România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Ioan Alexandru şi „viaţa deocamdată”

 

Escapadele blăjene ale lui Ioan Alexandru (Ion Alexandru, iniţial) se păstrează în inima mea precum primăvara, vara în spicele de grâu, în ploile hrănitoare pregătind fructul pentru marile bătălii, dar şi în aroma ionbuzaşiană, luată ca amintire a frumuseţii unui portret. Cu Ion Alexandru (Ioan Alexandru) mi-am umplut inima de uriaşa respiraţie a dealurilor transilvane cu podgoriile deschise orizontului precum o carte, un alfabet, un calendar al Şcolii Ardelene, sau zvâcniri de hălăduit în clopotul Catedralei, în cojocul moţesc al Câmpiei Libertăţii, în florilegiul de muguri al Teiului eminescian. Am hălăduit din poem în poem, ne-am scăldat în metafore, în fotografii, în mersul pe jos al cuvintelor, în cântecul înalt al ciocârliilor, şi ne-am strâns mâna târziu pe malul unui cântec, pe versantul unui vers luat drept cariatidă a românităţii, a Numelui de Ţară. Şi n-am crezut niciodată că ne vom despărţi, şi-a trebuit să vină o zi de 16 septembrie 2000 – să ţip, să urlu, să zbier, să întreb: „Doamne, unde-l duci cu Tine?”  (Ion se născuse la 25 decembrie 1941, anotimpul cel mai încărcat de dumnezeire; la Topa Mică, judeţul Cluj. Studii: Liceul „Gh. Bariţiu” Cluj, Facultatea de Filologie – Cluj şi Bucureşti 1962-1964-1968; Asistent la Facultatea de Limbă şi Literatură Română – din 1968 – bursier în Germania 1968-1972, membru al Partidului lui Corneliu Coposu, deputat.

Lovit de o cumplită boală îşi trăieşte ultimii ani în ţară şi în Germania – Aici l-a găsit nefasta zi de 16 septembrie 2000 – Sicriul lui a fost adus şi în Alba Iulia, apoi depus întru cele veşnice la Mănăstirea Nicula – Debut: poezie în Tribuna, 1960, debut editorial cu volumul „Cum să vă spun” – 1964, urmat la celelalte cărţi de poezie: Viaţa deocamdată, Infernul discutabil, Vămile pustiei, Vină, Imnele bucuriei, Imnele Transilvaniei, Iubirea de patrie, Imnele Moldovei, Imnele Ţării Româneşti, Pământ transfigurat, Imnul iubirii, Imnele Putnei, Imnele Maramureşului (1988). A tradus din Pindar – Ode, Cântarea cântărilor, R.M. Rilke, Scrisori către un tânăr poet (1977). Despre opera sa au scris majoritatea criticilor şi istoricilor literari dar şi alţi poeţi şi scriitori, printre care: Ion Pop, Eugen Simion, Grigurcu, Poantă, Mincu, Mircea Martin, Al. Piru, M. Niţescu, M. Iorgulescu, V. Felea, Marian Popa, Ion Buzaşi, Ion Mărgineanu, Ulici, V. Taşcu, D. Micu, Al. Cistelecan, etc.

Şi întrebarea a poposit într-un târziu, foarte târziu, la Alba Iulia, pe „Aleea Scriitorilor” din parcul „Mihai Eminescu”, chiar de Ziua Naţională a României, 1 Decembrie 2014. Şi a luat forma bustului de bronz, opera minunatului, modestului sculptor, recunoscut în lumea largă, Romi Adam, încununată de flori şi aduceri aminte. Era şi Ziua deschiderii celei de-a XVIII-a Ediţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti, şi-au parafat clipa cutremurătoarele cuvinte (Modulator: Ion Mărgineanu, iniţiatorul şi fondatorul Aleei Scriitorilor din Alba Iulia) ale lui Mihai Cimpoi, Victor Crăciun, Marian Munteanu, Aurel Pantea, Vasile Tărâţeanu, a poetei Flood din Marea Britanie, Avram Crăciun al Aradului, fiu destoinici al unor voci lirice din Suceava, Cluj, Sibiu, Iaşi, Arad şi ziua şi-a deschis larg ochii şi-a îmbrăţişat Primăria – Consiliul local municipal Alba Iulia, pe Mircea Hava pentru sprijinul, efortul financiar, şi presa a consemnat mireasma acestei îmbrăţişări care, de fapt, ne-a reamintit de-o altă asemănătoare clipă, dezvelirea bustului desţăratului Aron Cotruş cu efortul Consiliului Judeţean Alba, al lui Ion Dumitrel. Zi Naţională şi Congres, reviste din ţară şi străinătate, radiouri şi televiziuni, artişti plastici, traducători şi politicieni, profesori, editori, Dacoromania, Discobolul, Astra blăjeană, Acasă, Alba Iulia, Paşii Profetului - nume de periodice – au resubliniat triumful bunului simţ albaiulian, colaborarea, rotunjind frumuseţea Limbii Române, care, din păcate, suferă încă la capitolul promovarea valorilor spiritualităţii româneşti – Publicaţia „Dacoromania” a făcut sinteza unor manifestări ale acelor zile fierbinţi, spre lauda numelui cel poartă. Iată imagini!

 

Ion MĂRGINEANU