România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

HORA UNIRII

 

Hai, români, să-ntindem HORA,

Mândra HORĂ A UNIRII,

De pe vremea lui Ioan Cuza,

Până-n pragul nemuririi!

 

Fiarbă vinul în pocale,

Să toastăm pentru frăţie

La prea  sfânt altar al ţării

Şi pământ de Românie!

 

Niciun duşman nu ne pască

Doinele şi busuiocul,

Piară-le nemernicia

Şi veninul precum focul!

 

Cresc pe Milcov tricolore,

Hăt, pe munţii-nzăpeziţi

Şi-n câmpia ce ne leagă

Veşnic mândri şi uniţi

 

Câtă frunză, câtă iarbă

Ţesem veghea de Carpaţi,

De aceea nici o haită

Nu ne-o vedea dezbinaţi.

 

Hai, români, să-ntindem HORA,

Mândra HORĂ A UNIRII,

De pe vremea lui Ioan Cuza,

Până-n pragul nemuririi!

                             Lucilia DINESCU

 

 

AER ROMÂNESC

 

Podul de Flori. Hai, frate, peste Prut,

Prut izvorât din lacrime albastre,

Întinde-obrazul drept să ţi-l sărut,

Sub aer românesc ca sufletele noastre!

 

Suntem de-acelaşi sânge şi de neam,

Ne mai despate-o graniţă absurdă,

El, paşaportul strânge ca un ham

Şi timpul bate-ntr-o ureche surdă.

 

În porta-voce se aud chemări,

Cutare îl aşteaptă pe cutare.

O zi de vis, de  doruri şi-nchinări,

Când inimi bat fierbinţi în fiecare

 

V-aşteaptă Eminescu, tei suavi

Statornic flori rotind în veşnicie

Şi Voroneţul paşii vostri gravi,

Cu mâini îngemănate-n bucurie.

 

Haideţi la Podul Florilor pe Prut,

Să-ntindem hora noastră strămoşească,

Întinde-obrazul drept să ţi-l sărut

În sfânta noastră glie românescă.

        Lucilia DINESCU