|
Rezoluţia Congresului Spiritualităţii
Româneşti privind pregătirea şi desfăşurarea
centenarului Marii Uniri
Congresul Spiritualităţii
Româneşti a aprobat în Plenul ediţiei a XVI-a din 2012 realizarea unui
PROIECT privind pregătirea Centenarului Marii Uniri, fiind prima
organizaţie care a elaborat şi lansat, în anul 2013, un amplu PROGRAM în
acest sens.
Am susţinut, deci, cu doi ani în urmă, că nu era prea devreme pentru a
lansa Proiectul întrucât la acest Centenar, în 2018, România să cunoască
adevărata renaştere care, din păcate, nu s-a înfăptuit în sfertul de
veac trecut de la descătuşarea ţării din totalitarismul comunist. Pe
baza unor propuneri venite de la organizaţii, instituţii, personalităţi
din întreaga lume dispunem astăzi de un impresionant PROGRAM, ţinând
seama de momentul aniversar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
Este şi motivul pentru care Congresul Spiritualităţii Româneşti şi Liga
Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni care l-a creat în
acest scop al strângerii legăturilor cu cele 13 milioane de români care
trăiesc, muncesc, crează şi îşi păstrează dorul de ţară, câţi există în
afara hotarelor de astăzi ale României, se află acum în fruntea acestei
acţiuni. Proiectul nostru este, deci, al unităţii de neam, de limbă,
credinţă, specific naţional, depăşind condiţiile în care istoria ne-a
împins în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin) din 23
august 1939 şi a urmărilor celui de-al Doilea Război Mondial.
În următorii patru ani, România va trebui să înfăptuiască enorm pentru a
se revigora şi a se impune pe plan mondial pe măsura bogăţiilor din
această „grădină a Maicii Domnului”, cu oameni truditori pentru a-i da
adevărata lumină şi valoare pe care o merită.
Rugăm sistemul statal-administrativ al ţării să-şi însuşească acest
PROGRAM şi să-l alăture altor direcţii de dezvoltare pe care le prevăd
prin proiecte guvernamentale, fiind convinşi că aducem puncte de vedere
posibil de împlinit, deosebit de importante pentru strategia naţională
privind unitatea de astăzi şi de perspectivă a neamului românesc atât de
mult răspândit pe toate meridianele şi paralelele şi recunoscut prin
valorile sale universale.
Vom susţine cu tărie acest PROIECT adăugându-i noi propuneri până în
momentul aniversării, astfel încât Centenarul Marii Uniri să devină o
încununare istorică şi o poartă spre alte dimensiuni ale fiinţei
naţionale româneşti. PROGRAMUL propus face parte din această Rezoluţie
votată la Congresul al XVIII-lea, Alba Iulia, 3 decembrie 2014 - UN
PROIECT AL UNITĂŢII NEAMULUI adoptat de Congresul Spiritualităţii
Româneşti Ediţia a XVIII-a, Alba Iulia, 1-3 decembrie 2014 privind
Centenarul Marii Uniri - 2018 - cel dintâi elaborat în acest scop -
Actul UNIRII este cea mai ilustră pagină de istorie a neamului românesc.
Bătălia pentru UNIRE a fost îndelungă şi cu atât mai grea cu cât, aşa
cum remarca Herodot, din cele mai vechi timpuri, neamul viteaz şi
puternic al străbunilor traco - geto - daci păcătuia tocmai prin faptul
că era neunit. Veacuri îndelungi a durat readunarea etniei într-o patrie
unică, constituită pas cu pas, mai întâi în „ţărişoare”, cnezate şi
voievodate şi apoi ţări, o dorinţă care a însoţit întreaga noastră
istorie, exprimată de voievozi şi cărturari, primă cristalizată
vremelnic, într-o primă încercare, de către MIHAI VITEAZUL, la 1600, cel
care a reuşit să dea sens „pohtei ce am pohtit”, ca o împlinire a
visului multor generaţii ale aceluiaşi neam, la Alba Iulia.
Prin MIHAI VITEAZUL se încununau, astfel, paşii gigantici ai unităţii de
neam făcuţi de marii voievozi ai neamului, MARELE MIRCEA CEL BĂTRÂN,
ŞTEFAN şi el MARE şi SFÂNT, care apăra Europa când se redescoperea
America, VLAD ŢEPEŞ, NEAGOE BASARAB şi atâţia alţii, precum şi a
cărturarilor apărători ai istoriei comune, ai limbii, religiei şi
specificului naţional românesc.
Au urmat alte momente fundamentale, reprezentate de MATEI BASARAB şi
VASILE LUPU, CONSTANTIN BRÂNCOVEANU BASARAB, DIMITRIE CANTEMIR şi
cărturarii reprezentativi consemnaţi în cultura noastră. Secole în şir,
după cum spunea Eminescu, istoria noastră desluşeşte febra dorului de
unitate, pentru ca Unirea să se plămădească în efervescenţa ideologică
de la 1848, să se făptuiască parţial la 1859, şi să se împlinească prin
România Mare, la 1918. Cum se ştie, nici această Unire, Marea Unire de
la 1 Decembrie, nu a fost nici totală, nici definitivă. Au rămas în
afara României Mari numeroşi etnici din aceeaşi plămadă, ceea ce îl
determina pe Nicolae Iorga să socoată că suntem o ţară „înconjurată de
români”.
S-au scris câteva mii de cărţi în care se face dovada longevităţii
etniei, constituirii românităţii, a limbii şi dialectelor ei, se
trasează hotarele cele adevărate, se evocă bătălia pentru Unirea de la
1918 şi dezastrele rapturilor care au urmat, în condiţiile celui de-al
Doilea Război Mondial. Istoricii neamului, la fel ca şi istoricii de
seamă ai veacului al XX-lea din întreaga lume, au luminat adevărul
privind vechimea, constituirea şi locul românilor în evoluţia societăţii
umane, rezistenţa lor dintotdeauna, în pofida învecinării cu neamurile
acaparatoare, jinduitoare de bogăţii din frumuseţea „grădinii Maicii
Domnului”, cum a fost minunat definită această gură de rai care este
România.
Istoria noastră a însemnat un permanent urcuş. Chiar atunci când neamul,
pentru moment, pierdea, în străfundurile lui se cocea biruinţa viitoare.
Şi unirea s-a înfăptuit în etape, uneori tragice, izvorând din idealul
de unitate a neamului, permanent neînfrânt. De aceea socotim UNIREA
drept actul cel mai măreţ al naţiunii, cel care configurează existenţa
noastră împlinită între popoarele lumii.
Aceştia suntem noi cu adevărat: români, cetăţeni ai fruntariilor Daciei,
nesupuşi total în Imperiul Roman (dar integrată, în cele din urmă, celei
dintâi Uniuni Europene – Imperiul Roman), pe care daco-romanii, deveniţi
români, au constituit-o ca ţară, construind-o în decursul veacurilor în
această parte de lume care ne aparţine, o naţiune liberă, purgată în
focul unei istorii lungi şi nu întotdeauna favorabile, membri cu
drepturi depline ai tuturor organismelor europene şi mondiale în care
valorile democraţiei sunt respectate.
Asistăm în această perioadă la tendinţe privind redescoperirea Daciei şi
necesitatea revenirii la spiritul ei. Dincolo de bătăliile de idei,
rămânem convinşi de tăria argumentelor ştiinţifice şi a vestigiilor de
necontestat, singurele care ne vor menţine în viitorime imaginea de
popor străvechi, al cărui drum prin timp a avut un unic ţel: unitatea
izbăvitoare în faţa vrăjmăşiilor istoriei.
Ţelul atins la anul 1600, când aveam, pentru prima dată, ROMÂNIA UNITĂ,
dacă nu ar fi fost călcat în picioare de duşmanii neamului nostru şi
ilustrul unificator nu ar fi fost ucis, ar fi deschis calea uneia dintre
cele mai importante ţări europene, care ar fi avut un rol important în
vechiul continent. Istoria ne-a fost potrivnică iar UNIREA cea mare s-a
înfăptuit foarte târziu, peste mai mult de trei secole.
La acea vreme neamurile Europei nu erau încă definitiv închegate statal,
spiritul lor unionist nefiind limpede, cu atât mai mult cu cât unele
dintre ele deţineau supremaţia asupra teritoriilor altor etnii sau se
băteau pentru forţa conferită de stăpânirea comerţului pe apă şi
colonizarea pământurilor nou descoperite. Tocmai când era distrusă
„Invincibila Armada”, care avea asemenea atribuţii cuceritoare, Mihai
Viteazul înfăptuia cutezător unitatea românilor. Dacă s-ar fi împlinit
viziunea lui unificatoare, ROMÂNIA ar fi fost astăzi una dintre cele mai
puternice forţe ale Europei, prin bogăţiile existente pe acest teritoriu
iubit de Dumnezeu, prin supremaţie economică şi spirituală, înainte ca
alte state să se configureze ca atare.
Neamul românesc, plămădit în secole de încercată istorie se află, în
majoritatea lui, în hotarele de astăzi ale ţării. Există însă un număr
impresionant de români în întreaga lume, în jur de 13 milioane,
majoritatea păstrându-şi limba, credinţa, tradiţiile, istoria, cultura.
Am dovedit în studiile elaborate în douăzeci de ani prezenţa şi
răspândirea românilor pe mapamond. Desigur, fie din pricină că au fost
supuşi unor politici de deznaţionalizare, cum e cazul în unele dintre
statele vecine, ori din cauza greutăţilor vieţii şi lipsei de contact cu
Patria-Mamă, unii şi-au pierdut spiritul etniei, neştiind mai nimic
despre ţara de obârşie, pierzându-şi chiar şi limba maternă!
Dintre românii trăitori în cele patru zări ale lumii, mulţi, foarte
mulţi au devenit valori mondiale, contribuind la progresul şi
prosperitatea lumii, dovedindu-şi harul în cele mai diverse domenii, de
la cele ale ştiinţei şi tehnologiei de ultimă oră la acelea ale artelor
şi sportului. Ne bucură ori de câte ori izbânzile lor se fac cunoscute,
ne fac cinste şi pentru ei ar trebui să facem mai mult, fiind cei mai
buni ambasadori ai imaginii României în lume. Liga Culturală Română,
care, conform titulaturii ei este creată pentru a împlini Unitatea
Românilor de Pretutindeni - pentru care militează din 1890, de când a
fost fondată, şi apoi în perioada cât a fost condusă de Nicolae Iorga şi
de la reluarea activităţii ei, după 1990 -, a pus bazele Congresului
Spiritualităţii Româneşti, în 1993, având tocmai această menire în viaţa
contemporană: să construiască punţi de legătură între românii din lume
şi ţară, să ofere posibilitatea de exprimare liberă a tuturor
problemelor cu care se confruntă acolo unde trăiesc, să îşi prezinte
împlinirile şi, mai ales, să ofere soluţii şi sprijin pentru a putea
să-şi păstreze identitatea etnică.
Am legat desfăşurarea Congresului nostru de istoria Albei Iulia, cetatea
daco-romană în care şi-a aflat şi Voievodul Mihai Viteazul împlinirea
„Pohtei ce-am pohtit”, iar la 1 Decembrie 1918 s-a creat România Mare.
Congresul se întruneşte aici, adăugând an de an pe lângă supranumele de
oraş al Marii Uniri şi pe acela de Capitală a Românilor de Pretutindeni.
O capitală simbolică pentru românii din întreaga lume. Un loc cu oameni
minunaţi, de la oficialităţi până la locuitorii simpli, dăruiţi unităţii
şi românităţii. Sprijinul lor a fost întotdeauna o garanţie a dăinuirii
Congresului!
Şi, iată, aniversăm acum 96 de ani de la Marea Unire, din care ultimii
douăzeci stau sub semnul Congresului Spiritualităţii Româneşti,
participanţii la această întrunire, prezenţi la 17 ediţii, până la
această a 18-a ediţie, în număr de peste 7.200 de reprezentanţi, din
peste 40 de ţări, devenind martorii activi ai sărbătoririi gloriosului
eveniment. Ei sunt purtătorii credenţionalelor de astăzi, care se
încarcă aici de spirit naţional, ducându-l acasă ca pe o sfântă anafură
pe care o împart cu cei de acelaşi neam din comunităţile din care fac
parte, acolo unde muncesc şi trăiesc, întărindu-se cu toţii pentru
păstrarea spiritualităţii româneşti.
Iar aniversarea acestor 96 de ani de la Marea Unire, trăită în locul în
care ea s-a împlinit, la Alba Iulia, este clopotul deşteptării care va
ţine trează conştiinţa naţională a tuturor românilor.
Pentru a se bucura cu adevărat, peste patru ani, de Centenarul Marii
Uniri, toţi românii, din ţară şi de pe întregul glob, aşteaptă de la
politicieni şi oficialităţi să împlinească numeroase probleme privind
viaţa materială a oamenilor şi starea generală a naţiunii.
Sărbătorirea rotundă a istoricului eveniment, la primul Centenar, va
marca, peste patru ani, etapa istorică remarcabilă a evoluţiei României,
cu toate piedicile determinate de al Doilea Război Mondial şi urmările
lui, cu Pactul Ribbentrop - Molotov (Hitler-Stalin) şi introducerea
totalitarismului impus de Uniunea Sovietică.
Congresul Spiritualităţii Româneşti, la întrunirea lui dedicată
împlinirii a 21 de ani de la fondare, a aprobat următorul Proiect,
rugând Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul României să-l preia în
amplul Program care trebuie lansat de pe acum pentru a putea fi împlinit
în următorii ani.
Susţinerea cu fermitate a Republicii Moldova în vederea INTEGRĂRII în
Uniunea Europeană şi accentuarea influenţei diplomatice pentru ca
Ucraina şi Serbia, ţări în care se află peste un milion de români,
indiferent de numele care îi defineşte în decursul vremurilor, să devină
membre ale Uniunii Europene astfel încât comunităţile noastre istorice
să beneficieze de aceeaşi calitate şi de aceleaşi drepturi, făcând parte
din acelaşi neam.
Constituirea unei Comisii Tripartite România - Republica Moldova -
Ucraina în vederea statuării istorice a situaţiei românilor din acest
areal care cuprinde importante zone de românitate, pe lângă Centrul
Basarabiei devenit Republica Moldova, Transnistria, Bucovina de Nord
(Zona Cernăuţi), Herţa, Hotin, Transcarpatia, Buceac, zona Odesită, şi
stabilirea pârghiilor necesare pentru ca românii să beneficieze de
aceeaşi limbă, credinţă, educaţie şi instrucţie egală cu fraţii din
ţară, să cunoască aceeaşi dezvoltare spirituală, artistică, ştiinţifică,
asigurându-se creaţia şi valorile româneşti. În acest mod vor fi
eliminate de drept consecinţele Pactului Ribbentrop - Molotov (Hitler -
Stalin) în urma căruia s-a trasat fărâmiţarea Basarabiei şi împărţirea
ei între mai multe state.
Crearea unei STRUCTURI SPECIALE de tip asociativ, interstatale, între
România şi Republica Moldova, constituind o PREMIERĂ MONDIALĂ, prin
care, recunoscându-se existenţa aceleiaşi spiritualităţi se va promulga
acelaşi sistem de educaţie, învăţământ, dezvoltare a ştiinţei, culturii
şi artei, a problemelor privind energia şi sănătatea, susţinerea
sportului, turismului, altor domenii, inclusiv prin organizarea unor
instituţii, aşezăminte, forme economice şi administrative comune. Este,
de altfel, premiza specifică, determinată de aceeaşi convieţuire
istorică, lingvistică, religioasă, indiferent de stabilirea determinată
de alţi factori a frontierelor ades schimbătoare. O astfel de structură
va crea unitatea spirituală, mai presus de cea teritorială, cu mult
înainte de integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, atestând
că Hotărârea Sfatului Ţării de la Chişinău din 27 martie 1918 a însemnat
un moment fundamental în istoria Basarabiei devenită apoi Republica
Moldova, primul pas limpede de apropiere de Europa, devenită Uniunea
Europeană în care astfel îşi recâştigă locul de drept. În acest mod se
va produce o dezvoltare comună şi de perspectivă, precum şi estomparea
diferenţelor dintre cele două state româneşti paralele, grăbindu-se
integrarea europeană.
Inaugurarea Muzeului „Mihai Eminescu” la Cernăuţi, în casa lui
Aron Pumnul, acolo unde gimnazistul a desluşit unitatea neamului
românesc de pretutindeni, idee fundamentală a dimensiunii naţionale a
gândirii şi scrisului său. Prin aceast muzeu, Bucovina va beneficia de
un însemn al Centenarului Marii Uniri.
Întrucât şi judeţele Durostor şi Caliacra (parte a Sudului Dobrogei,
cunoscută şi sub denumirea de „Cadrilater”) au intrat în componenţa
României Mari, avem datoria să constituim un Muzeu Românesc dedicat
Reginei Maria - singura Regină a Marii Uniri, pe lângă cel deja
existând- celebrul Muzeu „Cuibul Liniştit”, deschis în Castelul din
Balcic al suveranei, aflat sub auspiciile statului bulgar. Avem şansa
să realizăm acest muzeu, pentru că la Balcic există o proprietate
privată, constituită cu sprijinul Reginei, pe domeniul căreia se află
numeroase obiecte, arme, cărţi, fotografii ale ilustrei personalităţi,
toate puse în vânzare de către proprietar. O importantă arhivă şi
valoroase vestigii ar putea fi astfel salvate, evitându-se riscul de a
se risipi în mâna unor colecţionari care să nu le pună în valoare.
Crearea, în localitatea Dieuse, regiunea Moselle - Lorena, din
Franţa, a Centrului Internaţional „Constantin Brâncuşi” - ştiut
fiind că genialul sculptor a trecut pe aici în drumul său spre Paris -,
menit să contribuie la dezvoltarea legăturilor culturale, ştiinţifice,
artistice şi sociale între România şi Franţa, stat care a avut un
important rol în recunoaşterea Marii Uniri de către Cancelariile lumii.
La Dieuse se află unul dintre cele mai mari cimitire ale ostaşilor şi
ofiţerilor români din occident (în localităţi apropiate se află şi alte
cimitire). Aceşti eroi ai neamului, jertfiţi pentru înfăptuirea României
Mari, au fost luaţi prizonieri în timpul Primului Război Mondial,
aflându-şi moartea în condiţii dramatice. Localnicii le-au păstrat cu
pioşenie memoria, iar astăzi ne pun la dispoziţie clădirile pentru a
realiza acest Centru Internaţional.
Realizarea AUTOSTRĂZII UNIRII care va lega CLUJ NAPOCA - ALBA IULIA -
BUCUREŞTI de IAŞI şi CHIŞINĂU, cu ramificaţiile necesare CLUJ NAPOCA -
IAŞI şi cu legăturile cu Europa şi statele din Asia Mică.
Sfinţirea CATEDRALEI NEAMULUI în care să se oficieze TE DEUM-ul MARII
UNIRI, cu participarea marilor PATRIARHI ai ortodoxiei şi slujitori
ai bisericii, în spirit ecumenic. Cu acest prilej vor avea loc slujbe
religioase la toate bisericile ortodoxe române din lume, iar în ziua de
1 Decembrie 2018, la orele 12.00, potrivit fusului orar, vor bate
clopotele acestor biserici din România, Republica Moldova, Bulgaria,
Grecia, Turcia, iar la celelalte lăcaşe de cult, aflate în ascultare
faţă de Patriarhia BOR conform decalajului fusului orar.
Organizarea unei sesiuni speciale în cadrul Parlamentului European,
a unei expoziţii istorice şi aşezarea unei Plăci memoriale
care să consemneze pentru viitorime momentul centenar.
Iniţierea şi desfăşurarea Concursului Internaţional al Românilor de
Pretutindeni destinat creării în domeniile ştiinţei, literaturii şi
artei, performanţelor sportive, dedicat evenimentului, organizat pe baza
unor regulamente speciale, realizate cu consultarea asociaţiilor de
specialitate.
Reluarea tratativelor guvernamentale româno - ruse privind problema
Tezaurului de la Moscova conţinând valori incomensurabile, trimise
acolo pentru a fi salvate în vremea Primului Război Mondial. Aceste
bunuri care compun tezaurul nu au mai fost restituite, din cauza
Revoluţiei Comuniste şi a Unirii Basarabiei, care a produs încrâncenarea
bolşevicilor împotriva României. Sperăm ca, în condiţiile Europei de
astăzi, să se găsească soluţii pentru readucerea în ţară măcar a acelor
piese ce se mai află în custodia statului rus.
Redeschiderea problemei moştenirii Gojdu, cu sprijinul unor
jurişti specializaţi în drept internaţional, istorici, oameni de presă
români din Europa. Această chestiune nu poate şi nu trebuie abandonată,
datoria noastră fiind să împlinim testamentul patriotului Emanoil Gojdu.
Introducerea evenimentului istoric în calendarul UNESCO în alte
documente şi materiale internaţionale, pentru a fi consemnat în acţiuni
speciale şi în mijloacele media din întreaga lume.
Transformarea MONUMENTULUI din PARCUL CAROL în Panteon Naţional al
Recunoştinţei şi Unităţii româneşti.
Realizarea şi sfinţirea MONUMENTULUI POPORULUI ROMÂN, făuritorul
de drept al acestui neam, apărător şi păstrător al fiinţei lui naţionale
şi teritoriale, jertfelnicul care prin sângele lui a sfinţit pământul
traco - geto - dac, dându-i rezistenţă milenară pentru viitorul României
şi al Uniunii Europene. Propunem ca acest monument să fie ridicat, în
mod simbolic, în apropierea Sfinxului din Carpaţi, desigur, cu
respectarea tuturor prevederilor care protejează rezervaţia naturală din
zonă.
Dezvelirea Monumentului Naţional al Unirii la Bucureşti şi la
Alba Iulia, a unor monumente, busturi, Plăci Memoriale la Iaşi, Arad,
Craiova, Constanţa, Cluj, Cernăuţi, Chişinău şi în alte locuri. Se va
pune accentul, fireşte, pe figurile marilor făuritori ai conştiinţei şi
unităţii de neam, ai Marii Uniri (Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan
Cuza, Mihai Eminescu, Brătienii, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Pan
Halippa, Iancu Flondor, Nicolae Iorga şi atâţia alţii). Se vor lua
totodată măsuri pentru înlăturarea monumentelor antiunioniste, care se
mai pot încă găsi în unele localităţi ale ţării.
Ridicarea Monumentului Regalităţii, marcând rolul regilor
României şi al Reginei Maria – a cărei acţiune a fost uriaşă în
înfăptuirea şi recunoaşterea României Mari şi a unităţii naţionale a
neamului de către Cancelariile lumii.
Realizarea Monumentului Internaţional al Înţelegerii Ecumenice,
dedicat legăturilor creştine prin imaginile simbol ale Suveranului
Pontif Ioan Paul al II-lea şi P. F. Părinte Patriarh Teoctist la Craiova
şi Cracovia, localităţi legate de cei doi înalţi prelaţi.
Realizarea Monumentului Unităţii Spirituale a tuturor Românilor
împreună cu Academia de Ştinţe a Moldovei, la Chişinău, în Piaţa din
faţa forului ştiinţific basarabean, care să reprezinte simbolic Limba
Română şi a Monumentului Făuritorilor Unirii în Parcul Catedralei.
Publicarea monografiei ROMÂNIA ŞI ROMÂNII DE PRETUTINDENI (3-4
volume), evidenţiind drumul istoric al românilor spre desăvârşirea
UNIRII şi stadiul actual (2018) al dezvoltării ţării.
Publicarea Documentelor fundamentale dedicate unităţii şi unirii
neamului românesc, a Credenţionalelor din 1918, Enciclopediei Unirii şi
a Atlasului Unirii, a altor istorii privind evenimentul şi
recunoaşterea lui internaţională, a altor lucruri semnificative şi
albume privind localităţile care au contribuit la înfăptuirea Marii
Uniri, precum CARPAŢII – LEAGĂNUL UNITĂŢII ROMÂNEŞTI. Difuzarea în lume,
în mai multe limbi, a unei scurte istorii a unităţii neamului.
Baterea medaliei, plachetei, trofeului, altor însemne (cocarde,
insigne, bannere) dedicate evenimentului, care să fie acordate şi post
mortem făuritorilor marii uniri, urmând ca acestea să fie înmânate
urmaşilor lor.
Realizarea unui film artistic, a unor filme documentare, realizarea
de emisiuni de radio şi televiziune, publicarea de cărţi şi reviste de
specialitate şi popularizarea în mai multe limbi, cu implicarea
românilor de pretutindeni.
Omagieri la toate ambasadele României din lume, pentru marcarea
evenimentului, cu o desfăşurare specială în Franţa, Anglia, Italia,
Germania, Rusia, SUA ş.a., unde vor fi susţinute conferinţe istorice,
simpozioane, spectacole cu participarea unor mari personalităţi. Cu
acest prilej, pe unele clădiri din oraşele legate de procesul făuririi
Marii Uniri vor fi aşezate Plăci Memoriale în limba română şi a ţării
respective pentru consemnarea momentului istoric.
Onorarea unor importante personalităţi din ţară şi din lume,
pentru rolul lor în susţinerea României cu ordinul de stat Marea Unire
– în grad de cavaler care trebuie instituit cu prilejul Centenarului.
Folosirea tuturor mijloacelor şi oportunităţilor pentru ca acest
Centenar să devină prilejul îmbunătăţirii imaginii României în lume.
Întrucât Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni a
ajuns, în urma unor intense investigaţii, la lămurirea numărului
românilor aflaţi în lume - circa 13 milionane! - atât în comunităţile
istorice din jurul ţării (circa 7 milioane) cât şi în diaspora, ajunşi
în decursul timpului, pe toate meridianele şi paralele, precum şi a
condiţiilor specifice, a evenimentelor care au determinat aflarea
acestora în afara fruntariilor de astăzi ale României, solicităm sprijin
în definitivarea acestui ambiţios proiect care să stabilească numărul
românilor din lume. Cercetarea nu poate fi încheiată fără sprijinul
direct al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, Academiei Române,
Ministerului Afacerilor Externe şi tuturor Ambasadelor şi Consulatelor,
Fundaţiei Naţionale a Oamenilor de Ştiinţă şi Artă, a altor ministere şi
instituţii cu implicare în această sferă de activitate (Institutul
Naţional de Statistică, Direcţia de Evidenţă a Populaţiei, Arhiva
Naţională ş. a.), dar şi a personalităţilor marcante din comunităţile
româneşti din lume.
Legat direct de această chestiune, Congresul Spiritualităţii Româneşti
solicită elaborarea şi adoptarea în regim de urgenţă a Legii privind
acordarea cetăţeniei române tuturor românilor din lume care o
solicită, spre a le facilita apropierea de patria-mamă şi beneficierea
de toate prevederile constituţionale, inclusiv acela de a alege şi a fi
aleşi.
Pentru înfăptuirea programului aniversar al Centenarului Marii Uniri şi
în perspectiva stabilităţii şi dezvoltării României de mâine,
Congresul face un apel către clasa politică românească pentru renunţarea
la luptele politicianiste, la atitudinile revanşarde, pentru ca
măcar acest moment sărbătoresc să fie marcat sub semnul unităţii
naţionale, pentru a arăta lumii o imagine nouă, puternică a unui stat
modern, democratic - ROMÂNIA. Fără îndoială că aceste obiective propuse
de Congresul Spiritualităţii Româneşti, împreună cu numeroase altele,
vor forma un PROGRAM GUVERNAMENTAL MONUMENTAL. Congresul este cea dintâi
organizaţie neguvernamentală care înaintează propuneri de acţiuni
concrete ce pot sta la baza unui proiect unic, pentru că acest eveniment
se cuvine celebrat în chip unitar, de întreaga românitate, ca un semn de
maturitate a acestui neam la împlinirea a 100 de ani de la făurirea
STATULUI UNITAR ROMÂNIA. În felul acesta, Centenarul Marii Uniri va
deveni monumentul istoric contemporan de întărire a fiinţei naţionale a
românilor de pretutindeni. Unirea este opera neamului întreg, infirmând
vechea constatare a lui Herodot: neamul românesc este, astăzi, unit,
oriunde s-ar afla el.
Programul de faţă este realizat pe baza propunerilor şi aprobărilor
Congresului de grupul de lucru format din:
acad. Victor Crăciun – preşedinte,
acad. Mihai Cimpoi – Chişinău,
acad. Vasile Tărâţeanu – Cernăuţi,
gen (r). dr. Mircea Chelaru,
acad. C. Gh. Marinescu,
dr. Avram Crăciun - membru al Academiei de Ştiinţe Agricole,
preot paroh Constantin Târziu – Franţa,
prof. univ. dr. Corneliu Bucur,
prof. Cristiana Crăciun, în calitate de membri.
|
|
