Crucea Martirilor Unirii - 1918-1919
Crucea Martirilor Unirii 1918-1919 este un monument amplasat în parcul
„Mihai Eminescu” din municipiul Arad şi unul dintre cele mai dragi
monumente ale arădenilor. A fost ridicat la 17 mai 1936 în memoria celor
ucişi în timpul atacului Ungariei comuniste în Vestul României.
În anul 1918 izbucneşte revoluţia bolşevică în Ungaria, la putere
ajungând Bela Kuhn. Cu toate că Marile Puteri au recunoscut
legitimitatea reveniri Transilvaniei la Regatul României, guvernul
comunist maghiar a declanşat o ofensivă pentru reocuparea teritoriului,
ţinutul orădean fiind ţinta invadatorilor în perioada decembrie 1918 –
aprilie1919, atacurile soldându-se cu 90 de morţi din rândul preoţilor,
învăţătorilor şi ţăranilor români.
Pentru a le cinsti memoria, Filiala Arad a Ligii Anti-revizioniste a
hotărât ridicarea unui monument. Viitorul protopop al Aradului, Florea
Codrescu, a venit cu ideea culegerii numelor celor căzuţi pentru a-i
înscrie pe monument. Data de 17 mai 1936 a fost aleasă ca moment al
sfinţirii. Acea dată avea o însemnătate importantă pentru istoria
Aradului. În acea zi, în urmă cu 17 ani, intra în oraşul de pe Mureş
Detaşamentul Şase Vânători al Armatei Române, punând capăt stăpânirii
austro-ungare.
Data de 17 mai 1936era o zi de duminică. Evenimentul a fost anunţat în
presa vremii, astfel că 30.000 de români au venit la Arad din întreaga
Transilvanie pentru a fi martori al acestei dezveliri. Slujba religioasă
a fost ţinută de P.S. dr. Andrei Magieru, episcopul Aradului, împreună
cu un sobor de 36 de preoţi. La final întreg cortegiul s-a deplasat de
la Catedrală până la Piaţa Podgoria care găzduia în acel timp Gara
Electrică. A urmat sfinţirea monumentului iar apoi discursurile
personalităţilor prezente. Pot fi menţionate Stelian Popescu
(preşedinte al Ligii Revizioniste), profesor universitar Ioan Lupaş,
profesor universitar Onisifor Ghibu, Ştefan Meteş, George Noroianu,
Marius Peculea, doctor Alexandru Doroş, Vasile Goldiş, Ioan Suciu, etc.
Manifestarea dedicată dezvelirii crucii s-a încheiat cu preluarea
monumentului de către primarul de atunci, dr. Romulus Cotoiu.
Crucea a fost concepută după planurile arhitectului Silvestru Rafiroiu,
ilustrând o troiţă românească. Monumentul a fost executat de către
fraţii Rossa. Este construit din granit şi are următoarele dimensiuni:
26 metri înălţime iar braţul lateral are 4,20 metri. Pe margini este
învelită cu o împletitură reprezentând un simbol al eternităţii şi
infinitului. În partea superioară a monumentului, situată central, se
află plasată stema României Mari. Pe faţada principală este scris
următorul text: „Slăvit să fie Dumnezeu! Martirilor din ţinutul
Aradului jertfiţi pe altarul dezrobirei naţionale în anii 1918-1919.
Ridicatu-sa această sfântă cruce în zilele maiestăţii sale Carol al
II-lea, Regele României şi s-a sfinţit la 17 mai 1936 de pomenire şi
legământ vecinic şi credincios cu neamul întregit în dreptul său
naţional.” Pe faţada din spate, partea superioară este scris „Să ajungă
bunătatea Ta Doamne pre cei ce s-au mutat de la noi cu înfricoşata
porunca Ta, Să îi înconjure pe dânşii mila Ta şi să-i îndrepteze la
lăcaşurile cele luminate de lumina feţei Tale.” Sub acest text,
precum şi pe părţile laterale sunt înscrise cele 90 de nume ale
martirilor.
În timpul regimului comunist monumentul a fost demolat de la locul său
din Piaţa Podgoria şi depusă în spatele bisericii de la Arad-Gai.
Datorită lipsei de grijă, crucea s-a degradat.
În decembrie 1993 s-au alocat fonduri din bugetul de stat pentru
recondiţionarea şi montarea monumentului „Crucea Martirilor” în parcul
„Mihai Eminescu”, situat în spatele Palatului Administrativ.
Arhitectul orădean Miloş Cristea (1831-2003) care a restaurat
monumentul declara într-un interviu: „Monumentul «Crucea Martirilor»
l-am găsit într-o groapa de var din Gai. S-a propus reamplasarea lui
chiar din perioada comunistă şi, spre uimirea mea, a fost o bunăvoinţă
extraordinară din partea celor responsabili de atunci, inclusiv a
primului secretar Cervenkovici. Nu m-am aşteptat! Crucea a fost
amplasată iniţial în Piaţa Podgoria, care era o agoră socială. Acum este
un nod de circulaţie. Am fost nevoiţi să o amplasăm în parcul din
spatele Primăriei.”
În fiecare an de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, după depunerea
de coroane de flori la mormintele corifeilor Marii Uniri din cimitirul
„Eternitatea”, cu onor militar, se depun coroane de flori şi la Crucea
Martirilor Unirii din 1918-1919 din Arad, ca un pios omagiu adus celor
jertfiţi pe altarul patriei.
Lucilia DINESCU
Cântec pentru unire
E Ţara,
o Câmpie a Libertăţii. Iată,
Aradu-i
vatră sfântă a României Mari.
Deşteaptă-te Române, aud slova curată
Şi văd
batalioane nălţânduse-n stegari.
Bat
clopotele ceasul reîntregirii sfinte!
E
ordinea firească a ceea ce suntem.
Se mai
aude Iancu, chemările-i din flinte!
Viteazul stând în şaua-i încrezător şi demn.
Pe
clopote văzut-au, de-s lespezi pe morminte
De-ard
în suflet moţii dreptăţii traşi pe roţi
Şi
lacrimi transilvane de scapăr în veşminte
Azi sub
aceiaşi stemă suntem uniţi cu toţi.
La Alba
timpul bate amiaza în Cetate
La
Chişinău românii se-adună în virtuţi
Strigând cu voce mare: Unire şi Dreptate
Uniţi
cu fraţii mândri veniţi din Cernăuţi.
Unirea
e veşmântul dat ţării de strămoşi,
O apă
vie care ne vine de departe
De
aceea Iancu cântă-n stejarii viguroşi
Şi nici
o vrăjmăşie în veci nu ne-o desparte.
Lucilia DINESCU
|