România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Rezoluţia Congresului Spiritualităţii Româneşti privind pregătirea şi desfăşurarea

centenarului Marii Uniri

 

      Congresul Spiritualităţii Româneşti a aprobat în Plenul ediţiei a XVI-a din 2012 realizarea unui PROIECT privind pregătirea Centenarului Marii Uniri, fiind prima organizaţie care a elaborat şi lansat, în anul 2013, un amplu PROGRAM în acest sens.

Am susţinut, deci, cu doi ani în urmă, că nu era prea devreme pentru a lansa Proiectul întrucât la acest Centenar, în 2018, România să cunoască adevărata renaştere care, din păcate, nu s-a înfăptuit în sfertul de veac trecut de la descătuşarea ţării din totalitarismul comunist. Pe baza unor propuneri venite de la organizaţii, instituţii, personalităţi din întreaga lume dispunem astăzi de un impresionant PROGRAM, ţinând seama de momentul aniversar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Este şi motivul pentru care Congresul Spiritualităţii Româneşti şi Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni care l-a creat în acest scop al strângerii legăturilor cu cele 13 milioane de români care trăiesc, muncesc, crează şi îşi păstrează dorul de ţară, câţi există în afara hotarelor de astăzi ale României, se află acum în fruntea acestei acţiuni. Proiectul nostru este, deci, al unităţii de neam, de limbă, credinţă, specific naţional, depăşind condiţiile în care istoria ne-a împins în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin) din 23 august 1939 şi a urmărilor celui de-al Doilea Război Mondial.

În următorii patru ani, România va trebui să înfăptuiască enorm pentru a se revigora şi a se impune pe plan mondial pe măsura bogăţiilor din această „grădină a Maicii Domnului”, cu oameni truditori pentru a-i da adevărata lumină şi valoare pe care o merită.

Rugăm sistemul statal-administrativ al ţării să-şi însuşească acest PROGRAM şi să-l alăture altor direcţii de dezvoltare pe care le prevăd prin proiecte guvernamentale, fiind convinşi că aducem puncte de vedere posibil de împlinit, deosebit de importante pentru strategia naţională privind unitatea de astăzi şi de perspectivă a neamului românesc atât de mult răspândit pe toate meridianele şi paralelele şi recunoscut prin valorile sale universale.

Vom susţine cu tărie acest PROIECT adăugându-i noi propuneri până în momentul aniversării, astfel încât Centenarul Marii Uniri să devină o încununare istorică şi o poartă spre alte dimensiuni ale fiinţei naţionale româneşti. PROGRAMUL propus face parte din această Rezoluţie votată la Congresul al XVIII-lea, Alba Iulia, 3 decembrie 2014 - UN PROIECT AL UNITĂŢII NEAMULUI adoptat de Congresul Spiritualităţii Româneşti Ediţia a XVIII-a, Alba Iulia, 1-3 decembrie 2014 privind Centenarul Marii Uniri - 2018  - cel dintâi elaborat în acest scop -

 

Actul UNIRII este cea mai ilustră pagină de istorie a neamului românesc. Bătălia pentru UNIRE a fost îndelungă şi cu atât mai grea cu cât, aşa cum remarca Herodot, din cele mai vechi timpuri, neamul viteaz şi puternic al străbunilor traco - geto - daci  păcătuia tocmai prin faptul că era neunit. Veacuri îndelungi a durat readunarea etniei într-o patrie unică, constituită pas cu pas, mai întâi în „ţărişoare”, cnezate şi voievodate şi apoi ţări, o dorinţă care a însoţit întreaga noastră istorie, exprimată de voievozi şi cărturari, primă cristalizată vremelnic, într-o primă încercare, de către MIHAI VITEAZUL, la 1600, cel care  a reuşit să dea sens  „pohtei ce am pohtit”, ca o împlinire a visului  multor generaţii ale aceluiaşi neam, la Alba Iulia.

Prin MIHAI VITEAZUL se încununau, astfel, paşii gigantici ai unităţii de neam făcuţi de marii voievozi ai neamului, MARELE MIRCEA CEL BĂTRÂN, ŞTEFAN şi el MARE şi SFÂNT, care apăra Europa când se redescoperea America, VLAD ŢEPEŞ, NEAGOE BASARAB şi atâţia alţii, precum şi a cărturarilor apărători ai istoriei comune, ai limbii, religiei şi specificului naţional românesc.

Au urmat alte momente fundamentale, reprezentate de MATEI BASARAB şi VASILE LUPU, CONSTANTIN BRÂNCOVEANU BASARAB, DIMITRIE CANTEMIR şi cărturarii reprezentativi consemnaţi în cultura noastră. Secole în şir, după cum spunea Eminescu, istoria noastră desluşeşte febra dorului de unitate, pentru ca Unirea să se plămădească în efervescenţa ideologică de la 1848, să se făptuiască parţial la 1859, şi să se împlinească prin România Mare, la 1918. Cum se ştie, nici această Unire, Marea Unire de la 1 Decembrie, nu a fost nici totală, nici definitivă. Au rămas în afara României Mari numeroşi etnici din aceeaşi plămadă, ceea ce îl determina pe Nicolae Iorga să socoată că suntem o ţară „înconjurată de români”.

S-au scris câteva mii de cărţi în care se face dovada longevităţii etniei, constituirii românităţii, a limbii şi dialectelor ei, se trasează hotarele cele adevărate, se evocă bătălia pentru Unirea de la 1918 şi dezastrele rapturilor care au urmat, în condiţiile celui de-al Doilea Război Mondial. Istoricii neamului, la fel ca şi istoricii de seamă ai veacului al XX-lea din întreaga lume, au luminat adevărul privind vechimea, constituirea şi locul românilor în evoluţia societăţii umane, rezistenţa lor dintotdeauna, în pofida învecinării cu neamurile acaparatoare, jinduitoare de bogăţii din frumuseţea „grădinii Maicii Domnului”, cum a fost minunat definită această gură de rai care este România.

Istoria noastră a însemnat un permanent urcuş. Chiar atunci când neamul, pentru moment, pierdea, în străfundurile lui se cocea biruinţa viitoare. Şi unirea s-a înfăptuit în etape, uneori tragice, izvorând din idealul de unitate a neamului, permanent neînfrânt. De aceea socotim UNIREA drept actul cel mai măreţ al naţiunii, cel care configurează existenţa noastră împlinită între popoarele lumii.

Aceştia suntem noi cu adevărat: români, cetăţeni ai fruntariilor Daciei, nesupuşi total în Imperiul Roman (dar integrată, în cele din urmă, celei dintâi Uniuni Europene – Imperiul Roman), pe care daco-romanii, deveniţi români, au constituit-o  ca ţară, construind-o în decursul veacurilor în această parte de lume care ne aparţine, o naţiune liberă, purgată în focul unei istorii lungi şi nu întotdeauna favorabile, membri cu drepturi depline ai tuturor organismelor europene şi mondiale în care valorile democraţiei sunt respectate.

Asistăm în această perioadă la tendinţe privind redescoperirea Daciei şi necesitatea revenirii la spiritul ei. Dincolo de bătăliile de idei, rămânem convinşi de tăria argumentelor ştiinţifice şi a vestigiilor de necontestat, singurele care ne vor menţine în viitorime imaginea de popor străvechi, al cărui drum prin timp a avut un unic ţel: unitatea izbăvitoare în faţa vrăjmăşiilor istoriei.

Ţelul atins la anul 1600, când aveam, pentru prima dată, ROMÂNIA UNITĂ, dacă nu ar fi fost călcat în picioare de duşmanii neamului nostru şi ilustrul unificator nu ar fi fost ucis, ar fi deschis calea uneia dintre cele mai importante ţări europene, care ar fi avut un rol important în vechiul continent. Istoria ne-a fost potrivnică iar UNIREA cea mare s-a înfăptuit foarte târziu, peste mai mult de trei secole.

La acea vreme neamurile Europei nu erau încă definitiv închegate statal, spiritul lor unionist nefiind limpede, cu atât mai mult cu cât unele dintre ele deţineau supremaţia asupra teritoriilor altor etnii sau se băteau pentru forţa conferită de stăpânirea comerţului pe apă şi colonizarea pământurilor nou descoperite. Tocmai când era distrusă „Invincibila Armada”, care avea asemenea atribuţii cuceritoare, Mihai Viteazul înfăptuia cutezător unitatea românilor. Dacă s-ar fi împlinit viziunea lui unificatoare, ROMÂNIA ar fi fost astăzi una dintre cele mai puternice forţe ale Europei, prin bogăţiile existente pe acest teritoriu iubit de Dumnezeu, prin supremaţie economică şi spirituală, înainte ca alte state să se configureze ca atare.

Neamul românesc, plămădit în secole de încercată istorie se află, în majoritatea lui, în hotarele de astăzi ale ţării. Există însă un număr impresionant de români în întreaga lume, în jur de 13 milioane, majoritatea păstrându-şi limba, credinţa, tradiţiile, istoria, cultura. Am dovedit în studiile elaborate în douăzeci de ani prezenţa şi răspândirea românilor pe mapamond. Desigur, fie din pricină că au fost supuşi unor politici de deznaţionalizare, cum e cazul în unele dintre statele vecine, ori din cauza greutăţilor vieţii şi lipsei de contact cu Patria-Mamă, unii şi-au pierdut spiritul etniei, neştiind mai nimic despre ţara de obârşie, pierzându-şi chiar şi limba maternă!

Dintre românii trăitori în cele patru zări ale lumii, mulţi, foarte mulţi au devenit valori mondiale, contribuind la progresul şi prosperitatea lumii, dovedindu-şi harul în cele mai diverse domenii, de la cele ale ştiinţei şi tehnologiei de ultimă oră la acelea ale artelor şi sportului. Ne bucură ori de câte ori izbânzile lor se fac cunoscute, ne fac cinste şi pentru ei ar trebui să facem mai mult, fiind cei mai buni ambasadori ai imaginii României în lume. Liga Culturală Română, care, conform titulaturii ei este creată pentru a împlini Unitatea Românilor de Pretutindeni - pentru care militează din 1890, de când a fost fondată, şi apoi în perioada cât a fost condusă de Nicolae Iorga şi de la reluarea activităţii ei, după 1990 -, a pus bazele Congresului Spiritualităţii Româneşti, în 1993, având tocmai această menire în viaţa contemporană: să construiască punţi de legătură între românii din lume şi ţară, să ofere posibilitatea de exprimare liberă a tuturor problemelor cu care se confruntă acolo unde trăiesc, să îşi prezinte împlinirile şi, mai ales, să ofere soluţii şi sprijin pentru a putea să-şi păstreze identitatea etnică.

Am legat desfăşurarea Congresului nostru de istoria Albei Iulia, cetatea daco-romană în care şi-a aflat şi Voievodul Mihai Viteazul împlinirea „Pohtei ce-am pohtit”, iar la 1 Decembrie 1918 s-a creat România Mare. Congresul se întruneşte aici, adăugând an de an pe lângă supranumele de oraş al Marii Uniri şi pe acela de Capitală a Românilor de Pretutindeni. O capitală simbolică pentru românii din întreaga lume. Un loc cu oameni minunaţi, de la oficialităţi până la locuitorii simpli, dăruiţi unităţii şi românităţii. Sprijinul lor a fost întotdeauna o garanţie a dăinuirii Congresului!

Şi, iată, aniversăm acum 96 de ani de la Marea Unire, din care ultimii douăzeci stau sub semnul Congresului Spiritualităţii Româneşti, participanţii la această întrunire, prezenţi la 17 ediţii, până la această a 18-a ediţie, în număr de peste 7.200  de reprezentanţi, din peste 40 de ţări, devenind  martorii activi ai sărbătoririi gloriosului eveniment. Ei  sunt purtătorii credenţionalelor de astăzi, care se încarcă aici de spirit naţional, ducându-l acasă ca pe o sfântă anafură pe care o împart cu cei de acelaşi neam din comunităţile din care fac parte, acolo unde muncesc şi trăiesc, întărindu-se cu toţii pentru păstrarea spiritualităţii româneşti.

Iar aniversarea acestor 96 de ani de la Marea Unire, trăită în locul în care  ea s-a împlinit, la Alba Iulia, este clopotul deşteptării care va ţine trează conştiinţa naţională a tuturor românilor.

Pentru a se bucura cu adevărat, peste patru ani, de Centenarul Marii Uniri, toţi românii, din ţară şi de pe întregul glob, aşteaptă de la politicieni şi oficialităţi să împlinească numeroase probleme privind viaţa materială a oamenilor şi starea generală a naţiunii.

Sărbătorirea rotundă a istoricului eveniment, la primul Centenar, va marca, peste patru ani, etapa istorică remarcabilă a evoluţiei României, cu toate piedicile determinate de al Doilea Război Mondial şi urmările lui, cu Pactul Ribbentrop - Molotov (Hitler-Stalin) şi introducerea totalitarismului impus de Uniunea Sovietică.

Congresul Spiritualităţii Româneşti, la întrunirea lui dedicată împlinirii a 21 de ani de la fondare, a aprobat următorul Proiect, rugând Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul României să-l preia în amplul Program care trebuie lansat de pe acum pentru a putea fi împlinit în următorii ani.

Susţinerea cu fermitate a Republicii Moldova în vederea INTEGRĂRII în Uniunea Europeană şi accentuarea influenţei diplomatice pentru ca Ucraina şi Serbia, ţări în care se află peste un milion de români, indiferent de numele care îi defineşte în decursul vremurilor, să devină membre ale Uniunii Europene astfel încât comunităţile noastre istorice să beneficieze de aceeaşi calitate şi de aceleaşi drepturi, făcând parte din acelaşi neam.

Constituirea unei Comisii Tripartite România - Republica Moldova - Ucraina în vederea statuării istorice a situaţiei românilor din acest areal care cuprinde importante zone de românitate, pe lângă Centrul Basarabiei devenit Republica Moldova, Transnistria, Bucovina de Nord (Zona Cernăuţi), Herţa, Hotin, Transcarpatia, Buceac, zona Odesită, şi stabilirea pârghiilor necesare pentru ca românii să beneficieze de aceeaşi limbă, credinţă, educaţie şi instrucţie egală cu fraţii din ţară, să cunoască aceeaşi dezvoltare spirituală, artistică, ştiinţifică, asigurându-se creaţia şi valorile româneşti. În acest mod vor fi eliminate de drept consecinţele Pactului Ribbentrop - Molotov (Hitler - Stalin) în urma căruia s-a trasat fărâmiţarea Basarabiei şi împărţirea ei între mai multe state.

Crearea unei STRUCTURI SPECIALE de tip asociativ, interstatale, între România şi Republica Moldova, constituind o PREMIERĂ MONDIALĂ, prin care, recunoscându-se existenţa aceleiaşi spiritualităţi se va promulga acelaşi sistem de educaţie, învăţământ, dezvoltare a ştiinţei, culturii şi artei, a problemelor privind energia şi sănătatea, susţinerea sportului, turismului, altor domenii, inclusiv prin organizarea unor instituţii, aşezăminte, forme economice şi administrative comune. Este, de altfel, premiza specifică, determinată de aceeaşi convieţuire istorică, lingvistică, religioasă, indiferent de stabilirea determinată de alţi factori a frontierelor ades schimbătoare. O astfel de structură va crea unitatea spirituală, mai presus de cea teritorială, cu mult înainte de integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, atestând că Hotărârea Sfatului Ţării de la Chişinău din 27 martie 1918 a însemnat un moment fundamental în istoria Basarabiei devenită apoi Republica Moldova, primul pas limpede de apropiere de Europa, devenită Uniunea Europeană în care astfel îşi recâştigă locul de drept. În acest mod se va produce o dezvoltare comună şi de perspectivă, precum şi estomparea diferenţelor dintre cele două state româneşti paralele, grăbindu-se integrarea europeană.

Inaugurarea Muzeului „Mihai Eminescu” la Cernăuţi, în casa lui Aron Pumnul, acolo unde gimnazistul a desluşit unitatea neamului românesc de pretutindeni, idee fundamentală a dimensiunii naţionale a gândirii şi scrisului său. Prin aceast muzeu, Bucovina va beneficia de un însemn al Centenarului Marii Uniri.

Întrucât şi judeţele Durostor şi Caliacra (parte a Sudului Dobrogei, cunoscută şi sub denumirea de „Cadrilater”) au intrat în componenţa României Mari, avem datoria să constituim un Muzeu Românesc dedicat Reginei Maria - singura Regină a Marii Uniri, pe lângă cel deja existând- celebrul Muzeu „Cuibul Liniştit”, deschis în Castelul din Balcic al suveranei, aflat sub auspiciile statului bulgar.  Avem şansa să realizăm acest muzeu, pentru că la Balcic există o proprietate privată, constituită cu sprijinul Reginei, pe domeniul căreia se află numeroase obiecte, arme, cărţi, fotografii ale ilustrei personalităţi, toate puse în vânzare de către proprietar. O importantă arhivă şi valoroase vestigii ar putea fi astfel salvate, evitându-se riscul de a se risipi în mâna unor colecţionari care să nu le pună în valoare.

Crearea, în localitatea Dieuse, regiunea Moselle - Lorena, din Franţa, a Centrului Internaţional „Constantin Brâncuşi” - ştiut fiind că genialul sculptor a trecut pe aici în drumul său spre Paris -, menit să contribuie la dezvoltarea legăturilor culturale, ştiinţifice, artistice şi sociale între România şi Franţa, stat care a avut un important rol în recunoaşterea Marii Uniri de către Cancelariile lumii. La Dieuse se află unul dintre cele mai mari cimitire ale ostaşilor şi ofiţerilor români din occident (în localităţi apropiate se află şi alte cimitire). Aceşti eroi ai neamului, jertfiţi pentru înfăptuirea României Mari, au fost luaţi prizonieri în timpul Primului Război Mondial, aflându-şi moartea în condiţii dramatice. Localnicii le-au păstrat cu pioşenie memoria, iar astăzi ne pun la dispoziţie clădirile pentru a realiza acest Centru Internaţional.

Realizarea AUTOSTRĂZII UNIRII care va lega CLUJ NAPOCA - ALBA IULIA - BUCUREŞTI de IAŞI şi CHIŞINĂU, cu ramificaţiile necesare  CLUJ NAPOCA - IAŞI şi cu legăturile cu Europa şi statele din Asia Mică.

Sfinţirea CATEDRALEI NEAMULUI în care să se oficieze TE DEUM-ul MARII UNIRI, cu participarea marilor PATRIARHI ai ortodoxiei şi slujitori ai bisericii, în spirit ecumenic. Cu acest prilej vor avea loc slujbe religioase la toate bisericile ortodoxe române din lume, iar în ziua de 1 Decembrie 2018, la orele 12.00, potrivit fusului orar, vor bate clopotele acestor biserici din România, Republica Moldova, Bulgaria, Grecia, Turcia, iar la celelalte lăcaşe de cult, aflate în ascultare faţă de Patriarhia BOR conform decalajului fusului orar.

Organizarea unei sesiuni speciale în cadrul Parlamentului European, a unei expoziţii istorice şi aşezarea unei Plăci memoriale care să consemneze pentru viitorime momentul centenar.

Iniţierea şi desfăşurarea Concursului Internaţional al Românilor de Pretutindeni destinat creării în domeniile ştiinţei, literaturii şi artei, performanţelor sportive, dedicat evenimentului, organizat pe baza unor regulamente speciale, realizate cu consultarea asociaţiilor de specialitate.

Reluarea tratativelor guvernamentale româno - ruse privind problema Tezaurului de la Moscova conţinând valori  incomensurabile, trimise acolo pentru a fi salvate în vremea Primului Război Mondial. Aceste bunuri  care compun tezaurul nu au mai fost restituite, din cauza Revoluţiei Comuniste şi a Unirii Basarabiei, care a produs încrâncenarea bolşevicilor împotriva României. Sperăm ca, în condiţiile Europei de astăzi, să se găsească soluţii pentru readucerea în ţară măcar a acelor piese ce se mai află în custodia statului rus.

Redeschiderea problemei moştenirii Gojdu, cu sprijinul unor jurişti specializaţi în drept internaţional, istorici, oameni de presă români din Europa. Această chestiune nu poate şi nu trebuie abandonată, datoria noastră fiind să împlinim testamentul patriotului Emanoil Gojdu.

Introducerea evenimentului istoric în calendarul UNESCO în alte documente şi materiale internaţionale, pentru a fi consemnat în acţiuni speciale şi în mijloacele media din întreaga lume.

Transformarea MONUMENTULUI din PARCUL CAROL în Panteon Naţional al Recunoştinţei şi Unităţii româneşti.

Realizarea şi sfinţirea MONUMENTULUI POPORULUI ROMÂN, făuritorul de drept al acestui neam, apărător şi păstrător al fiinţei lui naţionale şi teritoriale, jertfelnicul care prin sângele lui a sfinţit pământul traco - geto - dac, dându-i rezistenţă milenară pentru viitorul României şi al Uniunii Europene. Propunem ca acest monument să fie ridicat, în mod simbolic, în apropierea Sfinxului din Carpaţi, desigur, cu respectarea tuturor prevederilor care protejează rezervaţia naturală din zonă.

Dezvelirea Monumentului Naţional al Unirii la Bucureşti şi la Alba Iulia, a unor monumente, busturi, Plăci Memoriale la Iaşi, Arad, Craiova, Constanţa, Cluj, Cernăuţi, Chişinău şi în alte locuri. Se va pune accentul, fireşte, pe figurile marilor făuritori ai conştiinţei şi unităţii de neam, ai Marii Uniri (Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Mihai Eminescu, Brătienii, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Pan Halippa, Iancu Flondor, Nicolae Iorga şi atâţia alţii). Se vor lua totodată măsuri pentru înlăturarea monumentelor antiunioniste, care se mai pot încă găsi în unele localităţi ale ţării.

Ridicarea Monumentului Regalităţii, marcând rolul regilor României şi al Reginei Maria – a cărei acţiune a fost uriaşă în înfăptuirea şi recunoaşterea României Mari şi a unităţii naţionale a neamului de către Cancelariile lumii.

Realizarea Monumentului Internaţional al Înţelegerii Ecumenice, dedicat legăturilor creştine prin imaginile simbol ale Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea şi P. F. Părinte Patriarh Teoctist la Craiova şi Cracovia, localităţi legate de cei doi înalţi prelaţi.

Realizarea  Monumentului Unităţii Spirituale a tuturor Românilor împreună cu Academia de Ştinţe a Moldovei, la Chişinău, în Piaţa din faţa forului ştiinţific basarabean, care să reprezinte simbolic Limba Română şi a Monumentului Făuritorilor Unirii în Parcul Catedralei.

Publicarea monografiei ROMÂNIA ŞI ROMÂNII DE PRETUTINDENI (3-4 volume), evidenţiind drumul istoric al românilor spre desăvârşirea UNIRII şi stadiul actual (2018) al dezvoltării ţării.

Publicarea Documentelor fundamentale dedicate unităţii şi unirii neamului românesc, a Credenţionalelor din 1918,  Enciclopediei Unirii şi a Atlasului Unirii, a altor istorii privind evenimentul şi recunoaşterea lui internaţională, a altor lucruri semnificative şi albume privind localităţile care au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri, precum CARPAŢII – LEAGĂNUL UNITĂŢII ROMÂNEŞTI. Difuzarea în lume, în mai multe limbi, a unei scurte istorii a unităţii neamului.

Baterea medaliei, plachetei, trofeului, altor însemne (cocarde, insigne, bannere) dedicate evenimentului, care să fie acordate şi post mortem făuritorilor marii uniri, urmând ca acestea să fie înmânate urmaşilor lor.

Realizarea unui film artistic, a unor filme documentare, realizarea de emisiuni de radio şi televiziune, publicarea de cărţi şi reviste de specialitate şi popularizarea în mai multe limbi, cu implicarea românilor de pretutindeni.

Omagieri la toate ambasadele României din lume, pentru marcarea evenimentului, cu o desfăşurare specială în Franţa, Anglia, Italia, Germania, Rusia, SUA ş.a., unde vor fi susţinute conferinţe istorice, simpozioane, spectacole cu participarea unor mari personalităţi. Cu acest prilej, pe unele clădiri din oraşele legate de procesul făuririi Marii Uniri vor fi aşezate Plăci Memoriale în limba română şi a ţării respective pentru consemnarea momentului istoric.

Onorarea unor importante personalităţi din ţară şi din lume, pentru rolul lor în susţinerea României  cu ordinul de stat Marea Unire – în grad de cavaler care trebuie instituit cu prilejul Centenarului.

Folosirea tuturor mijloacelor şi oportunităţilor pentru ca acest Centenar să devină prilejul îmbunătăţirii imaginii României în lume.

Întrucât Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni a ajuns, în urma unor intense investigaţii, la lămurirea numărului românilor aflaţi în lume - circa 13 milionane! - atât în comunităţile istorice din jurul ţării (circa 7 milioane) cât şi în diaspora, ajunşi în decursul timpului, pe toate meridianele şi paralele, precum şi a condiţiilor specifice, a evenimentelor care au determinat aflarea acestora în afara fruntariilor de astăzi ale României, solicităm sprijin în definitivarea acestui ambiţios proiect care să stabilească numărul românilor din lume. Cercetarea nu poate fi încheiată fără sprijinul direct al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, Academiei Române, Ministerului Afacerilor Externe şi tuturor Ambasadelor şi Consulatelor, Fundaţiei Naţionale a Oamenilor de Ştiinţă şi Artă, a altor ministere şi instituţii cu implicare în această sferă de activitate (Institutul Naţional de Statistică, Direcţia de Evidenţă a Populaţiei, Arhiva Naţională ş. a.), dar şi a personalităţilor marcante din comunităţile româneşti din lume.

Legat direct de această chestiune, Congresul Spiritualităţii Româneşti solicită elaborarea şi adoptarea în regim de urgenţă a Legii privind acordarea cetăţeniei române tuturor românilor din lume care  o solicită, spre a le facilita apropierea de patria-mamă şi beneficierea de toate prevederile constituţionale, inclusiv acela de a alege şi a fi aleşi.

Pentru înfăptuirea programului aniversar al Centenarului Marii Uniri şi în perspectiva stabilităţii şi dezvoltării României de mâine, Congresul face un apel către clasa politică românească pentru renunţarea la luptele politicianiste, la atitudinile revanşarde, pentru ca măcar acest moment sărbătoresc să fie marcat sub semnul unităţii naţionale, pentru a arăta lumii o imagine nouă, puternică a unui stat modern, democratic - ROMÂNIA. Fără îndoială că aceste obiective propuse de Congresul Spiritualităţii Româneşti, împreună cu numeroase altele, vor forma un PROGRAM GUVERNAMENTAL MONUMENTAL. Congresul este cea dintâi organizaţie neguvernamentală care înaintează propuneri de acţiuni concrete ce pot sta la baza unui proiect unic, pentru că acest eveniment se cuvine celebrat în chip unitar, de întreaga românitate, ca un semn de maturitate a acestui neam la împlinirea a 100 de ani de la făurirea STATULUI UNITAR ROMÂNIA. În felul acesta, Centenarul Marii Uniri va deveni monumentul istoric contemporan de întărire a fiinţei naţionale a românilor de pretutindeni. Unirea este opera neamului întreg, infirmând vechea constatare a lui Herodot: neamul românesc este, astăzi, unit, oriunde s-ar afla el.

Programul de faţă este realizat pe baza propunerilor şi aprobărilor Congresului de grupul de lucru format din:

acad. Victor Crăciun – preşedinte,

acad. Mihai Cimpoi – Chişinău,

acad. Vasile Tărâţeanu – Cernăuţi,

gen (r). dr. Mircea Chelaru,

acad. C. Gh. Marinescu,

dr. Avram Crăciun - membru al Academiei de Ştiinţe Agricole,

preot paroh Constantin Târziu – Franţa,

prof. univ. dr. Corneliu Bucur,

prof. Cristiana Crăciun, în calitate de membri.