REBO DE NO TERO - LEGILE PĂMÂNTULUI NOSTRU
Abstract:
Sinaia plates contain important information not only about the wars of
get and dacians but also about the law and their tradition. Also Carolus
Lundius writes about Zamolsxis as the first lower from Dacia, from
Sinaia plates results that Burebista imprinted “Rebo de no tero” that
is “Laws of our land” which was exposed at the temple of Ro the supreme
deity. Deceneu pointed out that the laws of get and dacians comes from
the ancient atlants.
Printre tăbliţele de la Sinaia, atâtea câte au ajuns până la noi, există
şi referiri la legile şi tradiţiile pe care le respectau geto-dacii.
Astfel, în tăbliţa cu numărul 12, conform numerotaţiei utilizate de Dan
Romalo [1], (figura 1) se face referire la legile pământului nostru
pe care Burebista le-a imprimat pe plăci. Tăbliţa a fost realizată de
Deceneu, după moartea lui Burebista şi se referă la testamentul lui
Burebista prin care acesta îi lasă lui Deceneu în grijă ca proprietatea
de la lacul Taşileu să-i revină fiului său Tesiu.
Burebista însuşi poate fi considerat autor sau coautor, alături de
Deceneu, a unora dintre tăbliţele de la Sinaia. Este cazul acelor
tăbliţe la care numele lui Burebista apare la sfârşit, alături de
Deceneu, scris cu caractere speciale. Insă, Burebista a imprimat, el
însuşi, prin batere sau ciocănire “legile pământului” care au existat la
templul lui Ra de la Sarmigetuza, după cum se poate constata din
conţinutul plăcuţei 12, al cărei text, separat în cuvinte şi interpretat
pentru fiecare frază, este dat mai jos:

Fig. 1. Burebista a imprimat “legile pământului nostru”
la templul lui RA.
NOBALO BΩERIBYSTO MATO
DABO GeTYΩ ON TUTUA TΩDV SEZI BVO TV RA PRI ZV DIE MAZI SA REBΩ DE NO
TERΩ SEIO ΩN TV KIΩ DE NO RA FΩ SAΩN SONTIΩ SOA ANCiNΩ.
Nobilul Boeribista
conducătorul cetăţii geţilor pentru toţi morţii devotaţi lui Ra, în faţa
zeilor a bătut (ciocănit) aceste legi ale pământului nostru care se pot
vedea pe ştraifuri (fâşii) la al nostru Ra luminosul sfânt unde sunt în
totalitate.
BOERYBISTO PU DIΩ TUAS
FALYO ILEO CeNIΩ RIKAΩ LO RIAΩ ON KAPYΩ LU TASILΩU DABΩ GeTO SIE RE MARO
FYSΩ TESIU KINΩ SA ELΩ.
Burebista, spre a
zeilor săi laudă, l-a ales pe Ceneu, pentru averea la estuarul de la
Capul Tasileu a cetăţii geţilor al sfintei regine Mara fiu Tesiu, rege
să fie.
BΩERIBYSTO ILEΩ DETIO
SETI REIO NΩBU ULEIΩ.
A lui Burebista
alegere a dat şapte măsuri de nou ulei.
Cu caractere speciale
este scris textul:
TRASUO
SARMIGETUZO CeNIUO KO- Ordin (la) Sarmigetuza Ceneu – Mare Preot.
Este remarcabilă tradiţia la români legată de “rebo de
no tero” – “legile pământului nostru”.
Nu numai “legile pământului” au constituit preocuparea
lui Burebista, după cum se arată în plăcuţa cu numărul 95, acesta a
construit la Sarmigetuza un templu al zeilor, astfel încât îşi merită pe
deplin numele de “Războinic al Altarului lui Ro.
Ceea ce este remarcabil, “legile pământului nostru” nu au fost concepute
de către Burebista, el doar le-a imprimat. Deşi există lucrarea
suedezului Corolius Lundius în care se afirmă că Zamolsxis a fost primul
legiuitor al geţilor, aceste legi nu-i aparţin nici lui Zamolsxis, ci,
aşa cum precizează Deceneu în placa cu nr. 79, aceste legi îşi au
originea la atlanţii care au fost predecesorii geto-dacilor.
Faptul ca printre preocupările lui Burebista se afla şi imprimarea de
texte pe plăci reiese şi din placa 126 care a fost realizată după
învingerea romanilor lui Caius Antonius care au ajuns până la Moleo Dava
cu armatele lor fiind însoţiţi de către bastarni. In timpul retragerii
romanilor, bastarnii au trecut de partea geţilor şi au contribuit la
înfrângerea totală a romanilor. Drept recompensă Burebista le-a acordat
unele drepturi care sunt menţionate în această plăcuţă (figura 2).

Fig. 2. Plăcuţa imprimă de către Burebista prin care oferă
unele drepturi bastarnilor.
Conţinutul plăcii 126 transcris cu ajutorul alfabetului latin prin
păstrarea lui Ω din textul original, după separarea textului în cuvinte,
este dat mai jos:
BASTARNY ΩE NI NYDV BIO ASY. TISEΩ TEPUE SO EKYΩ
DABO MAHEANΩ, POE KAYΩ MAYRE BERO RYΩMYONU SΩ ΩN SONTIΩ DABΩ GeETO
DAKI DERΩ A ZABELΩ LOE BΩERYBESTO.
BASTARN RYΩM LOE TO NO RYΩ NIREΩ SΩ ΩN TEZIEO.
LΩ
GeENUHLΩ EΩ ERΩBYSTΩ TRIPALE TO ARMOSO.
ΩN
DOE TΩ PRICiYLΩ DY SYE PURCeEDΩE SΩNTΩ LORU SΩ ACiYNΩ AYΩ NΩSETRYΩ
NOBALYΩ DABΩ GeETΩ ΩN CeERY SYΩ. DE GiINO TUETIE PRICiILΩ NOE ASON
DY MΩ SΩ PYO GiIE ACiYEO ΩN PASIRE AΩ NΩSETRSETRΩ.
TRASO MATO BOEROBYSTO ON T-P GeENOHLΩ
Pentru textul de mai sus, se poate obţine următoarea traducere:
Bastarnii de la ale lor cuiburi trăiau în Asia. Tiseo a înconjurat
cu caii cetatea Maheano, apoi, Caius, marele bărbat al romanilor a dat,
cu ei, cetăţii geţilor şi dacilor, război lui Burebista. Bastarnii din
nou de râul nostru s-au apropiat cu al lor Tezieo la Genucla, au prădat
tripalele acelei armate. Din aceste două motive înţelepţii au hotărât
cu a tuturor ape ale noastre, nobili ai cetăţii geţilor, cererile lor.
Datorită tuturor (acestor) motive, ale noastre vite care mergeau să
păşuneze acolo, sunt oprite să treacă apele noastre.
Ordinul împăratului Boerobysto la palatul Genucla.
Conţinutul textului este în concordanţă cu alte informaţii conţinute în
tăbliţele de la Sinaia şi constituie o scurtă trecere în revistă a
istoriei acestui popor. In primul rand, se afirmă despre bastarni, că au
venit din Asia, probabil prin partea de sud a Mării Negre. După cum
rezultă din textul descifrat, bastarnii s-au stabilit, iniţial, în jurul
localităţii Marchianopol, situată în nord-estul Bulgariei. Din
conţinutul altor plăci se ştie că au intrat în conflict cu Oroles
conducătorul geţilor din Dobrogea. Apoi, au participat alături de
romanii conduşi de Caius Antonius la invazia ţării geţilor, ajungând pe
valea Siretului până la Moleo Dava [2,3]. Fiind învinşi de către
Burebista, romanii s-au retras, iar când au ajuns la Genucla cu gândul
să iasă cu corăbiile lor la mare, bastarnii au trecut de partea geţilor
şi au contribuit la dezastrul total al armatei romanilor. In cele din
urmă, când romanii au luat în stăpânire teritoriul dintre Dunăre şi
mare, bastarnii s-au retras, în condiţii dramatice, în Moldova, unde
sunt menţionaţi de alte izvoare istorice.
Textul de mai sus conferă nişte drepturi bastarnilor ca urmare a alierii
lor cu geţii. Faptul că această placă este opera lui Burebista rezultă
din ultima frază, scrisă cu un alfabet special, prin care se precizează
că este vorba despre o hotărâre a sa. Mai sunt cunoscute astfel de plăci
la care drept autori sunt indicaţi Deceneu şi Burebista. Scrierea cu un
asemenea alfabet special poate fi asemănată, astăzi, cu scoaterea în
evidenţă a unui text prin scrierea sa cu majuscule sau prin subliniere.
Plăcile cu numerele 10 şi 31 sunt scrise în întregime cu un astfel de
alfabet, tocmai pentru a scoate în evidenţă importanţa celor relatate.
Ele se referă la evenimentele care au avut loc imediat după moartea lui
Burebista [2]
Plăcuţa 126 mai conţine nişte detalii interesante: la colţuri avem nişte
cercuri care conţin nişte litere înconjurate de cruciuliţe care au ca
semnificaţie crucea zeilor. In colţul din stânga sus avem un “B” care
este iniţiala de la “Boe” care înseamă “războinic”; în colţul din
dreapta sus avem un “ro” care este iniţiala Tatălui Ceresc, Ro; în
colţul din stânga-jos avem “D/G”, care se referă la “Dabo Geto”; iar în
cercul din dreapta jos avem “M/B” adică “Mato Boerobisto”. In partea de
jos, la mijloc, avem portretul unei femei care o reprezintă pe regina
Mara, soţia lui Burebista. Deci, şi aceste detalii indică faptul că
autorul acestei plăci este Burebista însuşi.
Este posibil ca aceste drepturi sau privelegii acordate bastarnilor să
constituie unul din motivele nemulţumirilor lui Oroles care a participat
la complotul împotriva lui Burebista.
In plăcuţa 20 (figura 3), se relatează despre adoptarea zeilor
getici de către bastarni.

Fig. 3. Bastarnii adoptă zeii geţilor.
Textul despărţit în cuvinte are următorul conţinut: BOYERYBISTO DIO HYO
USIA BASTARNO PASYCeO SO TIA SEGISTA DYO SOT RA RYO MYONUSO DIO CeTA
CiRA BISIKA SO RO GhIAO.
In
traducere, se obtine: Burebista, zeii căruia uşa bastarnilor au
trecut cu ai săi de la Segesta zei însoţitori ai lui Ra, a schimbat ai
zeilor slujitori ai altarului cu ai lui Ro (şi) Geea.
Deceneu este autorul a celor mai numeroase şi mai importante dintre
plăcuţele din tezaurul de la Sinaia. O mare parte dintre aceste placuţe
au fost imprimate de către Deceneu la Genucla, o cetate getică
importantă, situată pe malul drept al Dunării, în apropierea deltei. In
placuta 79, Deceneu explica motivele imprimarii acesteia la Genucla.
Primele trei fraze au urmatorul continut:
ZΩNIE OY MEI CeO BEL ZERYEO SΩE A TICeO DATO. ΩI SOEMOI BEMO, A SΩE
ANCeO ILΩ , YNEO ZIMARΩ SYE GeOY SERETO HΩYE, SOE GLΩTELΩ, DEI INO DOYA
FINDO ATLA(N)TOE TICiΩYE CeO SΩ FACTICiE GeEIΩ. DE GiNO SACiEA ΩN PORTΩ
YE O GeNOIKLOE NOIE BEMΩ LΩ IE SERΩ.
In traducere, se
obţine:
Fii lui Mei aceia frumoase imprimate de ale lor pentru învatatură au
dat. Din ale lor plăci în toate ale lor peripeţii, pe ele le-au pastrat
întelepţii oameni ai Siretului din a caror multime zeii cei doi au găsit
învataturile atlanţilor cele despre faptele oamenilor. Din motivul
acesta, în portul de la Genucla, noi plăci pentru dânşi le imprim.
Aceste fraze sunt de mare importanţă deoarece Deceneu afirmă că
locuitorii de pe valea Siretului au păstrat învăţăturile atlanţilor şi
că, pentru aceştia, la Genucla imprimă noi plăci. Intre aceste
învăţături se aflau şi cele despre faptele oamenilor, adică o referire
la legile belagine, preluate, apoi, de către cei doi Zamolsxişi. Prin
expresia: “Legile belagine” trebuie să înţelegem “Legile femeii
frumoase” (gina înseamnă femeie), însă cine era femeia frumoasă dacă nu
însăşi zeiţa Geea? Astfel încât, prin “Legile Belagine” se înţelege,
până la urmă, tot “legile pământului” căci Geea era zeiţa pământului.
După cum se ştie, aceste legi, sau o parte a lor, au fost preluate de
codul de legi ale romanilor, deoarece nu au fost găsite soluţii mai bune
pentru diversele situaţii juridice. Foarte probabil, aceste legi au stat
şi la baza sistemului de legi “Codex vizigothicus” utilizat de către
vizigoţi în Spania.
Despre respectarea legilor şi
tradiţiilor de către geto-daci avem amănunte şi din plăcuţa cu nr. 7,
conform notaţiei din cartea lui Romalo (figura 4).

Fig.4. Inţelegerea geţilor cu macedonenii lui Lisimah privind
respectarea ritualurilor.
Textul despărţit în cuvinte şi tradus are următorul conţinut:
ERYGIRIEΩ O REBO ZABIO U KUEI TRAKIΩ RENINYO PORHINDO ΩN IO SΩNTEO
MAHIDΩNI OE SE YIΩ NIPSE REGhIO FILIPΩY E NIΩ NUBADUOY KΩ NOSTE RIEΩ
EDIE KARI NO LE RYΩ LO RA GhE TERO NYA RΩPA LIE LE SA DYEΩ DU NI GhELIΩ
UKO GhETO.
Conducătorii, conform înţelegerii după care ale tracilor certuri
pentru a împiedica pe a lor care aparţin macedonenilor cu al lor frumos
rege Filip şi a lor îngrijorare pe ale noastre râuri călătoare
încărcături pe ale râurilor lui Ra şi Geea pământ, pe a noastră râpă
care se află la ai săi zei al lor Ghelio ochi al geţilor.
TY
SEU GRUPEO KORIN SO GhETO LYO A SO SOMYSO OPΩTY BIZODA MARYΩ FILIPΩU A
DELO PAHIEO SYEΩM SO MESEPO METEO SIΩ STERATI FIΩ EPYO RΩTOBIΩ SO O YE
GhELE RITΩRΩ,
Din aceeaşi grupă de rădăcini cu geţii lor li s-a promis de către
acel mărinimos mare Filip (care) a făcut pace sfântă, ca în fiecare lună
să pună a lor născuţi fii ai iepelor lui Ro să fie după ale noastre de
la Ghelio rituri.
După cum se poate constata, pentru a asigura paza pe râurile pe care
navigau încărcăturile comerciale ale macedonenilor lui Filip, acesta a
încheiat un tratat prin care geţii asigurau paza ambarcaţiunilor
macedonene. In schimb, macedonenii se obligau să respecte ritualurile de
la Ghelio care era capitala geţilor, cunoscută din surse greceşti cu
numele de Hellis. Printre aceste obligaţii reiese faptul că era probabil
sacrificat, în fiecare lună, câte un mânz. O precizare, deosebit de
importantă din acest text, se referă la faptul că geţii şi macedonenii
făceau parte “din aceeaşi grupă de rădăcini” adică aveau o origine
comună. Plăcuţa mai conţine o pecete pe care apare (Gh)ELIOA, litera G
fiind situată desupra şi nu este vizibilă pe această imagine, însă pe
alte imagini apare vizibilă. După cum rezultă din conţinutul altor
plăci, capitala geţilor, Ghelio, era situată pe cursul inferior al
Ialomiţei, iar pe malul drept al Dunării, la vărsarea Ialomiţei în
Dunăre, exista localitatea Elia Carseoi, care înseamnă “Locul de trecere
spre Ghelio”, şi corespunde Hârşovei de astăzi.
Concluzii: Despre geto-daci se ştie încă din antichitate
că erau consideraţi “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. De
asemenea, suedezul Corolus Lundius îl consideră pe Zamolsxis ca fiind
“Cel dintâi legiuitor din Dacia”. Insă din unele din tăbliţele de la
Sinaia se pot afla informaţii despre tradiţiile lor din domeniul
dreptului care nu coincid cu ceea ce se ştia din unele scrieri ale
autorilor menţionaţi. Astfel, din tăbliţele de la Sinaia aflăm că
Burebista a imprimat “ Rebo de no tero” adică “legile pământului nostru”
care erau expuse la templul lui Ra. O precizare importantă referitoere
la aceste legi o face Deceneu care afirmă că ele provin de la atlanţi,
care erau predecesorii geto-dacilor.
Prof.univ.dr.ing. Viorel
UNGUREANU
Bibliografie:
1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă
pe plăci de plumb?, Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 2005.
2. Ungureanu, Viorel, Deceneu de la
Moleo Dava şi Burebista, Al-VI-lea Simpozion Internaţional
CUCUTENI-5000., Iaşi, Chişinău, Bacău, 2011.
3. Ungureanu, Viorel, Burebista şi
dezastrul suferit de romanii conduşi de Caius Antonius pe valea
Siretuluii. Dacoromania, nr. 70, Alba Iulia, 2014..
4. Ungureanu, Viorel, Moştenirea
geto-dacă a limbii române, Al-VII-lea Simpozion Internaţional
CUCUTENI-5000., Chişinău, 2012.
5. Ungureanu, Viorel, Ro-zeul suprem
al traco-geto-dacilor, Al-VII-lea Simpozion Internaţional
CUCUTENI-5000., Chişinău, 2012.
6.
www.dacia.org;
www.dacii.ro
|