Abstract:
Danubiane writing was spreded over large geographical area beginning
from France, Danube River and Middle East, especially, as a result
of their use on ceramic plates. Beside of some metallic singular
plate witch contain such writing, like the medallion from Bacău, an
important number of Sinaia plates contain information given by
ideograms characteristic of danubiane writing. It is possible that
this writing to be situated at the origin of modern European
alphabets
Sub denumirea de
Scriere Danubiana (Danubiane Script sau Scrierea Dunăreană) se
înţelege un tip de scriere bazat pe ideograme care a fost răspândit
în zona Dunării dar şi în zone mai îndepărtate cum ar fi Orientul
Apropiat şi în Franţa. Acest tip de scriere este considerat cel mai
vechi din lume şi au fost găsite artefacte la Turdaş, Tărtăria,
Hădăreni, Vadul Rău, Vinča (Serbia), Glozel (Franţa).
Fig.1.
Un medalion de la Tărtăria (stânga) şi o tăbliţă de la Hădăreni (dreapta).
Fig.2.
Medalion metalic din zona Bacău.
In zona
municipiului Bacău, a fost gasit un medalion metallic care conţine
16 ideograme dintre care 11 pot fi considerate distincte. Spre
deosebire de inscripţiile pe plăci ceramice (figura1), cele de pe
medalionul metalic (figura 2) au un aspect mai îngrijit, autorul lor
nefiind constrâns de incomoditatea lucrului pe argilă umedă.
Medalionul are diametrul cuprinse între 51 şi 53,7 mm şi o grosime
variabilă cuprinsă între1,5 şi 2,15 mm, iar greutatea de 33.3 grame.
Se poate constata asemănarea dintre ideogramele care apar pe
plăcile ceramice (exemple în figura 1) şi ideogramele de pe
medalionul metallic. Nu se cunosc alte astfel
de inscripţii pe plăci metalice,
cu excepţia plăcuţelor de la Sinaia: astfel, placile 131 şi 90 (figurile
4 şi 6) conform numerotaţiei utilizate de Dan Romalo în cartea sa
[1], sunt realizate aproape în întregime cu o astfel de scriere, iar
altele, peste 30 la număr, au pe lângă scriere alfabetică şi rânduri
realizate prin utilizarea ideogramelor specifice scrierii danubiene.
Prin utilizarea scrierii cu ajutorul ideogramelor, cum este cazul
scrierii danubiene, se pot obţine texte mult mai scurte, însă
numărul ideogramelor ajunge să fie foarte mare (cca 3000), iar
interpretarea lor devine imprecisă. Prin utilizarea scrierii
alfabetice, numărul literelor din alfabet este mult mai mic,
exprimarea unor informaţii devine mult mai precisă, însă textile
respective devin mult mai lungi. Se poate considera că scrierea
alfabetică, atât alfabetul zis grecesc cât şi cel latin provin din
evoluţia scrierii bazate pe ideograme din scrierea danubiană. Astfel,
de exemplu, literele “Δ” şi “Ξ” din alfabetul grecesc provin din
scrierea danubiană în urma unui process evolutiv. Litera “Ξ”,
formată din trei linii orizontale suprapuse, poate fi observată
chiar pe medalionul din figura 2. Este foarte semnificativ faptul
că unele din tăbliţele de la Sinaia conţin pe lângă informaţii
transmise prin scriere danubiană şi informaţii alfabetice. De
asemenea, unele ideograme utilizate în scrierea danubiană, se
regăsesc în tradiţia populară, construcţii, port popular,
desfăşurarea unor ceremonii, etc. De exemplu, simbolul în formă de
“#” de pe medalionul metalic (figura 2) se regăseşte şi pe
acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, soţia lui
Stefan cel Mare şi Sfânt, păstrat la Muzeul manastirii Putna (figura
3). De asemenea, unele simboluri religioase au ca origine scrierea
danubiană.
Fig.3.
Ideograme ale scrierii danubiene pe acoperământul Mariei de Mangop (Putna).
Pentru interpretarea mesajelor de pe medalionul reprezentat pe
figura 2, trebuie să se ţină seama de informaţiile antice privind
viaţa de zi cu zi a populaţiei din zona Dunării, în special a
traco-geto-dacilor, aşa cum reiese aceasta, mai ales, din conţinutul
tăbliţelor de la Sinaia. In rândul de sus, începând de la stânga
spre dreapta, apar cinci ideograme: prima ideograma care are forma
unei linii în zigzag pe verticală corespunde noţiunii de deplasare;
a merge, a pleca, a veni, a coborâ, etc.; al doilea simbol format
dintr-un dreptunghi sau pătrat se referă la suprafaţa pământului,
iar cele două linii verticale se referă la cifra 2; simbolul din
mijloc se referă la un om sau oameni; iar ultimele două simboluri se
repetă cu dispunerea diferită a dreptunghiului şi a celor două linii
verticale. Pentru mesajul din primul rând se poate propune următorul
conţinut:
Vin pe pământ doi
oameni (o familie), apoi intră în pământ.
Ultimul simbol în care
dreptunghiul se află deasupra celor două linii verticale are ca
semnificaţie coborârea oamenilor (doi) sub pământ (adică sub
suprafaţa pământului).
In rândul din mijloc se
repetă unele ideograme din primul rând, cu semnificaţiile date deja,
însă mai apar două ideograme noi “#” şi “≡”.
Ideograma “#” se refera la un templu sau sanctuar, se
regăseşte şi pe acoperământul Mariei de Mangop, iar pentru această
interpretare trebuie să se ţină seama de informaţiile date de
Herodot care afirmă că templele geto-dacilor erau săpate în pământ,
deasupra pământului fiind realizată o construcţie asemănătoare
turlelor de biserică de astăzi. Construcţia de deasupra pământului
era realizată din bârne dispuse în modul folosit la bisericile de
lemn, aceasta explică şi forma particulară a acestei ideograme.
Ultimul simbol din rând
“≡” a evoluat spre litera “Ξ” din alfabetul grecesc, iar în
limba geto-dacă ΞOY înseamnă “sfânt”, “fermecat”, “năzdrăvan”, adică
ceva deosebit de restul oamenilor, în sensul pozitiv. Cu aceste
explicaţii, pentru mesajul din rândul de mijloc se propune următorul
conţinut:
In pământ, doi oameni (o familie) merg la templu, apoi deasupra
pământului (la întoarcere) devin sfinţi.
In ultimul rand, de
jos, apar ideograme noi cu excepţia liniei în zigzag, care, fiind
dispusă orizontal, are semnificaţia unei deplasări pe orizontală,
adică “a merge”. Prima ideogramă, un cerc în care este înscris un
“x” se referă la capul zeilor, în special a celor doi zei Ro şi
Geea. Simbolul din mijloc “☼” are o semnificaţie aparte, el se
referă la aşa zisul “Pat al lui Ro” unde avea loc incinerarea celor
morţi sau alte ritualuri. In tăbliţa 109 se descrie cum vitejii
geto-daci intrau de vii în foc cu convingerea că, în acest fel,
ajungeau la Tatăl Ceresc, la Ro. Aceşti temerari erau numiţi “Ioni”
şi erau consideraţi zei, ceea ce explică de ce la români este atăt
de des folosit acest nume. De asemenea, la moartea unor
personalităţi importante cum au fost Burebista şi Decebal,
incinerarea lor a avut loc, de asemenea, pe un astfel de “Pat al lui
Ro” [3]. Exemple de astfel de “paturi” pot fi date aşa zisul “ Soare
de andezit” de la Grădiştea de Munte, movila de la Ardeoani din
judeţul Bacău, movila Râbâia de lângă Vaslui, şi, mai ales, platoul
circular de piatră de la Kameniţa (Ucraina), ş.a. Penultima
ideogramă, în formă de săgeată, se referă la “moarte”, iar ultima
ideogramă, formată dintr-un triunghi cu vârful în jos şi un cerculeţ
deasupra, se referă la zeiţa Geea. Astfel încât, ultimul rând are
următorul înţeles:
După capul (voinţa)
zeilor, merg la patul lui Ro, iar morţii la Geea.
Această interpretare
este în concordanţă cu ceea ce se ştie că s-a întâmplat la moartea
lui Burebista şi a lui Decebal, De exemplu, incinerarea lui
Burebista pe un astfel de “pat al lui Ro” în Moesia, a fost
considerată ca o trimitere la Cer, iar moartea lui Burebista a fost
interpretată ca o plecare la Geea.
Printre tăbliţele de la
Sinaia, se remarcă tăbliţa 131 (figura 4) care este realizată
aproape în întregime cu ajutorul unor ideograme foarte asemănătoare
scrierilor vechi egiptene, însă conţine şi ideograme întâlnite şi pe
medalionul din figura 2. Astfel ideograma în formă de zigzag pe
orizontală este reprezentată cu acelaşi număr de laturi (şase) ca şi
în figura 2. De asemenea, apare şi ideograma sub formă de săgeată
care simbolizează moartea, însă este reprezentată diferit. Se poate
aprecia ca această tăbliţă se referă la potopul lui Noe. Astfel,
jumătatea de sus se referă la situaţia de după potop, în care se
remarcă o scenă legată de naşterea unor copii şi pui de animale în
prezenţa zeilor. Iar în jumătatea de jos, care este mai uşor de
interpretat, se remarcă, în stânga, o construcţie asemănătoare unei
plute, prevăzută pe margine cu un gard sau balustradă în care au
fost închise perechi de animale. In partea dreaptă, se prezintă
oameni care duc spre plută, porci, vite, păsări. Ideograma formată
din patru linii verticale şi patru orizontale are ca semnificaţie
închiderea vietăţilor respective pe plută. De asemenea, mai jos, sub
ideograma care simbolizează închiderea vietăţilor respective, apare
o ideogramă cruciformă asemănătoare zvasticii care simbolizează
naşterea, renaşterea sau învierea (ca şi pe acoperământul Mariei de
Mangop).
Fig.4.
Ideograme şi imagini pe plăcuţa 131 cu referire la potopul lui Noe.
In partea de jos, avem reprezentată o săgeata care are ca
semnificaţie moartea vietăţilor reprezentate spre dreapta-jos, între
care se remarcă păsări, animale cu patru picioare, şopârle, şerpi.
Este posibil ca scena respectivă să se refere şi la vietăţi care
astăzi sunt dispărute. In colţul din dreapta apar şi câteva litere
asemănătoare alfabetului grecesc. Se poate distinge “GIMI NOSO” care
ar putea fi traduse prin “femeile au purtat sau adus”. Insă, de mai
mare importanţă decât înţelesul exact al acestui text, este însăşi
existenţa lui alături de multitudinea de ideograme de pe această
placă; fapt care justifică posibila descendenţă a alfabetelor
moderne din scrierea danubiană.
Scena renaşterii din
plăcuţa 131 se repetă identic şi pe plăcuţa 110 (figura 4), însă
este însoţită de un conţinut alfabetic, acest fapt justifică
coexistenţa celor două tipuri de scriere: bazată pe ideograme şi
alfabetică.
Se poate presupune că
plăcuţa 110 a fost realizată de către acelaşi autor şi se referă la
informaţii asemănătoare, deoarece, nu numai imaginea centrală se
repetă identic pe această plăcuţă, dar şi aspectul particular al
literelor “Ω” şi “П”, în plus, apare şi grupul de cuvinte “GIMI
NOSO”, ca pe plăcuţa 131. De asemenea, din informaţiile date de Dan
Romalo [1] în cartea sa, se ştie ca dimensiunile celor două plăcuţe
sunt asemănătoare (plăcuţa 131 având dimensiunile184 cu 142 mm, iar
plăcuţa 110 având 184 cu 156 mm). Aceste caracteristici permit să se
creadă că au fost realizate de către un autor care a aplicat
aceleaşi metode de obţinere ambelor plăcuţe. Ca urmare, este normal
ca aceste plăcuţe să fie analizate împreună, ele completându-se una
pe cealaltă. Din păcate, textul alfabetic de pe plăcuţa 110 nu este
suficient de clar, unele litere sunt mai mici decât în mod normal,
este posibil ca unele cuvinte să fie scrise prescurtat, în plus,
sunt incluse şi unele ideograme a căror interpretare este
problematică. Incepând din colţul din dreapta sus, avem: LO S(î) RO
YO GhIMI NOSO + + IS HTIY ** DROIZO ** ZAMOLXIOY *** A
ITO + SI + GhI x OT **= SXYE PTIKO PITA GORASO. Simbolurile cu
sens necunoscut au fost notate cu “*”, iar pentru textul de mai sus
s-ar putea extrage următorul înţeles: Sfântul Ro căruia femeia i-a
purtat, (şi) la născut din al ei abdomen, pe al lui înţelept, pe
Zamolsxis, (care) a mers să vadă …… sfântul loc, pentru rugăciune
munte (piramidă). Ideograma cruciformă a fost interpretată ca
referindu-se la naştere, iar din conţinutul plăcuţei 2, [4] se ştie
că Zamolsxis a fost în perelinaj în Egipt unde a urcat pe piramidă,
care era un loc de pioşenie câtre zei.
Fig. 5.
Plăcuţa 110, în care, imaginea centrală din plăcuţa 131 este
însoţită de o scriere alfabetică.
In colţul din dreapta
jos avem: EM X POP IM ZUSAMO EZ ** ERMO DAM + :·;
Ceea ce ar putea să
însemne ceva de genul: Pe el, sfinţii preoţi, cu el împreună ……
Textul conţine cuvinte
care nu s-au mai regăsit în celelalte plăcuţe, ca urmare nu se poate
verifica corectitudinea interpretării lor.
Incepând din
colţul din stânga sus, avem: IP PEUKOS + : M(î)ST OT EHAOS
X ::// O PERO P*MYSTEO ** + PO – IP PEOS x ··· ZA x + MYSTI
OE - ERE SIE X PORTIO YLEO ·:· KABYRI # LO – o ☼ +. Ne
putem face o idee despre înţelesul acestui text, dacă se ţine seama
de informaţiile găsite în celelalte plăcuţe şi cuvintele şi
ideogramele considerate cunoscute. Astfel, se poate distinge: Din
Peuce (insula) născut : loc de plecare X ::// la tatăl P* loc **
naştere – cu al lui cântec x ··· pe pământ x nascut (în) locul
– sfânt X portul lor, (al) kabirilor templu la ☼ +. Plăcuţa
conţine în partea de jos imaginea unui templu şi dedesupt simbolul
“# “ despre care am văzut că se referă la templu. De asemenea,
plăcuţa mai conţine în stânga o imagine încadrată cu raze, care îl
reprezintă pe Tatăl Ceresc, Ro, în dreapta îl avem pe primul născut
dintre fraţii Zamolsxis, care a fost considerat zeu, iar sus, o
imagine ianiformă care îi reprezintă pe cei doi fraţi Zamolsxis cu
feţe reprezentate simetric, pentru a sugera faptul că au fost gemeni.
Se ştie că Zamolsxis a călătorit în Egipt, iar acolo i-a întâlnit,
fără îndoială, pe cabirii care erau preoţii locului. Pentru a ajunge
în Egipt se ştie (din tăbliţa 2), [3], că Zamolsxis a călătorit cu o
corabie, ca urmare, trebuia să ajungă în Egipt într-un port de al
lor.
Analizând reversul medalionului reprezentat în figura 2, se poate
observa că acesta a fost prelucrat cu o unealtă asemănătoare unui
dorn conic cu rază mică de rotunjire. Prin aceasta, se puteau
realiza, local, presiuni mari, pentru deformarea metalului. Insă,
un asemenea dorn (cu vârful asemănător unui pix de astăzi), a fost
utilizat pentru realizarea prin imprimare a ideogramelor şi
literelor de pe plăcuţele 131 şi 110 reprezentate în figurile 4 şi
5, dar şi a textului de pe plăcuţa 90 prezentătă în figura 6.
Plăcuţa 90 (figura 6) conţine pe lângă ideograme deja întâlnite şi
text alphabetic scris cu un alphabet pe care Deceneu l-a folosit
pentru realizarea tăbliţelor 10 şi 31 [2]. Liniile lungi orizontale
sunt folosite pentru separarea textului în modul folosit pe
medalionul din figura 2. Complexitatea plăcilor scoate în evidenţă
îndemănarea celor care au realizat astfel de obiecte: deşi se pot
observa multe imperfecţiuni, pentru a realiza asemenea lucrări,
autorii lor au trebuit să capete experienţă în urma a numeroase
astfel de lucrări. Ne putem imagina că faţă de cele câteva plăci
care au ajuns până la noi, au existat multe altele despre care nu
putem şti ce conţineau.
Plăcuţa 90 (figura 6) conţine atât ideograma sub forma liniei
în zigzag, cu şase laturi, ca şi cea de pe medalion, ideograma
formată din trei linii orizontale “≡”, ideograma
corespunzătoare unui pătrat sau dreptunghi dar şi alte ideograme cum
sunt triunghiul cu vârful în sus, sau cu vârful în jos. Plăcuţa 90
mai conţine şi imagini ale unor personaje despre care nu se pot face
aprecieri privind semnificaţia lor.
Fig.6.
Plăcuţa 90 cu ideograme şi alfabet asemănător celui din plăcuţele 10
şi 31.
Concluzii:
Scrierea danubiană a fost răspândită pe spaţii geografice largi
începând din Franţa şi până în Orientul Mijlociu şi a fost aplicată,
în special, pe plăci ceramice. Deşi există şi plăcuţe singulare care
conţin această scriere, cum este cazul medalionului de la Bacău, un
număr important din plăcuţele de la Sinaia conţin, mai mult sau mai
puţin, şi informaţii redate prin utilizarea ideogramelor
caracteristice scrierii danubiene. Este posibil ca această scriere
să se afle la baza alfabetelor moderne. Ideograme ale scrierii
danubiene se regăsesc astăzi în tradiţia populară legătă de portul
tradiţional, ţesutul covoarelor, construcţia porţilor, etc.
Prof.univ.dr.ing.
Viorel UNGUREANU,
Bacău
