România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Flacăra veşnică a românismului – marele nostru istoric Nicolae Iorga

 

În acest an s-au împlinit 144 de ani de la naşterea marelui nostru istoric Nicolae Iorga. S-a născut la 5 iunie 1871 la Botoşani şi prin uluitoarea sa existenţă şi operă a intrat chiar din timpul vieţii sale în legendă. Filonul nestemat al geniului său se reflectă de timpuriu, încă de pe băncile şcolilor din Botoşani unde şi-a început educaţia. A fost un copil precoce, un copil minune, un fenomen. Opera sa întruneşte 1250 de cărţi şi 25.000 de articole. Deşi a muncit ani în şir pentru a aşterne pe hârtie această uriaşă operă, totuşi Nicolae Iorga a fost şi un mare pasionat de drumeţii, străbătând toate meleagurile ţării sale, dar şi ale întregii Europe.

Atât bunicul lui Nicolae Iorga cât şi alte rude ale sale: Manole Iorga, Iorgache Drăghici, Manole Drăghici, Manolache Arghisopol şi alţii erau cunoscuţi pentru strudiul istoriei Moldovei şi pentru faptul de a strânge şi studia documente istorice, de aici şi chemarea lui Nicolae Iorga pentru studiul istoriei şi documentelor istorice. În 1872 s-a născut George, fratele lui Iorga. Cei doi băieţi au fost crescuţi de mama lor deoarece tatăl lor a murit în 1876, când Nicolae Iorga avea doar 5 ani. Sărăcia tristă şi apăsătoare a familiei, copilul Nicolae Iorga nu o simţea, trăind în zilele îmbelşugatei sale lecturi, venite uimitor de timpuriu. Din casă copilul a deprins limba maternă, curat moldovenească şi franceza. În 27 septembrie 1888, cere înscrierea la universitate. Avea 17 ani şi trei luni. În aceeaşi zi se înscrie şi la examenul de bursă la Şcoala Normală Superioară, unde intră al doilea. Iorga a intrat aici cu renumele de tânăr excepţional. Pe 1 aprilie 1890 Nicolae Iorga a fost numit titularul catedrei de limbă latină, a cursului superior de la Liceul din Ploieşti, dar nu a predat. A fost colaboratorul mai multor reviste: Contemporanul, Revista nouă, Convorbiri literare, Lupta, Arhiva, Era Nouă, Drapelul, Adevărul, Timpul, Constituţionarul etc.

În 19 octombrie 1890, Nicolae Iorga pleacă la Paris cu bursa Iosif Nicolescu acordată pentru a studia filologia clasică. Abia ajuns la Paris, s-a hotărât să-şi schimbe specialitatea cu istoria, Nicolae Iorga a rămas la Paris până la începutul anului 1893, dedicându-se cu totul muncii ştiinţifice, necunoscând o clipă de odihnă. Colinda anticariatele, librăriile, bibliotecile şi tot ce era arhivă, unde studia toate documentele istorice referitoare la români. Şi-a însuşit în total 17 limbi străine. La Paris urmează cursurile practice ale Şcolii Practice de Înalte Studii. S-a împrietenit cu Gabriel Manod, Charles Beneont Duchesne, Charles Zenglois, prietenie ce a durat peste 30 de ani. Îşi susţine doctoratul şi va cutreiera de zeci de ori arhivele marilor oraşe europene.

Întors în ţară e profesor suplinitor la Universitatea din Bucureşti, în 1894, iar în 1895 devine profesor tutelar şi colaborator al mai multor reviste franceze: Revue Historique, Revue d’Orient latin, precum şi la Enciclopedia franceză. Documentele culese în această perioadă au fost publicate în „Acte şi fragmente cu privire la istoria românilor”. Activitatea ştiinţifică a lui Nicolae Iorga în domeniul istoriei poporului român, începe de timpuriu în cadrul Academiei Române (1897), unde va face sute de comunicări, va tipări mii şi mii de documente, numeroase studii de sinteză. Activitatea de istoric e dublată de cea literară. În 1893 îi apare volumul „Poezii, schiţe de literatură română” (1893-1894), „Amintiri din Italia” (1895) precum şi de o fecundă prezenţă publicistică în zeci de ziare şi reviste.

Simte aceeaşi chemare ca şi Eminescu de a trece Carpaţii. Străbate Ardealul, poposind la Braşov, Sibiu, Blaj, Bistriţa, Oradea, Alba Iulia, Abrud, Arad, Cluj, Timişoara, Brad, Haţeg. Pentru studiul arhivelor, vizitează biserici, mănăstiri, discută cu personalităţile vremii precum şi cu locuitorii, luând contact cu suferinţa ardelenilor. Participă la comemorarea a 300 de ani a lui Mihai Viteazul şi la comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, publicând, cu această ocazie, zeci de lucrări dedicate voievozilor români. Tot atunci scoate publicaţiile „Luceafărul” şi „Neamul românesc”. A militat neobosit pentru ca România să intre în război de partea Antantei, pe care-l considera „cea din urmă jertfă de răscumpărare, pe care neamul nostru din Ardeal, o aduce pentru robia lui de 2000 de ani”. Aflat la conducerea Ligii Culturale, desfăşoară o intensă activitate pentru unitatea naţională a românilor. În această perioadă Nicolae Iorga scrie şi publică 40-50 de cărţi pe an şi mii de articole, dar trei mari lucrări ştiinţifice l-au făcut celebru la nivel mondial „Istoria Românilor”, „Istoria Imperiului Bizantin” şi „Istoria Imperiului Otoman”.

Nicolae Iorga, geniul reprezentativ al neamului românesc, participă la zeci de congrese internaţionale de istorie şi primeşte titlul de „Doctor honoris causa” al Universităţilor Cambridge şi Oxford din Londra, a Universităţilor din Paris, Roma şi a altor Universităţi din Europa şi foarte multe titluri ştiinţifice. În perioada 17 aprilie 1931 – 21 iunie 1932, Iorga a fost Preşedinte al Consiliului de Miniştri, parlamentar – de mai multe ori, Preşedinte al Camerei Deputaţilor şi Preşedintele Senatului. A încercat să unească Liga Culturală cu ASTRA pentru a da românilor o puternică şi glorioasă societate de cultură. Pe lângă împlinirile deosebite din viaţa sa, Nicolae Iorga a trebuit să lupte încă din anul 1920 cu atacurile lui A.C. Cuza, iar mai târziu şi Corneliu Zelea Codreanu – liderul Gărzii de Fier, datorită poziţiei şi concepţiei antinaziste a scriitorului şi istoricului. La 27 noiembrie 1940 firul vieţii marelui istoric român a fost rupt de o bandă de legionari, făcând jocul naziştilor. A fost umilit, batjocorit şi asasinat mişeleşte în inimă şi în capul care a dus în lume faima ştiinţei româneşti, smulgându-i barba şi zdrobindu-i mâna care a scris fără încetare. Asasinarea lui Iorga a lăsat România la începutul celui de-al Doilea Război Mondial fără un cap limpede şi luminat ce putea face ca destinul ţării noastre să nu fie atât de tragic şi dramatic, la sfârşitul conflagraţiei mondiale.

Personalitate complexă, a lăsat moştenire poporului român, o monumentală operă, care şi astăzi, încă mai este cercetată. A rămas nescrisă „Istoriologia umană”, care trebuia să aibă 10 volume şi la care a scris numai prefaţa şi notele.

Marele nostru istoric Nicolae Iorga este omagiat permanent pe aria de trăire românească. O notă aparte în acest sens o are distinsa Editură „Saeculum I.O.” din Bucureşti care a reeditat din opera lui Nicolae Iorga lucrările „Istoria lui Mihai Viteazul”, „Istoria lui Ştefan cel Mare”, „Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească, la 1906”, „Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria”, vol. I şi II, „Sate şi poeţi din Ardeal”.

La fel în anul acesta lt.col.(r) Ioan Galdea, consultant ştiinţific al revistei de istorie „Dacoromania”, director Ioan Străjan economist,  editată de Fundaţia „Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi integritatea României”, care prezintă repere filatelice cu mari personalităţi române, ne prezintă la data aceasta repere filatelice Nicolae Iorga, din care aflăm că prima emisiune filatelică dedicată lui Nicolae Iorga a apărut în anul 1945, 30 aprilie, „Apărarea patriotică” formată din 6 mărci poştale. Pe timbrul în valoare nominală de 20+180 lei apare Nicolae Iorga şi o scenă din asasinatul mişelesc alături de înscrisul „Victimele terorii hitleriste”. Tirajul emisiunii este de 100.000 de serii. În anul 1971, 20 decembrie, a fost pusă în circulaţie emisiunea filatelică „Aniversări”, formată din două mărci poştale”. Pe timbrul cu valoarea nominală de 1 lei apare Nicolae Iorga. Tirajul emisiunii este de 4.000.000 serii. În anul 1990, 27 noiembrie a fost pusă în circulaţie emisiunea filatelică „Aniversări – Comemorări”, formată din şase mărci poştale. Pe timbrul cu valoare nominală de 3 lei apare Nicolae Iorga. Tirajul emisiunii este de 250.000 serii.

În anul 2000, 12 aprilie pe marca poştală apărută în 1990 cu Nicolae Iorga, s-a aplicat cu supratipar „carte cu călimară şi pană” şi valoarea nominală de 1700 lei, având tirajul de 131.208 timbre. În anul 2005, 1 iulie a fost pusă în circulaţie emisiunea filatelică „Leul nou”, formată din 20 de mărci poştale. Pe timbrul ce reprezintă bancnota de un leu apare Nicolae Iorga. Tirajul emisiunii este de 328.750 serii. Toate mărcile poştale realizate şi dedicate lui Nicolae Iorga, precum şi cărţile poştale, ilustratele, cărţile poştale maxime, întregurile poştale, plicurile speciale, ştampilele speciale şi ocazionale fac obiectul colecţionării şi întocmirii de exponate filatelice. De o mare valoare filatelică  este şi corespondenţa poştală ce a aparţinut lui Nicolae Iorga.

Lucilia DINESCU

Scriitor, publicist, preşedintele Asociaţiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina, filiala Columna a judeţului Arad