România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

REBO DE NO TERO - LEGILE PĂMÂNTULUI NOSTRU

         

 

Abstract: Sinaia plates contain important information not only about the wars of get and dacians but also about the law and their tradition. Also Carolus Lundius writes about Zamolsxis as the first lower from Dacia,  from Sinaia plates results that Burebista imprinted  “Rebo de no tero” that is “Laws of our land” which was exposed at the temple of Ro the supreme deity. Deceneu pointed out that the laws of get and dacians comes from the ancient atlants.

 

Printre tăbliţele de la Sinaia, atâtea câte au ajuns până la noi, există şi referiri la legile şi tradiţiile pe care le respectau geto-dacii. Astfel, în tăbliţa cu numărul 12, conform numerotaţiei utilizate de Dan Romalo [1], (figura 1) se face referire la legile pământului nostru pe care Burebista le-a imprimat pe plăci.  Tăbliţa a fost realizată de Deceneu, după moartea lui Burebista şi se referă la testamentul lui Burebista prin care acesta îi lasă lui Deceneu în grijă ca proprietatea de la lacul Taşileu să-i revină  fiului său Tesiu. 

Burebista însuşi poate fi considerat autor sau coautor, alături de Deceneu, a unora dintre tăbliţele de la Sinaia. Este cazul acelor tăbliţe la care numele lui Burebista apare la sfârşit, alături de Deceneu, scris cu caractere speciale. Insă, Burebista a imprimat, el însuşi, prin batere sau ciocănire “legile pământului” care au existat la templul lui Ra de la Sarmigetuza, după cum se poate constata din conţinutul plăcuţei 12, al cărei text, separat în cuvinte şi interpretat pentru fiecare frază, este dat mai jos:

          

 

Fig. 1. Burebista a imprimat “legile pământului nostru” la templul lui RA.

 

NOBALO BΩERIBYSTO MATO DABO GeTYΩ ON TUTUA TΩDV SEZI BVO TV RA PRI ZV DIE MAZI SA REBΩ DE NO TERΩ SEIO ΩN TV KIΩ DE NO RA FΩ SAΩN  SONTIΩ SOA ANCiNΩ.

Nobilul Boeribista conducătorul cetăţii geţilor pentru toţi morţii devotaţi lui Ra, în faţa zeilor a bătut (ciocănit) aceste legi  ale pământului nostru care se pot vedea pe ştraifuri (fâşii) la al nostru Ra luminosul sfânt unde sunt în totalitate.

BOERYBISTO PU DIΩ TUAS FALYO ILEO CeNIΩ RIKAΩ LO RIAΩ ON KAPYΩ LU TASILΩU DABΩ GeTO SIE RE MARO FYSΩ TESIU KINΩ SA ELΩ.

Burebista, spre a zeilor săi laudă, l-a ales pe Ceneu, pentru averea la estuarul de la Capul Tasileu a cetăţii geţilor al sfintei regine Mara fiu Tesiu, rege să fie.

BΩERIBYSTO ILEΩ DETIO SETI REIO NΩBU ULEIΩ.

A lui Burebista alegere a dat şapte măsuri de nou ulei.

Cu caractere speciale este scris textul:

TRASUO SARMIGETUZO CeNIUO KO- Ordin (la) Sarmigetuza Ceneu – Mare Preot.

 

Este remarcabilă tradiţia la români legată de “rebo de no tero” – “legile pământului nostru”.

Nu numai “legile pământului” au constituit preocuparea lui Burebista, după cum se arată în plăcuţa cu numărul 95, acesta a construit la Sarmigetuza un templu al zeilor, astfel încât îşi merită pe deplin numele de “Războinic al Altarului lui Ro.

Ceea ce este remarcabil, “legile pământului nostru” nu au fost concepute de către Burebista, el doar le-a imprimat. Deşi există lucrarea suedezului Corolius Lundius în care se afirmă că Zamolsxis a fost primul legiuitor al geţilor, aceste legi nu-i aparţin nici lui Zamolsxis, ci, aşa cum precizează Deceneu în placa cu nr. 79, aceste legi îşi au originea la atlanţii care au fost predecesorii geto-dacilor.

Faptul ca printre preocupările lui Burebista se afla şi imprimarea de texte pe plăci reiese şi din placa 126 care a fost realizată după învingerea romanilor lui Caius Antonius care au ajuns până la Moleo Dava cu armatele lor fiind însoţiţi de către bastarni. In timpul retragerii romanilor, bastarnii au trecut de partea geţilor şi au contribuit la înfrângerea totală a romanilor. Drept recompensă Burebista le-a acordat unele drepturi care sunt menţionate în această plăcuţă (figura 2).

 

 

Fig. 2. Plăcuţa imprimă de către Burebista prin care oferă unele drepturi bastarnilor.

 

Conţinutul plăcii 126 transcris cu ajutorul alfabetului latin prin păstrarea lui Ω din textul original, după separarea textului în cuvinte, este dat mai jos:

BASTARNY  ΩE NI  NYDV BIO ASY.   TISEΩ TEPUE SO EKYΩ DABO MAHEANΩ, POE  KAYΩ  MAYRE BERO RYΩMYONU  SΩ ΩN SONTIΩ DABΩ GeETO DAKI  DERΩ  A  ZABELΩ  LOE  BΩERYBESTO.  

BASTARN  RYΩM LOE  TO NO RYΩ  NIREΩ SΩ ΩN TEZIEO.

LΩ GeENUHLΩ  EΩ ERΩBYSTΩ TRIPALE  TO ARMOSO. 

ΩN DOE TΩ  PRICiYLΩ DY SYE PURCeEDΩE SΩNTΩ LORU  SΩ ACiYNΩ AYΩ NΩSETRYΩ  NOBALYΩ DABΩ GeETΩ ΩN CeERY SYΩ.   DE GiINO TUETIE  PRICiILΩ  NOE  ASON DY  MΩ SΩ PYO GiIE  ACiYEO ΩN  PASIRE AΩ  NΩSETRSETRΩ.

TRASO MATO BOEROBYSTO ON T-P  GeENOHLΩ

Pentru textul de mai sus, se poate obţine următoarea traducere:

Bastarnii de la ale lor cuiburi trăiau în Asia.  Tiseo a înconjurat cu caii cetatea Maheano, apoi, Caius, marele bărbat al romanilor a dat, cu ei, cetăţii geţilor şi dacilor, război lui Burebista.  Bastarnii din nou de râul nostru s-au apropiat cu al lor Tezieo la Genucla, au prădat tripalele acelei armate.  Din aceste două motive înţelepţii au hotărât cu a tuturor ape ale  noastre, nobili ai cetăţii geţilor, cererile lor.  Datorită tuturor  (acestor) motive, ale noastre vite care mergeau să păşuneze acolo, sunt oprite să treacă  apele noastre.

Ordinul împăratului Boerobysto la palatul Genucla.

Conţinutul textului este în concordanţă cu alte informaţii conţinute în tăbliţele de la Sinaia şi constituie o scurtă trecere în revistă a istoriei acestui popor. In primul rand, se afirmă despre bastarni, că au venit din Asia, probabil prin partea de sud a Mării Negre. După cum rezultă din textul descifrat, bastarnii s-au stabilit, iniţial, în jurul localităţii Marchianopol, situată în nord-estul Bulgariei. Din conţinutul altor plăci se ştie că au intrat în conflict cu Oroles conducătorul geţilor din Dobrogea. Apoi, au participat alături de romanii conduşi de Caius Antonius la invazia ţării geţilor, ajungând pe valea Siretului până la Moleo Dava [2,3]. Fiind învinşi de către Burebista, romanii s-au retras, iar când au ajuns la Genucla cu gândul să iasă cu corăbiile lor la mare, bastarnii au trecut de partea geţilor şi au contribuit la dezastrul total al armatei romanilor. In cele din urmă, când romanii au luat în stăpânire teritoriul dintre Dunăre şi mare, bastarnii s-au retras, în condiţii dramatice, în Moldova, unde sunt menţionaţi de alte izvoare istorice.

Textul de mai sus conferă nişte drepturi bastarnilor ca urmare a alierii lor cu geţii. Faptul că această placă este opera lui Burebista rezultă din ultima frază, scrisă cu un alfabet special, prin care se precizează că este vorba despre o hotărâre a sa. Mai sunt cunoscute astfel de plăci la care drept autori sunt indicaţi Deceneu şi Burebista. Scrierea cu un asemenea alfabet special poate fi asemănată, astăzi, cu scoaterea în evidenţă a unui text prin scrierea sa cu majuscule sau prin subliniere. Plăcile cu numerele 10 şi 31 sunt scrise în întregime cu un astfel de alfabet, tocmai pentru a scoate în evidenţă importanţa celor relatate. Ele se referă la evenimentele care au avut loc imediat după moartea lui Burebista [2]

Plăcuţa 126 mai conţine nişte detalii interesante: la colţuri avem nişte cercuri care conţin nişte litere înconjurate de cruciuliţe care au ca semnificaţie crucea zeilor. In colţul din stânga sus avem un “B” care este iniţiala de la “Boe” care înseamă “războinic”; în colţul din dreapta sus avem un “ro” care este iniţiala Tatălui Ceresc, Ro; în colţul din stânga-jos avem  “D/G”, care se referă la “Dabo Geto”; iar în cercul din dreapta jos avem “M/B” adică “Mato Boerobisto”.  In partea de jos, la mijloc, avem portretul unei femei care o reprezintă pe regina Mara, soţia lui Burebista. Deci, şi aceste detalii indică faptul că autorul acestei plăci este Burebista însuşi.

Este posibil ca aceste drepturi sau privelegii acordate bastarnilor să constituie unul din motivele nemulţumirilor lui Oroles care a participat la complotul împotriva lui Burebista.

      In plăcuţa 20 (figura 3), se relatează despre adoptarea zeilor getici de către bastarni.

 

 

Fig. 3. Bastarnii adoptă zeii geţilor.

 

Textul despărţit în cuvinte are următorul conţinut: BOYERYBISTO DIO HYO USIA BASTARNO PASYCeO SO TIA SEGISTA DYO SOT RA RYO MYONUSO DIO CeTA CiRA BISIKA SO RO GhIAO.

 

In traducere, se obtine:  Burebista, zeii căruia uşa bastarnilor au trecut cu ai săi de la Segesta zei însoţitori ai lui Ra, a schimbat ai zeilor slujitori ai altarului cu ai lui Ro (şi) Geea.

 

Deceneu este autorul a celor mai numeroase şi mai importante dintre plăcuţele din tezaurul de la Sinaia. O mare parte dintre aceste placuţe au fost imprimate de către Deceneu la Genucla, o cetate getică importantă, situată pe malul drept al Dunării, în apropierea deltei. In placuta 79, Deceneu explica motivele imprimarii acesteia la Genucla.

Primele trei fraze au urmatorul continut:

ZΩNIE OY MEI CeO BEL ZERYEO SΩE A TICeO DATO.  ΩI SOEMOI BEMO, A SΩE ANCeO ILΩ , YNEO ZIMARΩ  SYE GeOY SERETO HΩYE, SOE GLΩTELΩ, DEI INO DOYA FINDO ATLA(N)TOE TICiΩYE CeO SΩ FACTICiE GeEIΩ. DE GiNO SACiEA ΩN PORTΩ YE O GeNOIKLOE NOIE BEMΩ LΩ IE SERΩ.

 

In traducere, se obţine:

Fii lui Mei aceia frumoase imprimate de ale lor  pentru învatatură au dat. Din ale lor  plăci în toate ale lor peripeţii, pe ele le-au pastrat întelepţii oameni ai Siretului din a caror multime zeii cei doi au găsit învataturile atlanţilor cele despre faptele oamenilor. Din motivul acesta, în portul de la Genucla, noi plăci pentru dânşi le imprim.

 

Aceste fraze sunt de mare importanţă deoarece Deceneu afirmă că locuitorii de pe valea Siretului au păstrat învăţăturile atlanţilor şi că, pentru aceştia, la Genucla imprimă noi plăci. Intre aceste învăţături se aflau şi cele despre faptele oamenilor, adică o referire la legile belagine, preluate, apoi, de către cei doi Zamolsxişi. Prin expresia: “Legile belagine” trebuie să înţelegem “Legile femeii frumoase” (gina înseamnă femeie), însă cine era femeia frumoasă dacă nu însăşi zeiţa Geea? Astfel încât, prin “Legile Belagine” se înţelege, până la urmă, tot “legile pământului” căci Geea era zeiţa pământului. După cum se ştie, aceste legi, sau o parte a lor, au fost preluate de codul de legi ale romanilor, deoarece nu au fost găsite soluţii mai bune pentru diversele situaţii juridice. Foarte probabil, aceste legi au stat şi la baza sistemului de legi “Codex vizigothicus” utilizat de către vizigoţi în Spania.

Despre respectarea legilor şi tradiţiilor de către geto-daci avem amănunte şi din plăcuţa cu nr. 7, conform notaţiei din cartea lui Romalo (figura 4).

 

 

 

Fig.4. Inţelegerea geţilor cu macedonenii lui Lisimah privind respectarea ritualurilor.

 

Textul despărţit în cuvinte şi tradus are următorul conţinut:

ERYGIRIEΩ O REBO ZABIO U KUEI TRAKIΩ RENINYO PORHINDO ΩN IO SΩNTEO MAHIDΩNI OE SE YIΩ NIPSE REGhIO FILIPΩY E NIΩ NUBADUOY KΩ NOSTE RIEΩ  EDIE KARI NO LE RYΩ LO RA GhE TERO NYA RΩPA LIE LE SA DYEΩ DU NI GhELIΩ UKO GhETO.

Conducătorii, conform înţelegerii după care ale tracilor certuri pentru a împiedica pe a lor care aparţin macedonenilor cu al lor frumos rege Filip şi a lor îngrijorare pe ale noastre râuri călătoare încărcături pe ale râurilor lui Ra şi Geea pământ,  pe a noastră râpă care se află la ai săi zei al lor Ghelio ochi al geţilor.

TY SEU GRUPEO KORIN SO GhETO LYO A SO SOMYSO OPΩTY BIZODA MARYΩ FILIPΩU A DELO PAHIEO SYEΩM SO MESEPO METEO SIΩ  STERATI FIΩ EPYO RΩTOBIΩ SO O YE GhELE RITΩRΩ,

Din aceeaşi grupă de rădăcini cu geţii lor li s-a promis de către acel mărinimos mare Filip (care) a făcut pace sfântă, ca în fiecare lună să pună a lor născuţi fii ai iepelor lui Ro să fie după ale noastre de la Ghelio rituri.

După cum se poate constata, pentru a asigura paza pe râurile pe care navigau încărcăturile comerciale ale macedonenilor lui Filip, acesta a încheiat un tratat prin care geţii asigurau paza ambarcaţiunilor macedonene. In schimb, macedonenii se obligau să respecte ritualurile de la Ghelio care era capitala geţilor, cunoscută din surse greceşti cu numele de Hellis. Printre aceste obligaţii reiese faptul că era probabil sacrificat, în fiecare lună, câte un mânz.  O precizare, deosebit de importantă din acest text, se referă la faptul că geţii şi macedonenii făceau parte “din aceeaşi grupă de rădăcini” adică aveau o origine comună. Plăcuţa mai conţine o pecete pe care apare (Gh)ELIOA, litera G fiind situată desupra şi nu este vizibilă pe această imagine, însă pe alte imagini apare vizibilă. După cum rezultă din conţinutul altor plăci, capitala geţilor, Ghelio, era situată pe cursul inferior al Ialomiţei, iar pe malul drept al Dunării, la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, exista localitatea Elia Carseoi, care înseamnă “Locul de trecere spre Ghelio”, şi corespunde Hârşovei de astăzi.

 

Concluzii: Despre geto-daci se ştie încă din antichitate că erau consideraţi “cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. De asemenea, suedezul Corolus Lundius îl consideră pe Zamolsxis ca fiind “Cel dintâi legiuitor din Dacia”. Insă din unele din tăbliţele de la Sinaia se pot afla informaţii despre tradiţiile lor din domeniul dreptului care nu coincid cu ceea ce se ştia din unele scrieri ale autorilor menţionaţi. Astfel, din tăbliţele de la Sinaia aflăm că Burebista a imprimat “ Rebo de no tero” adică “legile pământului nostru” care erau expuse la templul lui Ra. O precizare importantă referitoere la aceste legi o face Deceneu care afirmă că ele provin de la atlanţi, care erau predecesorii geto-dacilor.

Prof.univ.dr.ing. Viorel  UNGUREANU

 

 

Bibliografie:

1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?, Editura Alcor Edimpex, Bucureşti,  2005.

2. Ungureanu, Viorel, Deceneu de la Moleo Dava şi Burebista, Al-VI-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000., Iaşi, Chişinău, Bacău, 2011.

3. Ungureanu, Viorel, Burebista şi dezastrul suferit de romanii conduşi de Caius Antonius pe valea Siretuluii. Dacoromania, nr. 70, Alba Iulia, 2014..

4. Ungureanu, Viorel, Moştenirea geto-dacă a limbii române, Al-VII-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000., Chişinău, 2012.

5. Ungureanu, Viorel, Ro-zeul suprem al traco-geto-dacilor, Al-VII-lea Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000., Chişinău, 2012.

6. www.dacia.org www.dacii.ro