România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Diegio - urmaşul lui Decebal la Sargedava

(din conţinutul tăbliţelor de la Sinaia)

 

O personalitate importantă a istoriei noastre a fost generalul lui Decebal, Diegi, care s-a remarcat în timpul războaielor cu romanii şi, apoi, după moartea lui Decebal, prin încheierea păcii cu romanii. Din conţinutul tăbliţelor de la Sinaia rezultă că, după încheierea ostilităţilor, centrul de putere a fost mutat de la Sarmigetusa la Sargedava, iar Diegi poartă titlul de “balo”  pe care l-a avut şi predecesorul său.

În tăbliţele de la Sinaia ale căror imagini au fost publicate de către Dan Romalo în cartea sa [1] se găsesc, printre altele, şi referiri la războiul dintre Traian şi Decebal şi a perioadei care a urmat. Un personaj care a jucat un rol important în această perioadă a fost Diegio, unul dintre generalii lui Decebal a cărui evoluţie o vom urmări în continuare.   Astfel, în tăbliţa notată în cartea lui Dan Romalo cu nr. 119 [1], reprodusă în figura 1,  avem următorul text: KOTOPOLO BOICERO SARMETO CEO, TVTO SO MAIRE BIRYE KOPODU DAVU GETO, SISTASIRO SAR BACERO POESTA DAVA, O SOA ESO DV KPO DACEO BALO SO POSEREPO DICEA BAKO TO ON SARMYGETUSO TO CIMITO KAPISEU DO GO OLO TO DV DAV GETO CEO PORTO NUMYA DEO GEA DAEGIO.

 

Fig. 1. Oameni de seamă cer numirea lui Diegio ca mare preot la cetatea ce poartă numele zeiţei Geea.

 

Textul poate fi tradus astfel: Marele preot al boicerilor sarmaţilor aceia, împreună cu toţi marii bărbaţi ai cetăţii lui Kopodo a geţilor, Sistasiro a ţinutului Bacero Poestadava s-au dus la  înţeleptul Decebal cu stăruinţă zicând să-l ia înapoi la Sarmigetusa pe mortăciunea de Kapiseu, în locul lui la cetatea ce poartă numele divinei (zeiţei) Geea (să-l pună pe) Daegio.

 

Cu alte cuvinte, un număr important de oameni de vază ai timpului s-au dus la Decebal şi i-au cerut să-l aducă înapoi la Sarmigetusa pe “mortăciunea” de Kapiseu iar la cetatea care purta numele zeiţei Geea să-l numească pe Diegio. Însă, dacă pentru cel ce a realizat această tăbliţă era evident care era cetatea ce purta numele zeiţei Geea, pentru cineva care citeşte astăzi această informaţie nu este la fel de evident. Dacă ne orientăm după locul în care se găseau cei care au cerut înlocuirea lui Kapiseu cu Diegio, atunci putem presupune că cetatea cu pricina era situată între ţinutul sarmaţilor (“sarmeto” poate fi considerat o variantă pentru “sarmato”) situată la est de Nistru, cetatea lui Kopodo sau Korpodo situată pe Dunăre în zona localităţii Cernavoda şi Poestadava situată pe râul Nipe (Ialomiţa). Anticipând, se poate preciza că cetatea cu pricina este numită într-o altă tăbliţă de la Sinaia cu numele SARGEDAV, ceea ce ar proveni din SAR GEA DAV adică  A ŢĂRI (sau DOAMNEI) GEEA CETATE. Pe harta lui Ptolemeu este indicată cetatea Zargedava situată pe malul stâng al Siretului în amonte faţă de Tamasidava care poate fi localizată în apropierea municipiului Bacău.

Placa conţine la cele două colţuri de jos imaginile din faţă şi din profil ale lui Diegio. Este remarcabilă, de asemenea, imaginea unui cap de bovideu în partea frontală a bonetei sale, diferit ca formă de cel al lui Deceneu [2]. In partea de mijloc-jos este remarcabilă prezenţa unui stativ cu un şarpe şi cap de bour care îi reprezintă pe Zamolxis respectiv, Apolo, după cum s-a prezentat în lucrarea [2]. Placa mai conţine un text incizat, greu de descifrat, în partea din dreapta jos se poate distinge, totuşi, textul DACIKO LO PIEHIO cu înţelesul “dacii îl iubesc”.  În zona centrală a plăcii se poate observa corectarea prin supraimprimare a unui “U” peste un “A” greşit introdus (în expresia DU DAV GETO), ceea ce dă unele indicaţii despre modul de realizare a plăcii, adică prin imprimare pe foi metalice subţiri, care nu permite corectarea fără a lăsa urme.                        

Informaţii interesante despre personalitatea lui Diegi le găsim în placa nr. 22 a cărţii publicate de Romalo prezentată în figura 2, legată de încheierea păcii cu generalul roman Fuscus, capturat de către daci. 

Fig. 2. Diegi îl torturează pe generalul roman  Fuscus.

 

Textul original are următorul conţinut: DACIBALO DIY CEREN CEA KE FUSKO SERUTO.  DACIBALO SIORO METO SO DIEGIO ACEAO SO PACEO. DIEGI CE  HOY  CAPO RUMUAO  SO KANOS KARO, TUTASO DACEO TRESET.  In traducere textul are următorul înţeles.

A lui Decebal cerere (a fost) ca Fuscus sa fie legat (închis).  Decebal  cu îngrijorare  s-a întâlnit cu Diegi  ca să discute despre pace.  Diegi, care  capul romanului  cu câinii îl tortura, pe toţi dacii i-a speriat.

În partea de jos a tăbliţei se poate remarca, în dreapta statura unui roman, foarte probabil a lui Fuscus, iar în partea stângă statura unui dac, probabil a lui Decebal.

Fig. 3. Numirea lui Diegi ca mare preot la Poestadava.

 

Decebal l-a numit mare preot pe Diegi dar nu la Sargedava ci la Poestadava, după cum rezulta din placa cu nr. 65 [1], prezentată în figura 3. Placa are conţinutul prezentat mai jos.

DACIBALO GEIO ON TURNO DV KAETOE EDOE ZABIELIO EDO DASZO OE SAGANO SARGECIO, SOTICIO DOE PANTELO SOUE + RUMUNO SOPRESO EU GESIAO LOE CETO SARMIGETUSO.  SOE G(h)ESOMITO KAPEO POESTO DACEIO CIOE KUE RIGOE TESOE CIO FOSE LO EI TRASO NOEU KOTOPOLO BOICERO  H. DIEGIO.

În traducere se poate obţine următorul text. (Pe) Decebal, (care) se întorcea de la cete mergând la Zabelo (zeul războiului)  să ceară ajutor pentru apărarea Sargeţiei (a ţării geţilor) însoţit de două steaguri de ale sale + romanii l-au surprins când se găsea lângă cetatea Sarmigetuzei.  După înalta sa voinţă, dacilor din Poesta, ca un  rege preţuit ce le-a fost,  le-a împuternicit un  nou mare preot al boicerilor (războinicii cerului) pe  H. (hiliarhul) Diegio.

Autorul plăcii, după ce arată că Decebal a fost surprins de romani, lângă Sarmigetuza, în timp ce se întorcea de la conducerea armatei şi mergea la templul lui Zabelo însoţit de două unităţi militare pentru a cere ajutor în apărarea ţării geţilor, înainte de aceasta, l-a împuternicit mare preot la Poestadava pe Diegio. În partea de jos-dreapta este prezentată o construcţie şi un pod peste o apă  care nu poate fi decât Poestadava, iar podul trece, desigur, peste râul Nipe. Diegio este prezentat călare în centrul plăcii, iar în partea din stânga jos sunt reprezentaţi romanii care l-au surprins pe Decebal şi dacii conduşi de Vezina. Este posibil ca, cel puţin o parte din romanii care au participat la atacul asupra lui Decebal, să fi fost capturaţi de către armata condusă de către generalul Vezina.

Unele evenimentele dramatice care au avut loc în timpul şi după moartea lui Decebal sunt descrise în  tăbliţa  cu nr.  28 prezentată în figura 4, în care, se confirmă faptul că Diegio era mare preot la Poestadava şi conţine informaţii noi care le completează pe cele din tăbliţa prezentată în figura 3. Textul principal are următorul conţinut: DACO ARMOS SONTO DUSACEO. SIO ROTOIPANO FACTO DU JEOIU CO SOA BIR GEL A SOMO CIROA, SO GhILA COSA CEO BORUSA BACERA CASERO CO DACO ARMOSA.

În  traducere se obţine: Armata dacilor a fost copleşită. Ai săi luptători (trupe de gardă) au făcut de vii cu corpul lor zid marelui conducător, a sa ascuţită sabie  ce a străpuns căpetenii s-a frânt (odată) cu a dacilor armată.

 

Fig. 4. Buzdugănarii au făcut zid viu în jurul lui Decebal.

 

Textul principal din partea de jos are următorul conţinut: DU JEOIU  A PARO SE CAPO DACEBIALO SO SINTO NOBALO.  In traducere. De vii la rug (sau la para focului) cu capul lui Decebal ai săi credincioşi nobili.

Textul imprimat între rânduri are un conţinut mai greu de citit şi de înţeles deoarece, pe lângă faptul că este scris cu litere mici, semnificaţia literelor uneori este greu de găsit. Se poate distinge următorul conţinut: DACIBALO GEON TUENO DIEGION SONTA RUMUNONO  BAOLO  IX SCO GEJE MISO GLOTELO DU SARMIGETUSO.  DACEBALO GEJE MYSO DEGI MARISY KOPONO S.M.Ge.T.O.Z.  În traducere s-ar obţine următoarele fraze.

Decebal, care a tăiat zeci de sute de romani, de nevoie a pierdut mulţimea (de oameni) a Sarmigetusei. Decebal de nevoie a pierdut al zeiţei Maria templu de la Sarmigetuza

Textul imprimat în partea de mijloc are următorul conţinut: ONDO TIS  DAEGi DIGIO KE LO SOA MATO POESTA DAVO GhIJO MISA COROLA POEST ZABELO –V-+++M+P (plus alte simboluri cu semnificaţie incertă).

În traducere, se obţine următorul text: pe valurile Tisei, Daegi, conducătorul care era marele preot al Poestei Davo de nevoie (obligat) a pus coroană peste zeul războiului…..

Din ultimele două plăci se poate deduce că cele două unităţi militare care erau cu Decebal au fost depăşite numeric de către unităţile romanilor. Luptătorii daci au făcut zid viu în jurul conducătorului lor, însă în cele din urmă, Decebal şi-a pus capăt zilelor în modul cunoscut din relatările istorice dar nemenţionat în tăbliţe. De asemenea este posibil ca, odată cu incinerarea (sau alt ceremonial de înmormântare), să fi trecut în împărăţia cerului, de vii, şi un număr de nobili credincioşi lui prezentaţi în procesiunea din figura 4.

După moartea lui Decebal, în noile condiţii create, Diegio, cel care îi tortura pe romani cu câinii, a fost nevoit să încheie, pace cu romanii. Pacea s-a încheiat pe Tisa, romanii încă nu ocupaseră Sarmigetuza, astfel încât  a putut avea loc ceremonialul prezentat în figura 4 şi anunţarea încheierii păcii, după cum se poate desluşi din conţinutul plăcii cu nr. 6. prezentată în figura 5. Conţinutul plăcii separate în cuvinte este următorul.

DITECE NOSTEO DACEO TO CEO RUMUNU SO STOP TO ACIE ON POSEREA. NOSTEO DACEO SO RO MESO AO SO SARMIGETUZO SO KOTOPOLO BOICERO SO LISTO DEGIO PACEO DIY FISE UN BISYKO AD SAIYO ZABELO. TRASO DIEGI XILIARKYU CETA SUROVADO.

Fig.5. Pacea încheiată de Diegi cu romanii.

 

În traducere se obţine următorul conţinut:

Ziceţi dacilor noştri că acei romani au oprit atacurile. Dacii noştrii cu Ro (zeul suprem) au mers la a lor Sarmigetusă cu marii preoţi ai boicerilor să asculte pacea lui Diegi căreia i s-a facut un altar alături de Zabelo. Din însărcinarea lui Diegi, hiliarhul cetei de trâmbiţaşi.

După cum rezultă din conţinutul traducerii, Diegio a fost cel care a încheiat pacea cu romanii. Nu se pomeneşte nimic despre alţi conducători daci, această situaţie ar fi normală după moartea lui Decebal. În partea din mijloc a plăcii se poate observa altarul păcii, cel construit lângă altarul zeului războiului. In placa cu numărul 121 [1], se vorbeşte, de asemenea, despre o participare a lui Diegi la încheierea unei păci dar alături de Decebal şi Vezina, deci nu poate fi vorba de pacea de după moartea lui Decebal. Ca formă şi stil al prezentării, această placă (din figura 5) se aseamănă cu placa nr.5 [1] prezentată în figura 6, de mai jos. Placa începe chiar cu aceleaşi cuvinte “Ziceţi dacilor noştri …”, însă conţine un titlu subliniat  SARGEDAV fapt care indică locul de unde provine, adică cetatea cunoscută cu numele de Zargedava menţionată de Ptolemeu. De asemenea este şi “semnată” PETOSIO ceea ce îl indică pe cel care a realizat-o, marele preot Petosio, care a mai realizat şi placa cu nr. 35 [2] în care se spune că Zeus s-a “plimbat” de două ori prin ţara geţilor.  Chiar şi aspectul literelor folosite este asemănător.

Nu există nici un motiv de a nu susţine că toate aceste trei plăci au fost realizate la Zargedava de către marele preot  Petosio

 

Fig. 6.  Diegio cere de la Sargedava respectarea păcii.

 

Conţinutul textului separat în cuvinte este următorul:

DITECE NOSTEO DACEO SO TO BALO DIEGEO PRINDERO TO CEO ON SOLE TO LE RUMYNIOSO + DOMICIO KOSEDO SOY.  ARMOSO STOPI TO DI ONCERESO DE GINO TU CEO PRICILO NOE ASON DIO SO PIO GIE ZEROTA TO PIO ACENO POSERA NOSTIO DACEO TRASO+ PETOSIO

Prin traducere se poate obţine următorul text:

Ziceţi dacilor noştri că (dacă) Balo Diegeo îl va prinde pe oricine pe pământul romanilor, + cu moartea pedepsit (tăiat) va fi.  Armata a încetat să lupte, din acest motiv, măgarii noştrii (sau vitele) care se adăpau acolo, dacă vor continua să se adape, vor încălca ale noastre dacice obligaţii (sarcini sau îndatoriri) + Petosio.

Cu alte cuvinte, Diegio cere respectarea obligaţiilor din tratatul de pace cu romanii. Însă, ceea ce este remarcabil numele lui Diegio este precedat de titlul “Balo”  tot aşa cum regele cunoscut în istorie cu numele de “Decebal” în textele de la Sinaia apare des sub forma Dace Balo sau Daceo Balo ceea ce poate însemna Balo al Daciei. Însă semnificaţia cuvântului “Balo” este greu de găsit, ar putea însemna şarpe sau balaur, adică Daceo Balo ar putea însemna “şarpele” sau “balaurul” Daciei. Ţinând seama de faptul că şarpele îl reprezenta (simbolic) pe Tatăl Ceresc, la fel ca şi drapelul dacilor, după cum şi Zamolxis este reprezentat în placa nr 2 [1] cu şerpi pe cap pentru a se evidenţia originea sa divină, se poate presupune că Daceo Balo ar  înseamnă astăzi ceva de genul “Dumnezeul Daciei”. Cu acelaşi titlu “Balo” este  trecut în această placă şi numele lui Diegio ceea ce indică faptul că Diegio a fost urmaşul lui Decebal. In plus tăbliţa din figura 6 indică clar locul de unde au fost date dispoziţiile legate de respectarea păcii adică cetatea Sargedava. După cum am văzut din placa prezentată în figura 3, Diegio a fost numit, de către Decebal,  mare preot al boicerilor (adică a războinicilor cerului ) la Poestadava, şi cu acelaşi titlu este pomenit şi în placa din figura 6 la încheierea păcii cu romanii. După războiul din 106 e.n. cu romanii, nu mai era posibilă rămânerea lui Diegio la Sarmigetusa şi nici la Poestadava care, fiind situată pe Nipe (Ialomiţa), era expusă atacurilor romanilor. Ca urmare alegerea Sargedavei situată într-o zonă greu accesibilă pentru romani ca un nou centru politic administrativ pare de înţeles, mai ales că legăturile lui Diegio cu Sargedava par a fi mai vechi, după cum a reieşit din textul de pe placa prezentată în figura 1.

În concluzie, Diegio a fost o mare personalitate a istoriei Daciei şi i-a urmat lui Decebal la conducere în noul centru de putere situat la Sargedava pe malul stâng al Siretului. Dată fiind importanţa istorică a Sargedavei, ca şi a celorlalte cetăţi dacice, se impune luarea de măsuri pentru localizarea şi protejarea lor în vederea unei valorificări turistice corespunzătoare.

 

UNGUREANU Viorel, prof.univ.dr.ing.,

        Universitatea din Bacău

 

Bibliografie:

1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?, Bucureşti:  Alcor Edimpex, 2005.

2. Ungureanu, Viorel, Originea antică a numelui Moldovei. Al-IV Simpozion Internaţional CUCUTENI-5000.

3. Bucurescu, Adrian, Tainele tăbliţelor de la Sinaia, Editura ARHETIP, Bucureşti, 2005.

4. Manolache, Dumitru, Tezaurul dacic de la Sinaia, legendă sau adevăr ocultat? Editura DACICA, Bucureşti, 2006

5. www.dacia.org şi  www.dacii.ro