|
Diegio - urmaşul lui
Decebal la Sargedava
(din conţinutul
tăbliţelor de la Sinaia)
O personalitate importantă a istoriei noastre a fost generalul lui
Decebal, Diegi, care s-a remarcat în timpul războaielor cu romanii şi,
apoi, după moartea lui Decebal, prin încheierea păcii cu romanii. Din
conţinutul tăbliţelor de la Sinaia rezultă că, după încheierea
ostilităţilor, centrul de putere a fost mutat de la Sarmigetusa la
Sargedava, iar Diegi poartă titlul de “balo” pe care l-a avut şi
predecesorul său.
În tăbliţele de la Sinaia ale căror imagini au fost publicate de către
Dan Romalo în cartea sa [1] se găsesc, printre altele, şi referiri la
războiul dintre Traian şi Decebal şi a perioadei care a urmat. Un
personaj care a jucat un rol important în această perioadă a fost
Diegio, unul dintre generalii lui Decebal a cărui evoluţie o vom urmări
în continuare. Astfel, în tăbliţa notată în cartea lui Dan Romalo cu
nr. 119 [1], reprodusă în figura 1, avem următorul text: KOTOPOLO
BOICERO SARMETO CEO, TVTO SO MAIRE BIRYE KOPODU DAVU GETO, SISTASIRO SAR
BACERO POESTA DAVA, O SOA ESO DV KPO DACEO BALO SO POSEREPO DICEA BAKO
TO ON SARMYGETUSO TO CIMITO KAPISEU DO GO OLO TO DV DAV GETO CEO PORTO
NUMYA DEO GEA DAEGIO.
Fig. 1.
Oameni de seamă cer numirea lui Diegio ca mare preot la cetatea ce
poartă numele zeiţei Geea.
Textul poate fi tradus astfel: Marele preot al boicerilor
sarmaţilor aceia, împreună cu toţi marii bărbaţi ai cetăţii lui Kopodo a
geţilor, Sistasiro a ţinutului Bacero Poestadava s-au dus la înţeleptul
Decebal cu stăruinţă zicând să-l ia înapoi la Sarmigetusa pe mortăciunea
de Kapiseu, în locul lui la cetatea ce poartă numele divinei (zeiţei)
Geea (să-l pună pe) Daegio.
Cu alte cuvinte, un număr important de oameni de vază ai timpului s-au
dus la Decebal şi i-au cerut să-l aducă înapoi la Sarmigetusa pe
“mortăciunea” de Kapiseu iar la cetatea care purta numele zeiţei Geea
să-l numească pe Diegio. Însă, dacă pentru cel ce a realizat această
tăbliţă era evident care era cetatea ce purta numele zeiţei Geea, pentru
cineva care citeşte astăzi această informaţie nu este la fel de evident.
Dacă ne orientăm după locul în care se găseau cei care au cerut
înlocuirea lui Kapiseu cu Diegio, atunci putem presupune că cetatea cu
pricina era situată între ţinutul sarmaţilor (“sarmeto” poate fi
considerat o variantă pentru “sarmato”) situată la est de Nistru,
cetatea lui Kopodo sau Korpodo situată pe Dunăre în zona localităţii
Cernavoda şi Poestadava situată pe râul Nipe (Ialomiţa). Anticipând, se
poate preciza că cetatea cu pricina este numită într-o altă tăbliţă de
la Sinaia cu numele SARGEDAV, ceea ce ar proveni din SAR GEA DAV adică
A ŢĂRI (sau DOAMNEI) GEEA CETATE. Pe harta lui Ptolemeu este indicată
cetatea Zargedava situată pe malul stâng al Siretului în amonte faţă de
Tamasidava care poate fi localizată în apropierea municipiului Bacău.
Placa conţine la cele două colţuri de jos imaginile din faţă şi din
profil ale lui Diegio. Este remarcabilă, de asemenea, imaginea unui cap
de bovideu în partea frontală a bonetei sale, diferit ca formă de cel al
lui Deceneu [2]. In partea de mijloc-jos este remarcabilă prezenţa unui
stativ cu un şarpe şi cap de bour care îi reprezintă pe Zamolxis
respectiv, Apolo, după cum s-a prezentat în lucrarea [2]. Placa mai
conţine un text incizat, greu de descifrat, în partea din dreapta jos se
poate distinge, totuşi, textul DACIKO LO PIEHIO cu înţelesul “dacii îl
iubesc”. În zona centrală a plăcii se poate observa corectarea prin
supraimprimare a unui “U” peste un “A” greşit introdus (în expresia DU
DAV GETO), ceea ce dă unele indicaţii despre modul de realizare a
plăcii, adică prin imprimare pe foi metalice subţiri, care nu permite
corectarea fără a lăsa urme.
Informaţii interesante despre personalitatea lui Diegi le găsim în placa
nr. 22 a cărţii publicate de Romalo prezentată în figura 2, legată de
încheierea păcii cu generalul roman Fuscus, capturat de către daci.
Fig. 2.
Diegi îl torturează pe generalul roman Fuscus.
Textul original are următorul conţinut: DACIBALO DIY CEREN CEA KE FUSKO
SERUTO. DACIBALO SIORO METO SO DIEGIO ACEAO SO PACEO. DIEGI CE HOY
CAPO RUMUAO SO KANOS KARO, TUTASO DACEO TRESET. In traducere textul
are următorul înţeles.
A lui Decebal cerere (a fost) ca Fuscus sa fie legat (închis).
Decebal cu îngrijorare s-a întâlnit cu Diegi ca să discute despre
pace. Diegi, care capul romanului cu câinii îl tortura, pe toţi dacii
i-a speriat.
În partea de jos a tăbliţei se poate remarca, în dreapta statura unui
roman, foarte probabil a lui Fuscus, iar în partea stângă statura unui
dac, probabil a lui Decebal.
Fig. 3.
Numirea lui Diegi ca mare preot la Poestadava.
Decebal l-a numit mare preot pe Diegi dar nu la Sargedava ci la
Poestadava, după cum rezulta din placa cu nr. 65 [1], prezentată în
figura 3. Placa are conţinutul prezentat mai jos.
DACIBALO GEIO ON TURNO DV KAETOE EDOE ZABIELIO EDO DASZO OE SAGANO
SARGECIO, SOTICIO DOE PANTELO SOUE + RUMUNO SOPRESO EU GESIAO LOE CETO
SARMIGETUSO. SOE G(h)ESOMITO KAPEO POESTO DACEIO CIOE KUE RIGOE TESOE
CIO FOSE LO EI TRASO NOEU KOTOPOLO BOICERO H. DIEGIO.
În traducere se poate obţine următorul text. (Pe) Decebal, (care)
se întorcea de la cete mergând la Zabelo (zeul războiului) să ceară
ajutor pentru apărarea Sargeţiei (a ţării geţilor) însoţit de două
steaguri de ale sale + romanii l-au surprins când se găsea lângă cetatea
Sarmigetuzei. După înalta sa voinţă, dacilor din Poesta, ca un rege
preţuit ce le-a fost, le-a împuternicit un nou mare preot al
boicerilor (războinicii cerului) pe H. (hiliarhul) Diegio.
Autorul plăcii, după ce arată că Decebal a fost surprins de romani,
lângă Sarmigetuza, în timp ce se întorcea de la conducerea armatei şi
mergea la templul lui Zabelo însoţit de două unităţi militare pentru a
cere ajutor în apărarea ţării geţilor, înainte de aceasta, l-a
împuternicit mare preot la Poestadava pe Diegio. În partea de
jos-dreapta este prezentată o construcţie şi un pod peste o apă care nu
poate fi decât Poestadava, iar podul trece, desigur, peste râul Nipe.
Diegio este prezentat călare în centrul plăcii, iar în partea din stânga
jos sunt reprezentaţi romanii care l-au surprins pe Decebal şi dacii
conduşi de Vezina. Este posibil ca, cel puţin o parte din romanii care
au participat la atacul asupra lui Decebal, să fi fost capturaţi de
către armata condusă de către generalul Vezina.
Unele evenimentele dramatice care au avut loc în timpul şi după moartea
lui Decebal sunt descrise în tăbliţa cu nr. 28 prezentată în figura
4, în care, se confirmă faptul că Diegio era mare preot la Poestadava şi
conţine informaţii noi care le completează pe cele din tăbliţa
prezentată în figura 3. Textul principal are următorul conţinut: DACO
ARMOS SONTO DUSACEO. SIO ROTOIPANO FACTO DU JEOIU CO SOA BIR GEL A SOMO
CIROA, SO GhILA COSA CEO BORUSA BACERA CASERO CO DACO ARMOSA.
În traducere se obţine: Armata dacilor a fost copleşită. Ai săi
luptători (trupe de gardă) au făcut de vii cu corpul lor zid marelui
conducător, a sa ascuţită sabie ce a străpuns căpetenii s-a frânt
(odată) cu a dacilor armată.
Fig. 4.
Buzdugănarii au făcut zid viu în jurul lui Decebal.
Textul principal din partea de jos are următorul conţinut: DU JEOIU A
PARO SE CAPO DACEBIALO SO SINTO NOBALO. In traducere. De vii la
rug (sau la para focului) cu capul lui Decebal ai săi credincioşi
nobili.
Textul imprimat între rânduri are un conţinut mai greu de citit şi de
înţeles deoarece, pe lângă faptul că este scris cu litere mici,
semnificaţia literelor uneori este greu de găsit. Se poate distinge
următorul conţinut: DACIBALO GEON TUENO DIEGION SONTA RUMUNONO BAOLO
IX SCO GEJE MISO GLOTELO DU SARMIGETUSO. DACEBALO GEJE MYSO DEGI MARISY
KOPONO S.M.Ge.T.O.Z. În traducere s-ar obţine următoarele fraze.
Decebal, care a tăiat zeci de sute de romani, de nevoie a pierdut
mulţimea (de oameni) a Sarmigetusei. Decebal de nevoie a pierdut al
zeiţei Maria templu de la Sarmigetuza
Textul imprimat în partea de mijloc are următorul conţinut: ONDO TIS
DAEGi DIGIO KE LO SOA MATO POESTA DAVO GhIJO MISA COROLA POEST ZABELO
–V-+++M+P (plus alte simboluri cu semnificaţie incertă).
În traducere, se obţine următorul text: pe valurile Tisei, Daegi,
conducătorul care era marele preot al Poestei Davo de nevoie (obligat) a
pus coroană peste zeul războiului…..
Din ultimele două plăci se poate deduce că cele două unităţi militare
care erau cu Decebal au fost depăşite numeric de către unităţile
romanilor. Luptătorii daci au făcut zid viu în jurul conducătorului lor,
însă în cele din urmă, Decebal şi-a pus capăt zilelor în modul cunoscut
din relatările istorice dar nemenţionat în tăbliţe. De asemenea este
posibil ca, odată cu incinerarea (sau alt ceremonial de înmormântare),
să fi trecut în împărăţia cerului, de vii, şi un număr de nobili
credincioşi lui prezentaţi în procesiunea din figura 4.
După moartea lui Decebal, în noile condiţii create, Diegio, cel care îi
tortura pe romani cu câinii, a fost nevoit să încheie, pace cu romanii.
Pacea s-a încheiat pe Tisa, romanii încă nu ocupaseră Sarmigetuza,
astfel încât a putut avea loc ceremonialul prezentat în figura 4 şi
anunţarea încheierii păcii, după cum se poate desluşi din conţinutul
plăcii cu nr. 6. prezentată în figura 5. Conţinutul plăcii separate în
cuvinte este următorul.
DITECE NOSTEO DACEO TO CEO RUMUNU SO STOP TO ACIE ON POSEREA. NOSTEO
DACEO SO RO MESO AO SO SARMIGETUZO SO KOTOPOLO BOICERO SO LISTO DEGIO
PACEO DIY FISE UN BISYKO AD SAIYO ZABELO. TRASO DIEGI XILIARKYU CETA
SUROVADO.
Fig.5.
Pacea încheiată de Diegi cu romanii.
În traducere se obţine următorul conţinut:
Ziceţi dacilor noştri că acei romani au oprit atacurile. Dacii
noştrii cu Ro (zeul suprem) au mers la a lor Sarmigetusă cu marii preoţi
ai boicerilor să asculte pacea lui Diegi căreia i s-a facut un altar
alături de Zabelo. Din însărcinarea lui Diegi, hiliarhul cetei de
trâmbiţaşi.
După cum rezultă din conţinutul traducerii, Diegio a fost cel care a
încheiat pacea cu romanii. Nu se pomeneşte nimic despre alţi conducători
daci, această situaţie ar fi normală după moartea lui Decebal. În partea
din mijloc a plăcii se poate observa altarul păcii, cel construit lângă
altarul zeului războiului. In placa cu numărul 121 [1], se vorbeşte, de
asemenea, despre o participare a lui Diegi la încheierea unei păci dar
alături de Decebal şi Vezina, deci nu poate fi vorba de pacea de după
moartea lui Decebal. Ca formă şi stil al prezentării, această placă (din
figura 5) se aseamănă cu placa nr.5 [1] prezentată în figura 6, de mai
jos. Placa începe chiar cu aceleaşi cuvinte “Ziceţi dacilor noştri …”,
însă conţine un titlu subliniat SARGEDAV fapt care indică locul
de unde provine, adică cetatea cunoscută cu numele de Zargedava
menţionată de Ptolemeu. De asemenea este şi “semnată” PETOSIO ceea ce îl
indică pe cel care a realizat-o, marele preot Petosio, care a mai
realizat şi placa cu nr. 35 [2] în care se spune că Zeus s-a “plimbat”
de două ori prin ţara geţilor. Chiar şi aspectul literelor folosite
este asemănător.
Nu există nici un motiv de a nu susţine că toate aceste trei plăci au
fost realizate la Zargedava de către marele preot Petosio
Fig. 6.
Diegio cere de la Sargedava respectarea păcii.
Conţinutul textului separat în cuvinte este următorul:
DITECE NOSTEO DACEO SO TO BALO DIEGEO PRINDERO TO CEO ON SOLE TO LE
RUMYNIOSO + DOMICIO KOSEDO SOY. ARMOSO STOPI TO DI ONCERESO DE GINO TU
CEO PRICILO NOE ASON DIO SO PIO GIE ZEROTA TO PIO ACENO POSERA NOSTIO
DACEO TRASO+ PETOSIO
Prin traducere se poate obţine următorul text:
Ziceţi dacilor noştri că (dacă) Balo Diegeo îl va prinde pe
oricine pe pământul romanilor, + cu moartea pedepsit (tăiat) va fi.
Armata a încetat să lupte, din acest motiv, măgarii noştrii (sau vitele)
care se adăpau acolo, dacă vor continua să se adape, vor încălca ale
noastre dacice obligaţii (sarcini sau îndatoriri) + Petosio.
Cu alte cuvinte, Diegio cere respectarea obligaţiilor din tratatul de
pace cu romanii. Însă, ceea ce este remarcabil numele lui Diegio este
precedat de titlul “Balo” tot aşa cum regele cunoscut în istorie cu
numele de “Decebal” în textele de la Sinaia apare des sub forma Dace
Balo sau Daceo Balo ceea ce poate însemna Balo al Daciei. Însă
semnificaţia cuvântului “Balo” este greu de găsit, ar putea însemna
şarpe sau balaur, adică Daceo Balo ar putea însemna “şarpele” sau
“balaurul” Daciei. Ţinând seama de faptul că şarpele îl reprezenta
(simbolic) pe Tatăl Ceresc, la fel ca şi drapelul dacilor, după cum şi
Zamolxis este reprezentat în placa nr 2 [1] cu şerpi pe cap pentru a se
evidenţia originea sa divină, se poate presupune că Daceo Balo ar
înseamnă astăzi ceva de genul “Dumnezeul Daciei”. Cu acelaşi titlu
“Balo” este trecut în această placă şi numele lui Diegio ceea ce indică
faptul că Diegio a fost urmaşul lui Decebal. In plus tăbliţa din figura
6 indică clar locul de unde au fost date dispoziţiile legate de
respectarea păcii adică cetatea Sargedava. După cum am văzut din placa
prezentată în figura 3, Diegio a fost numit, de către Decebal, mare
preot al boicerilor (adică a războinicilor cerului ) la Poestadava, şi
cu acelaşi titlu este pomenit şi în placa din figura 6 la încheierea
păcii cu romanii. După războiul din 106 e.n. cu romanii, nu mai era
posibilă rămânerea lui Diegio la Sarmigetusa şi nici la Poestadava care,
fiind situată pe Nipe (Ialomiţa), era expusă atacurilor romanilor. Ca
urmare alegerea Sargedavei situată într-o zonă greu accesibilă pentru
romani ca un nou centru politic administrativ pare de înţeles, mai ales
că legăturile lui Diegio cu Sargedava par a fi mai vechi, după cum a
reieşit din textul de pe placa prezentată în figura 1.
În concluzie, Diegio a fost o mare personalitate a istoriei Daciei şi
i-a urmat lui Decebal la conducere în noul centru de putere situat la
Sargedava pe malul stâng al Siretului. Dată fiind importanţa istorică a
Sargedavei, ca şi a celorlalte cetăţi dacice, se impune luarea de măsuri
pentru localizarea şi protejarea lor în vederea unei valorificări
turistice corespunzătoare.
 UNGUREANU
Viorel, prof.univ.dr.ing.,
Universitatea din Bacău
Bibliografie:
1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe
plăci de plumb?, Bucureşti: Alcor Edimpex, 2005.
2. Ungureanu, Viorel, Originea antică a
numelui Moldovei. Al-IV Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000.
3. Bucurescu, Adrian, Tainele tăbliţelor
de la Sinaia, Editura ARHETIP, Bucureşti, 2005.
4. Manolache, Dumitru, Tezaurul dacic de
la Sinaia, legendă sau adevăr ocultat? Editura DACICA, Bucureşti, 2006
5. www.dacia.org şi www.dacii.ro
|
