|
Pierderea Fundaţiei
Emanuil Gojdu - un exemplu tipic de trădare şi prostie românească
”Două lucruri sunt infinite, universul şi
prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul”
Albert Einstein
Fundaţia Emanuil Gojdu,
evaluată la peste un miliard de dolari, este pe cale să fie pierdută de
către poporul român din cauza prostiei, vanităţii şi lipsei de
patriotism, ca să nu spunem trădare, a unor politicieni incapabili să
păstreze moştenirea acestui Mecena al Ardealului, cel mai bogat şi mai
celebru român din Europa Centrală.
Emanuil Gojdu
s-a născut în Oradea, la 21 februarie 1802, în familia negustorului
Athanasiu Popovici-Gojdu, de origine macedo-română. Strămoşii lui se
trag din Moscopole. El şi-a petrecut copilăria în Oradea, alături de
ceilalţi 5 fraţi ai săi, Dumitru, Ioan, Simion, Vasile şi Gheorghe.
Emanuil Gojdu (n. 1802 - d. 1870)
Emanuil Gojdu a făcut şcoala primară la
Oradea, după care a urmat cursurile liceului romano-catolic din Oradea
şi din Bratislava. Şi-a făcut studiile universitare la Bratislava,
Budapesta şi Viena. De pe vremea studenţiei a frecventat salonul
literar al lui Grabovski Atanasiu, un macedo-român foarte bogat, unchiul
lui Atanasiu Şaguna, devenit ulterior mitropolit al Ardealului sub
numele de Andrei Şaguna. Aici se întâlnea cu macedo-românii stabiliţi la
Budapesta:Teodor Aaron, Andrei Mocioni, Moise Nicoară, Damaschin Bojincă
etc. Tot aici îşi va fi lecturat primele încercări poetice.
După o stagiatură de 3 ani, Emanuil Gojdu
şi-a deschis un birou de avocatură şi de notar cambial, în Budapesta,
activităţi ce-i vor aduce faimă şi o avere imensă. În anul 1832 începe
clădirea imperiului mobiliar, cumpărând casa lui Wilhelm Sebastian, pe
str. Kiraly, din Budapesta, unde va construi, ulterior, un şir întreg de
imobile.
În timpul revoluţiei de la 1848, Emanuil
Gojdu a colaborat la redactarea a două documente programatice:
”Înştiinţarea către Românii de legea răsăriteană neunită” şi ”Petiţia
neamului românesc din Ungaria şi Banat”, documente care cuprindeau trei
principii fundamentale: autonomia bisericească, delimitarea fundaţiilor
şcolare şi bisericeşti şi autonomia şcolilor româneşti.
Emanuil Gojdu s-a implicat în viaţa socială
şi politică a vremii, deţinând funcţii foarte importante: comite suprem
al Caraşului, deputat de Tinca-Bihor în Parlamentul de la Budapesta,
membru fondator al ASTREI din Sibiu, membru al Casei Magnaţilor din
Budapesta, judecător la Curtea Supremă din Budapesta etc. S-a stins din
viaţă la 3 februarie 1870, la vârsta de 68 de ani şi a fost înmormântat
în cimitirul Karepesi din Budapesta.
Fundaţia Emanuil Gojdu a fost instituită prin
testamentul pe care Emanuil Gojdu l-a întocmit şi l-a autentificat la
Budapesta, în ziua de 4 noiembrie 1869. Fundaţia oferea burse de studii
românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria,”acelei părţi a
naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care se ţine de religia
răsăriteană ortodoxă”
Potrivit testamentului lui Emanuil Gojdu:
”….7). Întreagă averea mea, care va
rămâne după solvirea datoriilor mele, după solvirea daniilor din
punctele 1şi4şi după cheltuielile de înmormântare, care
cheltuieli le-am restrâns prin dispoziţiunile din punctul 6, o
las în întregul ei acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi
Transilvania, care se ţine de legea răsăriteană ortodoxă. Din lăsământul
acesta voiesc să se constituie o fundaţiune permanentă, care va purta
numele “Fundaţiunea Gozsdu”; pentru administrarea şi destenaţiunea ei
servească ca normă nestrămutabilă următoarele dispoziţiuni:
a). După moartea mea să se inventarieze
întreaga mea avere, din aceea să se detragă sarcinile ce vor fi mai
rămas, să se solvească, respectiv să se asigure intertenţiunea de văduvă
a soţiei mele, (punctul 3) sau suma testată ei (punctul 4),
sau în cazul că ar muri ca văduva mea, să i se asigure suma de
douăzeci şi cinci de mii (25.000) fl., în sensul
punctului 4, în fine pe seama copiilor Iuliei Mandrino să se
asigure suma de 12.000 fl. (punctul 1), apoi ce mai
rămâne să se predea pe lângă inventarul special, ca eredului universal,
reprezentanţei, pe care o voi descrie mai circumstanţial, în cele
următoare;
b). dacă reprezentanţa fundaţiunei ar
afla mai avantajoasă vinderea averii imobile, aceea pe lângă consensul
soţiei mele, chiar şi dacă ea s-ar fi măritat, o pot face executorii
testamentului meu şi fără influienţa reprezentanţei fundaţionale, având
în vedere observarea mea din punctul 4, ba între împrejurări
favorabile vânzarea se poate face din mână liberă şi ocolirea
licitaţiunii; dacă în chestiunea aceasta executorii testamentului meu nu
ar fi de o opiniune, să decidă opiniunea acelei părţi, la care va sta
soţia mea;
c). deoarece prorocesc cel mai
strălucit viitor acţiunilor de la prima cassă de păstrare din Pesta, din
cari acţiuni am în prezent 54 bucăţi, aceste până când referinţele
patriei nu se schimbă spre rău,- de ce să o ferească Dumnezeu - să nu se
vândă, şi fiindcă după ele vin interese cu mult peste 6% nici
reprezentanta fundaţiei să nu le vândă, ci să le păstreze ca un izvor
sigur de venit;
d). pentru administrarea fundaţiunei
mele, din naţiunea orientală ortodoxă română împuternicesc următoarea
reprezentanţă:
aa). pe mitropolitul sau archiepiscopul
oriental ortodox român;
bb). pe toţi episcopii orientali
ortodocşi români din Ungaria şi Transilvania;
cc). toţi, atâţi, şi afară de aceştia
încă trei bărbaţi laici autoritari, cunoscuţi pentru onorabilitatea lor,
şi pentru trezvia lor împreunată cu sentimente de devotaţi români
orientali ortodocşi, la a căror alegere să aibă vot decisiv soţia mea,
chiar şi dacă s-ar fi măritat, executorii testamentului meu, dacă vor
mai fi în viaţă, asemenea rudeniile mele cari poartă numele Poynár de
Király-Darócz din comitatul Bihorului; din această familie Poynár, dacă
se va afla vreun individ capabil în ea, cel puţin unul să fie ales în
reprezentanţă.
e). După ce reprezentanţa aceasta va
primi în numele naţiunei orientale ortodoxe române din Ungaria şi
Transilvania rămasul fundaţional, şi acela îl va aşeza pe lângă
controlul cuviincios în cassa mitropolitană ortodoxă română, să-l
depună spre fructificare la locuri sigure şi cu credit solid; până
atunci să-l depună sub numele fundaţiunei la cassa de păstrare din
Pesta, Oradea mare, Arad, şi Sibiu;două treimi din venitul curat
să se capitalizeze în fiecare an şi să se înmulţească cu cametele
cametelor, respectiv cu veniturile venitelor, cincizeci(50)
de ani de la timpul primirei.
f). Din a treia parte a venitului,
respectiv a intereselor, plătindu-se un oficial purtătoriu de socoteli,
restul sumei să-l împartă reprezentanţa fundaţională ca stipendii acelor
tineri români de religiunea răsăriteană ortodoxă, distinşi prin purtare
bună şi prin talente, ai căror părinţi nu sunt în stare cu averea lor
proprie să aducă la îndeplinire creşterea şi cultivarea copiilor lor. La
locul acesta se stabileşte ca principiu general: ca stipendiile
să se facă după cerinţele împrejurărilor locale şi după gradele claselor
şcolare, anume:studenţilor în ţări străine sau în Budapesta,
respectiv ascultătorilor de ştiinţe mai înalte, să se dea stipendii mai
mari decât acelora care studiază în provincie şi respectiv în şcoli
inferioare; stipendiile anuale, destinate celor dintâi, să nu
fie mai mari de 500 fl. şi mai mici de 300 fl., - iar pentru cei din
urmă să nu fie mai mari ca 300 fl.
g). După expirarea celor 50 de ani
menţionaţi la punctul e, cametele capitalizate să se adauge la
capital şi cantitatea mărită prin cametele acestora să se privească ca o
sumă capitală, şi apoi din venitul acestei sume trei cincimi să se
capitalizeze şi cu interesele intereselor lor iară cincizeci de ani,
amăsurat computului de “anatocism”.
h). Din cele două cincimi, ce rămân din
venitele acestei sume principale- scoţîndu-se afară spesele pentru
purtarea socotelilor- să se dea iarăşi stipendii studenţilor distinşi cu
calităţile de sub f, însă acum să se extindă stipendierea şi
asupra tinerilor cari voiesc a se califica pentru cariera artistică,
preoţescă şi învăţătorească.
După ce şi al doilea period de
cincizeci de ani va decurge, să se compute la capital interesele
capitalizate, şi cantitatea mărită prin cametele acelora să se
privească de o nouă sumă capitală, şi după aceea jumătate din venitele
sumei acesteia să se capitularizeze, precum s-a arătat sub e şi g,iară
cincizeci de ani.
k). Din a doua jumătate a venitului
acestei sume, sustrăgând spesele pentru purtarea cheltuielilor, să se
ajute după principiile de mai sus mai mulţi tineri studenţi, însă atunci
să se remunereze din venit şi preoţi şi învăţători săraci cu însuşiri
eminente, şi îmbătrâniţi.
l). După trecerea şi a rândului al
treielea de cincizeci de ani, să se adauge la capital cantitatea adunată
din camete şi din jumătatea acestor camete capitalizate, şi astfel să se
facă o sumă principală stabilă, însă atunci să încete capitalizarea
ulterioară.
m). Cu toate acestea din a zecea parte
a venitului întregii fundaţiuni, să se facă un fond de rezervă pentru
încunjurarea pierderilor posibile de capital sau a confuziunilor ce s-ar
putea naşte din nerăspunderea cametelor,- dacă prin separarea zecimii
din venitul curat pentru fondul de rezervă, fondul acesta s-ar mări
într-atâta, încât să ajungă a cincea parte din suma principală a
fundaţiunii, fondul de rezervă să se adauge la fondul principal, şi să
se înceapă un nou fond de rezervă pentru scopul de mai sus, tot în
acelaşi mod.
n). Venitul întreg din suma principală
a fundaţiunei- cu separarea şi economisirea fondului de rezervă să se
întrebuinţeze pe lângă sus expusele ajutorări, pentru alte scopuri
religioase ale românilor de religiune ortodoxă răsăriteană, după buna
chibzuire a majorităţii reprezentanţei, având în vedere prosperitatea şi
înflorirea patriei comune, a bisericii răsăritene ortodoxe, şi a
naţiunei române.
o). La toate ajutorările ce se dau din
această fundaţiune,- pe lângă egala cvalificaţiune- să aibă întâietate
Poynárii din Bihor, care se trag din neamul moşului meu după mamă,
Dimitrie Poynár, dacă vor rămâne credincioşi religiunei răsăritene
ortodoxe.
p). Cunoscând zelul dezinteresat al
tuturor membrilor naţiunei române, în privinţa promovării bunei stări a
naţiunei sale, sunt convins că toţi membrii reprezentanţei vor lua
asupra lor osteneala împreunată cu afacerile şi îngrijirile
reprezentanţei fără vreo remunerare materială, simţindu-se remuneraţi
prin conştiinţa, că au ajutat şi ei la prelucrarea materiei date de mine
spre înflorirea iubitei naţiuni.
q). Până când la naţiunea română se va
înfiinţa pe cale constituţională, o adunare naţională, un congres sau un
alt organizator autonom, reprezentanţa fundaţiunei dă seamă despre
administrarea sa numai publicului mare, astfel că, nealterându-se
suprainspecţiunea regimului de stat, socotelile se dau judecăţii publice
prin foaia oficială ungurească, prin trei foi române mai răspândite;-
iar dacă naţiunea va câştiga o corporaţiune organică autonomă,
socotelile se substern aceleia spre aprobare, apoi se prezentează
regimului de stat unguresc, şi în modul arătat mai sus, se dau
publicităţii,- şi dacă în administrare s-ar comite erori sau fapte în
contra dispoziţiunilor acestora sau poate defraudaţiuni, rog şi
împuternicesc pe înaltul regim unguresc pentru emandare, în virtutea
dreptului său de suprainspecţiune; de altmintrelea eu înţeleg o
astfel de inspecţiune guvernială, care va fi normală şi definită prin
lege.
r). Reprezentanţa are dreptul exclusiv
de a împărţii stipendiile şi ajutoarele la aceia, cari în urma
concursurilor publicate în trei foi române, în intervale cuviincioase,
şi în înţelesul punctelor f, h, k, n, şioprin majoritate
de voturi se vor recunoaşte mai demni.
s). Dacă cu timpul biserica ortodoxă
răsăriteană din patrie s-ar constitui astfel, ca sârbii cu românii
răsăriteni să ţină împreună sinoadele bisericeşti, sau dacă în privinţa
naţională românii de religiune răsăriteană ar ţinea împreună cu românii
greco-catolici, numiţi astfel uniţi, congrese sau alte adunări naţionale
permise de lege,- în astfel de adunări mestecate, fundaţiunea mea
nicicând sub nici un titlu să nu se poată face obiect de discusiune;-
asupra soartei acestei fundaţiuni nu numai votul, dar nici chiar
apiniunea sârbului şi a românului unit să nu se asculte.
8). Pentru executarea testamentului meu
rog pe iubiţii şi onoraţii mei amici: dd. Michail Széher, Georgiu
Ioanoviciu de Duló şi Valea-mare, şi pe George Grabovski de Apahida- de
la a căror amiciţie ce mi-au arătat în decursul vieţii, sper şi aştept
că ei vor lua sarcina aseasta asupra lor şi vor executa testamentul meu
cu conştiiciozitate.
9). La caz când în testamentul meu s-ar
ivi astfel de îndoieli, după cari drepturile soţiei mele s-ar vedea a fi
în colisiune cu interesele massei ce testez, sau cu drepturile erezilor
mei, rog pe executorii testamentului meu şi pe autoritatea competentă, a
explica astfel de îndoieli în tot cazul în favorul soţiei mele, pentru
că în lumea aceasta numai faţă de soţia mea iubită mă simt dator cu
recunoştiinţă, şi de aceea în nici un caz nu aş vrea să o amărăsc.
10). Rog pe executorii testamentului
meu, să binevoiască a transpune, respectiv a trimite pe cale
oficioasă, copiile autentice ale testamentului acestuia:iubitei
mele soţii, nepotului Michail Mandrino, magistratului pestan, rudeniei
mele Ioan Poynár sen. locuitor în Oradea mare, Mitropolitului românilor
oertodocşi răsăriteni din Ungaria şi Transilvania, Episcopilor români
răsăriteni din Arad şi Caransebeş, şi dacă în decursul timpului s-ar mai
înfiinţa şi aiurea o episcopie, şi aceleia, şi în fine regimului
unguresc din patrie.
Pentru ca dispoziţiunile acestea
testamentare sub decursul timpului să nu se dea uitării, dispun ca
testamentul acesta să se citească în toţi anii în toate bisericile
parohiale române răsăritene, la 9 februarie, căl. vechi, ca în ziua
naşterii mele.
Cu aceasta închei ceea ce mai am încă
la inimă.
Dumnezeu cu voi, iubită patrie şi
naţiune, iubită soţie şi neamuri!Dumnezeu
cu voi, iubiţi amici!
S-a făcut în două exemplare asemenea
dintre cari unul s-a trimis Păr. Arhiepiscop şi Mitropolit gr.or. Andrei
Baron de Şaguna, şi celălalt magistratului liberii r. cetăţi Pesta.(aceste
cuvinte dunt şterse.)
Pesta, anul 1869.
Suplimentar declar că, până când
economia mea de afară va fi proprietatea massei, locuinţele acelea şi
partea din grădină cari le-am folosit cu familia mea, să rămână la
dispoziţiunea liberă a soţiei mele.
Pesta, în 4 Novembre, 1869.
(L.S.)Emanuil
Gozsdum. p.
Subscrişii adeverim fidel, că fiind
recercaţi prin Ilustratea Sa dl. Jude la suprema curie reg. ung. Emanuil
Gozsdu, ne-am înfăţişat cu toţii împreună la dnia sa, care, trupeşte ce
e drept bolnăvicios sufleteşte însă în stare deplin sănătoasă, a
declarat verbal înaintea noastră documentul acesta de descoperire a
propriei sale voinţe din urmă şi l-a subscris în prezenţa noastră a
tuturora. Însemnăm că ştergerea a celor trei cuvinte de pe faţa din
urmă a documentului acestuia, şirul 27, s-a făcut la dorinţa
testatorului.
Ioan Puşcariu, m. p. jude la supr.curie
r.u.
Florian Varga, m. p. adv. comun şi
cambial
Atanasiu Cimponeriu, m.p. secretar
ministerial
Simeon Popovici, m.p. septemvir pensionat
Ioan Aldulean, m. p. jude la suprema curie
r.u.
Ca martori receraţi.
Nr. 5814/1870. Acest testament s-a
publicat în mod legal în şedinţa judecătoriei a lib. reg. cetăţi Pesta,
ţinută în ziua mai jos însemnată. Pesta în 3 Faur 1870.
Ludovig Bogisich, m. p. jude primariu.
Nicolau Györky, m. p. actuariu
judecătoresc.
S i b i u, 9 februarie 1899
Traducere
de:
Mateiu
Voileanu
asesor
consistorial ”
„Fondaţiunea lui Gojdu” (cum este menţionată
în Testament) administrează o avere formată din: bunuri imobile: – un
complex arhitectonic compus din opt edificii cu câte patru nivele, şapte
dintre ele situate în lanţ continuu, legate printr-un lung pasaj, toate
situate în centrul Budapestei, străzile Király, Dob şi Holló , pe
frontispiciul clădirii principale fiind pusă inscripţia „Gozsdu udvar”
(„Curtea Gojdu”); valori bancare (sume de bani depuse în bănci, 2.306
acţiuni diverse, titluri de împrumuturi publice şi acţiuni depozitate la
Băncile „Pesti Hazai Első Takarekpenztár” şi „Hazai Bank” din Budapesta,
precum şi obiecte de valoare. Valoarea iniţială, în anul 1870 a
patrimoniului Fundaţiei Gojdu era de 178.000 florini, fiind estimată, în
1917, la 8.000.000 de coroane.
La 14/19 august 1880, au fost adoptate
Statutele Fundaţiunii Gojdu, care reprezentau, alături de
Testamentul din 4 noiembrie 1869, documentele juridice care reglementau
activitatea Fundaţiei. Conform Testamentului, din Reprezentanţa
Fundaţiei făceau parte mitropolitul ortodox român al Ardealului şi toţi
episcopii ortodocşi români din Ungaria şi Transilvania, alături de „încă
trei bărbaţi civili”. În primul an de funcţionare, 1871, au fost
acordate patru burse, iar din anul următor peste 100. În anul şcolar
1898-1899, s-au acordat 127 de burse. În cei 48 de ani de activitate,
Fundaţia Gojdu a acordat 4.455 de burse de studii şi 928 de ajutoare
financiare tinerilor români ortodocşi din Ungaria şi Transilvania.
Dintre bursierii celebri ai Fundaţiei îi amintim pe Victor Babeş,
Octavian Goga, Ioan Lupaş, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu, Aron
Cotruş etc.
Pentru a evita diminuarea valorii
patrimoniului, Emanoil Gojdu a stipulat în testament condiţia
capitalizării anuale a unei părţi a dobânzilor cuvenite şi a stabilit o
proporţie între existent şi rata anuală a dobânzilor destinate
cheltuielilor pentru burse şi alte ajutoare date tinerilor români
ortodocşi, care să susţină dezvoltarea patrimoniului Fundaţiei. Gojdu a
exprimat valabilitatea obligatorie a testamentului său cel puţin până în
anul 2070, fără a prevedea lichidarea lui în acel an. Totodată era
prevăzută interzicerea vânzării surselor productive ale patrimoniului,
precum şi transpunerea sa în bani până în anul 2010, conservându-l
astfel ca sursă productivă pentru cei 200 de ani de activitate.
După anul 1920, patrimoniul Fundaţiei Gojdu a
rămas aproape în întregime în Ungaria, Reprezentanţa Fundaţiei
funcţionând la Sibiu, grupată în jurul Mitropolitului Ardealului
(preşedintele de jure), iar „Administraţia Fundaţiei” la
Budapesta, pe str. Holló, nr. 8, în complexul de clădiri al Curţii
Gojdu. Beneficiarii testamentari ai Fundaţiei Gojdu devin, din acest
moment, tinerii studioşi români ortodocşi din România, fostele provincii
Transilvania, Banat şi părţile vestice, respectiv Ungaria, Serbia şi
Slovacia. În consecinţă, Reprezentanţa din Sibiu şi Mitropolia Ortodoxă
a Transilvaniei au solicitat Guvernului României să poarte negocieri cu
Guvernul Ungariei pentru a asigura astfel funcţionarea prevederilor
testamentare privind patrimoniul Fundaţiei Gojdu. Conform art. 249 al
Tratatului de Pace de la Trianon din 1920, Ungaria avea obligaţia de a
restitui patrimoniul Fundaţiei titularilor. În urma negocierilor purtate
între 1924 şi 1934, la 27 noiembrie 1937 a fost semnat acordul dintre
România şi Ungaria privind restituirea patrimoniului Fundaţiei. Acordul
definitiv din 1937 a fost ratificat de România în 1938 şi de Ungaria la
20 iunie 1940. Datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial,
acordul bilateral nu a mai fost aplicat, iar patrimoniul Fundaţiei Gojdu
a fost naţionalizat de Guvernul comunist din Ungaria în 1952. Astfel,
activitatea Fundaţiei a fost întreruptă atât în România, cât şi în
Ungaria. În anul 1996, din iniţiativa ierarhilor ortodocşi din
Mitropolia Ardealului şi Mitropolia Banatului, cu sprijinul
Mitropolitului Antonie Plămădeală, Fundaţia Gojdu şi-a reluat
activitatea, având sediul la Sibiu, str. Nicolae Bălcescu, nr. 36.
Între anii 1998 şi 2004, s-au purtat discuţii
între guvernul României şi cel al Ungariei încercându-se restituirea
patrimoniului Fundaţiei Gojdu. În octombrie 2005, primul ministru al
României, Călin Popescu Tăriceanu şi ministrul de externe Mihai Răzvan
Ungureanu, au semnat cu guvernul maghiar un controversat acord care
prevedea înfiinţarea, conform legislaţiei ungare,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Funda%C8%9Bia_Gojdu -
cite_note-mitropolie-1 a unei fundaţi publice româno-ungare
„Gojdu”. Negocierile şi acordul constituie o
sfidare a voinţei lui Emanuil Gojdu, exprimată în testament. Din
fericire, Ordonanţa de urgenţă, promovată de guvernul Tăriceanu pentru
aprobarea acordului, a fost respinsă de parlament şi de preşedinţie. În
prezent problema Fundaţiei este în coadă de peşte, dar statul ungar
administrează de facto toate proprietăţile, în dispreţul voinţei
testamentare a lui Emanuil Gojdu şi a acordurilor semnate cu Statul
Român.
Lăsăm la latitudinea cititorilor noştri să
aprecieze calificarea şi patriotismul celor care au negociat patrimoniul
Fundaţiei Emanoil Gojdu, punându-le la dispoziţie principalele documente
ale acestei adevărate instituţii româneşti.
Ioan CORNEANU
ANEXE
ACORD ROMANO-UNGAR 1924
Acord între Ungaria şi România cu privire la
reglementarea afacerilor interesând Fundaţia “Gojdu”
Alteţa sa serenisimă, regentul Ungariei şi
Maiestatea Sa Regele României, dorind să se ajungă la o înţelegere cu
privire la reglementarea afacerilor ce interesează fundaţia “Gojdu”, au
hotărât să încheie un acord în acest sens şi au numit ca
plenipotenţiarii lor respectivi Alteţa sa serenisima regentul Ungariei;
Dl R. De Wodianer, trimis extraordinar şi
ministru plenipotenţiar,
Maiestatea Sa regele României:
Dl. Nicolae N. Filodor, trimis extraordinar
şi ministru plenipotenţiar, secretar general al Ministerului Afacerilor
Externe,
Care, după ce şi-au comunicat puterile lor
depline, s-au găsit în cea mai bună formă cuvenită, au convenit asupra
următoarelor dispoziţii:
Art. 1.
În scopul de a regla definitiv afacerile
interesând fundaţia “Gojdu”, Guvernul României va invita, în termen de
un an de la semnarea prezentului acord, pe cale diplomatică,
reprezentanţii şi experţii Regatului Ungariei, Regatului Sîrbilor,
Croaţilor şi Slovenilor şi ai Republicii Cehoslovace - în caz că acesta
din urmă ar fi interesată - să ia parte la convorbiri, care vor avea loc
la Sibiu, sediul Comisiei administrative a acestei Fundaţii.
Guvernul Regatului României se declară să
delege de partea sa, reprezentanţii şi experţii săi.
În aceasta Comisie, Comisia Administrativă a
Fundaţiei va prezenta trimişilor şi experţilor statelor interesate toate
documentele, cărţile, conturile, bilanţurile, etc., necesare stabilirii
reglementării definitive, cît şi a examinării şi verificării bilanţului
eventualelor active şi pasive ale fundaţiei şi evaluării totalităţii
bunurilor sale.
Comisia administrativă a fundaţiei va avea de
asemenea grijă ca bilanţul bunuri-lor fundaţiei privind anii 1915-1918,
să fie pus, conform statutelor, la dispoziţia autorităţilor competente
la acea epocă, cu cel mai tîrziu 30 de zile înaintea de deschiderea
convorbirilor de la Sibiu.
Art.2.
În interesul reglementarii afacerilor în curs
interesînd Fundatia, Guvernul Regatului Ungariei consimte ca aceasta
Comisie administrativa a Fundaţiei să dispună în mod liber, în curs de
un an de la punerea în vigoare a prezentului Acord, valori mobiliare ale
Fundaţiei aflate pe teritoriul ungar şi venituri de la imobilele sale,
situate la Budapesta, care îi vor rămîne după ce ea îşi va fi achitat
sumele necesare plăţii obligaţiilor către stat şi comună. Guvernul
regatului Ungariei va lua toate măsurile necesare în acest scop. în
cazul în care convenţia definitivă ce va fi încheiată potrivit
articolului 1 nu va intra în vigoare în termenul de un an, în lipsa unei
ratificări din partea Părţilor Contractante, dreptul de libera dispunere
al Comisiei administrative, mai sus determinat, va fi prelungit, la
cererea Guvernului Regatului României, pe durata unui an. Pînă la
reglementarea definitivă a afacerilor interesînd Fundaţia, imobilele
Fundaţiei, situate la Budapesta, nu vor putea fi alienate, nici grevate
de nici o sarcină şi nici o mutaţie nu va putea avea loc în cadastru
Art.3.
Guvernul Regatului României se angajează ca
interesele statelor interesate în afacerile Fundaţiei să nu sufere nici
un prejudiciu pînă la reglementarea definitivă a afacerilor Fundaţiei.
Art.4.
Prezentul Acord va fi ratificat şi schimbul
de ratificări va avea loc la Budapesta, în termen de două luni de la
semnare.
Pe baza acestuia, plenipotenţiarii respectivi
au semnat prezentul Acord şi şi-au aplicat sigiliile lor.
Bucureşti, apr. 1924
[Comel Sigmirean, Aurel Pavel, Fundaţia
“Gojdu” 1871-2001, Târgu Mureş 2002, p. 189-190.]
ACORD ROMANO - UNGAR
1930
Între Ungaria, reprezentată prin Excelenta Sa
Baronul Koranyi, delegat la Conferinţa de la Haga şi la Conferinţa de la
Paris, şi România, reprezentată prin Excelenţa Sa dl. Titulescu, delegat
la Conferinţa de la Haga şi la Conferinţa de la Paris, a intervenit
următorul Acord:
În scopul de a regula definitiv afacerile
interesînd Fundaţiunea “Gojdu” şi sub rezerva punerii în vigoare a
Acordurilor relative la obligaţiunile Tratatului de la Trianon, semnate
la Paris, azi 28 apr. 1930, Guvernul Ungar se angajează a începe cu
Guvernul Român negociaţiuni directe cel mai tîrziu în timp de o lună cu
începere de la sus-zisa punere în vigoare.
Aceste negociaţiuni vor avea loc în Romania,
la Sibiu.
Daca aceste negociaţiuni nu ar ajunge,
într-un termen de şase luni, la un acord definitiv, fiecare din cele
două Guverne va avea dreptul de a se adresa, pe cale de cerere, Curtei
Permanente de Justiţie Internaţională, pentru ca aceasta din urmă să
stabilească, sub forma de regulament definitiv al afacerilor interesînd
Fundaţiunea “Gojdu”, acordul definitiv pe care cele două părţi se
angajează să-l accepte.
Acest Acord este asimilat celor din art. 2 al
Acordului nr. 1 semnat astăzi.
Drept care, plenipotenţiarii sus-menţionaţi
au semnat prezentul Acord astăzi 28 apr. 1930, la Paris.
PROIECT DE LEGE
pentru ratificarea acordului semnat la Paris,
la 28 apr. 1930, între Guvernul Român şi Guvernul Ungar, referitor la
Fundaţiunea “Gojdu”
Expunere de motive
Odată cu Acordurile referitoare la
obligaţiunile Tratatului de la Trianon, semnate la Paris, la 28 apr.
1930, România a încheiat cu Ungaria un Acord referitor la Fundaţiunea
“Gojdu”.
Prin acest Acord, Guvernul Ungar se obligă a
începe cu Guvernul Român negociaţiuni directe la Sibiu, cel mai tîrziu
în timp de o lună de la punerea în vigoare a Acordurilor referitoare la
obligaţiunile Tratatului de la Trianon din 28 apr 1930.
Dacă în termen de 6 luni aceste negociaţiuni
nu ajung la un acord definitiv, fiecare din Guvernele contractante va
avea dreptul sa se adreseze Curţii permanente de Justiţie Internaţională
de la Haga, pentru ca aceasta să stabilească sub formă de reglement
definitiv al afacerilor interesînd Fundaţiunea “Gojdu”, acordul
definitiv pe care cele două părţi contractante se angajau să-l accepte.
Am onoare a supune Parlamentului acest Acord
semnat la 28 apr. 1930 şi vă rog a-i da aprobarea.
Ministru de Externe, G. G. Mironescu
PROIECT DE LEGE
Art. Unic. - Guvernul este autorizat a
ratifica şi a face să se execute Acordul semnat la Paris, la 28 apr.
1930, între Guvernul Român şi Guvernul Ungar, referitor la Fundaţiunea
“Gojdu”.
[Comel Sigmirean, Aurel Pavel, Fundaţia
“Gojdu” 1971-2001, Târgu Mureş 2002, p. 195-196.]
ACORD ROMANO - UNGAR
1938
Extras Din Monitorul Oficial Nr.108 din 13
Mai 1938
Carol al II-lea Prin graţia lui Dumnezeu şi
voinţa naţională, Rege al României,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Asupra raportului ministrului Nostru secretar
de Stat la Departamentul Afacerilor Străine sub Nr.20.681 din 7 Aprilie
1938;
Avînd în vedere jurnalul Consiliului de
Miniştri Nr. 42 din 13.1.1938 şi avizul Consiliului Legislativ nr.22 din
22 Martie 1938, în temeiul Art. 98 din Constituţie,
Am decretat şi decretăm:
Art. I. Se ratifică învoiala între România şi
Ungaria privitoare la lămurirea definitivă a afacerilor Fundaţiunii
Gojdu, semnată la Bucureşti, 27 Octomvre 1937.
Art. II. Ministrul Nostru secretar de Stat la
Departamentul Afacerilor Străine, este însărcinat cu executarea acestui
decret cu putere de lege.
Dat în Bucureşti la 5 Mai 1938.
Ministru al Afacerilor străine
N. P. Comnen Carol
Nr. 1.735
ACORD
Între România şi Ungaria privind
reglementarea definitivă a Afacerilor interesînd Fundaţia Gojdu.
Majestatea Sa Regele României şi Alteţa Sa
Serenisimă Regentul Regatului Ungariei, dorind să ajungă la
reglementarea definitivă a afacerilor interesînd Fundaţiunea Gojdu şi să
execute astfel stipulaţiunile Acordului semnat în acest scop la Paris,
la 28 Aprilie l930, au hotărît să încheie un Acord în acest scop şi au
numit pe plenipotenţiarii respectivi anume:
Majestatea Sa Regele României;
Dl. Ioan Lapedatu, fost Ministru;
Alteţa Sa Serenisima Regentul Regatului
Ungariei;
Dl. Aurel de Egry, consilier aulic, membru al
Camerii înalte a Parlamentului ungar;
Cari, după ce şi-au comunicat deplinele lor
puteri, găsite în buna şi cuvenita formă, au convenit asupra
următoarelor stipulaţiuni:
I. Ungaria va preda României, în cele
treizeci de zile care vor urma intrării în vigoare a acordului de faţă,
întregul patrimoniu al Fundaţiunii Gojdu care se găseşte pe teritoriul
Ungariei, cu toate drepturile şi obligaţiunile aferente, şi aceasta
pentru ca zisul patrimoniu al Fundaţiunii Gojdu care se găseşte pe
teritoriul Ungariei, cu toate drepturile şi obligaţiunile aferente, şi
aceasta pentru ca zisul patrimoniu să fie pus la dispoziţia organului
reprezentînd Fundaţiunea, în acord cu scopul urmărit prin actul de
fundaţie.
Bunurile pe care Ungaria le va preda României
conform al. I precedent, sunt înşirate pe lista aici alăturată,
stabilită prin buna învoială de Părţile Contractante şi a cărei
exactitate este recunoscută reciproc.
II. În virtutea Acordului de faţă,
Fundaţiunea Gojdu se va bucura de toate drepturile unei persoane morale
străine în Ungaria.
III. Considerînd că în urma stipulaţiilor
Acordului de faţă, Fundaţiunea Gojdu va înceta să existe ca fundaţiune
ungară, şi pe de altă parte, considerînd interesul care se leagă de
existenţa în Ungaria a unei fundaţiuni menite să slujească nevoile
culturale ale supuşilor unguri de limba română şi de religiune
greco-orientală, locuind în Ungaria, cele două Părţi Contractante au
hotarît ca România să predea Ungariei, într-un timp de 30 de zile după
intrarea în vigoare a Acordului de faţă, o sumă de pengo îndestulătoare
pentru înfiinţarea unei noi fundaţiuni care va fi numită “Fundaţiunea de
burse de studii a românilor greco-orientali din Ungaria”.
IV. Acordul de faţă constituie ultima
orînduire a afacerilor, privind Fundaţiunea Gojdu, cf. Acordului semnat
între România şi Ungaria la Paris, la 28 Aprilie 1930. Prin urmare după
îndeplinirea stipulaţiunilor Acordului de faţă, nici România, nici
organul reprezentînd Fundaţiunea nu vor putea face împotriva Ungariei
nici o reclamaţiune în această privinţă.
De asemenea supuşii unguri de limba română şi
de religiune greco-orientala nu vor putea reclama nimic nici împotriva
Fundaţiunei Gojdu, nici împotriva Statului ungar, în numele acestei
Fundaţiuni.
V. Acordul de faţă va fi ratificat cît de
curînd.
Instrumentele de ratificare vor fi schimbate
la Bpesta şi Acordul va intra în vigoare 15 zile după schimbul
ratificărilor.
Făcut la Bucureşti în două originale, la 27
Octomvre 1937.
I. Lapedatu
Aurel de Egry
LISTA
Bunurilor Fundaţiunii Gojdu, care se găsesc
pe teritor ungar.
I. Activ
1. Imobile:
a) Clădirea Nr. 13, Kiraly utza Nr. 10.969 al
cărţii funciare a Bpestei, malul sting Nr. topografic 34.200
b) Clădirea Nr. 16, Dob utza Nr. 10.962 al
cartii funciare a Bpestei, malul sting Nr. topografic 34.193.
c) Cladirea Nr. 8, Hollo utza Nr. 10.957 al
cărţii funciare a Bpestei, malul sting Nr.topografic34.188.
2. Sume de bani:
a) În cont curent la “Prima Uniune a Casei de
Economie naţională din Bpesta” (Pesti Elso Hazai Takarekpenztar)
Budapesta, valoare la 15 oct. 1937....... pengo 658.844,
b)”Prima Uniune a Casei de Economie Nat. A
Pesti/Pesti Hazai Elso Takarekpenztar/Bpesta”, “Contul Albina” valoare
la 15 Oct. 1937.. ...pengo 15.253,
c) În conturi curente la “Banca Patriei
Societate Anonima/Hazai Bank”, Bpesta, valoare la 15 Oct. 1937...pengo
3.590,
d) La administratorul imobilelor, la data de
15 Oct. 1937..... . pengo 629,
3. Efecte:
a) 1.831 1/2 acţiuni “Prima Uniune a Casei de
Economie Nat. din Bpesta” (Pesti Hazai Elso Takarekpenztar) Budapesta,
b) 472 acţiuni “Banca Patriei Societate
Anonima” (Hazai Bank) Budapesta
c) 3 acţiuni ale S.A. Moara cu aburi
Concordia (Concordia Gozmalom R.T.) Budapesta,
4.Titluri ale împrumutului ungar de
război:
Valoare nominală de 600.000 coroane vechi
ungare.
5. Arierate:
Chirii întîrziate ale imobilelor din
Budapesta, valoare la 15 Oct. 1937... pengo 2.033.
6.Obiecte felurite:
a) Casa de fier “Wertheim”; la
administratorul imobilelor,
b) Casa de bani “Wertheim” mai mică,
c) Un portret al fondatorului,
d) Felurite acte, dosare şi registre de
contabilitate.
II. Pasiv.
Valoarea actuală a datoriei păstrată în
evidenţă la “Prima Uniune a Casei de Economie Naţională din Pesta”
(Pesti Hazai Elso Takarekpenztar) Bpesta prin contul curent al
titlurilor de împrumut de război şi în sumă de 1.5 milioane...pengo
40.800. semnat: I. Lapedatu semnat: Aurel de Egry
[Comel Sigmirean, Aurel Pavel, Fundaţia
“Gojdu” 1871-200
|
