România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

MIHAI EMINESCU -

Contemporanul nostru 

 

* Naţionalitatea trebuie să fie simţită cu inima şi nu vorbită numai cu gura.

*Ceea ce se simte şi se respectă adânc se pronunţă arareori.

* Calităţile morale ale unui popor atârnă abstrăgând de clasă şi de rasă, de starea sa economică.

* Deci condiţia civilizaţiei statului este civilizaţia economică.

* Iubeşte acest popor blând, omenesc pe spatele căruia diplomaţii croiesc hărţi şi războaie, zugrăvesc împărăţii despre care lui nici prin gând nu-i trece.

* Dacii sau românii, românii sau dacii, e indiferent, suntem români şi punctum. Nimeni n-are să ne înveţe ce am fost sau ce-am trebui să fim, voim ceea ce suntem “ROMĂNI”.

* Ţăranul este într-o tară clasa cea mai pozitivă din toate, cea mai conservatoare în limbă, port, obicei, purtător al istoriei unui popor, naţia în înţelesul cel mai adevărat al cuvântului.

* Stejarul nu creste pretutindeni, buruienile în tot locul.

* E pietroasă şi încovoiată calea dreptăţii dar e sigură.

* Munca este legea lumii modeme, care nu are loc pentru leneşi.

* Fiecine şi mare şi mic datoreşte un echivalent de muncă societăţii în care trăieşte.

* Românii au nenorocirea de a nu avea încredere în puterile lor proprii, noi nu ne-am convins încă că puterea şi mântuirea noastră în noi este.

* Trebuie să simţim şi să ne înţelegem cu acurateţe, unul pe altul, pentru ca să facem de ruşine viclenia inamicilor noştri comuni, a căror ţintă rămâne totdeauna aceeaşi şi care nu vor nimic mai puţin decât de a ne dezbina totdeauna.

* Oare să fim un popor atât de bătrân încât să fi pierdut memoria trecutului, să nu ştim că numai în trecut şi în păstrarea elementelor educative ale istoriei române e rădăcina spornica a viitorului  

* Ideea statului e ideea armonizării intereselor.

* Politica lingăilor trebuie lăsată pe seama lingăilor pe flamura românilor trebuie scrise pur şi simplu vinetele noastre.

* Oare un popor care vede guvernul reprezentat de indivizi atât de venali şi atât de mojici poate să mai aibă conştiinţă de stat şi respect de lege, în existenta cărora nici nu crede.

* Patria un otel, poporul o amestecătură, biserica un teatru pentru politicieni, tara teren de exploatare pentru străini, viaţa noastră publică o ocazie pentru ilustrarea şi ridicarea în sus a “imigraţiunii din câteşi patru unghiurile lumii”

* Izvorul întăritor al istoriei naţionale, iubirea de limbă, de datini şi de popor sunt înlocuite la tinerime şi ceilalţi prin romane frantuzeşti şi cântăreţe pribege ale cafenelelor străinităţii. Un aer bolnăvicios de corupţie, de frivolitate, de câştig fără muncă a cuprins plebea noastră roşie şi infectează chiar sfera ce rămăsese neatinsă de acest spirit. A crede că o reacţie puternică, în sensul naţional şi istoric al cuvântului, ar mai fi cu putinţă la noi în tară, ar însemna a se face jertfa unei deşarte iluzii.

Patriotismul, cu toate acestea, nu este iubirea ţărânei, ci iubirea trecutului, fără cultul trecutului nu există iubire de tară.

* Cu cât tara se saturează cu elemente străine cu atât ea decade economic, intelectual şi moral.

* Pretutindeni demagogia avidă după putere şi după voturile alegătorilor, exagerează foarte chestiunile în paguba tării şi a populaţiei respective şi c-o superficialitate vrednică de inferioritate intelectuală a acestui soi de oameni crede a putea seca, mări şi pustii ţări printr-o trăsătură de condei.

* Mizeria materială şi morală a populaţiunilor, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul păsurilor, corupţia, toate acestea n-au a face, la dreptul vorbind, cu cutari sau cutari principii de guvernământ.

* E condamnat acest popor ca paginile istoriei lui să fie mânjite de indivizi străini, fără ca aceştia să justifice prin muncă sau inteligentă o asemenea suplaritare.

* Statul demagogic devine o unealtă în mână politicienilor.

Statul demagogic nu are respect pentru popor, pentru sănătatea lui, pentru tradiţiile lui, e statul egoismului. Statul demagogic e un mecanism fără imoralitate, fără suflet, fără ideal.

* În statul nostru demagogic, o oligarhie istorică nu se mai poate stabili la noi: tara a ajuns pe mâna unor declasaţi din pricina cărora rasa degenerează, parazitismul e în floare, intriga şi minciuna sunt mijloacele de ajungere oricât de sus.

* O naţiune din sânul căreia nu se ridică oameni de muncă ci paraziţi ce debitează fraze, e o naţiune pe care o aşteaptă ruina şi demoralizarea.

* E curios într-adevăr de-a vedea cum un popor ca al nostru căruia Dumnezeu i-a dat oase destul de proporţionate şi o istociune îndestul de vie, si-a prefăcut tocmai, adunarea în care ar fi trebuit să trimită tot ce are mai bun, într-un fel de menajerie de curiozităţi etnologice şi zoologice, a cărei exemplare gândesc şi vorbesc tot atât de ciudat pe cât de ciudat arată.

* Conducerea tării e pe mâna stâlpilor de cafenele, partidele au ajuns stat în stat, oamenii lipsiţi de merit trăiesc din politică şi prin politică, o clasă dominantă sa format din oameni neproductivi, clasele pozitive sunt doar o masă impozabilă şi exploatabilă.

* Aceşti oameni declasaţi sunt totodată instrumentele cele mai bune, pentru că sunt cele mai coruptibile cu care se servesc străinii pentru a exploata tara, populaţiile ei autohtone.

* Înaintea negrei străinătăţi, care împânzeşte ţara, cad codrii noştri seculari si, împreună cu ei, toată istoria, tot caracterul nostru. Moartea, descreşterea populaţiei îndeplineşte apoi restul: stârpirea fizică a neamului românesc.

* E deci... iubirea de adevăr din partea feluriţilor monştri adversari politici de-a nu mai vedea altă cauză de rele în tară, decât reacţiunea.

* Şi cu toate acestea ar trebui să ştie toţi că dac-am fi închipuiţi şi dacă n-am şti bine că nu există nici putinţa unei adevărate reacţiuni în ţară am trebui să fim măguliţi de acest epitet.

* Popoarele condamnate la nefericire precum pare a fi cel al nostru ajung a renunţa la individualitatea lor, ajung la dorinţa de a scăpa de ele însele.

* Scrieri cosmopolite şi nihiliste din pene române încearcă a dovedi deja că sentimentele de patrie şi naţionalitate sunt mofturi.

* O tară care ar apuca căile americanismului deplin, devine indiferentă pentru român şi devine cel mult o expresie geografică, o firmă, un hotel, nu o patrie, nu un stat naţional.

* Fără a vărsa o picătură de sânge, fără muncă, fără inteligentă, fără inimă, străinii pun mâna pe un pământ sfânt a cărui apărare ne-a costat pe noi râuri de sânge, veacuri de muncă, toată inteligenta noastră trecută, toate mişcările cele mai sfinte ale inimii noastre.

* Românii nu mai sunt o naţiune, ci o adunătură de naţionalităţi, negoţ, funcţii publice, proprietate funciară toate foiesc de numiri străine, cărora li-i de România cum ni-i nouă de China.

* Să nu ne mirăm dacă organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmă şi mai împăcioase, căci cum zice mai sus campionul presei boeme, contrarii vor şti să ameţească capetele oamenilor până şi a conducătorilor noştri cu promisiuni lucii dar etern M-I-N-C-I-N-O-A-S-E.

* Statul Român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text „franţuzesc” aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege şi nu-l va înţelege niciodată. Peste tot aceeaşi ideea: să dau străinilor ce-mi cer, iar pentru români puţin îmi pasă.

* Nu mai există o altă deosebire între oameni, decât cea pe care o stabileşte Banul, oricum ar fi câştigat.

* La noi mizeria e produsă în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic.

* Populaţia autohtonă scade şi sărăceşte, cărţi nu se mai citesc, pătura dominatoare, superpusă rasei române, n-are nici sete de cunoştinţe, nici capacitate de a pricepe adevărul. Dacă acest sediment învaţă, o face de silă, gonind după o funcţie. Încolo leagă cartea de gard. Şi pentru a avea o funcţie, trebuie să fii înrudit cu ei.

* Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demogogic, căci demagogii neştiind nimic, neavând nimic, vor să se ridice deasupra tuturor şi să trăiască din obolul nemeritat al săracului.

* Sistemul demagogic care din politică face o speculă, din sufragiul claselor amăgite o scară de înaintare în economia, nu politică ci privată a membrilor societăţii de exploataţie .... mănâncă venitul ţării, mănâncă pe datorie pâinea a trei generaţii viitoare, căci tot luxul ce-l face azi, mâine va fi mizerie.

* A fi bun româ nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat.

Culese de ec. Ioan STRĂJAN