România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Douăzeci de ani de frumuseţe continuă –  un pantheon albaiulian – Aleea scriitorilor

 

Se maturizase în moralitate noastră pe orizontală şi verticală ideea fondării unei alei a Scriitorilor la Alba Iulia, în oraşul de jos. La orizonturile literaturii bătuse Centenarul „Lucian Blaga”. Astfel că, împreună cu colegul meu – Dumnezeu să-i ierte plecarea la ceruri – am luat drumul Bucureştiului, la un atelier al pictorului Popovici, după ce prezentasem Academiei manifestările culturale legate de clipa aniversară şi cerusem în scris aprobarea pentru un bust „Lucian Blaga”. Între mirări, aşteptări şi insistenţa am reuşit îmbrăcând capitala şi Alba Iulia cu un buchet de mulţumiri. Şi luna mai a anului 1995 ne-a îngenuncheat frumos, în parcul de jos, lângă bustul lui Blaga având totală colaborare cu tânărul primar albaiulian, însuşi sculptorul a poposit aici. Bustul rămăsese între mirare, adâncă meditaţie, fineţea unui destin prin care ne vedem freamătul mirabilei seminţe. Dezvelirea bustului s-a făcut în foşnetul unor aplauze, a unor întrebări adresate a subsemnatului, ca inspector şef al culturii. Am petrecut nopţi întregi la subsuoara tăcerii Blaga, convins că prima piatră la temelia Aleii scriitorilor a fost depusă, bine ancorată în seva pământului, şi-au urmat alte zeci de descinderi la Bucureşti, la obelisc, la Fondul plastic, susţinut de pictorul din Benic, Nicolae Pascu, de doamna Brenier, N. Mărginean, Cucerzan etc. Şi prin Nicolae Pascu am dat de un fragment finisat dintr-o sculptură unicat: „Octavian Goga”, operă a sculptorului Mihai Colan, decedat la 82 de ani, lucrare acoperită cu pământ lângă atelierele unor pictori, care, descoperită, scuturată de intemperii a luat drumul Albei Iulii, asigurat de Mircea Hava. Era un câştig nesperat. Şi-a venit anul 2000, o dată cu el bustul lui Eminescu, semnat de M. Pascu, inaugurat în prezenţa ministrului Culturii, Ion Caramitru. Şi într-o zi de vineri, 24 octombrie 2003, în Parcul din spatele casei de Cultură a Studenţilor,, fost Teatrul „I. L. Caragiale” (care nici azi această instituţie n-a fost în stare să-i reatribuie numele! Ce birocraţie împuţitofilă) apoi un camion din care s-au descărcat busturile lui Coşbuc, Rebreanu, Caragiale, Agârbiceanu. Şi doamna Brenier, de la Fondul Plastic, Bucureşti ne-a chemat să veghem la configuraţia Aleii Scriitorilor din Alba Iulia. În 18 mai 2004, a fost adus şi bustul lui Ion Lăncrănjan. Apoi Iorga. Şi-n 2009 Grigore Vieru, şi-n 2010 Adrian Păunescu, şi-n 2013 – bustul lui Nicolae Bretan, şi-n 2014 Mihail Sadoveanu, Aron Cotruş, Ion Alexandru.

Suntem în 2015. În faţa celor 20 de ani trecuţi, pe care i-a parcurs epopeea Aleii Scriitorilor din Alba Iulia. Şi timpul are mereu răbdare, pentru că demnitari ca Ion Dumitrel şi Mircea Hava au înţeles profund că o localitate care are o asemenea comoară, este de fapt, o fereastră deschisă spre eternitate. În 2015, în 7-8 ianuarie am depus două argumente pentru alte două busturi: David Prodan, inegalabilul istoric de la Cioara şi B. Şt. Delavrancea, cel care a trudit enorm pentru Unirea de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, dar pe care n-a trăit s-o vadă cu ochii libertăţii. Lângă ei un Ştefan Manciulea şi-un Ştefan Meteş. Suntem convinşi că Ion Dumitrel, Consiliul Local Municipal, Primăria, vor marşa ca de Ziua Naţională a României, a Congresului Spiritualităţii Româneşti să dezvelim busturile lui David Prodan şi B. Şt. Delavrancea. Este o onoare pentru chipul floral al eternităţii.

Am notat aceste rânduri să amintim albaiulienilor că 20 de ani de Alee a Scriitorilor este un reper al veşniciei ce trebuie întregit mereu.

Dumnezeu să ne ajute!

Amintim că împreună cu Ion Străjan am publicat monografia acestei alei!

 

Ion MĂRGINEANU

Iniţiatorul şi fondatorul Aleii Scriitorilor din Alba Iulia