|
Gânduri alese din
smerenia cugetului
Părintele Icon.
Stavr. EUGEN GOIA
„Creştinismul a fost
şi rămâne un stâlp puternic al culturii şi al vieţii.”
Onisifor Ghibu
 Părintele
Eugen Goia s-a născut din pământul sfânt al Munţilor Apuseni, în oraşul
Câmpeni, inima Ţării Moţilor, la 26 Aprilie 1940, fiul a doi părinţi
vrednici, Irimie şi Elena.
Învaţă carte în oraşul
natal, apoi urmează Seminarul Teologic din Cluj-Napoca şi Institutul
Teologic din Sibiu. Este licenţiat în Teologie.
S-a căsătorit în anul 1964
cu tânăra asistentă medicală, Moldovan Livia. A fost hirotonit ca preot
în anul 1965 pe seama Parohiei Sălciua se Sus din judeţul Alba, de către
I.P.S. Teofil Herineanu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului.
În Parohia Sălciua de Sus
cu oameni harnici şi de omenie, credincioşi devotaţi ai bisericii
ortodoxe, a desfăşurat o bogată şi rodnică activitate pastorală şi
culturală, reuşind pictarea bisericii parohiale, care a fost sfinţită de
către I.P.S. Nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului, în anul 1971.
Aici, la Sălciua de Sus,
s-au născut cele două fiice, Adriana şi Corina, prima farmacistă, a doua
inginer, dăruindu-le la rândul lor patru nepoţei.
În anul 1972 s-a
transferat la cerere în Parohia Sohodol, judeţul Alba, unul dintre cele
şapte Sohodoale ale României, unde a păstorit cu vrednicie până în anul
2001, când, din motive de sănătate, şi-a cerut pensionarea.
În aceste două parohii din
Ţara Moţilor a desfăşurat o vie activitate pastorală şi culturală,
oficiind sfintele slujbe cu har şi cu credinţă în Dumnezeu, restaurează
bisericile şi le înzestrează cu obiecte cultice.
Din dragoste şi din
respect pentru înaintaşi, ridică trei monumente în cinstea eroilor
căzuţi pentru apărarea gliei străbune.
În prezent locuieşte în
oraşul Câmpeni, alături de soţia sa Livia.
În peisajul cultural al
Ţării Moţilor, părintele Eugen Goia se distinge printr-o vie şi
susţinută activitate culturală. Scrie importante articole teologice şi
laice, articole de cultură, istorie, etnografie, recenzii.
În scrisul său veţi găsi
chipuri vii şi curate de slujitori de altădată ai sfintelor altare din
Ţara Moţilor.
Articolele sale au apărut
în diferite reviste, ziare teologice şi laice ca: Mitropolia
Ardealului, Telegraful Român, Iisus Biruitorul, Foaia
poporului (Sibiu), Credinţa străbună, Unirea, Ziarul de
Apuseni, Dacoromânia, Informaţia de Alba (Alba), Curierul
de Cluj, Iancule Mare, Renaşterea (Cluj), Tibiscus
şi Apa vie (Serbia), Viaţa de pretutindeni
(Arad), Dor de dor (Călăraşi), Chemarea credinţei,
Edit. Patriarhia Română.
A scris peste o sută de
articole apărute în publicaţiile de mai sus.
O parte din aceste
articole, rod al unor ani îndelungaţi de studiu, se regăsesc adunate în
cele cinci cărţi de referinţă publicate:
1. Ţara Moţilor-
vatră de istorie şi spiritualitate românească,
Editura Clusium- Cluj 2000;
2. Cuvânt şi suflet
românesc,
Editura Gutenberg ,Arad 2003;
3. Memoria
pământului românesc,
Editura Reîntregirea, Alba- Iulia 2006;
4. Mănăstiri şi
duhovnici din Ţara Moţilor,
Editura Reîntregirea,
Alba-Iulia;
5. Biografii
luminoase cu preoţi de altădată în Ţara Moţilor,
Editura Reîntregirea, Alba Iulia 2012
Toate aceste preocupări
nobile ale părintelui Eugen Goia l-au determinat pe I.P.S. Andrei,
arhiepiscopul al Albei Iulia să-i acorde înalta distincţie a Bisericii
Ortodoxe Române de „iconom stravofor”, cu dreptul de a
purta brâu roşu şi cruce.
Înalt Preasfinţia Sa
Irineu al Albei Iulia îi adresează următoarele cuvinte de apreciere:
„Preacucernice Părinte!
Am primit articolele
Sfinţiei Voastre şi le vom publica în revista oficială a Arhiepiscopiei
Ortodoxe a Albei Iulia, „Credinţa străbună”. Vă mulţumim,
de asemenea, pentru că sunteţi unul dintre cei mai vechi colaboratori ai
revistei noastre.
Bunul Dumnezeu să vă ţină
vie dragostea pentru istoria şi faptele oamenilor de seamă din Ţara
Moţilor şi să vă dăruiască sănătate şi mult spor în osteneala pe care o
puneţi în slujba Patriei şi a Bisericii străbune.
Cu preţuire şi
binecuvântare,
Irineu, Arhiepiscop
al Albei Iulia.”
A primit, de asemenea,
scrisori şi diplome de apreciere din partea unor instituţii,
personalităţi bisericeşti şi laice: I.P.S. Antonie al Ardealului, I.P.S.
Bartolomeu al Clujului, Pr. Arhim. Veniamin Micle, Mănăstirea Bistriţa,
prof. dr. Crişan Mircioiu, Cluj, prof. dr. Ioan Buzaşi, Blaj, poetul şi
publicistul Vasile Barbu din Uzdin (Serbia), acesta mărturisind:
„Cărţile părintelui Eugen Goia le-am citit cu bucurie şi am să le
păstrez cu sfinţenie.”
Teologul prof. Nicolae
Buda din New-York (SUA) printre celelalte cuvinte de apreciere, spunea
următoarele: „Nu ştiu dacă cineva v-a mulţumit în numele strămoşilor
evocaţi. Aş vrea să vă mulţumesc eu, de dincolo de ocean, tocmai pentru
a vă face să înţelegeţi că glasul sângelui nu piere, că glasul
strămoşilor n-a murit, ei strigă încă...în mine... Slovele merg la
suflet. E o istorie trăită cu inima, scrisă cu inima, împărtăşită cu
inima.”
Poetul Ion Mărgineanu
scrie în cartea Modestia ca floare de leac: „Prin cărţile
sale, Părintele Eugen Goia aduce mari şi nepreţuite foloase vieţii
oamenilor, Bisericii pe care o slujeşte, Patriei de care suntem datori
să lucrăm cu tot ce avem mai nobil, mai puternic şi mai bun în noi.”
Poetul moţilor, Nicolae
Nicoară- Horia, din Câmpia Banatului scria următoarele: „Vă sărut mâna
îndreptăţită, mâna care a scris aceste cuvinte în clipe de nesomn şi de
veghe, dăruindu-ne aceste cărţi de învăţătură, care vor fi mereu la
îndemâna acelora ce vor avea răbdarea şi înţelepciunea să citească
Istoria acestui neam.”
Prof. Ionel Gomboş: „o
carte ca o binecuvântare”;
Senator prof. Ioan
Ardeleanu: „Cărţi de suflet pentru tot românul.”
Pr. prof. Academician dr.
Mircea Păcurariu, profesorul drag îi scrie ucenicului:
„Dragă Părinte Eugen, îţi
mulţumesc pentru carte şi te felicit pentru realizarea ei, ca şi pentru
preocuparea permanentă de a pune în lumină trecutul Ţării Moţilor. Cu
dragoste şi doriri de bine.”
A primit părintele Eugen
Goia multe diplome de apreciere, de onoare, de recunoştinţă, de
excelenţă, de la instituţii de cultură, personalităţi marcante, din care
amintim doar câteva:Asociaţia Română pentru Patrimoniu îi acordă
„Diploma de merit” în semn de recunoştinţă şi continua aducere aminte,
dr. Arthur Silvestri; Consiliul Naţional al Minorităţilor Naţionale
Române Novi-Sad Serbia, conferă Părintelui Goia „Diploma de mulţumire”,
prof. Daniel Petrovici; Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română
şi Cultura Poporului Român, „Diploma de merit pentru devotamentul cu
care sprijină acţiunile ASTREI”, prof. Motora Mariana, Câmpeni;
Asociaţia Ţara Iancului acordă „Diploma de excelenţă pentru sprijinul
acordat Festivalului patriotic „Ţara Crăişorului”, Ing. Ioan Paul
Mărginean din Deva şi FUNDAŢIA „ALBA IULIA 1918“ şi REDACŢIA revistei
„DACOROMANIA“, acordă Diplomă de onoare pentru fructuoasa colaborare.
Ec. Ioan Străjan etc.
O altă preocupare
cărturărească a părintelui Eugen Goia este dorinţa fierbinte şi
statornică de a salva şi colecţiona valori etnografice din Ţara Moţilor,
înjghebând astfel un mic Muzeu personal cu care s-ar mândri orice
instituţie de cultură.
Toate obiectele
colecţionate vorbesc despre credinţa, cultura, talentul cu care i-a
înzestrat Dumnezeu pe moţi. Este aici o muncă de o viaţă de om, o muncă
făcută cu pasiune şi credinţă.
Este un imn din inimă şi
pentru inimă românească, izvorât din dragostea de oameni, de trecut, de
credinţa neclintită în Dumnezeu.
Colecţia sa este un muzeu
al bucuriei şi al regăsirilor, un templu sfânt de dragoste şi patriotism
curat.
Din darul lui Dumnezeu
Părintele Eugen Goia ajunge la vârsta patriarhală de care vorbeşte
Sfânta Scriptură, împlinind 75 de ani de viaţă, 5o de ani de căsnicie şi
o jumătate de veac de când a primit harul preoţiei.
Pentru toate acestea îi
mulţumeşte bunului Dumnezeu ca un vrednic slujitor care este.
Nu vârsta de pe pământ
contează, ea oricum e trecătoare, ca umbra norului, „ceea ce zideşte
Omul e sfânt!”
Şi Omul acesta a zidit şi
s-a zidit mereu în cuvânt, în faptă, în Rugăciune!
Ce-i oare mai frumos, mai
nobil şi mai înălţător, decât să te rogi pentru aproapele tău, pentru
Satul, Oraşul, pentru Patria ta şi pentru lumea aceasta în care ai fost
trimis?!
Părintele Eugen Goia, un
om cald şi smerit, e o pildă vie pentru contemporani şi pentru urmaşi,
acolo în Munţii de care s-a legat pe veşnicie şi de veşnicia lor!
E un adevărat muzeu
umblător!
Dumnezeu să-i
învrednicească paşii până la capătul drumului dat pe pământ, luminându-i
prin arderea de sine şi pe cei din jur.
Nicolae NICOARĂ-HORIA
|
