Pe urmele eroilor
români
Cimitirul militar
român de la Soultzmatt
“
Presarăţi pe-a lor morminte ale laurilor flori,
Spre a fi mai dulce somnul fericiţilor eroi”
O zi caniculară de sfârşit de iunie 2014. Ne
aflam în Soultzmatt (Alsacia-Franţa), la Cimitirul militar al eroilor
români din primul război mondial.
Suntem aproape 35, membri ai două coruri de
camera din Sibiu şi Cluj (Caedonia, respectiv Antifonia) şi efectuăm un
turneu de concerte în Franţa şi Germania, în cadrul unui proiect
cultural finanţat de Primăria Sibiu şi Consiliul judeţean Sibiu.
Ne constituim într-un alai solemn şi ne
îndreptăm spre monument. Parte din noi suntem îmbrăcaţi în atât de
frumoasele costume populare din Mărginimea Sibiului, apreciate în
întreaga lume şi purtăm cu mândrie stindardul tricolor românesc.
Ne apropiem cu pioşenie şi citim cuvintele care la dorinţa Reginei
Maria, au fost inscripţionate în română şi franceză, pe una din cele
patru plăci de marmură aflate la baza crucii monumentale:
“Soldaţi Români! Departe de patria voastră
pentru care voi v-aţi jertfit, odihniţi-vă în pace, aureolaţi de glorie,
în acest pământ, care nu vă mai este străin “
Aici au fost (re)înmormântaţi 678 soldaţi
români, luaţi prizonieri în Transilvania, care s-au stins unul după
altul, din anul 1917 până în anul 1918, în urma regimului inuman
(privaţiuni, foame, tortură) impus de germani. Sfinţirea cimitirului a
avut loc la 9 Aprilie 1924, în prezenţa Suveranilor României - Regele
Ferdinand I şi Regina Maria.- 553 de morminte sunt individuale. În alte
două morminte se afla osemintele a 125 de prizonieri -„un întreg
detaşament român”- care au murit de frig în noaptea de 27 spre 28
Ianuarie 1917, la Steinbrunn-le-Haut. În data de 30 august 1919, oraşul
Soultzmatt a dăruit României platoul de la Val du Patre (Valea
Pastorului), pe care odinioară fusese amplasat lagărul prizonierilor
români, şi pe care a fost amenajat ulterior actualul cimitir militar
român, (sursa: basilica.ro)
Cântam imnul eroilor şi depunem coroana adusă de acasă şi îngrijită cu
sfinţenie pe drumul până aici.
Poposim în dreptul câtorva morminte, citind numele celor ce se odihnesc
sub crucile albe şi simple şi aprindem câte o lumânare întru veşnica lor
pomenire, impresionaţi fiind de grija cu care autorităţile locale
împreună cu comunitatea şi autorităţile române din zonă, păstrează vie
memoria acestora prin comemorarea anuală, de “Înălţarea Domnului”, a
Zilei Eroilor.
Departe de casa, ne gândim la cei dragi şi ne
simţim acum parcă mai mult ca niciodată, “uniţi în cuget şi-n simţiri”.
şi ştergându-ne uşor o lacrimă, ne îndreptăm spre o nouă destinaţie,
simţind cum în noi reînvie un sentiment poate pe nedrept uitat: mândria
de a fi români.
Participant:
Ing. Georgeta ILIE
|