Crucea Martirilor Unirii - 1918-1919

Crucea Martirilor Unirii 1918-1919 este un monument amplasat în parcul „Mihai Eminescu” din municipiul Arad şi unul dintre cele mai dragi monumente ale arădenilor. A fost ridicat la 17 mai 1936 în memoria celor ucişi în timpul atacului Ungariei comuniste în Vestul României.

În anul 1918 izbucneşte revoluţia bolşevică în Ungaria, la putere ajungând Bela Kuhn. Cu toate că Marile Puteri au recunoscut legitimitatea reveniri Transilvaniei la Regatul României, guvernul comunist maghiar a declanşat o ofensivă pentru reocuparea teritoriului, ţinutul orădean fiind ţinta invadatorilor în perioada decembrie 1918 – aprilie1919, atacurile soldându-se cu 90 de morţi din rândul preoţilor, învăţătorilor şi ţăranilor români.

Pentru a le cinsti memoria, Filiala Arad a Ligii Anti-revizioniste a hotărât ridicarea unui monument. Viitorul protopop al Aradului, Florea Codrescu, a venit cu ideea culegerii numelor celor căzuţi pentru a-i înscrie pe monument. Data de 17 mai 1936 a fost aleasă ca moment al sfinţirii. Acea dată avea o însemnătate importantă pentru istoria Aradului. În acea zi, în urmă cu 17 ani, intra în oraşul de pe Mureş Detaşamentul Şase Vânători al Armatei Române, punând capăt stăpânirii austro-ungare.

Data de 17 mai 1936era o zi de duminică. Evenimentul a fost anunţat în presa vremii, astfel că 30.000 de români au venit la Arad din întreaga Transilvanie pentru a fi martori al acestei dezveliri. Slujba religioasă a fost ţinută de P.S. dr. Andrei Magieru, episcopul Aradului, împreună cu un sobor de 36 de preoţi. La final întreg cortegiul s-a deplasat de la Catedrală până la Piaţa Podgoria care găzduia în acel timp Gara Electrică. A urmat sfinţirea monumentului iar apoi discursurile personalităţilor prezente. Pot fi menţionate Stelian Popescu (preşedinte al Ligii Revizioniste), profesor universitar Ioan Lupaş, profesor universitar Onisifor Ghibu, Ştefan Meteş, George Noroianu, Marius Peculea, doctor Alexandru Doroş, Vasile Goldiş, Ioan Suciu, etc.

Manifestarea dedicată dezvelirii crucii s-a încheiat cu preluarea monumentului de către primarul de atunci, dr. Romulus Cotoiu.

Crucea a fost concepută după planurile arhitectului Silvestru Rafiroiu, ilustrând o troiţă românească. Monumentul a fost executat de către fraţii Rossa. Este construit din granit şi are următoarele dimensiuni: 26 metri înălţime iar braţul lateral are 4,20 metri. Pe margini este învelită cu o împletitură reprezentând un simbol al eternităţii şi infinitului. În partea superioară a monumentului, situată central, se află plasată stema României Mari. Pe faţada principală este scris următorul text: „Slăvit să fie Dumnezeu! Martirilor din ţinutul Aradului jertfiţi pe altarul dezrobirei naţionale în anii 1918-1919. Ridicatu-sa această sfântă cruce în zilele maiestăţii sale Carol al II-lea, Regele României şi s-a sfinţit la 17 mai 1936 de pomenire şi legământ vecinic şi credincios cu neamul întregit în dreptul său naţional.” Pe faţada din spate, partea superioară este scris „Să ajungă bunătatea Ta Doamne pre cei ce s-au mutat de la noi cu înfricoşata porunca Ta, Să îi înconjure pe dânşii mila Ta şi să-i îndrepteze la lăcaşurile cele luminate de lumina feţei Tale.” Sub acest text, precum şi pe părţile laterale sunt înscrise cele 90 de nume ale martirilor.

În timpul regimului comunist monumentul a fost demolat de la locul său din Piaţa Podgoria şi depusă în spatele bisericii de la Arad-Gai. Datorită lipsei de grijă, crucea s-a degradat.

În decembrie 1993 s-au alocat fonduri din bugetul de stat pentru recondiţionarea şi montarea monumentului „Crucea Martirilor” în parcul „Mihai Eminescu”, situat în spatele Palatului Administrativ.

Arhitectul orădean Miloş Cristea (1831-2003) care a  restaurat monumentul declara într-un interviu: „Monumentul «Crucea Martirilor» l-am găsit într-o groapa de var din Gai. S-a propus reamplasarea lui chiar din perioada comunistă şi, spre uimirea mea, a fost o bunăvoinţă extraordinară din partea celor responsabili de atunci, inclusiv a primului secretar Cervenkovici. Nu m-am aşteptat!  Crucea a fost amplasată iniţial în Piaţa Podgoria, care era o agoră socială. Acum este un nod de circulaţie. Am fost nevoiţi să o amplasăm în parcul din spatele Primăriei.”

În fiecare an de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României, după depunerea de coroane de flori la mormintele corifeilor Marii Uniri din cimitirul „Eternitatea”, cu onor militar, se depun coroane de flori şi la Crucea Martirilor Unirii din 1918-1919 din Arad, ca un pios omagiu adus celor jertfiţi pe altarul patriei.

Cântec pentru unire

E Ţara, o Câmpie a Libertăţii. Iată,

Aradu-i vatră sfântă a României Mari.

Deşteaptă-te Române, aud slova curată

Şi văd batalioane nălţânduse-n stegari.

Bat clopotele ceasul reîntregirii sfinte!

E ordinea firească a ceea ce suntem.

Se mai aude Iancu, chemările-i din flinte!

Viteazul stând în şaua-i încrezător şi demn.

Pe clopote văzut-au, de-s lespezi pe morminte

De-ard în suflet moţii dreptăţii traşi pe roţi

Şi lacrimi transilvane de scapăr în veşminte

Azi sub aceiaşi stemă suntem uniţi cu toţi.

La Alba timpul bate amiaza în Cetate

La Chişinău românii se-adună în virtuţi

Strigând cu voce mare: Unire şi Dreptate

Uniţi cu fraţii mândri veniţi din Cernăuţi.

Unirea e veşmântul dat ţării de strămoşi,

O apă vie care ne vine de departe

De aceea Iancu cântă-n stejarii viguroşi

Şi nici o vrăjmăşie în veci nu ne-o desparte.

Lucilia DINESCU