România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Gânduri alese din smerenia cugetului

Părintele Icon. Stavr. EUGEN GOIA

 

„Creştinismul a fost şi rămâne un stâlp puternic al culturii şi al vieţii.”

                                         Onisifor Ghibu

 

Părintele Eugen Goia s-a născut din pământul sfânt al Munţilor Apuseni, în oraşul Câmpeni, inima Ţării Moţilor, la  26 Aprilie 1940, fiul a doi părinţi vrednici, Irimie şi Elena.

Învaţă carte în oraşul natal, apoi urmează Seminarul Teologic din Cluj-Napoca şi Institutul Teologic din Sibiu. Este licenţiat în Teologie.

S-a căsătorit în anul 1964 cu tânăra asistentă medicală, Moldovan Livia. A fost hirotonit ca preot în anul 1965 pe seama Parohiei Sălciua se Sus din judeţul Alba, de către I.P.S. Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului.

În Parohia Sălciua de Sus cu oameni harnici şi de omenie, credincioşi devotaţi ai bisericii ortodoxe, a desfăşurat o bogată şi rodnică activitate pastorală şi culturală, reuşind pictarea bisericii parohiale, care a fost sfinţită de către I.P.S. Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului, în anul 1971.

Aici, la Sălciua de Sus, s-au născut cele două fiice, Adriana şi Corina, prima farmacistă, a doua inginer, dăruindu-le la rândul lor patru nepoţei.

În anul 1972  s-a transferat la cerere în Parohia Sohodol, judeţul Alba, unul dintre cele şapte Sohodoale ale României, unde a păstorit cu vrednicie până în anul 2001, când, din motive de sănătate, şi-a cerut pensionarea.

În aceste două parohii din Ţara Moţilor a desfăşurat o vie activitate pastorală şi culturală, oficiind sfintele slujbe cu har şi cu credinţă în Dumnezeu, restaurează bisericile şi le înzestrează cu obiecte cultice.

Din dragoste şi din respect pentru înaintaşi, ridică trei monumente în cinstea eroilor căzuţi pentru apărarea gliei străbune.

În prezent locuieşte în oraşul Câmpeni, alături de soţia sa Livia.

În peisajul cultural al Ţării Moţilor, părintele Eugen Goia se distinge printr-o vie şi susţinută activitate culturală. Scrie importante articole teologice şi laice, articole de cultură, istorie, etnografie, recenzii.

În scrisul său veţi găsi chipuri vii şi curate de slujitori de altădată ai sfintelor altare din Ţara Moţilor.

Articolele sale au apărut în diferite reviste, ziare teologice şi laice ca: Mitropolia Ardealului, Telegraful Român,  Iisus Biruitorul, Foaia poporului (Sibiu), Credinţa străbună, Unirea, Ziarul de Apuseni, Dacoromânia, Informaţia de Alba (Alba), Curierul de Cluj, Iancule Mare, Renaşterea (Cluj), Tibiscus şi Apa vie (Serbia), Viaţa de pretutindeni (Arad), Dor de dor (Călăraşi), Chemarea credinţei, Edit. Patriarhia Română.

A scris peste o sută de articole apărute în publicaţiile de mai sus.

O parte din aceste articole, rod al unor ani îndelungaţi de studiu, se regăsesc adunate în cele cinci cărţi de referinţă publicate:

1. Ţara Moţilor- vatră de istorie şi spiritualitate românească, Editura Clusium- Cluj 2000;

2. Cuvânt şi suflet românesc, Editura Gutenberg ,Arad 2003;

3. Memoria pământului românesc, Editura Reîntregirea, Alba- Iulia 2006;

4. Mănăstiri şi duhovnici din Ţara Moţilor, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia;

5. Biografii luminoase cu preoţi de altădată în Ţara Moţilor, Editura Reîntregirea, Alba Iulia 2012

Toate aceste preocupări nobile ale părintelui Eugen Goia l-au determinat pe I.P.S. Andrei, arhiepiscopul al Albei Iulia să-i acorde înalta distincţie a Bisericii Ortodoxe Române de „iconom stravofor”, cu dreptul de a purta brâu roşu şi cruce.

Înalt Preasfinţia Sa Irineu al Albei Iulia îi adresează următoarele cuvinte de apreciere:

„Preacucernice Părinte!

Am primit articolele Sfinţiei Voastre şi le vom publica în revista oficială a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Albei Iulia, „Credinţa străbună”. Vă mulţumim, de asemenea, pentru că sunteţi unul dintre cei mai vechi colaboratori ai revistei noastre.

Bunul Dumnezeu să vă ţină vie dragostea pentru istoria şi faptele oamenilor de seamă din Ţara Moţilor şi să vă dăruiască sănătate şi mult spor în osteneala pe care o  puneţi în slujba Patriei şi a Bisericii străbune.

      Cu preţuire şi binecuvântare,

      Irineu, Arhiepiscop al Albei Iulia.”

A primit, de asemenea, scrisori şi diplome de apreciere din partea unor instituţii, personalităţi bisericeşti şi laice: I.P.S. Antonie al Ardealului, I.P.S. Bartolomeu al Clujului, Pr. Arhim. Veniamin Micle, Mănăstirea Bistriţa, prof. dr. Crişan Mircioiu, Cluj, prof. dr. Ioan Buzaşi, Blaj, poetul şi publicistul Vasile Barbu din Uzdin (Serbia), acesta mărturisind: „Cărţile părintelui Eugen Goia le-am citit cu bucurie şi am să le păstrez cu sfinţenie.”

Teologul prof. Nicolae Buda din New-York (SUA) printre celelalte cuvinte de apreciere, spunea următoarele: „Nu ştiu dacă cineva v-a mulţumit în numele strămoşilor evocaţi. Aş vrea să vă mulţumesc eu, de dincolo de ocean, tocmai pentru a vă face să înţelegeţi că glasul sângelui nu piere, că glasul strămoşilor n-a murit, ei strigă încă...în mine... Slovele merg la suflet. E o istorie trăită cu inima, scrisă cu inima, împărtăşită cu inima.”

Poetul Ion Mărgineanu  scrie în cartea Modestia ca floare de leac: „Prin cărţile sale, Părintele Eugen Goia aduce mari şi nepreţuite foloase vieţii oamenilor, Bisericii pe care o slujeşte, Patriei de care suntem datori să lucrăm cu tot ce avem mai nobil, mai puternic şi mai bun în noi.”

Poetul moţilor, Nicolae Nicoară- Horia, din Câmpia  Banatului scria următoarele: „Vă sărut mâna îndreptăţită, mâna care a scris aceste cuvinte în clipe de nesomn şi de veghe, dăruindu-ne aceste cărţi de învăţătură, care vor fi mereu la îndemâna acelora ce vor avea răbdarea şi înţelepciunea să citească Istoria acestui neam.”

Prof. Ionel Gomboş: „o carte ca o binecuvântare”;

Senator prof. Ioan Ardeleanu: „Cărţi de suflet pentru tot românul.”

Pr. prof. Academician dr. Mircea Păcurariu, profesorul drag îi scrie ucenicului:

„Dragă Părinte Eugen, îţi mulţumesc pentru carte şi te felicit pentru realizarea ei, ca şi pentru preocuparea permanentă de a pune în lumină trecutul Ţării Moţilor. Cu dragoste şi doriri de bine.”

A primit părintele Eugen Goia multe diplome de apreciere, de onoare, de recunoştinţă, de excelenţă, de la instituţii de cultură, personalităţi marcante, din care amintim doar câteva:Asociaţia Română pentru Patrimoniu îi acordă „Diploma de merit”  în semn de recunoştinţă şi continua aducere aminte, dr. Arthur Silvestri; Consiliul Naţional al Minorităţilor Naţionale Române Novi-Sad Serbia, conferă Părintelui Goia „Diploma de mulţumire”, prof. Daniel Petrovici; Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, „Diploma de merit pentru devotamentul cu care sprijină acţiunile ASTREI”, prof. Motora Mariana, Câmpeni; Asociaţia Ţara Iancului acordă „Diploma de excelenţă pentru sprijinul acordat Festivalului patriotic „Ţara Crăişorului”, Ing. Ioan Paul Mărginean din Deva şi FUNDAŢIA  „ALBA IULIA 1918“ şi REDACŢIA revistei „DACOROMANIA“, acordă  Diplomă de onoare pentru fructuoasa colaborare. Ec. Ioan Străjan  etc.

O altă preocupare cărturărească a părintelui Eugen Goia este dorinţa fierbinte şi statornică de a salva şi colecţiona valori etnografice din Ţara Moţilor, înjghebând astfel un mic Muzeu personal cu care s-ar mândri orice instituţie de cultură.

Toate obiectele colecţionate vorbesc despre credinţa, cultura, talentul cu care i-a înzestrat Dumnezeu pe moţi. Este aici o muncă de o viaţă de om, o muncă făcută cu pasiune şi credinţă.

Este un imn din inimă şi pentru inimă românească, izvorât din dragostea de oameni, de trecut, de credinţa neclintită în Dumnezeu.

Colecţia sa este un muzeu al bucuriei şi al regăsirilor, un templu sfânt de dragoste şi patriotism curat.

Din darul lui Dumnezeu Părintele Eugen Goia ajunge la vârsta patriarhală de care vorbeşte Sfânta Scriptură, împlinind 75 de ani de viaţă, 5o de ani de căsnicie şi o jumătate de veac de când a primit harul preoţiei.

Pentru toate acestea îi mulţumeşte bunului Dumnezeu ca un vrednic slujitor care este.

Nu vârsta de pe pământ contează, ea oricum e trecătoare, ca umbra norului, „ceea ce zideşte Omul e sfânt!”

Şi Omul acesta a zidit şi s-a zidit mereu în cuvânt, în faptă, în Rugăciune!

Ce-i oare mai frumos, mai nobil şi mai înălţător, decât să te rogi pentru aproapele tău, pentru Satul, Oraşul, pentru Patria ta şi pentru lumea aceasta în care ai fost trimis?!

Părintele Eugen Goia, un om cald şi smerit, e o pildă vie pentru contemporani şi pentru urmaşi, acolo în Munţii de care s-a legat pe veşnicie şi de veşnicia lor!

E un adevărat muzeu umblător!

Dumnezeu să-i învrednicească paşii până la capătul drumului dat pe pământ, luminându-i prin arderea de sine şi pe cei din jur.

 

Nicolae NICOARĂ-HORIA