România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

 

 

Scrierea danubiană şi tăbliţele de la Sinaia

         

 


 

Abstract: Danubiane writing was spreded over large geographical area beginning from France, Danube River and Middle East, especially, as a result of their use on ceramic plates. Beside of some metallic singular plate witch contain such writing, like the medallion from Bacău, an important number of Sinaia plates contain information given by ideograms characteristic of danubiane writing. It is possible that this writing to be situated at the origin of modern European alphabets

 

      Sub denumirea de Scriere Danubiana (Danubiane Script sau Scrierea Dunăreană) se înţelege un tip de scriere bazat pe ideograme care a fost răspândit în zona Dunării dar şi în zone mai îndepărtate cum ar fi Orientul Apropiat şi în Franţa. Acest tip de scriere este considerat cel mai vechi din lume şi au fost găsite artefacte la Turdaş, Tărtăria, Hădăreni, Vadul Rău, Vinča (Serbia), Glozel (Franţa).   

 

            

 

Fig.1.  Un medalion de la Tărtăria (stânga) şi o tăbliţă de la Hădăreni (dreapta).

 

 

 

Fig.2. Medalion metalic din zona Bacău.

     

      In zona municipiului Bacău, a fost gasit un medalion metallic care conţine 16 ideograme dintre care 11 pot fi considerate distincte. Spre deosebire de inscripţiile pe plăci ceramice (figura1), cele de pe medalionul metalic (figura 2) au un aspect mai îngrijit, autorul lor nefiind constrâns de incomoditatea lucrului pe argilă umedă. Medalionul are diametrul cuprinse între 51 şi 53,7 mm  şi o grosime variabilă cuprinsă între1,5 şi 2,15 mm, iar greutatea de 33.3  grame.  Se poate constata asemănarea dintre ideogramele care apar pe plăcile ceramice (exemple în figura 1) şi ideogramele de pe medalionul metallic. Nu se cunosc alte astfel de inscripţii pe plăci metalice, cu excepţia plăcuţelor de la Sinaia: astfel, placile 131 şi 90 (figurile 4 şi 6) conform numerotaţiei utilizate de Dan Romalo în cartea sa [1], sunt realizate aproape în întregime cu o astfel de scriere, iar altele, peste 30 la număr, au pe lângă scriere alfabetică şi rânduri realizate prin utilizarea ideogramelor specifice scrierii danubiene. Prin utilizarea scrierii cu ajutorul ideogramelor, cum este cazul scrierii danubiene, se pot obţine texte mult mai scurte, însă numărul ideogramelor ajunge să fie foarte mare (cca 3000), iar interpretarea lor devine imprecisă. Prin utilizarea scrierii alfabetice, numărul literelor din alfabet este mult mai mic, exprimarea unor informaţii devine mult mai precisă, însă textile respective devin mult mai lungi. Se poate considera că scrierea alfabetică, atât alfabetul zis grecesc cât şi cel latin provin din evoluţia scrierii bazate pe ideograme din scrierea danubiană. Astfel, de exemplu, literele “Δ” şi “Ξ”  din alfabetul grecesc provin din scrierea danubiană în urma unui process evolutiv. Litera “Ξ”, formată din trei linii orizontale suprapuse, poate fi observată chiar pe medalionul din figura 2.  Este foarte semnificativ faptul că unele din tăbliţele de la Sinaia conţin pe lângă informaţii transmise prin scriere danubiană şi informaţii alfabetice. De asemenea, unele ideograme utilizate în scrierea danubiană, se regăsesc în tradiţia populară, construcţii, port popular, desfăşurarea unor ceremonii, etc.  De exemplu, simbolul în formă de “#” de pe medalionul metalic (figura 2) se regăseşte şi pe acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, soţia lui Stefan cel Mare şi Sfânt, păstrat la Muzeul manastirii Putna (figura 3). De asemenea, unele simboluri religioase au ca origine scrierea danubiană.

     

 

Fig.3. Ideograme ale scrierii danubiene pe acoperământul Mariei de Mangop (Putna).

 

Pentru interpretarea mesajelor de pe medalionul reprezentat pe figura 2, trebuie să se ţină seama de informaţiile antice privind viaţa de zi cu zi a populaţiei din zona Dunării, în special a traco-geto-dacilor, aşa cum reiese aceasta, mai ales, din conţinutul tăbliţelor de la Sinaia. In rândul de sus, începând de la stânga spre dreapta, apar cinci ideograme: prima ideograma care are forma unei linii în zigzag pe verticală corespunde noţiunii de deplasare; a merge, a pleca, a veni, a coborâ, etc.; al doilea simbol format dintr-un dreptunghi sau  pătrat se referă la suprafaţa pământului, iar cele două linii verticale se referă la cifra 2; simbolul din mijloc se referă la un om sau oameni; iar ultimele două simboluri se repetă cu dispunerea diferită a dreptunghiului şi a celor două linii verticale. Pentru mesajul din primul rând se poate propune următorul conţinut:

Vin pe pământ doi oameni (o familie), apoi intră în pământ.

Ultimul simbol în care dreptunghiul se află deasupra celor două linii verticale are ca semnificaţie coborârea oamenilor (doi) sub pământ (adică sub suprafaţa pământului).

In rândul din mijloc se repetă unele ideograme din primul rând, cu semnificaţiile date deja, însă mai apar două ideograme noi “#”  şi “”. Ideograma “#” se refera la un templu sau sanctuar, se regăseşte şi pe acoperământul Mariei de Mangop, iar pentru această interpretare trebuie să se ţină seama de informaţiile date de Herodot care afirmă că templele geto-dacilor erau săpate în pământ, deasupra pământului fiind realizată o construcţie asemănătoare turlelor de biserică de astăzi. Construcţia de deasupra pământului era realizată din bârne dispuse în modul folosit la bisericile de lemn, aceasta explică şi forma particulară a acestei ideograme.

Ultimul simbol din rând “” a evoluat spre litera “Ξ” din alfabetul grecesc, iar în limba geto-dacă ΞOY înseamnă “sfânt”, “fermecat”, “năzdrăvan”, adică ceva deosebit de restul oamenilor, în sensul pozitiv. Cu aceste explicaţii, pentru mesajul din rândul de mijloc se propune următorul conţinut:

In pământ, doi oameni (o familie) merg la templu, apoi deasupra pământului (la întoarcere) devin sfinţi.

In ultimul rand, de jos, apar ideograme noi cu excepţia liniei în zigzag, care, fiind dispusă orizontal, are semnificaţia unei deplasări pe orizontală, adică “a merge”. Prima ideogramă, un cerc în care este înscris un “x” se referă la capul zeilor, în special a celor doi zei Ro şi Geea. Simbolul din mijloc “☼” are o semnificaţie aparte, el se referă la aşa zisul “Pat al lui Ro” unde avea loc incinerarea celor morţi sau alte ritualuri. In tăbliţa 109 se descrie cum vitejii geto-daci intrau de vii în foc cu convingerea că, în acest fel, ajungeau la Tatăl Ceresc, la Ro. Aceşti temerari erau numiţi “Ioni” şi erau consideraţi zei, ceea ce explică de ce la români este atăt de des folosit acest nume. De asemenea, la moartea unor personalităţi importante cum au fost Burebista şi Decebal, incinerarea lor a avut loc, de asemenea, pe un astfel de “Pat al lui Ro” [3]. Exemple de astfel de “paturi” pot fi date aşa zisul “ Soare de andezit” de la Grădiştea de Munte, movila de la Ardeoani din judeţul Bacău, movila Râbâia de lângă Vaslui, şi, mai ales, platoul circular de piatră de la Kameniţa (Ucraina), ş.a. Penultima ideogramă, în formă de săgeată, se referă la “moarte”, iar ultima ideogramă, formată dintr-un triunghi cu vârful în jos şi un cerculeţ deasupra, se referă la zeiţa Geea. Astfel încât, ultimul rând are următorul înţeles:

După capul (voinţa) zeilor, merg la patul lui Ro, iar morţii la Geea.

Această interpretare este în concordanţă cu ceea ce se ştie că s-a întâmplat la moartea lui Burebista şi a lui Decebal, De exemplu, incinerarea lui Burebista pe un astfel de “pat al lui Ro” în Moesia, a fost considerată ca o trimitere la Cer, iar moartea lui Burebista a fost interpretată ca o plecare la Geea.

Printre tăbliţele de la Sinaia, se remarcă tăbliţa 131 (figura 4) care este realizată aproape în întregime cu ajutorul unor ideograme foarte asemănătoare scrierilor vechi egiptene, însă conţine şi ideograme întâlnite şi pe medalionul din figura 2. Astfel ideograma în formă de zigzag pe orizontală este reprezentată cu acelaşi număr de laturi (şase) ca şi în figura 2. De asemenea, apare şi ideograma sub formă de săgeată care simbolizează moartea, însă este reprezentată diferit.  Se poate aprecia ca această tăbliţă se referă la potopul lui Noe. Astfel, jumătatea de sus se referă la situaţia de după  potop, în care se remarcă o scenă legată de naşterea unor copii şi pui de animale în prezenţa zeilor. Iar în jumătatea de jos, care este mai uşor de interpretat, se remarcă, în stânga, o construcţie asemănătoare unei plute, prevăzută pe margine cu un gard sau balustradă în care au fost închise perechi de animale. In partea dreaptă, se prezintă oameni care duc spre plută, porci, vite, păsări. Ideograma formată din patru linii verticale şi patru orizontale are ca semnificaţie închiderea vietăţilor respective pe plută. De asemenea, mai jos, sub ideograma care simbolizează închiderea vietăţilor respective, apare o ideogramă cruciformă asemănătoare zvasticii care simbolizează naşterea, renaşterea sau învierea (ca şi pe acoperământul Mariei de Mangop).

                  

 

Fig.4. Ideograme şi imagini pe plăcuţa 131 cu referire la potopul lui Noe.

 

In partea de jos, avem reprezentată o săgeata care are ca semnificaţie moartea vietăţilor reprezentate spre dreapta-jos, între care se remarcă păsări, animale cu patru picioare, şopârle, şerpi. Este posibil ca scena respectivă să se refere şi la vietăţi care astăzi sunt dispărute. In colţul din dreapta apar şi câteva litere asemănătoare alfabetului grecesc. Se poate distinge “GIMI NOSO” care ar putea fi traduse prin “femeile au purtat sau adus”.  Insă, de mai mare importanţă decât înţelesul exact al acestui text, este însăşi existenţa lui alături de multitudinea de ideograme de pe această placă; fapt care justifică posibila descendenţă a alfabetelor moderne din scrierea danubiană.

Scena renaşterii din plăcuţa 131 se repetă identic şi pe plăcuţa 110 (figura 4), însă este însoţită de un conţinut alfabetic, acest fapt justifică coexistenţa celor două tipuri de scriere: bazată pe ideograme şi alfabetică.

Se poate presupune că plăcuţa 110 a fost realizată de către acelaşi autor şi se referă la informaţii asemănătoare, deoarece, nu numai imaginea centrală se repetă identic pe această plăcuţă, dar şi aspectul particular al literelor “Ω” şi “П”, în plus, apare şi grupul de cuvinte “GIMI NOSO”, ca pe plăcuţa 131. De asemenea, din informaţiile date de Dan Romalo [1] în cartea sa, se ştie ca dimensiunile celor două plăcuţe sunt asemănătoare (plăcuţa 131 având dimensiunile184 cu 142 mm, iar plăcuţa 110 având 184 cu 156 mm). Aceste caracteristici permit să se creadă că au fost realizate de către un autor care a aplicat aceleaşi metode de obţinere ambelor plăcuţe. Ca urmare, este normal ca aceste plăcuţe să fie analizate împreună, ele completându-se una pe cealaltă. Din păcate, textul alfabetic de pe plăcuţa 110 nu este suficient de clar, unele litere sunt mai mici decât în mod normal, este posibil ca unele cuvinte să fie scrise prescurtat, în plus, sunt incluse şi unele ideograme a căror interpretare este problematică. Incepând din colţul din dreapta sus, avem: LO S(î) RO YO GhIMI NOSO  +  IS HTIY   ** DROIZO  ** ZAMOLXIOY *** A ITO  + SI + GhI  x OT **= SXYE PTIKO PITA  GORASO.  Simbolurile cu sens necunoscut au fost notate cu “*”, iar pentru textul de mai sus s-ar putea extrage următorul înţeles: Sfântul Ro căruia femeia i-a purtat, (şi) la născut din al ei abdomen, pe al lui înţelept, pe Zamolsxis, (care) a mers să vadă …… sfântul loc, pentru rugăciune munte (piramidă). Ideograma cruciformă a fost interpretată ca referindu-se la naştere, iar din conţinutul plăcuţei 2, [4] se ştie că Zamolsxis a fost în perelinaj în Egipt unde a urcat pe piramidă, care era un loc de pioşenie câtre zei.

 

       

Fig. 5. Plăcuţa 110, în care, imaginea centrală din plăcuţa 131 este însoţită de o scriere alfabetică.

 

In colţul din dreapta jos avem: EM  X  POP IM  ZUSAMO EZ **  ERMO  DAM + :·;

Ceea ce ar putea să însemne ceva de genul: Pe el, sfinţii preoţi, cu el împreună ……

Textul conţine cuvinte care nu s-au mai regăsit în celelalte plăcuţe, ca urmare nu se poate verifica corectitudinea interpretării lor.

      Incepând din colţul din stânga sus, avem: IP  PEUKOS + : M(î)ST  OT EHAOS X :://  O PERO P*MYSTEO ** + PO – IP  PEOS  x  ···  ZA  x  +   MYSTI  OE  - ERE  SIE X  PORTIO YLEO  ·:·   KABYRI  #  LO – o  ☼ +.  Ne putem face o idee despre înţelesul acestui text, dacă se ţine seama de informaţiile găsite în celelalte plăcuţe şi cuvintele şi ideogramele considerate cunoscute. Astfel, se poate distinge: Din Peuce (insula) născut : loc de plecare X :://  la tatăl  P* loc **  naştere – cu al lui cântec  x  ···  pe pământ  x  nascut  (în) locul –  sfânt X portul lor, (al) kabirilor templu la ☼ +.  Plăcuţa conţine în partea de jos imaginea unui templu şi dedesupt simbolul “# “ despre care am văzut că se referă la templu. De asemenea, plăcuţa mai conţine în stânga o imagine încadrată cu raze, care îl reprezintă pe Tatăl Ceresc, Ro, în dreapta îl avem pe primul născut dintre fraţii Zamolsxis, care a fost considerat zeu, iar sus, o imagine ianiformă care îi reprezintă pe cei doi fraţi Zamolsxis cu feţe reprezentate simetric, pentru a sugera faptul că au fost gemeni. Se ştie că Zamolsxis a călătorit în Egipt, iar acolo i-a întâlnit, fără îndoială, pe cabirii care erau preoţii locului. Pentru a ajunge în Egipt se ştie (din tăbliţa 2), [3], că Zamolsxis a călătorit cu o corabie, ca urmare, trebuia să ajungă în Egipt într-un port de al lor.

Analizând reversul medalionului reprezentat în figura 2, se poate observa că acesta a fost prelucrat cu o unealtă asemănătoare unui dorn conic cu rază mică de rotunjire. Prin aceasta, se puteau realiza, local, presiuni mari, pentru deformarea metalului. Insă,  un asemenea dorn (cu vârful asemănător unui pix de astăzi), a fost utilizat  pentru realizarea prin imprimare a ideogramelor şi literelor de pe plăcuţele 131 şi 110 reprezentate în figurile 4 şi 5, dar şi a textului de pe plăcuţa 90 prezentătă în figura 6.  Plăcuţa 90 (figura 6) conţine pe lângă ideograme deja întâlnite şi text alphabetic scris cu un alphabet pe care Deceneu l-a folosit pentru realizarea tăbliţelor 10 şi 31 [2].  Liniile lungi orizontale sunt folosite pentru separarea textului în modul folosit pe medalionul din figura 2. Complexitatea plăcilor scoate în evidenţă îndemănarea celor care au realizat astfel de obiecte: deşi se pot observa multe imperfecţiuni, pentru a realiza asemenea lucrări, autorii lor au trebuit să capete experienţă în urma a numeroase astfel de lucrări. Ne putem imagina că faţă de cele câteva plăci care au ajuns până la noi, au existat multe altele despre care nu putem şti ce conţineau.

      Plăcuţa 90 (figura 6) conţine atât ideograma sub forma liniei în zigzag, cu şase laturi, ca şi cea de pe medalion, ideograma formată din trei linii orizontale “”, ideograma corespunzătoare unui pătrat sau dreptunghi dar şi alte ideograme cum sunt triunghiul cu vârful în sus, sau cu vârful în jos. Plăcuţa 90 mai conţine şi imagini ale unor personaje despre care nu se pot face aprecieri privind semnificaţia lor.

 

 

Fig.6. Plăcuţa 90 cu ideograme şi alfabet asemănător celui din plăcuţele 10 şi 31.

 

Concluzii: Scrierea danubiană a fost răspândită pe spaţii geografice largi începând din Franţa şi până în Orientul Mijlociu şi a fost aplicată, în special, pe plăci ceramice. Deşi există şi plăcuţe singulare care conţin această scriere, cum este cazul medalionului de la Bacău, un număr important din plăcuţele de la Sinaia conţin, mai mult sau mai puţin, şi informaţii redate prin utilizarea ideogramelor caracteristice scrierii danubiene. Este posibil ca această scriere să se afle la baza alfabetelor moderne. Ideograme ale scrierii danubiene se regăsesc astăzi în tradiţia populară legătă de portul tradiţional, ţesutul covoarelor, construcţia porţilor, etc.

 

Prof.univ.dr.ing. Viorel UNGUREANU,

 Bacău


 

 

Bibliografie:

1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?, Rditura Alcor Edimpex, Bucureşti,  2005.

2. Ungureanu, Viorel, Burebista şi dezastrul suferit de romanii conduşi de Caius Antonius pe valea Siretuluii. Dacoromania, nr. 70, Alba Iulia, 2014.

3. Ungureanu, Viorel, Ro-zeul suprem al traco-geto-dacilor, Dacoromania, nr. 66, Alba Iulia, 2013.

4. Ungureanu, Viorel, Moştenirea geto-dacă a limbii române, Al-VII-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000., Chişinău, 2012.

5. Ungureanu, Viorel, Moleo Dava sau cetatea geţilor sciţi care a dat numele Moldovei. Buletinul S.E.T.I.S., Iaşi,  2009.

6. Ungureanu, Viorel, Sarmi Geta Usa – poarta împărăţiei geţilor, Dacoromania, nr. 69, Alba Iulia, 2014.

7. www.dacia.org;  www.dacii.ro.