UNIREA ŞI ROMÂNITATEA

Alba Iulia, 1 decembrie 2014

Am sărbătorit 96 de ani de la Marea Unire din 1918. Peste patru ani va avea loc minunata aniversare la Centenarul celui mai de seamă act istoric din viaţa neamului românesc.

La 1918, aşa cum evidenţiază cu prisosinţă toţi memorialiştii vremii, căldura din sufletele celor 100.000 de participanţi a biruit gerul. Răsufletul voinţei Ardealului a biruit vremea friguroasă şi a învins istoria, neamul întreg recăpătându-şi dreptul de a trăi în aceleaşi fruntarii, ca în vremea veche a Daciei. Biruinţa a devenit actul cel mai înalt din istoria naţională, începând cu Hotărârile Sfaturilor Ţării de la Chişinău – la 27 martie - şi de la Cernăuţi  - la 15 noiembrie 1918, împlinirea producându-se la Alba Iulia.

Atunci, cu aproape un veac în urmă, poposeau aici, pentru a se împlini visul măreţ al românilor, şi delegaţia de la Chişinău, care participase şi la adunarea de la Cernăuţi, formată din Pan Halippa, Ion Pelivan, Grigore Cazacliu, şi alţi mari bărbaţi ai unităţii neamului, semnatari ai Unirii românilor dintre Prut şi Nistru, precum şi a fraţilor din Bucovina şi din alte zeci de provincii şi oraşe ale ţării. Această prezenţă au dat îndemn şi cutezanţă, legitimitate Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia.

România Unită a avut şansa, într-o perioadă mică de timp, să devină unul dintre statele importante ale Europei, dezvoltarea ţării ajungând extraordinară aşa cum consemnează, spre exemplu, rezultatele economice ale anului 1938, impresionante pentru toate domeniile de activitate comparativ cu marile puteri ale Europei. Dezvoltarea ţării a fost stopată de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, iar desfăşurarea politicii lui dezastruoase a răpit teritoriile unite istoric, spiritual, etnic, religios, tradiţional, astfel încât numai Transilvania a revenit de drept la „Trupul Ţării”, Bucovina şi Basarabia fiind cedate Uniunii Sovietice conform protocolului secret Ribbentrop-Molotov, aceasta din urmă fiind fărâmiţată, tocmai pentru a i se zădărnici şansa de a redeveni pământ românesc.

Am  sărbătorit, deci al 96-lea an al Marii Uniri după tenebroasa perioadă a sovietizării ţării, vreme în care fraţii din Basarabia şi Bucovina erau obligaţi să-şi înăbuşe sentimentele naţionale, acum când etnia noastră s-a revigorat, puternicul proces de susţinere a limbii, credinţei, istoriei, tradiţiilor fiind susţinut de singura întrunire a reprezentanţilor românilor de pretutindeni întruniţi în Congresul Spiritualităţii Româneşti.

Spiritul românesc a renăscut în comunităţile noastre din lume după destrămarea Uniunii Sovietice şi dărâmarea ceauşismului, iar, începând din 1993, Congresul Spiritualităţii Româneşti creat de Liga Culturală şi-a asumat răspunderea promovării unităţii celor 13 milioane de români care se află dincolo de hotarele de astăzi ale României. Alba Iulia a devenit, astfel, nu numai Cetatea Marilor Uniri de la 1600 şi 1918, ci şi Capitala Românilor de Pretutindeni, contribuind la această unitate fără ca Guvernul României să susţină nici moral, nici material întrunirile de la Alba Iulia.

Congresul Spiritualităţii Româneşti a ajuns la a XVIII-a ediţie, dovedind importanţa            manifestată în durată, în dezbateri ştiinţifice, istorice, lingvistice, economice, sociale, culturale, toate întărind idealul de unitate spirituală, mai presus de cea teritorială. Cei peste 200 de participanţi din 28 de ţări şi zone de românitate (număr redus în acest an din cauza micşorării posibilităţilor financiare) au demonstrat ataşamentul faţă de ţară în momentele de după alegerile care au stârnit atâtea dezbateri privind votul din „diasporă”. Participanţii au definit Congresul drept exemplar, socotindu-l o manifestare a speranţei.

Şi-ar fi dorit o întâlnire cu preşedintele ales al ţării, care, cu toate solicitările călduroase, nu a putut avea loc. Acolo, în faţa Monumentului lui Mihai Viteazul de la Alba Iulia, reprezentanţii celor care au votat speranţa, din ţară şi mai ales din străinătate, având între ei mari personalităţi culturale, ar fi cunoscut o primă apreciere a manifestării care se numeşte Congres. Ne exprimăm convingerea că această întâlnire va avea loc!

Poate că s-a întâmplat să fie mai bine că Excelenţa Sa Klaus Iohannis nu a participat la un moment total deplasat, deranjant pentru mulţimea aflată în sărbătoare şi anume evocarea, realizată de un grup de actori de la Târgovişte, tragerii în ţeapă a doi români, în vremea lui Ţepeş Vodă. De unde se vede că nu a funcţionat autocenzura întrucât, de Ziua Naţională a României şi a Marii Uniri, se cuvine să omagiem evenimentele istorice nu să le înroşim cu ură şi necinstire. Chiar dacă faptele        s-au întâmplat în vremea lui Vlad Ţepeş, însemnând o pilduitoare sancţionare a relelor sociale de atunci, chiar dacă Marin Sorescu, un mare scriitor, recunoscut în literatura universală, le-a relevat în piesa lui A treia ţeapă, destinată teatrului şi nu sărbătorilor naţionale ale neamului, cărturarii prezenţi şi-au întors faţa de la scena tragerii în ţeapă, pată de urâciune în atmosfera sărbătorească a momentului pe care o socotim de unitate etnică. Dumnezeu l-a luat la Ceruri pe Adrian Păunescu, iar poetul, susţinător al spiritului naţional, nu s-a aflat de faţă la acest tragic moment care l-ar fi mâhnit peste  măsură. Acţiunea lui a fost doveditoare şi prin Cenaclul Flacăra, care susţinea, prin cântecele naţionale şi istorice promovate chiar şi atunci când, oficial, acestea erau interzise, trezirea şi păstrarea sentimentului etnic românesc! Simbolul piesei lui Marin Sorescu nu a fost luat în seamă de cei din Târgovişte, unde, de altfel, se desfăşoară fapte bune pentru cultura naţională: a treia ţeapă este pregătită pentru duşmanii unităţii etnice, iar tocmai acest concept i-a lipsit momentului care trebuia să sensibilizeze destinul românesc.

În ceea ce priveşte desfăşurarea Congresului Spiritualităţii Româneşti, pe lângă dezbaterile ştiinţifice despre care Flacăra lui Adrian Păunescu a relatat în numerele anterioare, a fost dezbătut larg Proiectul de Program privind aniversarea centenarului Marii Uniri, în 2018, care se propune să fie preluat de către oficialităţile din România (şi nu numai!) pentru ca acest eveniment să devină piatra unghiulară a istoriei de astăzi, moment exploziv în viaţa neamului, regenerator pentru deceniile care vin.

Peste 50 de delegaţi din ţările participante au îmbogăţit Proiectul propus care a devenit Document al Congresului. Votul dat a cuprins şi hotărârea ca acest act să fie înaintat oficialităţilor – Preşedinte, Parlament, Guvern, Ministere, alte instituţii şi organizaţii – precum şi forurilor Uniunii Europene, NATO, OSCE, UNESCO şi atâtea altele pentru a produce atât efervescenţa naţională şi cunoaşterea internaţională, demonstrând unitatea neamului nostru atât de mare şi răspândit în întreaga lume.

Actul este socotit de Congres un document contemporan, fiind al doilea document după cel din 1918, semnat şi acesta tot la Alba Iulia, la 1-3 decembrie 2014, pentru ca Anul 2018 să devină hotărâtor în evoluţia României Adevărate, recuperându-se în patru ani ceea ce guvernele nu au reuşit să înfăptuiască în ultimii 25 de ani.

Documentul (publicat în punctele lui esenţiale în Flacăra) va fi depus oficialităţilor drept cadou de Moş Crăciun, pentru a-l putea odată cu Noul An, îmbogăţi şi înfăptui!

Congresul Spiritualităţii Româneşti şi organizaţia care l-a creat, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, la care au aderat până în prezent români din 45 de ţări reprezentând imense comunităţi de fraţi ai noştri, îşi asumă paternitatea Programului care conţine doar o sinteză a posibilităţilor pe care mulţi români doresc să le transforme în realitatea zilei de 1 Decembrie 2018.

În încheiere, mulţumim încă o dată Consiliului Judeţean Alba, preşedinte Ion Dumitrel, Primăriei Municipiului Alba Iulia, primar Mircea Hava, Primăriei oraşului Zlatna, primar Silviu Ponoran, celor apropiaţi din Capitala care găzduieşte Congresul, care în niciun caz nu pot fi trecuţi cu vederea: Ion Mărgineanu, Ioan Bodea, Ioan Bogăţan, Dorin Şerdean, Ion Bâscă, Radu Neag, Cornel Gherman, cu întregul colectiv de la Automobil Clubul Român, dar şi publicaţiei “Dacoromania”, cotidianului “Unirea”, radiourilor şi televiziunii locale, care ne-au sprijinit direct la Alba Iulia şi Zlatna, făcând şi acest Congres să se înscrie între formele penetrante de susţinere a etniei noastre de pe întregul cuprins planetar, cu atât mai mult cu cât la Alba Iulia s-a lansat documentul întâmpinării şi serbărilor Centenarului – cel mai de seamă proiect al românităţii.