Pe urmele eroilor români

Cimitirul militar român de la Soultzmatt

“ Presarăţi pe-a lor morminte ale laurilor flori,

   Spre a fi mai dulce somnul fericiţilor eroi”

O zi caniculară de sfârşit de iunie 2014. Ne aflam în Soultzmatt (Alsacia-Franţa), la Cimitirul militar al eroilor români din primul război mondial.

Suntem aproape 35, membri ai două coruri de camera din Sibiu şi Cluj (Caedonia, respectiv Antifonia) şi efectuăm un turneu de concerte în Franţa şi Germania, în cadrul unui proiect cultural finanţat de Primăria Sibiu şi Consiliul judeţean Sibiu.

Ne constituim într-un alai solemn şi ne îndreptăm spre monument. Parte din noi suntem îmbrăcaţi în atât de frumoasele costume populare din Mărginimea Sibiului, apreciate în întreaga lume şi purtăm cu mândrie stindardul tricolor românesc.

Ne apropiem cu pioşenie şi citim cuvintele care la dorinţa Reginei Maria, au fost inscripţionate în română şi franceză, pe una din cele patru plăci de marmură aflate la baza crucii monumentale:

“Soldaţi Români! Departe de patria voastră pentru care voi v-aţi jertfit, odihniţi-vă în pace, aureolaţi de glorie, în acest pământ, care nu vă mai este străin “

Aici au fost (re)înmormântaţi 678 soldaţi români, luaţi prizonieri în Transilvania, care s-au stins unul după altul, din anul 1917 până în anul 1918, în urma regimului inuman (privaţiuni, foame, tortură) impus de germani. Sfinţirea cimitirului a avut loc la 9 Aprilie 1924, în prezenţa Suveranilor României - Regele Ferdinand I şi Regina Maria.- 553 de morminte sunt individuale. În alte două morminte se afla osemintele a 125 de prizonieri -„un întreg detaşament român”- care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28 Ianuarie 1917, la Steinbrunn-le-Haut. În data de 30 august 1919, oraşul Soultzmatt a dăruit României platoul de la Val du Patre (Valea Pastorului), pe care odinioară fusese amplasat lagărul prizonierilor români, şi pe care a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar român, (sursa: basilica.ro)

Cântam imnul eroilor şi depunem coroana adusă de acasă şi îngrijită cu sfinţenie pe drumul până aici.

Poposim în dreptul câtorva morminte, citind numele celor ce se odihnesc sub crucile albe şi simple şi aprindem câte o lumânare întru veşnica lor pomenire, impresionaţi fiind de grija cu care autorităţile locale împreună cu comunitatea şi autorităţile române din zonă, păstrează vie memoria acestora prin comemorarea anuală, de “Înălţarea Domnului”, a Zilei Eroilor.

Departe de casa, ne gândim la cei dragi şi ne simţim acum parcă mai mult ca niciodată, “uniţi în cuget şi-n simţiri”. şi ştergându-ne uşor o lacrimă, ne îndreptăm spre o nouă destinaţie, simţind cum în noi reînvie un sentiment poate pe nedrept uitat: mândria de a fi români.

                              Participant: