România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Rapsodie transilvană:  Ion Lăncrănjan - 86

 

Ion Lăncrănjan este unul dintre cei mai importanţi scriitori care s-au afirmat în perioada de după război, o personalitate distinctă în peisajul literar al ultimelor decenii, o voce de neconfundat şi o prezenţă care a suscitat cu fiecare nouă apariţie a sa în librării – încă de la debutul editorial – vii şi controversate discuţii. Un asemenea scriitor, o asemenea operă, trebuie obligatoriu examinată atent, reanalizată dacă vreţi, pentru că reprezintă, la urma urmelor, un fenomen specific al epocii sale – afirma, pe bună dreptate, criticul şi istoricul literar Constantin Cubleşan.

Ion Lăncrănjan s-a născut la 13 august 1928,  în comuna Oarda de Sus, judeţul Alba, ca fiu al lui Ion Lăncrănjan şi al soţiei sale Iova (născută Romcea). Mândru de originea sa ţărănească, Lăncrănjan va rămâne profund legat de satul natal, fapt dovedit de încercarea  neobosită de a construi, prin intermediul operelor sale, o monografie a acestui spaţiu transilvănean. 

Debutează editorial cu romanul Cordovanii (alcătuit din 3 volume, apărut la Editura de Stat pentru Literatură, în anul 1963, debut puţin obişnuit prin masivitatea operei şi, mai ales, prin maturitatea ei. Este distins cu Premiul de Stat şi Premiul Uniunii Scriitorilor.

În anul 1966 apare ediţia a II-a, revăzută, a Cordovanilor, iar în 1967 publică nuvela Eclipsă de soare, în trei numere ale revistei „Gazeta literară”. Au urmat volumele de nuvele şi povestiri : Eclipsă de soare (ESPLA, 1969), Fragmentarium (Editura tineretului, ) şi Vuietul (Editura Militară, 1969), Ploaia de la miezul nopţii (Editura Dacia, 1974),  Drumul câinelui (Editura Dacia, 1974),  romanele: Caloianul (Editura Albatros, 1975),  Suferinţa urmaşilor (Editura Eminescu, 1978), Fiul secetei (Editura Albatros, 1979).

 În anul 1980 este ales deputat în Marea Adunare Naţională, activitate care nu-l va răpi celei de scriitor. Doi ani mai târziu apare volumul Toamnă fierbinte (Editura Albatros), urmat de volumul de articole şi eseuri Cuvânt despre Transilvania (Editura Eminescu).  În anul 1983 publică volumul de articole Vocaţia constructivă, urmat în 1986 de ediţia a doua a romanului Toamnă fierbinte. În această perioadă, scriitorul va colabora la: ,,Tribuna”, ,,Ramuri”, ,,Steaua”, ,,Ateneu”, ,,Manuscriptum”, ,,Săptămâna” şi, după 1990, la ,,România Mare”.

Anii 1987-1989 au fost marcaţi de o relativă izolare. În anul 1990 vor apărea volumele Lostriţa şi  Omul de sub munte.

La 4 martie 1991, Ion Lăncrănjan se stinge din viaţă. Apare postum romanul Cum mor ţăranii. A rămas în manuscris tetralogia Coridorul puterii, cuprinzând Suburbiile vieţii, volum apărut în 1994 la Deva; Melancolia ţărânii, Raţiunea supremă şi După asfinţita treia zi.

Referinţele critice în volum poartă semnături precum: Ion Dodu Bălan, Anton Cosma, Aurel Sasu, Pompiliu Marcea, Marin Sorescu, Marian Popa, Mircea Popa. 

Constantin Cubleşan şi Ion Mărgineanu i-au dedicat lui Ion Lăncrănjan volumele: Opera literară a lui Ion Lăncrănjan (1993), respectiv Bădia sau brazda ce-şi rescrie Fiii (2008), Bădia (sau ţăranii cum se scaldă-n moarte - 2003), iar Daniela Bolog şi Ilie Rad  antologia Ion Lăncrănjan, Interviuri (Cluj-Napoca, 2012).

Aniversarea celor 86 de ani de la naştere           ne-a prilejuit o nouă întâlnire cu opera lui Ion Lăncrănjan cucerindu-ne, de astă dată, prin frumuseţea şi înţelepciunea rostirii din Cuvânt despre Transilvania (Bucureşti, Editura Sport-turism, 1982).

Adevărat poem în proză, scrierea sa, Rapsodie transilvană, ne vorbeşte despre cerul Transilvaniei, „înalt şi albastru, arcuindu-se pe sub ţărmuri, cuprinzând în braţe o lume închipuită şi tremurătoare”, despre Mureş, „drum de argint şi de lumină lină”, „legănare de dor şi de jele, cântec de fată sărutată de soarele primăveri”, care „se duce agale către soare-apune, murmurându-şi şoaptele, îngânându-şi doinele”, despre Ţara Ardealului, „ţară iubită! Cântare nespusă şi chemare nerostită...”.

Ardealul lui Ion Lăncrănjan este deopotrivă existenţă trudită, strigăt de revoltă cu numele Horea, „Fecior de ţăran, iobag şi clăcaş, trup din trupul neamului meu, chemare şi flacără, strigăt de revoltă şi flamură de luptă. Împărat neîncoronat şi apostol al dreptăţii” ori Iancu, „suflet de viteaz” şi cântec doinit, „trăgănare de dor şi jale”, susur de izvoare, tril de ciocârlie, lanuri de grâu, păduri fremătătoare, pământ roditor.

Între portretele literare cele mai frumoase (ţăranul român, eroii neamului – Horea, Iancu, neamul românesc), cel al mamei ni s-a părut remarcabil: „mama era o femeie măruntă şi ştearsă, potrivită de stat, mai de grabă, având ceva de pasăre în toată făptura ei – semăna a mierlă, uneori, iar alteori, când râdea ori când cânta, semăna a rândunică şi a ciocârlie – o blândeţe nedefinită şi o nelinişte neştiută, un dor mereu viu, către ceva nevisat, către o zi cum n-a fost alta. Venea de departe mama, şi aducea cu ea, ţinându-le în potirul inimii, datini vechi şi sfaturi de demult, obiceiuri aproape uitate. (...) Era şi ostenită, ce-i drept, de muncă şi de viaţă. (...) Îşi revenea, însă, destul de repede şi se întorcea, fără să clipească, la firea sa adevărată, de femeie harnică şi bună, de om al pământului.”

„Dragostea dintâi şi de pe urmă” – „ale mele locuri dragi, neîntrecute plaiuri ardelene!” – este evocată în pagini memorabile de Ion Lăncrănjan care spune: „În frumu-seţea voastră se răsfrânge frumu-seţea întregii ţări, în cântecele care mi-au legănat copilăria se aud glasurile între-gului popor! Sărut cu smerenie glia strămo-şească şi mă închin până la pământ în faţa eroilor neamului meu, ştiuţi ori neştiuţi, pomeniţi ori nepome-niţi la praznice şi sărbători!...”

 Fragmentul care încheie Rapsodie transilvană (1979) are un puternic accent testamentar: „Transilvania era plină de lumină, când i-am călcat pragul, când m-am întors din nou spre dânsa, spre mine însumi, de fapt, pentru că între noi doi, dacă mi se îngăduie să spun astfel, n-a existat nici o despărţanie. Cînd am «părăsit-o», Transilvania era atinsă de ceţuri uşoare. Stătea să plouă pe undeva. Dar nu ploua. Altundeva suna un dangăt greu şi adânc, de clopot mare (în Cetate sau în amintire?!). Iar eu mă gândeam, mângâind cu privirea fruntea unui deal, cum să-mi ordonez «însemnările» pe care urma să le închin meleagurilor mele de naştere şi suflet. (1979)”

Pentru a-i cinsti memoria şi a-l readuce în atenţia publicului, Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga” Alba organizează expoziţii tematice de carte şi participă, an de an, în data de 13 august, la seria de manifestări culturale care îi sunt dedicate.

În ziua de 12 aug. 2014 în parcul M. Eminescu, la bustul scriitorului Ion Lăncrănjan, de pe Aleea Scriitorilor, Consiliul Jud. Alba, a organizat desfăşurarea manifestării culturale respective, la care au participat reprezentanţi ai: Bibliotecii Judeţene "Lucian Blaga"; Casa de Cultură a Studenţilor Alba,; Societatea "Avram Iancu" Alba, Asociaţia "Cultul eroilor" şi Fundaţia "Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României".

Felicia COLDA