce s-a întâmplat în Kosovo şi în Crimeea declară deschis că vor autonomia maghiarilor, solicitând sprijinul Moscovei şi de la Bruxelles, iar reacţia autorităţilor de la Bucureşti este aproape inexistentă, la atâtea declaraţii antiromâneşti.

Se apropie cu paşi repezi centenarul Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. După 96 de ani de la înfăptuirea măreţului act istoric încă nu avem ridicat Monumentul Unităţii Naţionale, în schimb avem promisiunea că până la centenar se va realiza proiectul monumentului lui Mihai Buculei, care a câştigat un concurs în 1993, în urmă cu 21 de ani. Rămâne de văzut dacă monumentul ce se va realiza, se va situa la înălţimea aşteptărilor, va fi şi va reprezenta ceea ce s-a dorit de către iniţiatorii acestui proiect. Şi totuşi în legătură cu acest subiect este necesar să spunem că poziţia opiniei publice trebuie să aibă şi ea un cuvânt de spus, ca şi societatea civilă.

În stema Ţării, de aproape 420 de ani, românii din Transilvania nu sunt reprezentaţi. La capitolul Transilvania din stemă, sunt reprezentaţi doar ungurii, secuii şi saşii, românii fiind excluşi. Această gravă greşeală, eroare, chiar trădare a fost săvârşită în 1921, de către Regele Ferdinand şi repetată în 1992 de aleşii noştri, iar acum cu toate insistenţele noastre suntem ignoraţi.  Cerem sprijinul deschis, ferm al parlamentarilor din judeţul Alba şi al autorităţilor locale pentru a se implica şi repara după atâta timp această gravă greşeală.

Recent a fost votată în Consiliul Judeţean noua stemă a judeţului nostru. Cu multă mâhnire, părere de rău trebuie să spunem că strămoşii noştri, dacii, au fost excluşi şi nu se doreşte reprezentarea lor pe noua stemă.

Se încearcă denaturarea istoriei prin modificarea adevărului istoric şi rămânem profund consternaţi de ideile, principiile, declaraţiile tendenţioase ale unor analişti şi istorici, care fac mult rău în special tinerei generaţii. Aceştia trebuie combătuţi cu curaj şi fermitate în caz contrar vor reprezenta un atac la istoria naţională, la demnitatea naţională. S-a mers atât de departe cu provocările la adresa Neamului Românesc, încât se încearcă dezbinarea Unităţii Naţionale a Românilor, folosindu-se de simbolurile naţionale, de monumente, de schimbarea datei Zilei Naţionale, falsificarea istoriei, neglijarea şi uitarea eroilor neamului.

În această situaţie tinerei generaţii îi este tot mai greu, aproape imposibil de a-şi căuta şi găsi modele de urmat printre cei care ne conduc, care sunt direct responsabili de destinele noastre şi trebuie să apeleze la eroii care s-au jertfit pentru ca noi să trăim mai bine.

Alba Iulia, capitala de suflet a tuturor românilor, nu duce lipsă de asemenea eroi. Aici îşi dorm somnul de veci sute de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, ostaşi, Paul Mihu Sadoveanu, fiul lui Mihail Sadoveanu, aviatorul Ioan Popovici, Ion Arion, eroul cu tricolorul de la 1 Decembrie 1918, Samoilă Mârza, fotograful Marii Uniri, Rubin Patiţia, Zaharia Munteanu, Eugen Hulea, Camil Velican şi mulţi alţii.

Alba Iulia ocupă un loc de frunte în sufletul românilor, în istoria Transilvaniei, în istoria României, a devenit un loc de pelerinaj pentru românii din Ţară şi de pretutindeni şi trebuie să ştim că fiecare pas străbătut prin cetatea Marii Uniri reprezintă o filă din multimilenara istorie a poporului român.

Avem datoria de onoare de a duce la îndeplinire idealurile eroilor pe care îi cinstim şi îi omagiem astăzi, de a îmbogăţi zestrea monumentelor şi ai altor eroi cum sunt: Burebista, Decebal, Traian, Horea, Cloşca şi Crişan, al căror martiriu a fost aproape de acest loc, Alexandru Ioan Cuza, românii ucişi în timpul Revoluţiei de la 1848, Regimentul 91 Infanterie, Aurel Vlaicu şi a altor eroi şi personalităţi locale şi naţionale.

col.(r) Ioan GALDEA

                                                  Cultul Eroilor

  Ziua Eroilor sărbătorită la Alba Iulia - mai 2014